De la Chiliman, cu dragoste

Sâmbătă dimineaţa. Mă târăsc prin casă, de la calculator la cafeaua de pe foc şi încerc să-mi încropesc un dram de hărnicie să ies la cumpărături. Aud zarvă în scara blocului. Cioc, cioc, unul destul de zdravăn şi decis.

– Bună dimineaţa.

– Bună dimineaţa.

Un tânăr cu un pulover albastru, cu anchior, tricou alb pe sub, păr ondulat angelic şi zâmbet aşijderea, îmi întinde o lucitoare plasă galbenă, cu săgeata albastră. În cealaltă mână, mai avea câteva sacoşe identice. O vecină iese pe palier şi strigă de la etajul 1. E doamna pasionată de integrame şi de tradusul versurilor din cântece zbânţuitoare. Baila, morena, baila, que tú lo bailas como ninguna, moviendo las caderas…

– Aţi mai venit şi ieri!

– Am mai venit, doamnă, şi ieri, şi azi.

Ieri nu m-au prins. Ghicesc prin plasă un cozonac şi câteva alte nimicuri.

– Ce e asta? îl întreb pe tânărul angelic.

– Un cadou cu ocazia sfintelor sărbători de Paşte.

Îl întrerup până să înceapă cu urările care debutează mai mereu cu “fie ca”.

– Nu, mulţumesc. Nu e nevoie.

– Vă rog, insist.

Şi face un pas spre mine.

– Nu, mulţumesc. Chiar nu e nevoie.

– Vai, dar nu se poate! Trebuie să primiţi!

Moment în care îmi pierd răbdarea.

– Asta e şpagă electorală. Nu e cazul. Faceţi ce vreţi cu ea, daţi-o cui doriţi, eu nu primesc.

Tânărului îi piere zâmbetul şi mai că-mi pare rău. Îi scurtez stânjeneala, am milă şi cu a mea şi închei conversaţia:

– La revedere.

– La revedere.

Închid uşa şi abia atunci îmi amintesc că, şi anul trecut, când nu urmau alegeri, au venit. Şi acum doi ani, cu acelaşi cozonac şi ce-o-mai-fi-fost. Şi în iarnă, înainte de Crăciun, iar atunci au ţinut să precizeze “Sunt cu nuci!”. În acelaşi timp, revista primăriei ne sfătuieşte să evităm excesele alimentare în perioada sărbătorilor întrucât riscăm probleme biliare. Îmi vine să râd. Ieftini ne mai cred. Electoratul subţire cu cozonaci se ţine.

Sursă foto: stock.xchng.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *