Destrămare

Îmi place, zise ea, că eşti foarte mare, cald şi elastic. Pot să te rog să te înfăşori în jurul meu o dată, de două ori, de cîte ori e nevoie? Sigur, spuse el Şi se înfăşură… E ceva mai bine acum, parcă nu mai atîrn atît de greu. Şi nici nu mă mai clatin … (mai mult)

România, colţ de rai

Dunărea albastră, cântată de Strauss Dunăreni de Jos, cântă Gaudeamus, Și delta se desparte, vecine în trei brațe Pe două tragi de sfori, pe unul tragi de ațe!<!–more–> Tratate bilaterale, plute cu lemne de foc Cobor zale după zale şi beau votca cu cancioc, Nu e delta ca Baical, ploconind BOR (ruso-hram) Noi bem spirt … (mai mult)

Poate că pisica ştie cel mai bine…

Se întîmpla ceva cu ea. De cînd era mititică, observase că atunci cînd îşi spunea “acum sînt fericită”, în cîteva minute se alegea praful şi pulberea. Moloz. Conştientizarea hulpavă a fericirii făcea ca din CLIPĂ să nu mai rămînă aproape nimic – doar nişte zdrenţe cenuşii… “SÎNT FERICITĂ!” Şi apoi: STOP JOC! (“Chiar aşa? Dar… … (mai mult)

And… cut!

Să nu vă speriaţi dacă mă vedeţi în vreo intersecţie, purtând solar o geantă galbenă şi o rochie albă de lună. Pesemne că am rătăcit drumul, pesemne că-l voi fi căutând în ochii închişi ai câinilor adormiţi sub greutatea de plumb a lui iulie. Aşa se întâmplă uneori. Să mă aşez la o coadă, să … (mai mult)

Azi fugim

Urcă-te în maşină. Azi fugim. Sunt oamenii ăştia nebuni şi urâţi care spun că mâine ne ajunge din urmă, iar ieri e praf uscat, sfărâmicios. Eu nu-i cred, nici tu nu-i crezi, dar vorbele lor sunt ca o plagă care se depune pe ferestrele noastre şi pătează cu o spuză albicioasă spărturile cerului. De-aia îţi … (mai mult)

O dragoste comunistă şi o cravată

Pentru că duminică, 22 aprilie, este ziua lui nea Vladimir Ilici Lenin… mă gândesc să îi aduc un omajiu (și nu numai lui, ci și ofertanţilor/adepților)! O dragoste comunistă Nu am cuvinte a-mi exprima a mea recunoştinţă Ce-au întrecut închipuirea, aveam oameni de ştiinţă, Ce a fost cert, ne-am pricopsit, vorbeau de după piersic Bătând … (mai mult)

Condiţionale neoptative

Câteodată, mă visez vânt. Mă visez abur, mă visez adiere. Câteodată, îmi doresc să nu te fi atins aşa. Să nu-ţi fi săpat urmele astea adânci în obraji, să nu te fi ciuntit, să nu-ţi fi pus căutarea mea în degete şi chipul meu în tălpi căci toate te fac să nu-ţi mai găseşti locul … (mai mult)

Jurnal de pisică albă

Inima mea e o pisică albă prinsă într-o plasă de sârmă neagră. Când te aude venind, se întinde, se cabrează şi îi rămân ghimpi în spate. Plasa o strânge. Tu intri şi, de cele mai multe ori, taci. O priveşti cu ardere. Ea se mai întinde o dată, vertebre însângerate, stern împuns. Iese din aşternuturi … (mai mult)

Rană de vulpe pe frunte de om

Colindam pădurile. Miroseam naşterile şi gustam morţile. Foloseam o linguriţă de argint şi nu plăteam pentru nimic mai mereu. În buzunare aveam însă doi bănuţi. Pentru treceri. Călcam iarba, călcam izvoarele şi miriştile şi nimic nu mă rănea. Cerbii nu fugeau din calea mea, iar din pricina asta, într-o iarnă, m-a muşcat un lup. Puţin. … (mai mult)

Intoxicaţie

A trecut o vreme pînă să-mi dau seama că ceva nu e în regulă. Nimic, de fapt, nu era în regulă. Mă analizam cu lupa, precum un entomolog obsedat de gîngăniile sale şi aflam lucruri noi şi neaşteptate despre mine. Înfiptă în ac, adînc, atinsă în miezul miezului, mai mişcam totuşi, fîlfîind disperată dintr-un fel … (mai mult)