Suflet casant

Acum vreo 30 de ani jucam elasticul pînă la epuizare. Zilnic. Un cîrd de vreo 7-8-9 puştoaice, uitate pe afară, zi de vară pînă-n seară, săreau într-una pînă ameţeau, şi-şi antrenau de zor coapsele ce aveau să încînte ochi străini, vreodată. Era o bucurie, nu ne mai săturam! Elasticul trebuia să fie zdravăn, bine înnodat, două fete îl ţineau petrecut pe după picioarele lor, la glezne, apoi la genunchi şi în sfîrşit, peste fund sau chiar mai sus, mai depărtat, mai apropiat şi altă fată – saltimbancă de-a dreptul  –  sărea făcînd figuri complicate, împletind elasticul şi împletindu-se în el, pentru ca apoi, printr-un salt brusc şi înalt să se elibereze şi să aterizeze într-o altă poziţie bine determinată.

Jucam ore în şir, pînă uita Dumnezeu de noi. Transpiram şi săream încruntate pe cîmpul de luptă, luînd joaca în serios. Greşelile erau vînate cu vigilenţă de spectatorii care-şi aşteptau rîndul.  Era bine dacă aveai tălpi micuţe, ca să ţi le poţi strecura printre rîndurile de elastic, în diverse şi inepuizabile figuri şi era bine dacă erai suplă şi agilă precum o felină.

Elasticul, elasticul… Picioarele căpătau urme roşii de la plesnituri. Jucam simplu sau pe echipe, Zilele Săptămînii, Moara; regulile difereau de la o stradă la alta, de la un cartier la altul.

Cînd elasticul se uza şi nu mai zbîrnîia ca un arc, dădeam iama prin cutiile metalice de halva, în care bunicile şi mamele noastre păstrau nasturi, panglici, zorzonele, căutînd o nouă bucată lungă de 2-3m…
…….

Acum, după 30 de ani, am o problemă cu un alt (fel de) elastic. Am descoperit că sufletul meu (o să-l numesc aşa, deşi nu prea ştiu exact ce reprezintă el) îşi pierde pe zi ce trece elasticitatea splendidă pe care o avea pe vremuri. În cazul corpului, bănuiam că se vor întîmpla tot felul de nenorociri, dar tocmai sufletul? El, cel inefabil, fără formă şi imaterial? Susţinut de mici crîmpeie de iluzii, deziluzii, fericire sufocantă, teamă şi durere? Cum este posibil să se plastifieze într-aşa un hal?!

Trist, dar adevărat. Nu am putut să nu observ:  sufletul meu nu se mai întoarce în forma şi locul iniţial, ca acum mulţi ani, cînd puteam să-i aplic oricîte şocuri, dezamăgiri, să vărs peste el şiroaie de lacrimi amare. Cînd soarele apărea din nou pe cer, sufletul era la locul lui, vesel, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Uitase complet că fusese dat cu capul de chiuvetă.

Mai apoi, a fost din ce în ce mai greu. Cu fiecare smulgere a lui din matca blîndă de linişte şi lumină, revenea din ce în ce mai greu la loc, dar revenea, după un timp din ce în ce mai lung. Obosise.

Şi acum, de la o vreme, nu mai recuperează nimic din ce a fost. Fiecare nouă minitraumă îl poziţionează în încăperi lugubre, reci, necunoscute, în care nu-şi găseşte liniştea şi nici calea către casă. A devenit casant.
Am încercat de toate. I-am făcut masaje, aromaterapie, l-am obligat să asculte Mozart şi l-am ferit de veşti rele. Cu toate acestea, nu cred că o să-şi mai revină vreodată complet. Are un picior mai scurt şi unul mai lung şi plînge întotdeauna cînd plouă.

Aveţi idee ce se mai poate face în cazul disperat al unui suflet lipsit de elasticitate? Mă tot gîndesc că n-ar fi trebuit să las pe toată lumea să se joace şi să sară pe el, aşa cum făceam eu, acum 30 de ani, fără grijă, fără teamă că se va rupe elasticul alb prins rotocol în jurul genunchilor prietenelor mele.

Pe atunci, singura ţintă era să joc şi să cîştig.
După aceea, lucrurile s-au complicat teribil de mult… Cred că cineva, sau ceva, joacă elasticul cu sufletul meu, ba – mai rău – uneori îl foloseşte chiar pe post de gumă de mestecat.

Şi, după atîta mestecat, nici măcar parfumat nu mai este…

 

Sursă foto: http://www.freephotosbank.com/12484.html

185 comentarii la “Suflet casant


  1. 1
    Tal Ion:

    Cred ca-l tii incordat rau. N-o fi asa batran cum crezi tu. Lasa-l relaxat, ca cele mai bune miscari se fac relaxat.

    Va zisei eu am facut vreo 5 ani de arte martiale. Am facut 10 luni dintr-un stil, apoi m-am mutat la alt stil, la un instructor foarte tare, care in viata particulara e un chirurg de mare succes. Si stilul asta nou era foarte complex, cu tehnica multa si complicata.

    Eu ma straduiam sa prind cat mai repede tehnica de baza, ca imi placea. Si, fara sa imi dau seama, eram foarte incordat. Venea instructorul la mine, ma mai pocnea prieteneste. Apoi ma lua dupa gat si imi zice, zambind: „De ce stam incordati? Hai sa fim relaxati. Rigizi sunt numai mortii”. Omul asta are peste 50 de ani, dar e de o energie fantastica. Are o conditie fizica incredibila, arata ca un barbat de 30 de ani. Ziua opereaza ore in sir, serile se antreneaza la sala.

    Si tu esti tanara, Andreea. Doar ca te incordasi un pic cam tare. Relaxeaza-te, ca rigizi sunt numai mortii.


  2. 2

    🙂
    buhuhuuuuu! sînt o moartă viieeeee!!


  3. 3

    @Andreea: eu zic ca trebuie sa mai lucram un pic la definitia asta. Nu e corecta.


  4. 4
    Costelus:

    Se poate și fără n: suflet casat. Iți spun eu 🙁


  5. 5

    da, Costeluş, şi eu am vrut să pun „n”-ul într-o paranteză, dar am renunţat, apoi. ca să nu pară dracul chiar aşa de negru. că nu e!


  6. 6

    cine… „să lucrăm”, Morringain? care definiţie? 🙄


  7. 7

    @Andreea: pai cineva mai sus cerea sfaturi „Aveţi idee ce se mai poate face în cazul disperat al unui suflet lipsit de elasticitate?”. Iar eu incercam sa ii spun ca sufletul casant inca nu-l are si ca definitia aia nu-i tocmai corecta 😛


  8. 8

    eh, vorba fiică-mii, pe cînd avea vreo 3 ani:

    „lasă-mă-n paşe! şe ştii tu de veaţa meaaa?!”

    😆


  9. 9
    Vika Jegulina:

    si io kateodata am o nelinijten sulflet kand sunt nemankata de fro douatrei zile da mankareai fudulie bauturai temelie simi trece cu vodka si kola si ce mai fumez kand mametzesk


  10. 10
    Nora:

    Aaaa, elastic! Îmi făcuşi poftă! Eram cea mai bună din cartier. 😀 N-am mai sărit de ani buni. Oi mai fi în stare să fac 0 multiplu?

    Iar de suflet, ce să zic, oricât de siropos ar suna, două braţe mişto mi-l pot face praştie oricând. 🙂 (în ambele sensuri)Să vezi ce elastic şi tonifiat e!


  11. 11
    Ana:

    Nora,

    Mă ienervezi rău. Asta voiam să spui şi eu.

    Muză,

    Ba ieste ielastic. Numai perspectiva ta asupra lui e niţel anchilozată. Mişcări uşoare, fandări, cumpene, semigenuflexiuni, piruete uşoare, fără tsukahara întins. 🙂


  12. 12
    Manuella:

    Bună dimineaţa!

    Şi neapărat roata! În aer liber! 🙂


  13. 13
    Nora:

    Morringain: mi-amintii de tine cu sindromul Asperger când citii asta: http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/the-economist-slava-ticnitilor-167696.html 😀

    Vezi, e de bine! 😛


  14. 14
    Ana:

    Ella,

    😆 Aia e pentru întindere de… suflet. 😆


  15. 15

    @Nora: merci, m-ai facut sa rad un pic intr-o zi naspa 🙂


  16. 16
    Ana:

    Da’ ce păţişi, Morringain? Află bărbatu’-tău că-l vinzi pe-un blid de linte sau chiar îl dai de pomană? 😉


  17. 17

  18. 18

    @Ana: pai de ce sa se supere? Ca ii mai gasesc o nevasta? 😆


  19. 19
    Manuella:

    Eu ascultam Lost -ul celor de la Coldplay.
    Din simpatie pentru sufletul casant (doar ieri, atât, nu Andreea? ).

    Ana,
    Şi piesa ta e tristă.
    Păi? Cum îi aducem zâmbetul fetei?


  20. 20
    Ana:

    Ai drepate, Ella. Asta scultam eu acum şi de-aia am pus cântecul ăsta. Ştiu că e trist, dar la mine ajunge doar un pic melancolic, recunosc.

    Muză,

    Ia ielastic:


  21. 21

    Vika dragă!
    duci o viaţă cam dezorganizată!


  22. 22

    NU MAI VREAU ANTRENAMENTE!

    mai ales ţucahara… 🙄


  23. 23
    Ana:

    Da’ de ce?! Cine/ce te-a tarat? 🙄

    Hai, confesional, pe stânga. 😉


  24. 24
    Ana:

    Ceva muzici mişto dă cineva? Că azi mi-e cam rău şi-aş avea nevoie de ceva combustibil cerebral fiindcă am mult de scris.


  25. 25
    Danny:

    Buna, inca nu sunt in stare sa scriu, am rasfoit putin blogul, doar putin, si am citit, mai mult intuitiv, articolul Andreei. Imi place enorm, poate ca mare parte din sensibilitatea Andreei este relatata aici. Uite ce iti scriu, Andreea: „Imi pare rau ca femeia a invins fetita. In fiecare adult, mai tanar sau mai batran, exista un copil, iar acest copil ne poarta in gand si-n suflet toata viata, pana la ultima suflare a tristelor noastre batraneti! Dincolo de acest taram, in ceruri, Universul copilariilor noastre ne aduce aminte ca am fost simpli trecatori pe acest pamant. Iubesc fetita din tine, Andreea, iubesc papusile tale, dar nu voi uita niciodata ca ai fost femeie!” (Danny) Inca nu sunt in stare sa scriu.


  26. 26
    Manuella:

    Ana,

    Coldplay.


  27. 27
    Ana:

    Da’ ce păţişi, cavalere?

    Vikaaaaaaaaaaaaaaaaa!


  28. 28

  29. 29

    foarte frumos, Danny, îţi mulţumesc că iubeşti fetiţa din mine -- heeeei, andreiuuuuţaaaa, unde eeeeştiiii??? -- dar de ce nu eşti în stare să scrii?


  30. 30

    Manuella, era bine să fie doar ieri. nu mai scriam eu ditamai textul dramaticos… 🙂


  31. 31
    Danny:

    Sunt trist, sunt suparat, sunt dezamagit! Am pregatit doar pe jumatate un articol-roman (proza). Se numeste : „Dumnezeul inceputurilor mele”! Nici acum nu l-am terminat, am fost mereu ocupat. Imi trebuie liniste si singuratate pentru a scrie. Nu scriu in orice conditii, imi trebuie inspiratiune. Intr-o zi il veti citi aici.


  32. 32

  33. 33
    Joiana:

    Domnu’ Dani! De când te cat!

    Ce păţişi?

    Şi io m-am gândit să scriu un roman fluvial. Să să cheme Romanul unei vaci în căutarea ierbii de aur.

    Da’ lumea a zâs că prea sunt avară şi că de ce amestec apa cu iarba, aşa că m-am lăsat.

    Romanu’ lu’ matale despre ce e? Mie-mi plac romanele de multă dragoste şi mistere mai puţâne.


  34. 34
    Manuella:

    Andreea,

    Uite un zâmbet 🙂 (cu tot 13-le acestei zile):
    comentariul 33!


  35. 35
    Ana:

    13 nu înseamnă nimic, Ella. În general nu înseamnă nimic.

    Acum 15 ani, pe 13 iunie, copiii mei -- gemeni -- s-au întors din drum fiindcă n-au mai vrut aici. Am crezut c-o să se rupă elasticul timp de trei luni. C-o să crape cerul şi-o să cadă peste mine, iar pământul o să facă un crater mare ca să mă primească la odihnă. N-am putut să văd copii în ochi vreo doi ani. Răspuns la întrebarea De ce? n-am nici acum.

    13 nu înseamnă nimic. Doar o amărâtă de coincidenţă. Iarna, aniversez pe 13. Vara, în iunie, caut să fug în ziua asta, dar n-am niciodată unde. Îmi amintesc din ziua aia că aveam de dimineaţă examen la Noul Testament şi voiam să fug din spital şi să mă duc la şcoală. Chirurgul a înţeles in extremis că nu conştiinciozitate era aia, ci dorinţa de scăpare din groază.

    13 nu înseamnă nimic. E o cifră oarecare. Mai puţin în iunie. Ar fi avut acum 15 ani.

    Putem să nu vorbim despre asta? Doar mi-a venit să vă spun. Atât.


  36. 36
    Manuella:

    Ana,

    Cum să fac acum?!
    Am dorit să împac şi (fără să vreau) ating!


  37. 37
    Nora:

    Na cântec. Tot cereai mai devreme:


  38. 38
    Ana:

    N-ai făcut nimic. Cred că trebuia să-mi dau eu peste degete. Pentru mine e 13 iunie de când m-am trezit.

    N-am vrut decât să încerc să vă rog să nu vă pierdeţi elasticitatea din nimicuri. Eu chiar am crezut timp de trei luni că n-o să pot trece prin asta şi să rămân om. Când vedeam copii pe stradă, întorceam capul şi ştergeam ape sărate, lungi.

    Hai să nu ne doară tare prea multe dureri mici, chiar dacă lor le place să umle în haită precum bolile autoimune. Nu mai mult de atât am vrut.

    Andreea, tu ai motive să te superi pe mine. Chiar ai. Ţie am vrut să-ţi dau o palmă grea, ca să te bucuri de ce ai şi să nu mai îndrăzneşti să te anschilozezi. Aşa sunt terapiile mele, cu paru’. De drag, de asta să nu te îndoieşti.


  39. 39
    Danny:

    Da, Andreea, as avea multe sa va spun, dar nu acum, nu inca, hm, mottoul din „Gladiatorul”, ce-mi place! Stiu ca ma cautati, si eu va caut, iar cel mai important lucru este ca stiu unde sa va gasesc, finaly! Intr-adevar, Joiana are acest dar, acest talent sa aduca bucurie, zambet pe chipul tuturor, chiar si atunci cand lumea a trecut prin cataclism, daca a trecut. Sunteti personaje de calitate, pentru care demult eu am optat. De aceea v-am cautat, de aceea va iubesc pe toate. Toate scrieti exceptional, fiecare cu povestea ei, cu inspiratia si sufletul ei. Da, suflet de femeie, am venit intre voi pentru a va cunoaste, pentru a intelege ce exista in sufletul unei femei. Mi-aduc aminte ca una dintre pandoriene, Jasmine, cred, imi spunea acum 1 an si jumatate, pe cand ma aflam la articolul Anei , „Cu trenul prin gara”( glumesc)in Switzerland???, daca am ceva de spus pe Pandora’s. Cred ca Jasmine este, non mi ricordo piu. Da, Jasmine, am multe de spus, veti vedea toate. Acum trebuie s aplec, voi reveni in 1-2 zile cu mai multa pofta de scris si de viata. Va pup pe toate. Va las in compania unei alte poze. Ci vedremo!


  40. 40
    Ana:

    E, de-aia mi-e mie drag de Danny. Că ştie el cum să spargă bubele şi, mai ales, cu ce. 😉 Uneori îl invidiez pentru asta. I-aş căuta eu o gagică, dacă aş şti cum se face una ca asta. I-aş zice ăleia că o s-o ducă tot într-o candoare. Cine-ar putea refuza aşa ceva? 🙄


  41. 41

    ce ai spus tu, Ana, e adevărat şi eu sînt prima care recunoaşte asta. şi o ştiam şi atunci cînd am scris textul. adevăratele şi marile nenorociri nu m-au încercat (încă), slavă Domnului!

    cu toate astea, uzura cauzată de cele mici şi absolut continue, fără răgazuri de repliere, nu este de neluat în seamă. doar atît am vrut să spun. şi cine mă cunoaşte un pic, ştie asta.


  42. 42

  43. 43
    Ana:

    Iar eu sunt întru totul de acord cu tine, beauty. Să ştii asta.

    Carii ăştia mici şi neadormiţi ne mănâncă de vii. Ce ţi-am spus eu, dacă vrei, ştergem tot, nu exclude ce-ai spus tu. Deloc. Eu doar te-am dat cu capul de chiuvetă fiindcă unul dintre cele mai eficiente principii cu aplicabilitate practică în psihoterapie este următorul: o durere mai mare anulează una mai mică.

    Altfel, cariul mic şi harnic îmi dă şi mie târcoale, n-aibi grijă.


  44. 44

    şi, biensur, nu este vorba despre necazul de a-l asculta pe Ionuţ Dolănescu 40 de minute… 🙂


  45. 45
    Ana:

    A, nu. Sigur. Ăla nu e necaz, e o tragedie mondială. O fi în calendarul mayaş? 🙄


  46. 46
    vio:

    http://postimage.org/image/6kd4amrld/

    Vio si copiii

    Incerc sa ma prezint.Sper sa mearga…
    Eu ii strang tare in brate,ma uit la ei si-mi trece.
    Si cand imi vin iar negurile,lupt de numa’numa’sa nu ma invinga.Si de fiecare data ies mai puternica si parca nu-mi vine sa cred…


  47. 47
    vio:

    Nu merge..altadata,ma duc ca am treaba.Va salut,frumoase fete.


  48. 48

    l-am pus eu. bravo Vio! frumoşilor! 🙂


  49. 49
    Nora:

    Vio, să laşi o pauză după link de acum încolo. Scriseşi „încerc” imediat, lipit de link. 🙂

    Şi da, ne pare bine de cunoştinţă! 🙂


  50. 50
    Ana:

    Vio,

    Mai încearcă. Nu merse.

    Muză,

    Uite cam cum vine cu durerile cu intensităţi diferite. Să zicem că eu m-aş mărita azi. Şi mirele nu e chiar un nesărat, dar nici nu-mi dă măcar vreo emoţie periferică. Vorba lu’ Copilu’ Minune: Întoarce-te la mine, că m-am obişnuit cu tine!. Şi-mi pun eu o rochie stacojie şi mă duc (iar) la altar. Că, deh, aşa se face, maică. Şi pe drum, văz unu’ de-mi fuge inima direct în pedichiuri. Fug sau ce fac? Io zic fug şi-l las pe ăla în formă de saleuri să-şi revie singur. Tu ce-ai face? 😆


  51. 51

    două Ane!! 😆


  52. 52
    Ana:

    Ba nu! 😆


  53. 53
    Nora:

    Ce mă enervează ăştia de la Gorillaz. De juma de oră de când îi ascult, parcă mi-o iau degetele razna şi nu s-ar mai lipi de taste nici moarte, ci pe un pahar rece, rece de mojito, cu muuuuultă mentăăă! Sau, în pauze, pe un Long Island Ice Tea! Gâf, gâf! 😆

    Vreau pahare cu umbrele şi plajăăă!


  54. 54

    io nu m-aş mărita cu un nesărat. mai ales la etatea mea…
    🙂


  55. 55
    Ana:

    Gâf, da! Beau ceai sud-african, ce pm. Călâi. 😆


  56. 56
    Ana:

    Ba da, muză, că nu ne mai putem permite sare tocmai la etatea asta. 😆


  57. 57

  58. 58
    Nora:

    Muza ar sta să-şi caute inima printre degetele de la picioare. Le-ar răsuci pe fiecare în parte. După care, s-ar retrage în vreo peşteră şi le-ar căuta iarăşi.

    În timpul ăsta, ăla de la altar ar îmbătrâni, iar ăla sărat s-ar desăra. 😆


  59. 59
    Ana:

    Vio,

    Sunteţi tare frumoşi şi semănaţi între voi de parc-aţi fi rude. 😉


  60. 60
    Manuella:

    Eu am băut o Cola (la cutie, ca să desăvârşesc complet nenorocirea) şi am mâncat Pringles. 🙂


  61. 61

    ai uitat, Nora, să spui că între timp aş scrie şi vreo 5 poeme de amor… 🙂


  62. 62
    Ana:

    Ella,

    Prin părţile noastre, numai Joiana bea cola, deşi are nişte amintiri tare zburdalnice de la ultima îngurgitare. Cola e privilegiul ei. De pringăls nu ştiu nimic. 😉


  63. 63
    Costelus:

    Puteam sa jur, Andreea, ca va veni cineva sa-ti dea cu rigla peste unghii. In cazul asta a fost un par de toata frumusetea.

    Ce n-as vrea si eu sa ignor cariile mici …

    Nu stiu daca ti-am zis vreodata ca scrii tare frumos.


  64. 64
    Costelus:

    @Frumoaso cu cur mare: vezi c-ai zis prostii, Nicusoru’ tau nu intra nici macar in consiliu.

    Auzi, mai sustii acuma ca dreptul universal de vot nu e decit o timpenie?


  65. 65
    Ana:

    Costeluş,

    Ia fii atent la mămica:

    carie/carii/cariile

    cariu/cari/carii (ăia de papă lemne)


  66. 66
    Nora:

    N-am zis deloc prostii. După numărătoarea parţială, intra. Avea peste 5 la sută.

    Înainte să deschizi gura, mai ales la modul ăsta, mai gândeşte-te. Toată presa l-a dat ca fiind ales în CGMB.


  67. 67
    Nora:

    Ha? Când am susţinut că dreptul universal la vot e o tâmpenie?


  68. 68

    mulţămim, Costeluş. şi eu puteam să jur. 🙂

    n-a intrat??!


  69. 69
    Ana:

    Nora n-are curul mare. Howgh! Deşi era să-l aibă gol. 😆

    Trotineta e de vină. 😆


  70. 70

    pa, copii. nu vă certaţi!
    de necazuri nu scăpaţi!
    🙄

    unde e valonaş?


  71. 71
    Costelus:

    M-am exprimat gresit, din graba … eu sustin ca dreptul universal de vot e o timpenie. Cea mai mare timpenie posibila.

    Si cind mi-ai zis de Nicusor credeam ca ai vazut rezultatele finale.


  72. 72
    Costelus:

    Ana: eu nu cred nimic pina nu vad! 😀


  73. 73
    Ana:

    Toma unul a fost, epigonule! 😆


  74. 74
    Nora:

    Nu, Andreea. După noua lege electorală, a devenit aproape imposibil pentru un independent să intre.

    Costeluş: abia azi au venit rezultatele finale de la BEC. Şi i-a scăzut şi procentul de la Primărie, întrecându-l ăla de la PPDD. 🙁

    Şi cine ar trebui, pisoiaş, să decidă cine are drept de vot şi cine, nu? Şi după ce criterii?


  75. 75
    Nora:

    Ana: mie nu de cur gol mi-ar fi fost. Ci de fustă! Încă nu m-am plictisit de ea. 😆


  76. 76
    Nora:

    Iata aberaţia sistemului electoral. Dacă apuca PDL-ul să promulge legea asta, era mare iureş şi revărsare de spume pe la Antene. Dar acum a tăcut majoritatea. Că deh, unde dă USL creşte.

    http://www.hotnews.ro/stiri-alegeri_locale_2012-12511789-nicusor-dan-contesta-curtea-constitutionala-pragul-5-cerut-lege-pentru-candidat-independent-devina-consilier.htm


  77. 77
    Ana:

    Şi nici n-o să te. E mijto rău. Dacă ţi-o vede Vika, ales bules. :lol;


  78. 78
    Nora:

    Ce e aia „ales bules”? 🙄


  79. 79
    Costelus:

    Impozitul pe care-l platesti. Nu platesti impozit, nu votezi.


  80. 80
    Nora:

    Ete, pula, Costeluş! Din ce perioadă istorică ai ieşit?


  81. 81
    Costelus:

    Exact stirea asta am citit-o si eu chiar acum. Ciudat cum in cazul lui Nastase nimic nu e constitutional, dar cind ai un candidat independent e foarte constitutional sa-i dai in cap de cite ori ai ocazia!


  82. 82
    Costelus:

    Eu ii admir pe comunisti, sa stii. Tare mult. Totdeauna le-am zis: foarte frumos ca va preocupa protectia sociala si eradicarea saraciei. Dar faceti-le pe banii vostri, nu pe banii mei.

    Cind actuala perioada (ce va ramina probabil in istorie sub denumirea de „epoca tiparnitei de bani”) se va incheia, va dispare si votul universal. Cam in 10-20 de ani se va schimba totul, nu mai rezista mult.


  83. 83
    Nora:

    Costeluş: e atât de aberant ce spui tu încât nici nu mă obosesc să combat.


  84. 84
    Ana:

    Ales bules e un fel de s-a dus pulii de suflet, ca să cităm din Cosa.

    Baizăuei,

    Malevici, tu pe unde umbli? 🙄


  85. 85
    Costelus:

    Aberanta e situatia actuala, cind cersetorii analfabeti au drept de vot. Ce pot vota boii? Impozite mai mari pentru aia prosti care mai muncesc. Din fericire insa realitatea economica nu tine cont de parerile lor. E ca si cum ar aboli prin vot legea gravitatiei. 🙂

    PS: pacat ca ai fundul mare. 😀 😀


  86. 86
    Nora:

    Dar ştii ce-ar fi minunat, Costeluş? Ca să-ţi satisfac visurile bolnave: ca importanţa votului să fie proporţională cu suma plătită. Adică eu, pulime, tu, pulime şi încă vreo sută de pulimi ca noi să facem cât unu’ şmecher. Pricepi?

    Eu cred că aşa ar fi corect. Păi, ne comparăm noi, pulimea, cu Ţiriac? Sau cu domnii ăia de pe Wall Street? Nu! Atunci nici votul nostru să nu se compare! Un „da” a o sută de pulimi să fie echivalentul unui „nu” al unui şmecher. Că ăla e deştept şi l-a dus capul să facă mulţi bani. Pe mine şi pe tine, nu ne-a dus, deci, dă-ne în pula lui!


  87. 87
    Nora:

    Merci, Ana. O mai auzisem, dar n-am fost niciodată sigură de semnificaţie.


  88. 88

  89. 89
    Costelus:

    Votul proportional pe baza impozitului platit nu e chiar o prostie. Asta e, Tiriac plateste impozite de 1000 de ori mai mari decit noi, e normal sa aiba un cuvint mai greu de spus. Cum ar veni ca intr-o firma, eu, un simplu angajat, sa am acelasi cuvint ca actionarul majoritar?

    Tie ce sistem electoral ti s-ar parea corect? Stiu, votul universal, dar intr-o lume ideala, unde nu ai analfabeti si trintori care traiesc din ajutor social.


  90. 90
    Nora:

    Costeluş, stai aşa, că mai am nişte idei numa’ bune pentru deceniile ce vor veni: la o adică, pulimea ar fi numa’ bună să facem experimente pe ea sau să o trimitem în spaţiu fără tuburi de oxigen sau să o punem să treacă înot Atlanticul. Ptii, ce progrese ar face ştiinţa. Îţi dai seama? Din simpli consumatori de resurse, i-am face echipament de laborator. I-am „închiria” şi-am completa şi proces-verbal, fireşte, în conformitate cu normele metodologice.


  91. 91
    Ana:

    Înot mă duc eu, Nora, în capu’ bancului de peşti. 😉


  92. 92
    Nora:

    În virtutea aceleiaşi logici, consider că ar trebui să-i donezi un rinichi lui Buffet. Merită să trăiască mai bine şi mai mult ca tine.

    De fapt, gândindu-mă mai bine, cred că pulimea nici nu merită să mai fie numită umanitate. Trebuie găsită o denumire specială. De pildă, animale de gradul 1. Şi bineînţeles, după primul pui născut viu, genitorii de sex masculin din pulime trebuie să-şi facă musai o vasectomie. Sau depinde. Să analizăm costurile şi să vedem ce e mai ieftin. Posibil să ieşim mai bine cu o castrare chimică definitivă.

    Ce zici, Costeluş?


  93. 93
    Nora:

    Costeluş, nu mai zici nimic? Pângi? Nu mai pânge! O să fie bine!


  94. 94
    Seva Tudose:

    andreea,

    „aveți idee ce se mai poate face în cazul disperat al unui suflet lipsit de elasticitate?”

    trebuie să cunoști/să realizezi că numai tu știi ce dorește sufletul tău. Începe de la zero și dă-i sufletului tău bucuria fiecărei zi. Când te scoli spune-ți că ești frumoasă,apucă-te să faci ceva ce niciodată n-ai făcut,de exemplu pictează/dansează/aleargă !

    Du-te într-o mică vacanță,schimbă stilul cum te îmbraci,găsește-ți un prieten/îndrăgostește din nou,du-te la lecții de yoga,pornește o campanie de mici„hobbies” colectarea timbrelor/monedelor șamd.

    încearcă să înveți o limbă străină,crează ceva transformându-le în artă/mici tablouri,zugrăvește fiecare cameră diferit,asultă muzică de relaxare/new age.
    Fi comunicativă,găsește-ți prieteni/e care îmopărtășesc aceleași„hobbies”ca tine,subiect de coversație !


  95. 95
    Costelus:

    Nu pling, am si treaba. Tocmai fusai la sala, sa mai ridic chintalu’ ala.

    In primul rind n-am exagerat asa cum o faci tu. Repet, intr-o firma in care tu esti doar angajat nu poti pretinde aceeasi putere de decizie ca actionarul majoritar. In al doilea rind astfel de lucruri s-au si intimplat, chiar sub masca aparenta a unei democratii perfecte. De exemplu MKULTRA (si probabil multe altele de care nici n-am auzit).

    Chiar iti inchipui ca acuma e democratie? Uita-te mai bine, in majoritatea cazurilor ai de ales intre doi indivizi care se intrec in promisiuni populiste. Totul e un spectacol. Tu alegi actorii, dar piesa se joaca asa cum vrea regizorul. Iar pe ala nu-l alegi tu. Da’ stai linistita, e important ca votul sa fie universal: ai multi prosti pe care-i usor sa-i manipulezi. E excelent chiar pentru cine trage sforile.


  96. 96
    Giacomo:

    Problema cu guma de mestecat este ca -- atunci cand i-si pierde gustul , mai apoi parfumul si la urma , elasticitatea -- se scuipa . Fara nici un regret , un gest reflex , scapi de el . Ca de ceva strain , ca de o insecta care ti-a intrat in gura , in timp ce respirai…Sufletul nu se expira , dar cateodata devine ca guma de mestecat , cand este prea …mestecata . Se branzeste si se sfarama. Dar are resurse permanente de refreche , de gust si de parfum , in memoria vietii pe care ai trait-o. „Sufletul-guma de mestecat” are „asigurare” , in toate amintirile placute adunate intr-o viata , si se „decojeste” oricand de suprafata uzata si neplacuta , devenind din nou „elastic” si „proaspat” , daca-l poti cufunda in Seva ( pardon , am vrut sa scriu seva ) acelor memorii care te-au facut sa razi , sa descoperi extazul in toate formele posibile , sau sa plangi de bucurie … daca nu poti sa-ti hranesti sufletul din „rezervele” adunate de-a lungul vietii , poti sa iesi din scena fara aplauze . Nu o sa-ti pese , oricum …celor care sunt in sala , cu atat mai putin …


  97. 97
    Nora:

    Costeluş, n-a zis nimeni că avem o democraţie perfectă, dar hai să n-o facem mai rea decât e deja.

    Şi nu mai tot bate apa în piuă comparând un stat cu o firmă. Firma da, este făcută să reprezinte interesele unor indivizi şi atunci e firesc să existe ierarhii. Statul însă este legat de ideea de comunitate, de grup, de mulţime. Ah, şi să ştii matale că nu Ţiriac&co. au făcut statul.


  98. 98
    Giacomo:

    „Repet, intr-o firma in care tu esti doar angajat nu poti pretinde aceeasi putere de decizie ca actionarul majoritar. ”
    Asta suna a „supusenie” sau chiar a lingoterapie . Daca „actionarul majoritar” -- ce sofisticat -- patronul ,adica , nu are decat banii si nimic in debla despre activitatea pe care firma lui trebuie sa o aplice , atunci unul cu multi ani vechime in domeniul respectiv, poate avea putere de decizie, chiar indirecta , subliminala, tot aia se cheama . Asta daca „actio……” bla bla , nu este un tampit infatuat , gen Gigi Becali . Decizia finala , insa tot patronul o va lua . Sunt banii lui, in definitiv .


  99. 99
    Costelus:

    Analogia cu firma e buna. Daca tu nu contribui cu nimic la o comunitate, ci mai mult, traiesti exclusiv din mila ei, cum dracu’ sa ai pretentia de a lua decizii in comunitatea respectiva?

    Stii, tu iei declaratia drepturilor omului asa, ca pe-o biblie. Ce e scris acolo e sfint, nu poti discuta, nu poti varia. Eu am mai spus o data ca declaratia aia e o prostie: asistenta medicala nu creste in copaci, iar daca vorbim de drepturi, eu n-am voie sa refuz ca un guvern sa ma trimita sa impusc alti oameni ca sa aiba niste afaceristi ce sa fure.

    Oricum declaratia aia nu a fost respectata niciodata. Orice poate fi justificat: te pisi de exemplu pe conventia de la Geneva declarind ca soldatii din tabara adversa nu-s soldati, ci teroristi.


  100. 100
    Nora:

    Da, Costeluş, aşa o iau, ca pe o biblie. Ce e acolo nu se poate negocia. E un punct de referinţă, o piatră de hotar, dacă vrei.

    Tot ce faci tu e să încerci să justifici o anomalie prin alta. Ca să nu mai spun că faptul că plăteşti impozite nu garantează deloc că ai fi un om zdravăn la cap şi cu o moralitate şi capacitate de a analiza şi decide în consecinţă incontestabile. Dacă s-ar vota, de exemplu, pentru ilegalizarea avorturilor? Sau pentru interzicerea pornografiei, să zicem? Anomaliile ar fi scuzabile doar pentru că au dat cu ştampila exclusiv plătitorii de impozite?

    Hai să încheiem. Mă deprimă oricum să văd oameni din aceeaşi generaţie cu mine gândind aşa.


  101. 101
    Giacomo:

    E raspuns pentru mine, sau pentru Nora ? ca chiar sunt curios …


  102. 102
    Giacomo:

    A-ha ! m-am prins ..divagam , divagam …subiectul articolului a devenit deja un motiv de flecareala …


  103. 103
    Giacomo:

    da-l in pula mea de suflet …cat ziceai ca mai e dolarul ? Si ce a zis Basescu ?


  104. 104
    Vika Jegulina:

    nora vezka tzam trimes pa meil un clipuletz haios kare la-m filmat qu smarfonakele meu in seara asta

    bagal sa ne radem totzi ka io mam ras k o egoista da akum vreau k s-al impartasesk


  105. 105
    Nora:

    Vika, ma belle, am aceeaşi problemă cu clipul ca cea pe care am avut-o cu al Anei. Adică îl descarc, dar nu-l pot deschide nici cu vlc, nici cu windows media player.

    Cu Ana am reuşit până la urmă pentru că cineva i l-a transformat din gp în mpg. Poţi face şi tu asta? Eu una habar n-am. 🙁 Adminul nu mă lasă să încarc decât anumite formate.

    Îmi pare tare rău că abia aşteptam să „ne râdem”.


  106. 106
    Giacomo:

    Cinismul care ne domina ca oameni ..Noapte buna …


  107. 107
    Giacomo:

    ‘1’
    Ai facut o pula arte martiale …..Lasa dracu’ vrajeala asta …10 luni de judo sau de alte alea , e ca a te lasa de fumat 3 luni . Esti futil, dute-n pistil ! Muschii pe care-i afisezi aici, scriind , sunt mult mai frumosi decat vrajeala obosita cu cat de m,are t-ie cocarul sau cat de mult tii tu in clenci o femeie . parerea mea ( Vacaroiu dixit ) .


  108. 108
    Costelus:

    Nora: Hai sa nu incheiem! De ce sa te deprime daca refuz sa iau ceva de-a gata?

    Sa inteleg deci ca ti se pare absolut firesc ca un guvern sa-mi ceara sa ucid? Indiferent de motive (jaful fiind principalul motiv aici)?

    Vrei sa vorbim de democratie? Ce crezi ca ar vota dobitocii pe care-i aperi la intrebarea „sinteti de acord ca tiganii sa fie expulzati?” sau „sinteti de acord ca cei de alta religie decit cea ortodoxa sa fie amendati si inchisi?”. Sistemul ala perfect pe care-l visezi tu se poate realiza prin educatie. De acord, dar mai e mult pina acolo.

    Tocmai ca in cazul unui vot cenzitar sint mai putine sanse sa se adopte legi aberante ca „avorturile trebuie interzise. Pornografia la fel”.


  109. 109
    Giacomo:

    Nora , uite un soft care te poate ajuta pe tine , sa faci ce nu poti acum : sa faci din cacat bici , sau din tantar armasar . Il garantez ,l-am folosit 2 ani .
    SUPER C
    http://www.erightsoft.com/SUPER.html#Dnload
    Este cel mai tare soft ( free )folosit de americani si este foarte eficient , ca timp de procesare si ca .. calitate a comprimarii . Poti face absolut orice , sa faci poze in film, sa faci pozele film samd ..Adica , JPEG to MPEG samd …Poti converti orice in orice . Nu are termen de expirare , este full , nu este spion , nu-ti cere date personale, nu iti viruseaza PC-ul ( ca IMesh )…Daca ai probleme de orice fel cu el , anunta-ma ,sau injura-ma aici, pe sit . A fost secretul meu pentru mult timp, aproape 3 ani , nu am vrut sa-l dau , atat de bun este . Acum am un nou program , de la camnera full HD , dar , cateodata , mi-e dor de SuperC, cand treaba merge prea lent , cu programul dedicat camerei …..


  110. 110
    Seva Tudose:

    @costeluș #109,

    lasă te rog țiganii în pace,și cei de altă religie decât a ta,fiecare are alt Dumnezeu,fie se roagă la el/la alt…TIMP CALENDARISTIC/CONVETIT ROMAN/CEZARIAN…șamd

    educația despre avort…eu sunt pro-choice/liberă alegere
    până când cineva, trebuie să aleagă/decidă ce mama dracului fac eu cu aparatul meu reproductiv…și da,pornografia este o formă de FREE SPEACH !


  111. 111
    Andreea's FlubberSoul:


  112. 112
    Andreea's RockSoul:


  113. 113

  114. 114
    Nora:

    Vika, hai că avem noroc cu prietenii mai deştepţi ca mine. Recte: val_one. Uite-l:

    Kătzel în parc. 😛


  115. 115
    Ana:

    Mijto. Simte românejte Vika. 🙂 Ştie ce să filmeze. 😉


  116. 116
    Vika Jegulina:

    multzumesk draga te pup ka nicio na-m avut tinp da el si navea-m nici un konverter da fisiere video trebuia k sa deskark intai

    fisieru e vika in park da de fapt e un katel in park kiar dak seamana cu poza mea da makar e mik si rau si frumozdatot k mine


  117. 117
    Vika Jegulina:

    lupta sa dat mai multa vreme da pana am skos smarfonakele dn sutien si mai era si alte maini pakolo era lupta pa sfarjitelea


  118. 118
    Nora:

    Vika, îl încurci şi mai rău pe Danny. Că tot nu ştia el dacă eşti ursoaică sau pisicuţă. Acum se mai ridică şi varianta căţeluşei. 😀


  119. 119
    Ana:

    Eu zik pisi. Pariez pe ţâţe de pisi. 😉


  120. 120
    Vika Jegulina:

    sunt o gagika da ka-m pisikuta miar place sa kred si toti ka-m zice asa


  121. 121
    Nora:

    Costeluş, 109: vorbim despre lucruri diferite. Tocmai îţi spusesem că justifici o anomalie prin alta, ca şi cum o nedreptate ar corecta o alta. Tu tot insişti. Poţi s-o faci, dar citeşte-mă înainte să te repezi.


  122. 122
    Costelus:

    Te citesc, draga 😀

    Da, ai dreptate, justific o anomalie mai mare printr-o anomalie mai mica, pentru ca asta e singura solutie practica. Mai e mult pina toti oamenii vor atinge un nivel de educatie adecvat pentru a avea cu adevarat vot universal.


  123. 123
    Nora:

    Lasă-măăăăăă!


  124. 124
    Messalina:

    Ce mai faceţi, drăgălaşilor?


  125. 125
    Messalina:

    Eu nu vă înţeleg! Sunt revoltată! I-aţi dat tot felul de sfaturi bietei femei, dar nu v-aţi gândit că trebuie să se protejeze cu cel mai elastic lucru de pe lume!

    Care e ăla?! Pre-zer-va-ti-vul!

    Deci, ce mare lucru! Folosiţi prezervative! Normal că dacă aveţi relaţii şi interacţiuni sufleteşti haotice şi neprotejate, o păţiţi!


  126. 126
    Nora:

    Eu, în momentul ăsta, îl detest pe Ponta. Tu?


  127. 127
    Nora:

    Ai dreptate, Messalina. Noroc cu latexul, sănătate cui l-a inventat!


  128. 128
    Messalina:

    Da, ponta e un porc. Un porc tâmpit, nu unul oarecare.


  129. 129
    Messalina:

    Scuzaţi, îmi scosesem cizmele un pic…


  130. 130
    Costelus:

    ce v-a facut dragutul de Ponta?


  131. 131
    Nora:

    Ah, nimic, decât că vrea să mute ICR, o instituţie care-şi făcea treaba (pe timpul lui Buzura aproape că nu ştiam că există), de sub Preşedinţie sub Senat. Adicătelea, pa şi pusi lui Patapievici şi Mihăieş.


  132. 132
    Tal Ion:

    Da, ca-l detesti pe Ponta e firesc. Esti un om normal, dpdv al reactiei asteia. Dar eu acum am inceput sa ii detest mai rau pe aia vechi. Ca atunci le mai gaseam scuze. Cred ca imbatranesc. Cine, ma, eu???


  133. 133
    Costelus:

    Asta e, te pui tu cu vointa poporului exprimata prin vot universal? 😀


  134. 134
    Nora:

    Tal Ion: adică, pe pdl-işti? Culmea, eu încep să le duc dorul. 😥

    Costeluş: până să te mai repezi, ia şi rumegă bine de tot la chestia asta: Monsieur l’abbé, je déteste ce que vous écrivez, mais je donnerais ma vie pour que vous puissiez continuer à écrire. .

    Dacă o pricepi, atunci nu vei mai susţine aberaţiile pe care le susţii acum.

    Revenind la cazul de faţă, şi ăia care plătesc impozite au votat şi vor vota PSD. Aşa că a se scuti.

    Nu mă mai face să mă tot repet pentru că detest asta.


  135. 135
    Costelus:

    Opinii diametral opuse … mi-e frica de dreptul prostilor de a se exprima, atunci cind acest lucru conduce la decizii. Tuturor le este frica, de-aia alegerile sint limitate. De-aia nu vei avea referendum privind pedeapsa cu moartea, de exemplu.

    Cu PSD-ul e clar: daca si aia care platesc impozite au votat tot PSD, e logic ca acest partid reflecta fidel opiniile romanilor. Armonie aproape perfecta. Mai sint citiva care nu simpatizeaza, dar asta nu conteaza.


  136. 136
    Nora:

    Băi, Costeluş, tu nu te gândeşti niciodată că eşti prost? Nu-ţi spui niciodată „Aoleu, dacă sunt prost?”. Eu-mi spun. Des. Face bine, mă sperii şi stau mai cuminte, nu-mi mai suflu aer fals în aripi false.

    Dacă nu o faci, e grav.

    Zi şi mie de unde se iau certificatele de deştepţi. Şi dacă sunt valabile pe viaţă, în mod continuu, nu cu intermitenţe.

    Uite, eu recunosc: am fost proastă când am votat pentru uninominal. Că vezi şi tu ce-a ieşit. Şi plăteam, bre, impozite şi atunci. Gee, chestia aia nu m-a făcut mai deşteaptă.


  137. 137
    Costelus:

    Ce ai votat tu nu are legatura cu ce este acum; uninominal inseamna altceva.

    Daca ai fi luat cafteala de la mineri in 90, de exemplu, atunci ti-ai fi pus intrebari legate de discernamintul unora.

    Dar asta e, oi fi eu prost.


  138. 138
    Nora:

    Da, ştiu, dar am pus umărul la asta. Păi, nu merit două palme?

    Şi normal că-mi pun întrebări. Dar în primul rând, mă iau pe mine drept cobai. Faza e, Costeluşule, că nimeni şi nimic pe lumea asta nu garantează că suntem, în orice moment şi în orice alegere pe care o facem, deştepţi.

    Şi gata.


  139. 139
    Costelus:

    Si ce, crezi ca eu nu-mi pun intrebari? Crezi ca pentru mine toate lucrurile sint absolut clare? Crezi ca nu stiu ca am facut nenumarate greseli (mai bine zis prostii)?

    Ce e mai rau? Un sistem elitist in care poate eu nu voi avea drept de vot, sau un sistem in care toti idiotii au drept de vot? Eu zic ca ultimul, tu zici ca primul. Asta e, nu ne-om scoate ochii. Deocamdata.

    Mai bine vorbim de funduri mari 😀


  140. 140
    Ana:

    Ce bine c-aţi terminat. Că, deşi am mult de scris, îmi mai odihneam şi eu un ochi jumate. Dar în politice, niciodată.

    Despre cururi nu vreau. Alte propuneri?


  141. 141
    Nora:

    Ana, scuză-ne, eu în 5 minute trebuie să plec oricum. Mă duc la meciuri că am băgat la pariuri. Italia-Croaţia 0-1 şi Spania-Irlanda 3-0.

    Hai, Croaţia, hai, Spania!

    Vreau să câştig că am văzut o rochie de mătase la care curul meu tânjeşte. Cu toţi cm pătraţi.


  142. 142
    Costelus:

    Ana: flotari atunci? 😀


  143. 143
    Ana:

    Bine, Nora. Hai alea două, că nu vreau să ajungă să se supere frumuseţe de cur. 😆

    Nu-mi plac, micuţule. Lucrez cu ganterele zilnic, dar flotările şi alergările nu le iubesc defel şi nu le-am iubit nicicând. A, şi fututu’ mai merge, ca să nu se obişnuiască organismu’ cu acelaşi tip de mişcări. Alternez. 😆


  144. 144
    Danny:

    Helloo, ma intreaba si pe mine cineva de sanatate?


  145. 145
    Danny:

    Ha,ha,ha,Nora vrea sa castige la pariuri? La Stanley-bet? Le ai cu fotbalul, draga? Dar observ ca esti tare, te-ai bagat la scoruri exacte, deja. Bravo, uite acum in min. 70 Spain conduce Ireland cu 2-0 ! Iti mai trebuie un gol si vei castiga pentru a putea sa-ti cumperi rochia de matase. Succes!


  146. 146
    Danny:

    In min 71 e 3-0 pentru Spain! Iti doresc mult succes, Nora! Poate imi cumperi si mie o pereche de pantofi cu bot semipatratos, ha, ha……………..


  147. 147
    Seva Tudose:

    DANNY,

    hello,Danny ! Ei bine de întrebat de sănătate,nu o fac,de ce ? nu este om să nu aibe câte ceva 😉 Iar Nora
    le are cu pronosportul,este bine !

    Eu una cred că m-am născut un „juriu” de înaltă clasă ! Dacă urmăresc vreun concurs de frumusețe mondial…

    eu pot scoate primele 4 ori 5 din 25 de fete,ca apoi din cinci aleg 3 și care spun eu că va fi câștigătoarea,aia este ! Aici în USA de fapt se începe cu 50 de fete(fiecare fată/ptr.fiecare stat/federal)


  148. 148
    Danny:

    Buna, Seva! Sa stii ca sunt sanatos tun, vorba vine „de sanatate”. Tu ce mai faci? Mi-era dor de tine.


  149. 149
    Danny:

    Hai, mai, fetelor, chiar toate va uitati la meci? Sa inteleg ca barbatii stau la cratita?


  150. 150
    Seva Tudose:

    DANNY ,
    mulțumesc,sunt bine (în general) mă bucur de venirea ta !

    și ca să fi la curent cu noi cine/cum/suntem puțin schimbați,când ai timp recitește tot,articole dar și comentariile,vei fi surprins cât de multe, te pot ține la curent(statutul fiecăruia) !


  151. 151
    Seva Tudose:

    Nora #124,

    Well,am reclamații,Lana Del Ray este rasistă…( atenție este strict opinia mea 😀 ) păi uite aici dovada:

    http://www.youtube.com/watch?v=Ot5VS3WOTQo


  152. 152
    Seva Tudose:

    Nora,

    uite cum sunt stelele de pe steagul american …cu 5 nicidecum cu 6…alea sunt stele evreiești ori turcești 😆

    http://www.usflag.org/the.50.star.flag.html


  153. 153
    Seva Tudose:

    Nora,

    uite adevăratul „Oh,say can you see” 😀

    http://www.youtube.com/watch?v=PK7xF1RGCQY


  154. 154
    Nora:

    Seva: 😆 nu mă pricep deloc. Scorurile pe care am pariat (prost) le-am bifat la nimereală. Faza cu pariurile e doar de distracţie, nu o fac la modul serios. 😀

    Neaţa, lume!


  155. 155
    Danny:

    Neata, Nora! E bine ca joci la pariuri, dar sa stii ca e greu sa nimeresti scorul exact. Joaca mai bine la 1 x 2, ai avea mai multe sanse.


  156. 156
    Vika Jegulina:

    dani 1 x 2 egal cu 2 iti zic rezultatu din start sami dai si mie din cajtig ametitu-le


  157. 157
    Manuella:

    Bună dimineaţa! 🙂


  158. 158
    Nora:

    Nu, Danny. Dacă e să câştig, măcar să simt naiba că am câştigat.

    Bună, Manuella! Hello, Vika! 😀


  159. 159
    Danny:

    Macar pe mine sa ma castigi, Nora!


  160. 160
    Danny:

    Iti voi da mult din castig, Vika.


  161. 161
    Danny:

    Buna, Ella-Manuella!


  162. 162
    Vika Jegulina:

    vezi dani sa nu te dai la manuela k stiu k te kuprinde nostalgiile dupe sexu egoist kare teabuzezi singur in lok sa proliferezi geniu tau de bagabont astazi si maine


  163. 163
    Ana:

    Neaţa la prânz, leidiz end gentălmen! 😉

    Sunt pe-aici, numa’ că am ceva de scris care trebuie gătat rapid. 🙂 Şi pe urmă vin alte valuri. Tot de texte. 😆

    V-am spus că ieri de dimineaţă, pe la patru, am înjurat privighetoarea? De fapt, am fost sigură că era un privighetor fiindcă timbrul lui m-a sculat din toate vieţile anterioare. 😆


  164. 164
    Nora:

    Eu sunt chiaună. Am ajuns acasă când îţi cânta ţie privighetorul. Ale naiba meciuri, pariuri şi terase din centrul vechi!


  165. 165

    foaie verde de cicoare
    eu acum fac o randare

    randarea prea mult durează
    sufletu-mi se plictisează…


  166. 166
    Nora:

    Uuuu, randare. Sună… brutal. 😆


  167. 167

    e randare, nu fandare,
    nici rumoare, nici savoare…

    stau, mă uit la monitor
    casa se vopseşte-uşor
    între timp, pot să şi mor.


  168. 168
    Manuella:

    Andreea,

    Randare? ce înseamnă?


  169. 169

    aia înseamnă, Manuella, să dai faţă comercială casei proiectate. bagi volumul într-un program, alegi lumini, materiale, culori şi pe urmă durează o grămadă pînă cînd programul îţi scoate poza care tre’ să arate brici, mînca-o-ar mama pe ea! 🙂

    dacă nu iese frumos, o iei de la capăt…


  170. 170
    Manuella:

    Frumos.


  171. 171
    Ana:

    Muză,

    Randevu, ţaţo! 😆


  172. 172
    Tal Ion:

    Asa, Andreea. Adicatelea, randare sa fie, da’o stim si noi.

    Altfel, ce sa zic? Toate bune, uite p-aci, la randarez-vous pe pistol. Mai o bulina, mai o gluma, viata sa treaca…


  173. 173
    Tal Ion:

    Sa-mi bag sapa-n ea de tastatura. Si brazda-n ea de calimara, se subintelege.


  174. 174
    edle:

    Andreea, uite, eu o randare din asta imi doresc: 🙄

    casa


  175. 175
    Nora:

    Aham, mişto randare, Edle. 😀

    Deşi mie parcă nu prea îmi pică bine casele cu pereţi din sticlă.


  176. 176
    Seva Tudose:

    @andreea #170,

    cum mie(cred) îmi ia ore să pot,trece de ceva pe net,presupun că și ție,o cunoscătoare..îți dă bătăi de cap,și eu nu vreau să le dau:o față comercială 😉

    te cred/înțeleg ptr.tot efortul. Apropo fotografia articolului tău este superbă ! Un joc uimitor al curcubeelor…


  177. 177
    Costelus:

    A, Nora microbisto, cum ai iesit cu pariurile? Ti-au iesit bani de rochie sau umbli in fundu’ gol (nu c-ar fi o idee prea rea, cred).


  178. 178
    Nora:

    Costeluş: nu mi-e ieşit niciun scor, zisei mai devreme. Ghinion. Şi oricum, trebuia să iasă amândouă ca să câştig. Nu-s deloc microbistă, doar ideea de pariuri mă încântă. Altfel, nu mă omor.

    Deocamdată, mai stau în fundul gol. Noroc cu vremea. 😆


  179. 179
    edle:

    Nora, uite asta inseamna, de fapt, „pereti” de sticla:

    casa

    Eu sunt moarta dupa ei.


  180. 180
    Nora:

    Mie-mi plac ferestrele mari, uriaşe, gigantice, să nu mă înţelegi greşit. Dar şi intimitatea. 🙂 Iar în genul ăsta de case, m-aş simţi prea… expusă.


  181. 181
    edle:

    Stiu, si mie imi place intimitatea. Dar, in visurile mele, casa asta ar fi cocotata undeva, sa nu ma vada nici dracu’. 😆


  182. 182

    o casă… casantă… 🙂

    casa


  183. 183
    Morringain:

    @Andreea: foarte frumoasa. Ca si lui Edle, imi plac casele de sticla (vina revistelor americane de arhitectura din anii 80), cu conditia sa fie la dracu in praznic, sa nu ma vada nimeni 😀


  184. 184
    Seva Tudose:

    Morringain,

    acea condiție cerută de tine(la dracu în praznic) este imposibilă,acolo sunt mai mulți ochi ațintiți pe casa respectivă văzută din mașină,elicopter,avion și nu mai spun bântuită de jur împrejur de fiarele sălbatice chiar și țintită de o altă rasă extraterestră 🙂


  185. 185
    Giacomo:

    179 Poate si cu fundul ….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *