Sunetul de început

La început a fost sunetul! Pentru mine e clar, deşi unii înţelepţi susţin că a fost cuvântul. Aiureli, ce să zic… Au scris şi într-o carte mare şi groasă enormitatea asta. Cuvintele au fost inventate de oamenii puturoşi. Le era pur si simplu lene (sau poate că unora le lipsea o ureche – cea muzicală) să comunice prin sunete diafane sau mârâite, acute sau joase, calde sau reci, înţepătoare sau pufoase, tremurate sau liniare şi câte şi mai câte soiuri.

Că este aşa, stă dovadă corpul nostru dotat cu o adevarată uzină de produs sunete. Laringele cu corzile vocale, epiglota, faringele, nasul, gura, aritenoidele, cartilajul tiroid, limba, dinţii, cutia toracică, muşchii gâtului, ba chiar şi cutia craniană, toate acestea muncesc pentru a scoate sunete. Corzile vocale vibrează exact ca ancia unui instrument de suflat, cum ar fi clarinetul, iar celelalte organe ajută la finisarea timbrului, amplitudinii, dinamicii, adică a tot ce numim în muzică controllers.

Să ne fi dotat Arhitectul cu toată industria asta doar pentru a scoate nişte cuvinte amărâte? Nu prea-mi vine sa cred. De la sunete la muzică n-a fost decât un pas. Închipuiţi-vă de câtă sesnsibilitate trebuia sa dea dovadă un preistoric dotat cu ureche muzicală si feeling când era nevoit să-i explice unui semen de-al lui că tocmai a văzut o turmă de impala în marş la o juma` de zi, miazănoapte. Ce bogaţie de ritmuri, câtă onomatopee! Sau, ce sunete o fi scos gâtlejul lui încercând să alunge un mamut de lângă pomul lăudat, doldora de fructe coapte!

Eu sunt convins că în fiecare din noi zace un muzician. Dacă nu un muzician, cel puţin un estet al muzicii. Şi că dacă ne-am antrena zilnic, am putea derula întregi conversaţii bazate pe sunete muzicale. Cred că ar merita încercat. De fapt, unii chiar o fac. Aveţi aici un om care reuşeşte asta. Aduce mii de oameni la un pas de sublim. Doar el, spirit şi corp. Să ne întoarcem câteva minute la origini.

Câteodată, rar ce-i drept, oamenii par chiar frumoşi !

22 comentarii la “Sunetul de început


  1. 1
    Jaco Pastorul:

    Citat din mine: „Câteodată, rar ce-i drept, oamenii par chiar frumoşi !”


  2. 2
    andreea:

    dileală maximă, dacă începem să ne cităm pe noi înşine… 😆 😆


  3. 3
    Giacomo:


    Si daca pun textu’ piesei sper sa nu se ofusce prea multi sau multe …zice asa :

    „The old man’s sitting there, his head bowed down
    Every now and then he’ll take a look around
    And his eyes reflect the memory-pain of years gone by
    He can’t regain nostalgic dreams he’ll never see again

    With trembling hands, he wipes a tear
    Many fall like rain, there’s one for every year
    And his life laid out so clearly now, life that’s brought death
    So nearly now life once he clung to dearly lets go

    But spare a thought as you pass him by
    Take a closer look and you’ll say
    He’s our tomorrow, just as much as we are his yesterday

    A lonely grave, and soon forgot
    Only wind and leaves lament his mournful song
    Yet they shout his epitaph out clear
    For anyone who’s passing near
    It names the person lying here as you
    And you…and you…and you…”

    Da , copy/paste , ca avem voie oficial , de la guvern , nu ? De la Parlament ,de la toti doctorii aia de acolo, Robert Negoita etc , ce pizda ma-sii …e oficial acum . E de STAT .


  4. 4
    Giacomo:

    Pastorule , tati , noi ne-am rupt in figuri cu tot felul de negrotei -- Jaco nu e , ai dreptate -- cu sofisticati si alti tipi fenomenali care fac ceea ce ne place noua mai mult : muzica . Si o fac atat de bine , incat ne intra in sange , ca o boala , pe viata . Boalele naibii …
    Da’ nu am vorbit niciodata -- ca niste snobi ce suntem -- despre tigani . Hooo …ca nu e vorba de manele , nu am inebunit inca ! E vorba de un tigan (la suflet , cel putin ) , care mie mi-a sadit in suflet fericirea muzicii . De fiecare data cand il ascult -- din prima secunda cand am auzit sunetele pe care el le creeaza si pana in momentul in care dau cu destele pe tastatura , acum , adica -- tiganul asta a devenit pentru mine un simbol al libertatii de exprimare. In muzica , vreau sa zic . Hai sa-l pomenim si pe el aici , mosulica , ca merita din plin , cu toata cacofonia inevitabila . CARLOS SANTANA . Sa-i traiasca mama , asa , pe tiganeste .
    http://www.youtube.com/watch?v=58zwOl9bV9w


  5. 5
    Jaco Pastorul:

    Da batrane, uite si o veste despre tigani, una nasoala din pacate:

    http://www.realitatea.net/pianista-mihaela-ursuleasa-a-murit-la-33-de-ani_980901.html

    RIP


  6. 6
    geluodagiu:

    blues

    Sunt negru. Noaptea spre care ne indreptam cu totii, e si ea neagra. Acum, cand privesc peste umar, vad cum toata viata am irosit-o sperand ca voi fi odata si odata liber.
    Poate m-am inselat crezand ca libertatea este ceva albastru si de fapt ea este neagra, este noaptea spre care ne indreptam inevitabil. Oricum nu pot schimba acum lucrurile. Nu e drept pentru cei ce imi vor urma,
    Nu stiu daca pentru culoarea mea sau pentru ca m-am nascut in Africa, am fost luat intr-o noapte cu forta, aruncat in pantecele unei cutii plutitoare impreuna cu alte fiinte, la fel de speriate si de negre, ca mine. Cand leganarea care nu se mai sfarsea a icetat, am fost scosi din cutie. La atingerea pamantului, am crezut pentru o clipa ca sunt liber. Clipa de fericire a trecut insa repede. Tot repede, pentru ca eram acum intr-o lume noua in care timpul inseamna bani, ne-am trezit pe un camp imens si alb. Imi placea albul in contrast cu intunericul in care traisem pana atunci.
    Cred ca ati inteles, din cartile citite ori din filmele vazute, devenisem un sclav pe o plantatie de bumbac. Stapanul meu, un om rau si cred prost, pentru ca nu stia vorbi pe intelesul nostru, mai mult prin gesturi, unele agtrsive, ne-a aratat ce sa facem daca vrem sa primim hrana si apa. Toata marea aceea de vata alba trebuia adunata in niste saci. Si asta am facut.
    De libertate insa nu am uitat.Priveam in toate directiile si vedeam doar arme de foc, camioane cu oameni si caini, pregatiti sa ma opreasca in eventuaitatea incercarii de a ma elibera Numai cerul era deschis iar eu inca nu invatasem zborul.
    Intr-o noapte cu luna, privind cu gura cascata in sus spre covorul sau cupola plina de stele, din piept am eliberat un oftat. Oftatul fara voia mea a devenit un murmur, un fel de cantat. In linistea noptii cu un tropait precipitat au aparut in jurul meu barierele umane ce ne ingradeau libertatea. Am auzit si alte voci armonizandu-se cu murmurul meu. Cativa dintre paznici, au inaltat felinarele, ne-au privit, au scuipat asa intr-o parte bombanind in limba lor, pe care noi intre timp am invatat-o:
    -Hai maaa, lasa-i!, urla si ei la luna ca niste lupi in calduri.
    S-au indepartat invaluiti intr-un ras nechzat amestecat cu…ciori cu tate..iepe cu curul negru….
    Pe masura ce linistea noptii isi intra incet in drepturi, ca un tarait de greier in mintea mea patrundea ideea ca de acum ininte putem canta, chiar daca vom urla la luna cu gandul la „ciori cu tate” sau „iepe cu curul negru”.

    Gelu Odagiu
    Este un prim episod dintr-o poveste impanata si cu termeni de teorie muzicala pe care doresc sa o continui in sprijinul lui Jaco, doar daca este si el deacord. Daca raspunsul este da, ma voi apuca sa le creez(episoadele), pe urmatoarele.


  7. 7
    Seva Tudose:

    Gelu,


  8. 8
    geluodagiu:

    Seva Tudose,
    omul asra are o pizda in gat(sper sa nu se supere nimeni pe mine). dar asa se spune despre cei ce au calitati vocale de exceptie.
    L-am vazut la Bucuresti.
    Sa inteleg ca pot continua sa scriu aici?


  9. 9
    Seva Tudose:

    geluodagiu #8

    acest Bobby,s-a născut din părinți cu talent/har/dar de la Dumnezeu,tatăl fiind primul afro-american bariton la operă,mama lui tot o solistă celebră și da are un timbru vocal foarte colorat !

    apropo,văd că și tu ai un talent/vocabular colorat/coloqvial 😉


  10. 10
    Jaco Pastorul:

    Nu, Gelu, nu are ce spui tu in gat. E un om normal, ca multi dintre noi. Ce are, are in cap, si anume multa vointa si multa inteligenta.
    La 30 si ceva de ani, vazand ca stagneaza dpdv muzical, are o revelatie si isi propune acest proiect, de a canta singur, fara acompaniament, folosindu-si propriul corp (idee inspirata din cultura unui anume trib din Africa, care de mii de ani isi foloseau corpul ca si instrument de percutie). Isi perfectioneaza la maxim cantatul intervalistic reusind sa atace lejer, aproape simultan, intervale peste decima, creand astfel contrapunctul bas-linie melodica.

    Timp de aproximativ 5 ani a stat izolat si a MUNCIT enorm. Nu a deconspirat nimic din ceea ce avea sa urmeze. Si ce a urmat…
    Faptul ca provine dintr-o famile de muzicieni l-a ajutat, desigur, dar nu a fost un factor decisiv.
    Faptul ca munca sta la baza tuturor rezultatelor este o teorie care pe la noi nu e bagata in seama. E mai usor sa crezi ca succesul se datoreaza unor supradotari.

    Poti sa scrii cat vrei si ce vrei, mai ales daca ceea ce scrii are legatura cu muzica. Insa, o sa fiu foarte critic, ai grija.

    Seva, ai dreptate, tata-sau a fost primul, prin decret presedential, ca pana atunci le taiau capetele negrilor care cutezau sa se apropie de Opera, aia de la KKK.


  11. 11
    geluodagiu:

    Nu stiu de ce pui accent asa de ascutit pe munca. In muzica cuvantul suna ca dracu. Si in general muncitorii din lumea muzicii sunt cei care monteaza scena, cara boxele si instrumentele. Cei fara talent pot muncii mult si bine si vor ajunge pe scena doar sub forma unor curiozitati:
    -Lume, lumeeee! omul care are vocea intinsa pe cinci octaveeee.
    Daca au si „ceva” in gat pot avea ambitusul cat pianul. si?
    Nici macar tu nu ai spus despre Bobby decat: : „Isi perfectioneaza la maxim cantatul intervalistic reusind sa atace lejer, aproape simultan, intervale peste decima, creand astfel contrapunctul bas-linie melodica.”
    Cred ca oamenii merg la un concert si pentru altceva.
    Nu incerc sa te contrazic. Vreau doar sa spun ca actul artistic este ceva complex, pe scena si in afara ei si privind doar critic, poti pierde multe detalii.


  12. 12
    Jaco Pastorul:

    Gelu, eu simt un act artistic. Il pot simti la diferite nivele. Un artist poate fi muncitor necalificat sau intelectual rafinat. Fiecare din ei se adreseaza unui anumit segment. Talentati sunt miliarde, diferenta dintre talente si artisti o face munca. Cu cat un artist munceste mai mult, cu atat mai usor ajunge la inima unui segment de consumatori mai elevat.

    Pana la urma e o chestie de puzzle, sa te potrivesti fix acolo unde iti e locul.

    Si sa stii ca ambitusul se formeaza prin antrenament si prin tehnica vocala, in proportie de 90%. Eu, nativ, am aproape patru octave, probabil ca daca as fi muncit sustinut, as mai fi castigat una. Si eu nu sunt un fenomen.

    Cu un lucru sunt de acord, degeaba ai ambitus, degeaba ai tehnica, daca nu stii ce sa canti si mai ales cum s-o faci incat sa transmiti ceva, cu adevarat viu. Asta tine de caracterul si spiritul artistului.
    Despre McFerrin se pot spune multe, eu am spus ce-am spus doar pentru al demitiza putin, si a-l aduce printre oameni, de-acolo de unde l-ati canonizat voi, tu si cu Seva.


  13. 13
    geluodagiu:

    Jaco,
    Munca poate duce si aici:
    http://www.tare.ro/pacmanplus11/419762-cel-mai-rapid-chitarist-din-lume
    Posibil ca pentru tine sa fie…Wooaaaau!
    Eu prefer unul mai puturos:

    Asta nu cred ca “Isi perfectioneaza la maxim cantatul intervalistic reusind sa atace lejer, aproape simultan, intervale peste decima, creand astfel contrapunctul bas-linie melodica.”


  14. 14
    geluodagiu:

    Jaco,
    Desi vorbesti mult de munca, cred ca tragi spre dreapta, ca deh… acolo ar fi elitele.
    Eu trag mai mult spre stanga, pentru echilibru, pentru a aseza adevarul undeva intre noi, la centru.


  15. 15
    Jaco Pastorul:

    Gelu, nu ma intereseaza absolut deloc chestiile astea gen ” cel mai rapid, cel mai mare, cel mai tare” care transforma muzica intr-o competitie. Sunt foarte multi sportivi din astia in frunte cu Malmsteen, care ar putea concura la Olimpiada. Mie, nu-mi transmit nimic.

    Mister SlowHand se afla in extrema cealalta. A fost o vreme cand mi-a transmis, cand ma infiora. De cativa ani buni, insa nu a mai progresat deloc, traieste din gloria tineretii, canta aceleasi slagare de acum treizeci de ani cand se dragalea cu nevasta lui Harrison. Aceleasi vesnice pentatonii pe care le anticipezi cu 1 minut inainte. Sorry, viata merge mai departe.

    Cam astea-s chestiile care ma dau pe mine, pe spate:


  16. 16
    Seva Tudose:

    Jaco#12

    despre Bobby McFerrin„de unde l-ați canonizat voi,tu și Seva” ❓

    unde l-am canonizat eu ? Dimpotrivă am spus că are talent/har dar nu am spus că și știe să cânte și îmi place ?

    parcă îmi aduc aminte noi doi având o discuție pe lângă Bobby McFerrin înainte,unde eu am spus că adună masele în scop religios la care tu mă contraziceai despre talentul lui incontestabil,eu fiind fermă spunând că mie una nu îmi place de el ! Clar ca bună ziua .

    pot naviga pe articole,că tu l-ai„canonizat”nicidecum eu.


  17. 17
    Seva Tudose:

    gelu,

    deși acest articol este din aprilie dar tu fiind mai nou pe aici,uite că acest Bobby care l-ai văzut la București „nu a avut nimic în găt”poate decât un nod,nu a putut improviza nimic pe tema /melodia cântecului lăutăresc românesc și a sucit molodia/ritmul/tema 😀


  18. 18
    Seva Tudose:

    Jaco,

    gelu,

    să nu vă supărați pe mine,dar să stăm strâmb și să judecăm drept,nu căutați mai departe,uite unul ca Bobby McFerrin și este român !


  19. 19
    geluodagiu:

    Seva,
    initial am prelucrat in minte doar titlul piesei postate si am dedus ca pot scrie mai departe fara sa-mi fac griji. Apoi am zis ca n-ar fi rau sa spun si ceva despre interpret. Am spus ce am spus, nimic mai mult. Ca are ceva in gat si atat. Nu stiu de unde atata canonizare(asta e pentru Jaco).

    Am vazut ce spui tu Seva, legat de neputinta de a canta a acestui Bobby, cu alti artisti. El canta ce stie si ce a pregatit cu multa munca la el in baie(aici la urma e pentru Jaco)

    Jaco, „viata merge mai departe”. Cred ca e prea mult sa cerem unor artisti care si-au oferit viata pentru a ne bucura sufletele, sa ramana tineri, creativi, entuziasti dupa ce viata a mers inainte si peste fiinta lor.


  20. 20
    Jaco Pastorul:

    Nici pomeneala, n-ati inteles ce s-a intamplat acolo, pe scena. Si Ionica si Bobby McFerrin au comunicat formidabil chiar daca unul vorbea maneleasca si celalalt dontuariasca!


  21. 21
    Jaco Pastorul:

    Gelu, nu le cerem, dar nici ei sa nu ne ceara sa mai cadem pe spate la spectacolele lor.

    Si ma distreaza reactia voastra de neaosi romani, care isi explica performanta prin minuni genetice, deci de neatins. Cam asta-i mentalitatea….


  22. 22
    geluodagiu:

    Jaco,
    Ei nu ne cer sa cadem pe spate.Producatorii lor ii tin in fereastra pentru a mai primi pensia, chiar daca nu mai sunt…ce au fost. Noi daca dorim putem plati un bilet pentru a-i vedea in carne si oase, in amintirea vremurilor cand ii priveam doar prin revistele, rare in Romania, cand eram fericiti daca ii cunosteam pe Cornel Chiriac ori pe Pitis

    Eu cel putin, pentru Seva nu garantez, desi ne cam iei la pachet, nu prea asociez muzica cu performanta. Nu inghit pentru ca este in trend, expresia: artistul „x” performeaza pentru dumneavoastra. Cam asta-i mentalitatea.
    Distractie placuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *