Bio-sentiment

Ieri, după amiază, la piaţă.

M-am strecurat printre tarabe, am străpuns cu umărul, războinică, valul de oameni, amuşinînd grămezile de leuştean, varză, spanac, urzici, ceapă verde, castraveţi, toate stropite, toate strălucitoare şi ispititoare, la îndemîna degetelor şi gurii mele flămînde. Dar eu căutam altceva, atunci. Nu verde. Roşu!

Şi am zărit-o. O ROŞIE. Într-un colţ. Printre alte roşii, desigur. Şi dacă v-aş spune că mi-a căzut cu tronc? Ăsta e adevărul! M-am îndrăgostit la prima vedere de o roşie! Vînzătoarea m-a privit strîmb, nepricepîndu-mi tulburarea, tulburare nelalocul ei în mijlocul liniştitei lumi vegetale. Am luat roşia încet, cu mîna dreaptă tremurînd şi am pus-o pe cîntar. Era molatică dar elastică, firesc neregulată, cu umflături pe ici pe colo, exact atît cît trebuie, bine proporţionată.

Doar atît doriţi?
Doar atît!

1kg 300. 13 lei.

Splendid exemplar!

Nu cred că e bună, a spus cineva din apropiere. E crescută cu hormoni. Sînt ne-a-de-vă-ra-te roşiile astea. Lumea murmura neostoite şi neîndurătoare imprecaţii, de jur împrejurul meu. Însăşi vînzătoarea nu părea deloc dispusă să o apere, aşa cum s-ar fi cuvenit. Ridica din umeri ca şi cînd nu ar fi fost problema ei. Şi nici nu era! Dacă o să vă îmbolnăviţi?, auzeam acum. Roşii de Cernobîl… fals, fals, e un fals, totul e un fals… viaţa e un mare fals…

În nici un caz nu este un aliment bio, spuse o doamnă ferchezuită, din colţul buzelor.

Pe scurt, nimeni nu mi-a iubit roşia, întreaga după-amiază. Şi pe măsură ce seara se lăsa şi chiar şi apropiaţii mei îşi manifestau dispreţul şi lipsa de încredere faţă de ea, eu mă ataşam din ce în ce mai tare. Îmi devenea din ce în ce mai dragă, aşa huiduită cum era şi nedreptăţită.

Nici nu vă dau să gustaţi din ea!, le-am spus, îmbufnată.

Aşa că, pe la asfinţit, am aşezat-o în faţa mea, pe masă şi, cu iataganul imperturbabil lîngă mine, m-am pregătit să o fac salată. Şi atunci mi-am dat seama de ce o îndrăgisem atît.

Era ea – roşia – precum prea-plinul meu din inimă. Neadevărată. Neaşteptată. Privită chiorîş. Umflată cu hormoni. Falsă, cică. Exagerată. Tîrzie. De necrezut.

Am tăiat roşia bucăţele, am stropit-o cu uleiuri şi lacrimi şi am făcut o farmecosalată, doar pentru mine şi pentru cine-mi locuieşte acum în suflet. Şi ştiţi ce?

A avut un gust ex-tra-or-di-nar!

Sursă foto: FreePhotosBank.com

 

31 comentarii la “Bio-sentiment


  1. 1
    Nora:

    Iată un loc bun de făcut prăjituri. 😀

    Sau salate? 😛


  2. 2
    andreea:

    doar salate.
    altfel, s-ar putea să mă inhib.

    hib, hib…


  3. 3
    andreea:

    pribeag prin blogosferă… cu textele în bocceluţă… of.


  4. 4
    Nora:

    Ne aşezăm noi. Miercuri preconizez că voi face mutarea pe noile servere. Iar apoi, „personalizarea” casei. Pe cât posibil, voi încerca să menţin elementele de dincolo.


  5. 5
    Joiana:

    Bună zâua. Am mâncat şi io o salată cu roşii şi ceapă de-a nouă de m-am lins pe mustăţi.


  6. 6
    andreea:

    fără brînză, Joiana? 🙄

    Nora, putem să punem şi tablouri, pe pereţii textelor?


  7. 7
    Nora:

    Andreea, nu ştiu dacă tablourile vor rezista mutării. De-asta nu mă grăbii şi nu pusei nicio poză. Sigur, că le puteţi pune, dar să nu fie muncă degeaba.


  8. 8
    Nora:

    Vedeţi că amestecai datele niţel ca să nu fie grupate articole de acelaşi autor. Că era pomelnic Jaco, pomelnic Andreea, pomelnic Nora.


  9. 9
    andreea:

    e bine aşa…

    tu o să-ţi aduci şi celelalte texte, nu?


  10. 10
    Nora:

    Alea de pe Pandora’s? Da, dar după mutare. Pe astea le-am adus ca să nu fie locul gol şi sper să se poată copia şi astea automat, să n-o luăm de la capăt.


  11. 11
    edle76:

    Uf, ce dor mi-a fost de voi!

    Ia uitati-va ce gravatar frumos am! 😆


  12. 12

  13. 13
    Nora:

    Aoleu, că multe poze ai. Narcisistă femeie. 😆


  14. 14
    andreea:

    daaaa!! 🙂


  15. 15
    edle76:

    Deci sper ca ati vazut bulinele, da? 😆

    http://imageshack.us/photo/my-images/708/dana2q.jpg/


  16. 16
    Seva Tudose:

    Eu azi am făcut pește prăjit(tilapia)dulce și voi trănti așa în dușmănie o mămăligă/mujdei pisat și cu smântână…de fapt soțul știe să facă mămăligă. Eu decât atât îl întreb,ai făcut-o mare ??? Că dacă nu îmi ajunge mie,îți dau pâine…


  17. 17
    Nora:

    Le văzusem, Edle. Eşti cea mai asortată. 🙂


  18. 18
    Nora:

    Seva, toată ziua trebăluieşti. Dar eu n-am pomenit să se termine vreodată mămăliga, mie mereu mi se pare că toţi fac multă când fac. 😀


  19. 19
    Nora:

    Eu tocmai primii nişte căpşune mutant. Dar nu sunt aşa plăsticoase cum aş fi crezut. Au chiar şi un soi de parfum.


  20. 20
    andreea:

    păi vezi? aşa şi cu roşia mea…


  21. 21
    Nora:

    Văd. Nu ştii niciodată de unde sar gustul şi parfumul. 😉 Credeam că numai tu dai peste roşii fermecate, roşii de farmazoană.


  22. 22
    Seva Tudose:

    Nora,păi week-end-ul ăsta am mâncat numai pizza și KFC fiind ocupată pănă peste poate cu fiul meu…soțul i-a pus cabinete noi la bucătărie,gresie și eu sunt experta în zugrăveală și bineînțeles șmotru…așa că azi trec la program normal…mâncare de casă 😆


  23. 23
    svetlana:

    Edle, poza ta e foarte contradictorie. Gura-ti rade, dar ochii parca-ti plang!

    Nora, de ce zici capsune si nu capsuni?


  24. 24
    edle:

    Svetlana, poza e facuta la ziua copilului. Oi fi fost emotionata. 🙂


  25. 25
    Nora:

    Svetlana: pentru că ăla mi se pare pluralul zdravăn la cap. Căpşune. Tot aşa cum la „cireaşă” mi se pare „cireşe”, nu „cireşi”, care a devenit şi ea formă acceptată în DOOM 2005.

    DOOM dă varianta „căpşuni” ca fiind preferată fără ca asta să însemne că cealaltă, „căpşune”, e incorectă. Eu o aleg însă pe cea de-a doua.

    Repet: ambele, căpşuni-căpşune şi cireşi-cireşe, sunt variante literare.


  26. 26
    Nora:

    Edle: e de acum poza? De pe 27?

    Eu la ziua lui David m-am jucat de-a detectivii. Trebuia să găsim cele 4 excavatoare furate, dar şi un misterios domn cu mustată. 😀 Până la urmă, maşina roşie „vorbitoare” din Cars şi o motocicletă nevorbitoare, cooperând, au rezolvat misterul. 😀


  27. 27
    edle:

    Da, da, e de pe 27.

    Robbie are o prietena mai nou, o italianca frumusica foc. Cand a aparut ea, gata, nu ne-a mai bagat in seama. 😆 Oricum, nu m-a deranjat prea tare: ei s-au jucat in legea lor, noi… in legea noastra. 😉


  28. 28
    Nora:

    Fireşte. 😀

    David, când i-au adus tortul şi i-am cântat, s-a băgat sub scaun. 😀


  29. 29
    edle:

    😆

    Ah, n-ai sa vezi asa ceva la Robbie. El isi canta „Happy birthday” cu vreo doua zile inainte.


  30. 30
    vio:

    Bine ati reaparut.
    Eu am fost odata in vizita la Brad,la niste prieteni,parintii lor locuiesc intr-un sat din acela cu patru case rasfirate pe deal,la Dupa-Piatra se numeste.Am mancat acolo cele mai bune rosii si vinete din viata mea.Doamne, ce bune!!Si ce oameni superbi am cunoscut acolo!

    Ps.Ma bucur ca pot sa va citesc din nou.O zi buna tuturor.


  31. 31
    Nora:

    Vio, mulţumim pentru că nu ai renunţat. Site-ul n-a funcţionat aproape 4 zile, dar ne revenim. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *