Cam asa ar trebui sa traim (si sa murim)

Wayman Tisdale

Jucator de baschet la cel mai inalt nivel, apoi muzician de jazz. A facut in viata exact ce a simtit. Fara compromisuri.

A trait putin, dar intens. Ne-a dat tot ce avea de dat si apoi a sters-o. N-a prea facut umbra pamantului. Iata-l aici la apogeu, un „Gentle Giant”:

 

Iar aici, in ianuarie 2007, cu cinci luni inainte de a se cara definitiv.

N-ai zice ca-i bolnav, nu-i asa?

 

Aici, biografia: http://en.wikipedia.org/wiki/Wayman_Tisdale

sursa foto:  http://en.wikipedia.org/wiki/File:Wayman_Tisdale_%26_Dave_Koz.jpg

 

 

 

266 comentarii la “Cam asa ar trebui sa traim (si sa murim)


  1. 1
    Nora:

    Jaco, ce înseamnă a face umbră pământului? Ce înseamnă şi că „s-a cărat”? Sună de parcă ar fi făcut o alegere, or, din câte văd eu, omul a murit de cancer.


  2. 2
    Jaco Pastorul:

    „a face umbra pamantului” inseamna sa traiesti degeaba si „s-a carat” c-a trebuit.


  3. 3
    Jaco Pastorul:

    Si ideea era, ca ar fi misto „sa ne caram” cat timp suntem la apogeu, ca sa nu ajungem sa devenim niste batrani cacaciosi si imbufnati, paranoici si bolnavi.


  4. 4
    Nora:

    Eu sper că nimeni nu trăieşte degeaba. Că sunt (şi) alte lucruri care ne validează. Iar omul ăla e posibil să-şi mai fi dorit să trăiască. Chiar dacă n-ar mai fi putut să cânte, să zicem. Sunt sigură că şi soţia şi copiii lui ar fi de acord cu mine.

    Jaco, propun o sinucidere în grup. Cam toţi trăim degeaba. Să facă umbră numai geniile că apogeul e posibil să fi trecut de mult deasupra capetelor noastre. Ce zici?

    Şi nu e musai să fii bătrân paranoic şi căcăcios. Poţi fi şi tânăr la fel de paranoic şi căcăcios.


  5. 5
    Nora:

    Până la urmă, tot nu pricep eroismul acestui om. Cu riscul de a părea insensibilă, sunt pline saloanele la Fundeni de eroi din ăştia.


  6. 6
    Danny:

    Jaco, sa inteleg ca viata ta se apropie de sfarsit? Ai facut cu succes umbra pamantului si trebuie sa te cari? Toti trebuie sa traim putin si intens? In cazul asta, cred ca generatiile nu se vor mai putea succeda, iar in decurs de 3-4 generatii, ceea ce reprezinta max. 100 ani, nu va mai ramane picior de om pe acest pamant. Ideea este foarte periculoasa, deoarece din dorinta ta de a meritocratiza orice individ in parte, specia umana va dispare in curand. Dar tu uiti faptul ca putinii merituosi de pe aceasta planeta, cca 2-3% din totalul populatiei globale, care duc progresul mai departe au nevoie de imensa majoritate, prosta, inculta, de multe ori lipsita de civilizatie, pe care se sprijina si in favoarea careia inventeaza totul pe acest pamant.


  7. 7
    Nora:

    Acum, să mă scuzaţi. Dar o moarte din cauza cancerului la 45 de ani nu intră deloc în planurile mele. Iar dacă planurile vor fi date peste cap, nu e la mijloc decât faptul că a mea carne e mai puternică decât gândul şi le trage pe amândouă spre pământ. Niciun mare eroism, nicio lecţie de reţinut de asta. Ce să învăţăm? Că medicina nu poate stopa încă înmulţirea unor celule?


  8. 8
    Seva Tudose:

    Dumnezeu să îl ierte,dar mie nu îmi place jazz,nici dacă mă omori…că este doar o improvizație,trecând de la o stare la alta,într-o demență uluitoare…chiar simt că îmi fuge pământul de sub picioare…dacă se întâmplă să ascult jazz ptr.un minut… 😥

    PS.Jaco, nu sări ca ars,asta este părerea mea sinceră față de acest stil de muzică ! mulțumesc


  9. 9
    andreea:

    nu înţeleg.


  10. 10
    Danny:

    Nu dragilor, n-ati inteles nimic din ce vrea sa transmita Jaco. Va explic eu pe scurt: Jaco doreste ca numai oamenii dotati sa traiasca pe acest pamant, iar pe la 50 ani sa se care, deoarece si-au facut treaba in aceasta lume. Ceilalti, care sunt de mantuiala si fac umbra degeaba pe pamant, ar trebui sa nu existe. Ideea, prea bine cunoscuta, este aproximativ aceeasi cu a arianismului, pusa in aplicare de Hitler. Pe acest pamant trebuie sa traiasca doar rasa ariana, cea mai si cea mai buna, etc. Ceilalti: evrei, tigani, negri, latini, sunt cu totii populatii degenerate si trebuie sa dispara, deoarece fac umbra degeaba pe pamant! E simplu, chiar nu v-ati dat seama?


  11. 11
    Ana:

    Jaco,

    Eu n-am făcut nimic memorabil. Am simţit memorabil, dar de făcut, ioc. Sunt un om comun, o Jeana Doe. Nimeni. În răspărul acestui nimic, vreau să trăiesc aşa cum mă pricep, mai ajustând, iar la moarte nu mă pot gândi serios. N-am cu ce. De câte ori am încercat, din diverse poziţii, am simţit cum mă frâng. E şi asta una dintre neputinţele mele, o alta datorită căreia sunt o spectaculoasă mediocră. Ce e cel mai rău, nesimţit de rău, e că niciun fir de păr nu mi se mişcă din acest motiv.


  12. 12

    şi mama are cancer şi se tîrîie cu el de trei ani. şi nu a prea făcut nimic, în viaţă, în afară de faptul că m-a făcut pe mine.
    nasol de ea.
    din cînd în cînd cuptorim împreună plăcintă cu mere şi discutăm despre nepoţii ei. mizilicuri…


  13. 13
    Nora:

    Danny: crede-mă, eşti departe de a fi vreun maestru în a decripta ceva pe lumea asta. N-aş avea încredere nici dacă ar fi vorba de o reţetă de clătite, darămite de altceva.


  14. 14
    Danny:

    Numai ca, Jaco, uita faptul ca meritocratia trebuie sa existe, in special, acolo sus, la varf, in randul elitei. Daca elitele sunt la conducerea unui stat, atunci e bine si vom putea cunoaste progresul. In Romania elitele sunt jos, la baza societatii, si dorm. Sus, sunt borfasii, in cel mai bun caz, oameni cu facultati particulare facute dupa ’90. Cand cel de jos e cu adevarat bun, fara pile si relatii, ajunge sigur sus, in varf. Restul, majoritarii, ii lasi sa traiasca, asa cum sunt, prosti, inculti, idioti, pana la 80-90 ani. Daca mai pot asa ceva in Romania.


  15. 15
    Danny:

    Ei, Nora, ce sa fac, sunt un maestru in devenire. Reteta de clatite e prea grea pentru mine, incerc ceva peste ea. Nu inteleg de ce mi te adresezi, cand tu n-ai priceput nimic din ce a vrut sa spuna Jaco.


  16. 16
    Nora:

    Ai dreptate, Danny. Nu mă mai adresez ţie. Pa, pa! Dă drumul la monologuri abracadabrante liniştit.


  17. 17
    Nora:

    Bineînţeles, Andreea. Dacă mama ar fi câştigat Nobel, sunt sigură că în mintea mea ar fi rămas tot pentru ce mi-a dăruit mie, nu pentru trofeul din vitrină de pe care aş fi şters praful. Şi egoistă cum sunt, total nepăsătoare pentru progresul artei şi ştiinţei, o vreau lângă mine cât mai mult timp. Şi cred că şi ea vrea la fel, aşa insignifiantă cum e pentru umanitate.


  18. 18
    Danny:

    Nora, la 16 si nu numai acolo, dai dovada de lipsa de maturitate. Cand cineva de pe pe blog te contrazice si nu este de acord cu opinia ta, tu alegi sa fugi, trantind in final si o mica insulta sau dispret. Aceasta atitudine a ta face dovada celor 31 ani neimpliniti. Inca n-ai renuntat la luatul papusilor si plecarea ta, atunci cand nu-ti convine ceva anume. Sunt convins ca atunci cand vei ajunge la 40 ani vei fi matura. Stii de unde mai vine lipsta ta de maturitate? De la egoismul ce te caracterizeaza pe tine si pe cei de dreapta. Poti sta linistita din acest punct de vedere: democratia te accepta cu tot cu notiunea de „libertate totala”.


  19. 19
    Nora:

    Danny, n-am chef de tine. Şi n-aş avea nici dacă aş fi de stânga. 😆


  20. 20
    Nora:

    Uite, Danny, îţi răspund serios: mă plictiseşti. De moarte. Nu e vorba că nu-mi convine ceva, e vorba că nu te pot privi, nu pot, pur şi simplu, drept partener de dezbatere. Eşti mai mult zgomot de fundal. Deci, nu fug. Mă duc doar mai încolo şi vorbesc cu oamenii mari. (poate nu te prinzi, dar vârsta n-are nicio legătură. Cel mai bun exemplu eşti chiar tu!)


  21. 21
    Danny:

    Ha,ha,ha, d-ale Norei culese si trantite. Ai farmecul tau, ai talentul tau, ai refuzul tau de pustoiaca obraznicuta, tafnoasa si cu nasul in vant. In ciuda acestor calitati ale tale tot te indragesc. Macar, dupa ce ai trantit ceva mai putin ortodox, regreti dupa aceea? Intreb de curiozitate. Daca-i fi de stanga, m-ai iubi la nesfarsit…………………..ha, ha, ha,…………….


  22. 22
    Ana:

    Mi s-a părut un pic edulcorat, deşi perfect adevărat, să spun că atunci când te strigă cineva mamă îţi vine să sfărâmi toate punţile dintre tine şi ce-ţi imaginezi tu c-ar fi sfârşitul. Însă asta e valabil şi dacă nu te strigă, sunt convinsă, pentru că am trăit şi înainte de asta şi tot la fel simţeam.

    Absolut nimeni nu vrea să moară. Nimeni netulburat extrem de grav psihic şi, în consecinţă, sfâşiat…


  23. 23
    Danny:

    Nu eu te plictisesc, Nora. Te plictiseste incapacitatea ta de intelegere a lucrurilor. Acest lucru te plictiseste, dar tu nu-ti dai seama. Cand nu pricepi un lucru, incepi sa faci zarva in jur, iti iei papusile si pleci aruncand si o vorba aiurea in vant, si mai mult decat atat, daca n-a inteles omul respectiv cat de rau a vrut sa sune ce i-ai zis, mai vii cu un coment si incerci sa-l strivesti si mai tare cu dispret. Ai un talent enorm in a dispretui oamenii care nu-ti plac. Tu vorbesti cu oamenii mari? Care sunt aceia? Cei pe care ii faci sa stea drepti in fata ta si sa dea din coada? Astia sunt oamenii mari pentru tine? Toti cei care zic ca tine? Nora, cu mine nu merg astfel de trucuri. Sunt trecut prin astea, dar stii care-i problema ta? Nu stii sa pierzi. Dar, intr-o zi, te voi invata eu sa pierzi. Si sa ramai cu fruntea sus! Pupici, draga!


  24. 24
    andreea:

    o observaţie. dacă Jaco şi-ar fi numit textul „Cam aşa aş vrea să trăiesc şi să mor” sau „Cam aşa ar trebui să trăiesc şi să mor” n-aş fi zis nici pîs.

    asta e dorinţa omului. astea a visat sau visează el. să-l ţină minte lumea, să cînte minunat, să fie un sportiv fantastic, să se stingă încă în putere. e treaba fiecăruia. nu pot decît să ridic din umeri, sau să încerc să-i povestesc că se poate şi altfel. şi tot bine şi frumos.

    dar „aşa ar trebui să trăIM şi să murIM” e prea mult. e prea mult să dai indicaţii în direcţia asta.

    de fapt, aştept nişte retractări. o eventuală schimbare a titlului. sînt cam arţăgoasă azi.


  25. 25
    Nora:

    Danny, pupici îi zici cui crezi tu că poate răspunde la fel. Eu, dovlecel, nu sunt din clasa „pupici”.

    Andreea: sigur că dacă ar fi fost formulată doar ca o părere personală, ca viziune proprie, nu ca lecţie (aşa ar trebui să), nu aş fi avut nici eu nimic de comentat.

    Şi nu e vorba doar de viziunea de faţă. În general, mă irită cei care vin să spună aşa trebuie să trăiţi, muriţi, iubiţi etc


  26. 26

    eh, poate l-a luat valul şi pe el…
    e o viziune romantică asupra vieţii şi a morţii…

    ce nu pricep eu: de unde atîta romantism la Jaco?


  27. 27
    Nora:

    Hm, boala nu prea încape în manualele de romantici. Ăia se înrolau în războiul de independenţă al grecilor, alte alea. Romanticii nu mor pe paturi de spital.

    Dar da, faza cu lipsa compromisurilor sună bizar de… adolescentin.


  28. 28

    !!!
    păi şi cohortele de tuberculoşi şi sifilitici?

    uf, ce subiect macabru. mă duc în parc…


  29. 29
    Nora:

    Ăia îşi romanţau boala şi încercau să scoată din fiecare plagă picătura de nobleţe, dramul de fatalitate. Nu prea povesteau însă şi de eforturile pe care le depuneau ca s-o combată. Erau doar victime ale unui destin. Pe când domnul de faţă a procedat ca un bolnav zdravăn la cap. 😀 A încercat tratamente, proteze, chimio etc. A vrut să-şi prelungească viaţa, nu s-a întins pe spate aşteptând „sărutul îngheţat”.


  30. 30
    Danny:

    Corecta observatie, Andreea. Cand incerci sa dai lectii altora de cum ai vrea tu sa se traiasca zilele pana la sfarsit, risti sa dai in extremisme, fie ele naziste sau staliniste. Este o falsa viziune romantica asupra vietii si a mortii. Mai degraba este un indemn, un model putin fortat de a fi urmat. Tocmai, ca nu mi se pare a fi deloc romantic.

    Nora, „pupici” am zis-o si eu la misto. Stiu, tu esti din clasa „altoici”, ha,ha,ha…………………..


  31. 31
    geluodagiu:

    Stiti cum spun inainte de a intra pe acest blog?

    -- Sa mai merg pe la fieraria lui Iocan, sa vad ce mai e nou.


  32. 32
    Nora:

    Sunteţi cam dependent de poiana asta. Zău dacă vă înţeleg mai ales că nu prea văd ce plăcere care să vă îndulcească viciul aveţi.


  33. 33
    Danny:

    Placerea este a tuturor barbatilor care te vad, pe tine, Nora, pe acest blog. ha,ha,ha. Incrancenarea pe care o ai atrage, Nora. Mai ales pe barbati. Mai ai multe de invatat.


  34. 34
    Joiana:

    Domnu’ Dani, ce ştii matale să faci pe lumea asta? Brânză, garduri, ştii? Să pui becuri, să frămânţi cozonaci ştii? Ce tot îi dai cu-nvăţatul cân’ tu găsăşti puiu’ mai mult mort decât viu şi dai cu el de podea să zboare?!
    Şi de pierdut ce să înveţi că matale ţi-ai pierdut capu’ şi minţile din el, alea câte erau, iară acum umbli tălâmb prin lume şi prin lunci cu ochii dupe broaşte!

    Bună zâua la toată lumea şi la mulţi ani măriilor, măriucilor, marianilor, marinelelor, mărineilor şi care or mai fi!


  35. 35
    geluodagiu:

    Nu m-am intrebat de ce trec pe aici. E posibil sa fie cum spune Danny. Promit ca o sa ma intreb dar ma tem ca intrebat, n-o sa mai trec pe aici.

    Dom’ Gelu


  36. 36
    Joiana:

    Mauru’, dacă mai eşti pe acilea, să ştii că nici io nu pricep multe, dară io măcar recunosc!


  37. 37

  38. 38
    geluodagiu:

    Joiana,

    …si marinatilor.


  39. 39
    Joiana:

    Domnu’ Dani, dacă ştii să croşetezi sau să faci macrameuri, cu bucata de aţă în gură ca să nu te deochi, spune că nu-i nicio ruşine chiar dacă domnu’ Gelu aşa crede! Munca e brăţară de aur, domnu’ Dani, ascultă la mine!


  40. 40
    Joiana:

    La marinate nu ştiu, că pe la noi mai mult s-afumă, da’ matale cred că te pricepi la acreli şi abureli. Deh, fiecare cu ce ştie!


  41. 41
    Costelus:

    E cicat!

    Jaco, am sa-ti arat odata o poza cu o baba la 60 de ani 😀


  42. 42
    meybi:

    eu cred ca ceea ce jaco a vrut sa zica e faptul ca nu conteaza cantitatea, ci calitatea. ca atat cat a trait omul ala a scos ce-a avut mai bun din el.(nicidecum faptul cum ca unii n-au dreptul sa traiasca)..ca omul ala si-a trait viata facand ceva bun(ceva pentru care a fost facut, gasindu-si astfel scopul in viata), perfectionandu-se intr-un domeniu, luptandu-se cu el si netraind egoist(pentru ca daca o sa va documentati despre viata lui o sa vedeti ca asa este) si ca a tine cu dintii de viata nu e ceva onorabil la un moment dat, si ca in fata mortii a fost in stare sa zambeasca tocmai pt faptul ca ceea ce a trait in viata l-a facut capabil de lucrul asta! atat(am inteles eu).
    a, si am mai inteles ceva, ca jaco a vrut sa ne impartaseasca ceea ce a lasat acest om in urma…pt mine ceva frumos.
    acum cand ascult prima data aceasta piesa simt un fior si-ti multumesc Wayman Tisdale pt acest lucru si si tie jaco!


  43. 43
    geluodagiu:

    Joiana,

    Ma mai pricep si la oameni. De exemplu desi pari sa fii femee eu cred ca esti barbat. Semeni chiar cu unul drag mie.

    Legat de bratara de aur, evreii, care nu pot fi banuiti ca nu ar avea bratari multe, spun ca daca ar muncii atunci nu ar mai avea timp sa faca bani.


  44. 44
    Nora:

    Meybi, ce drăguţ. Cum apari tu numai ca să ne explici ce-a vrut autorul să zică atunci când nu pricepem noi singurele. Sincere mulţumiri!

    Dacă eşti la fel de amabilă în continuare, cam ce înseamnă să ţii cu dinţii de viaţă? Oamenii care încearcă să se vindece de ceva se cheamă că ţin cu dinţii de viaţă? Unde e limita? Cine o fixează? Dacă încerci o metodă e ok? Dacă testezi mai multe, se cheamă că ţii cu dinţii de viaţă? Te rog, luminează-mă şi pe mine.


  45. 45
    Jaco Pastorul:

    He,he ce v-am mai starnit!

    Ma mir ca n-ati inteles (cu mici exceptii) ce lectie ne-a dat acest om. Si ce am vrut eu sa scot in evidenta.

    Si anume, ca acest om si-a trait viata EXACT ASA CUM SI-A DORIT. Si ca nu este deloc un geniu, si nici nu a urnit omenirea in vreo directie. N-a fost nici cel mai bun baschetbalist si nici cel mai bun ghitarist de jazz sau manele (nici nu conteaza genul). Chestia care e o lectie intr-adevar mareata, e ca daca ne-am trai cu totii viata in spiritul talentului si inclinatiilor cu care ne nastem, omenirea ar progresa enorm.

    Si a doua lectie pe care ne-a dat-o a fost seninatatea cutremuratoare pe care o afiseaza in fata mortii, chiar daca a afisat-o pret de un concert. Impacarea cu gandul ca a dat tot ce-a fost mai bun din el. Cred ca de-acolo vine si acel „baby face” pe care il afiseaza pe scena. E taria omului impacat. Mersi, Meybi.

    Andreea, ii doresc multa sanatate mamei tale si cred cu tarie ca si ea a ales, chiar daca nu aceasi proportie cu Wayman Tisdale, sa faca ce a crezut de cuviinta ca i se potriveste in viata. Nu ar trebui deloc minimalizat talentul de a face cozonaci sau placinte, as zice, din postura gurmandului, din contra!


  46. 46
    Nora:

    Jaco, pe scena aia e cu doi ani înainte să moară. Nu cu 5 luni. Iar din ce am citit pe wikipedia, la linkul postat de tine, moartea a cam venit prin surprindere. Mai mult, omul se pare că se pregătea pentru un nou album. Deci, mai uşor cu împăcarea şi toate alea.

    Deci, care e lecţia până la urmă? Nu că aş vedea cum o lecţie, de orice fel, ţi-ar putea justifica titlul ăla.


  47. 47
    Jaco Pastorul:

    Si mi-a placut omul asta, de aia vi l-am adus in atentie. Atata tot.

    Apare si aici, intr-un concert foarte bun, printre multi alti prieteni de-a lui Stanley Clarke:


  48. 48
    Jaco Pastorul:

    Nici una , Nora! Cine are urechi, s-auda, cine are ochi, sa vada! Da, e corect cu doi ani si cinci luni inainte de a muri, dar asta nu schimba cu nimic lucrurile. Un bolnav de cancer e convins 90% ca va muri curand, dar asta nu-l face sa renunte la planuri si la lupta. Americanii sa stii ca isi fac planuri si proiecte chiar si dupa moarte, chestie de cultura.


  49. 49
    Nora:

    Aham. 😆 Hai, Jaco, nu e atât de greu să recunoşti c-ai făcut-o de oaie cu morala desprinsă din destinul acestui om.


  50. 50
    Nora:

    Jaco, tu ai citit materialul pe care ne-ai trimis să-l citim? Am senzaţia că nu.

    Shortly after the operation, he was fitted for a prosthesis. Scott Sabolich, the clinical director, said that in his 21-year career he had never created a prosthesis as large as the one he had to design for Tisdale. Sabolich noted that it typically takes a new amputee from three to six months to acclimate to a prosthesis, while it took Tisdale a month. He proved to be equally quick in learning to walk on his new limb; a physical therapist Tisdale worked with in Tulsa said that he was months ahead of a typical patient in that respect. Tisdale’s experience led him to establish the Wayman Tisdale Foundation[16] to raise funds to help amputees with the prosthetic process, which is not always covered by health insurance.[5]

    In April 2009, Tisdale accepted an award from the Greenwood Cultural Center in Tulsa, and then set off on a 21-date national concert tour.[17]

    Tisdale died on the morning of May 15, 2009 at St. John Medical Center in Tulsa, where his wife had taken him when he had trouble breathing. Tisdale’s agent described his death as a „great shock” and noted that Tisdale had been planning to go into the recording studio the following week for a project with jazz guitarist Norman Brown.[18] As yet, it is unconfirmed whether his death was related to his battle with cancer.

    Pricepi? Omul ăla habar n-avea c-o să moară curând. El, cel mai probabil, din moment ce moartea e descrisă ca un mare şoc, se credea vindecat.

    Un bolnav de cancer e convins 90% ca va muri curand. No shit! Depinde când e descoperit cancerul şi ce fel de cancer e. Îmi pare bine că dai speranţe. Mari dovezi de omenie!


  51. 51
    Nora:

    E ca şi cum eu aş râde astă-seară, mâine ar da maşina peste mine şi aş crăpa, iar careva s-ar apuca să-mi înalţe ode, spunând „vai, ce veselă era, ce împăcată, ca o floare, luaţi aminte, ce atitudine demnă în faţa morţii!”. 😆 Sigur, exagerez, dar aţi prins ideea.


  52. 52
    Jaco Pastorul:

    Am citit, Nora, da’ asa printre randuri. Numai in pielea lui sa nu fii fost.


  53. 53
    Nora:

    Încă ceva: eu nu m-aş hazarda nici în a spune că ştiu care a fost atitudinea lui x în faţa morţii. Nu luându-mă după nişte apariţii în public, în orice caz. Fazele astea, cu moartea, viaţa, compromisurile, sunt nişte chestiuni foarte intime.


  54. 54

  55. 55
    Nora:

    Aici sunt de acord cu tine. Boala e ceva cumplit, oribil. Nu ne dorim să ajungem acolo, iar dacă ajungem încercăm, cât putem, să ieşim.


  56. 56
    Danny:

    Joiana, pe lumea asta unele lucruri stiu sa le fac, nu conteaza ce anume, altele nu le stiu, asa cum oricine de pe acest pamant este limitat. Nimeni nu le stie pe toate si nici nu e nevoie sa le stie pe toate cineva . Referitor la puiul de bufnita, de cand l-am gasit si pana cand a murit au trecut 48 ore. In primele 24 ore era mai vioi, motiv pentru care am incercat sa-l ajut sa traiasca, prin a-l invata sa zboare. L-am aruncat de cateva ori in sus, a dat din aripi si a cazut la pamant, pe iarba, dupa ce a strabatut 4-5 metri. Mi-am dat seama ca nu poate mai mult si ca e pierdut. Dar nu asta e problema, Joiana. Problema este ca atunci cand esti chitit pe un om si vrei sa-l ataci intr-un fel, te legi de el, de orice detaliu si incerci sa exploatezi la maximum ce ti se pare ca e in neregula la el. Daca nu poti prin cuvinte si prin idei, este mult mai simplu sa apelezi la jigniri si injuraturi, asa cum a facut Morringain cu mine acum cateva zeci de ore, surprinzator pot spune. Si de aici porneste conflictul. Sa stii ca inteleg orice aluzie, uneori raspund in acelasi ton, alteori evit pentru a nu incepe un conflict. Uite-te si tu cata contradictie poate exista intre Nora si Gelu, de atata timp. Stii care e problema? Daca formam toti un consens de idei, cica ne-am plictisi, totul ar fi monoton, asa ca, hai sa ne balacarim, devine mai interesant, mai vioaie atmosfera de pe blog. De exemplu, iti pot da un raspuns in mai multe feluri, dar eu il aleg pe cel care mi se pare a fi cel mai adecvat discutiei cu persoana respectiva. E posibil sa nu fie intotdeauna cel mai bun. Normal ca munca e bratara de care zici tu. N-am comentat impotriva la aceasta idee. Lui Gelu nu-i place cum suna cuvantul, i se pare a fi sablon si nu-i place. Ok, il intelegi, ii respecti ideea si treci mai departe, daca ai bunavointa si respect pentru el. Daca nu, il ataci din orice. Cam asta se intampla pe acest blog.


  57. 57
    meybi:

    sincere „cu placeri”
    eram sigura ca daca scriu fraza aceea cu „dintii” nu o sa scap nemuscata pt ca poate nu se intelege exact ce vreau sa zic!
    nu oamenii care incearca sa se vindece inseamna ca tin cu dintii de viata. si wayman a incercat si s-a luptat sa se vindece, asa e normal pana la urma si sunt intru totul pro life, daca pot evit sa omor chiar si o insecta care poate imi face rau, daramite sa spun ca un om n-are dreptul sa incerce prin toate posibilitatile sa se vindece!
    ideea era ca scopul e cum sa traiesti mai folositor pt societatea in care traiesti si cum sa te dezvolti personal si in folosul celorlalti cat traiesti, cel putin asa e pt mine.
    apar si eu in masura in care am timpul necesar pt asa ceva si in masura in care am ceva de obiectat. Sau trebuie sa am un anumit numar de aparitii ca sa fiu indreptatita sa scriu?scuzati atunci!


  58. 58
    Nora:

    Hai, Meybi, zău că nu e cazul să ne formalizăm atât. Era doar o observaţie, apari doar când simţi că Jaco e „neînţeles”. Zici că scrii comentarii „autorul a vrut să spună că”.

    Dar cine ţine cu dinţii de viaţă? Că tot n-am priceput. În ce fel de situaţii cineva poate fi clasificat astfel?


  59. 59
    Joiana:

    Domnu’ Dani, bine că apăruşi că-mi făceam griji. Io am bunăvoinţă faţă de toată lumea, n-ai văzut până acuma, ce naibilui?!

    Lu’ domnu’ Gelu îi spun doară că nu suntem toţi evrei. Aşa că care la sapă, care la războiu’ de ţesut, care la bătut smântâna!

    Şi orişicum pe acilea pe la noi era un evreu de vindea ştofe. Cre’ că şi el muncea că nu am văzut să-i rasară brăţările din acele de siguranţă şi metru’ galbin, de dupe gât.


  60. 60
    Nora:

    Danny, termină cu tâmpeniile. Morringain n-a sărit din senin la tine. Tu încearcă să fii mai modest, să nu te mai umfli în pene când nu e cazul şi n-ai fundament, să nu mai pui întrebări idioate (vezi aia cu Cantemir şi turcii) şi să laşi oamenii să discute ce vor şi când vor. Când te văd că apari cu aerul unui profesoraş isteric de ţară, cu interogări şi cu pretenţii de zici că eşti la Protecţia Consumatorului, primeşti şuturile de rigoare.


  61. 61
    geluodagiu:

    Prea vorbiti despre moarte. Mai bine i-ati spune Anei la multi ani!. Cica e zi sfanta azi. Eu ii spun.

    La multi ani Ana!

    Stiam ca se mai spune „Sa traiesti cu numele!” dar se poate intelege altceva.


  62. 62

    nu-mi place chestia asta cu „folositor pentru societate”. nu-mi place deloc.


  63. 63
    Nora:

    Heh, nici mie. Probabil ar trebui să-mi pun ştreangul de gât de acum. Folositoare nu sunt deloc pentru societate, doar pentru -- sper eu, cel puţin -- oamenii pe care îi iubesc şi care mă iubesc. Deh, satisfacţii de om mărunt.


  64. 64
    Jaco Pastorul:

    Nora #50

    n-oi fi eu cel mai omenos din lume, dar nici cinic nu sunt. Eu ziceam ca indoiala ca vei mai exista, atunci cand esti bolnav de cancer, ti se strecoara in minte fara sa vrei, ti se insinueaza pervers si lupta se da de fapt pe acest taram, cel al convingerilor. Daca unii inving boala, probabil c-o fac si cu armele mintii, si eu asta vedeam la el, pe fata lui, frumusetea cu care lupta. Nu stiu ce atitudine o fi avut pana in clipa mortii, dar pe mine m-a impresionat cea din concert, nu e usor sa faci ce a facut el, chiar daca numai pentru doua ore.

    Departe de mine gandul sa dezarmez pe cineva, sau sa fac apologia implacabilitatii mortii.


  65. 65
    Jaco Pastorul:

    Cred ca „folositor pentru societate” inseamna in contextul de fata, sa nu traiesti numai pentru fundul tau. Ce-i drept, suna ca o eticheta.


  66. 66
    Ana:

    Gelu,

    Mulţumesc! Nu este numele meu de botez, însă îţi mulţumesc fiindcă te-ai gândit. Într-un fel, trăiesc cu numele. 🙂 Chiar o fac. De vreo 20 de ani. 🙂


  67. 67
    geluodagiu:

    Joiana,

    Ramai la feminin! Vad ca e mai bine. Vezi Danny daca e barbat este imediat atacat. Noroc ca el e destul de intelept si duce. Cred ca o sa devin si eu mai feminin, poate scap de tensiune. Ma voi face o ceva alunecoasa si o sa driblez si voi fi mai relaxata. La tine e o problema. Daca ti se cere sa dai lapte?


  68. 68
    Nora:

    Jaco, nu vreau să te enervez. Dar sunt oameni pe lumea asta, care primesc un diagnostic de cancer şi care îşi văd în continuare de viaţă. Se duc la muncă, zâmbesc, se zbat. Ştiu pe cineva cu o formă chiar rară, un soi de leucemie, de 40 de ani. Între internările în spital, pune ţara la cale. Şi nu glumesc (are un proiect cu producţie de panouri solare pentru care tot aleargă după finanţare). O mai am şi pe vecina bolnavă de cancer pulmonar care-şi cere scuze că nu mai poate da zăpada din faţa scării, dar care tot îşi îngrijeşte câinii şi tot glumeşte cu copiii de pe stradă şi tot mă trezesc cu ea la uşă, cu o farfurioară de cremă de zahăr ars. De oamenii ăştia nu pot spune că au făcut ceva „folositor pentru societate”, dar sunt la fel de eroi ca Wayman Tisdale. Doar că nu apar pe youtube.


  69. 69
    Danny:

    Stiu, Nora, Morringain n-a sarit din senin la mine, ea a sarit in ajutorul tau. Nu trebuia s-o faca, asta e problema, eu ma asteptam sa reactionezi tu. Intrebarea mea cu turcii si Cantemir n-a fost idioata, este doar o intrebare. Interventia mea nu a fost normala la adresa ta. Aici recunosc ca am gresit si ma asteptam sa reactionezi tu, nu Morringain. Oricum, eu ti-am cerut sa-mi scuzi interventia neadecvata si sa nu fii suparata pe mine.

    Joiana, stiu ca esti binevoitoare cu toata lumea, motiv pentru care te apreciez. Am observat ca uneori ti se mai pune pata pe mine. Dar e de bine.


  70. 70
    geluodagiu:

    Ana,

    Suna trist ce spui, chiar daca ai pus acolo mutrite vesele. Nu te intreb ce s-a intamplat acum 20 de ani, ca nu-i frumos dar daca e ceva trist sper sa treci cu bine peste.


  71. 71
    meybi:

    ce sa fac,daca atata pot?
    nu cunosc situatii clare, dar stiu cand vad un om care tine cu dintii de viata si mi-e mila!
    si societatea din cine e formata?si din oamenii dragi noua! era o vorba pe undeva prin biblie care zicea cam asa: cu ce esti mai bun daca oferi bine la bine?
    dezvoltarea inseamna sa oferi bine cand primesti rau!cu alte cuvinte sa incerci sa depasesti raza cunostinetelor care te iubesc si-ti vor binele.e natural sa raspunzi cu iubire atunci cand esti iubit, mai greu e sa iubesti in alte conditii, deh fiecare cu idealurile lui!


  72. 72
    Joiana:

    Domnu’ Gelu, ce bălmăjeşti acolo? Sunt de parte femeiască, cam la 600 de kile, poa’ să-ţi spuie şi Jianu, şi Mauru. Probleme or fi la matale că pari între luntri, nici căcă, nici căcă. Da’ lasă, fii pe pace că mai iartă şi lumea că unde nu e nici Dumnezău nu cere.


  73. 73
    Ana:

    Nimic trist, Gelu, absolut nimic trist. Ţi s-a părut. Dimpotrivă. Trăiesc şi cu, şi din acest nume. 🙂


  74. 74
    Nora:

    Danny, ţi-a trecut prin căpăţâna aia că poate n-am chef să reacţionez? Sau poate că nu sunt acolo. Sau poate că mi-e silă. Băieţaş, lumea nu e alcătuită după închipuirile tale.


  75. 75
    Nora:

    Ah, meybi, m-ai rupt în două. Iartă-mă, eşti prea bună pentru mine. Ai dat tot ce aveai săracilor? Sau nu încă? Aştepţi dobânda la termen? Da, te înţeleg.


  76. 76
    geluodagiu:

    Ana,

    Atunci pot sa spun fara teama,

    Sa traiesti cu numele!


  77. 77
    Nora:

    Recunosc, sunt nedezvoltată. Dacă unul încearcă să mă fure, îl dau pe mâna poliţiei, nu-l iau acasă. Ce mă topesc eu la predici! Şi la lecţii cu iubiri nebuloase.


  78. 78

  79. 79

    mă duc să fac o salată doar pentru familia mea…


  80. 80
    Nora:

    Ştiţi ce cred eu? Că e mai greu să iubeşti un singur om decât o mulţime. Omul are chip, omul are toane, omul e şi crud, omul e şi rău, omul pretinde, omul reproşează. Societatea? O masă informă, undeva, departe. Ca ăia care pretind că iubesc animalele, dar n-au niciunul acasă.


  81. 81
    Nora:

    Andreea: 😆 😆 😆

    Nu fi rea! Dă măcar o frunză, o feliuţă şi societăţii! 😆


  82. 82
    meybi:

    ce talent ai tu(ca tot vorbeam de talente) sa iei din ce se spune situatia extrema! nu, n-am dat tot saracilor pt ca totusi pe langa mila am si creier sau ma rog, „bibilica” ca sa fac lucruri rationale si echilibrate.


  83. 83
    Nastasia:

    Societatea sunt eu! Vreau salatăăă! Măcar un pic!


  84. 84
    Nora:

    Ok. Admit şi asta. Revin cu o altă întrebare impertinentă: cum se manifestă mai exact dragostea asta pentru societate? Se manifestă continuu sau cu întreruperi?

    Uite, mama se mai ducea şi avea grijă, în timpul liber, de nişte copii într-un centru de plasament. Dacă o întreb însă dacă iubeşte societatea, cred că ar pufni şi şi-ar da ochii peste cap. Când o întrebam ce face acolo, ea nu-mi vorbea de societate. Ci de Andreea, Ionuţ, Răducu etc. Avea sentimente de afecţiune pentru nişte chipuri, clar individualizate, nu pentru o masă.


  85. 85
    Nora:

    Nastasia, societatea nu mănâncă salată! Îţi trimit eu nişte hrană spirituală, aşa cum şade bine societăţii. Un gând bun şi te-ai săturat, să vezi tu ce bine o să-ţi fie.


  86. 86
    meybi:

    tocmai asta sustin si eu, societatea sunt cei cu care interactionam zilnic!se manifesta in masura in care fiecare e capabil!pt mine dragostea pentru societate inseamna sa faci un pic mai mult decat ceea ce trebuie sa faci, de exemplu la locul de munca.


  87. 87
    raj:

    Pai cum dna Nora, cand cantareata aia , Ana Maria Ferent ne-a spus intr-un spectacol, celor 500 de barbati care ne uitam la picioarele ei, ca ne iubeste, ne-a mintit ?


  88. 88
    geluodagiu:

    Nora,

    Cei care iubesc animalele le lasa in libertate. Nu le tin acasa. Aici gresesti tu, cred. Consideri ca a iubi e tot una cu a avea, a poseda.

    Din societate faci chiar si tu parte. De aceia societatea se manifesta ca un tot cu bune si rele. Nu poti doar primi de la ceilalti, trebuie sa si daruiesti.

    Stiu, te plictisesc, trebuie sa mareluiesc, sunt pe alaturi si mananc rahat. Ba ma mai si victimizez.


  89. 89
    Nastasia:

    Sărumâna pentru gândul cel bun, deja mi-e mai bine. Mă duc cu elan să oblojesc înainte de culcare un membru al societăţii care suferă de spondiloză cervicală. Pe tata. Se pune?


  90. 90
    Nora:

    Ah! Aia se cheamă a fi silitor. Sau bun angajat. Dacă ţi se şi plătesc orele suplimentare, presupun că înseamnă că societatea te iubeşte şi ea. 😆 Sau patronul. Hai să lăsăm cuvintele mari. „Iubirea” sună prea mult.
    Şi încă o chestie: mama a început să meargă la centrul ăla după ce-am plecat noi de acasă. A umplut un gol, cum ar veni. Aşa că nu doar a dat ceva, a şi primit.


  91. 91
    Nora:

    Raj, din păcate, cred că da. Cine dracu’ poate iubi 500 de bărbaţi? Eu obosesc cu unul, darămite cu 500. 😆


  92. 92
    Seva Tudose:

    hop că intru și eu în joc !

    da,a da societății,așa cum înțeleg eu 😀

    de exemplu iubești animalele,te duci la orfelinatul Humane Society,voluntar și le oferi dragostea ta,donezi ptr.hrana lor,adopți un suflet ori îi recomanzi unui prieten un cățel,o pisicuță…

    te duci la un ospiciu de bătrâni cu felicitări,mai mult ca sigur în ziua respectivă este ptr.cineva,o zi onomastică,eu una când plantez primăvara flori,de obicei dau și vecinilor din semințe de flori ori plante pereniale…când este 4 Iulie-Ziua Americii,când fac grătar afară,îmi invit vecinii la masă…

    ofer gratuit lecții de condus/șofat celor ce sunt veniți recent în USA și nu cunosc limba engleză,când plec în excursii scurte de o zi invit o prietenă/prieten să ne însoțească,sunt persoane în vârstă și copii ei/lui sunt ocupați cu serviciul ori școala,și nu au timp de ea/el, și ei doresc să se plimbe,nu numai să facă/stea în casă să facă mâncare/spele/calce/curat etc…

    o dată m-a luat salvarea pe targă,tot eu i-am spus asistentului să fie atent,să nu își rupă coloana,eu fiind cam durdulie… de atunci donez la stația de salvare a cartierului…chestii din astea 😀


  93. 93
    Nora:

    La mine, se pune, Nastasia. Se pune mult. 🙂


  94. 94
    Nora:

    Seva, unii se declară iubitori de animale doar înduioşându-se la poze cu câini şi pisici şi miorlăind de drag când văd unul pe stradă. Aşa mor şi când aud toate babele sonate că e o barbarie să eutanasiem câinii, dar nu ar adopta una unul. Şi nu, să-i ţii pe lângă bloc şi să le arunci oase nu se cheamă că îţi asumi responsabilitatea lor.


  95. 95
    geluodagiu:

    Am citit de mult undeva(nu mai stiu unde).

    Un om care nu daruia nimic, a cazut in apa si era in pericol de a se ineca. Un altul, din societate, i-a strigat:

    -Da-mi mana sa te salvez!

    din cauza apei in care se zbatea cel ce nu dadea nimic nimanui, a auzit doar ” da-mi” si a spus in sinea lui:

    -- Nu dau nimic.

    si a fost inghitit de ape.


  96. 96
    Nora:

    Raj, remarc la tine că eşti foarte monden. 😀


  97. 97
    raj:

    Va cred Dna Nora. Si eu abia fac fatza la nevasta. Dle Jaco, aveti varta mea, daca nu ma insel. Se poate sa fi intrat la andropauza ? Eu, nu dv. Ma gandeam ca daca o rade nevasta mea de mine, in sinea ei, de ce n-ar rade tot forumu in gura mare


  98. 98
    meybi:

    era vorba de a da ceva in plus fara a astepta ceva in schimb, material, ca primesti satisfactii asa cum a primit si mama ta este repercursiunea.in viata reala nu prea exista silitor pe gratis din cate am experimentat eu, prea putini sunt cei care fac ceva extra fara sa se gandeasca in primul rand la ce castiga material, pana si la scoala elevul silitor primeste note bune.eu simt iubire cand fac ceva extra,iubire pt bine, pt progres, pt viitor,pt oameni(si animale).


  99. 99
    raj:

    A reacu de monden Dna Nora. Daca-i moca spectacolu, la ce sa nu ma duc sa-i admir popoul cantaretei ? Nu-s monden deloc. Ca toti mondenii se sparg in figuri


  100. 100
    Seva Tudose:

    Nora,

    așa este,când am fost în București Colentina recent,trebuia să merg numai în zig-zag pe trotoar erau numai rahați de câini,era musai să mergi cu ochii în pământ și erau la orice scară de bloc câte o sticlă de plastic tăiată la gât, cu apă ori resturi de mâncare…

    odată dacă nu mă înfuriam eu mai tare,maaaaaaarș în aia mătiiii…javră ! Era cât p-aci să mă muște de picior un câine ! Ce mai, de acum mergeam înarmată cu o joardă la mine 😀


  101. 101

    Jaco, te contrazici singur rău de tot. spui despre Tisdale că a facut in viata exact ce a simtit. Fara compromisuri. pentru asta, îl admiri. păi, asta e cea mai bună definiţie pentru grija exclusivă pentru fundul personal.

    eşti băiat deştept. nu trebuie să-ţi explic de ce.

    aşa că, hotărîţi-vă pe cine şi ce admiraţi, de fapt, că e un mare talmeş-balmeş în gîndurile voastre… romantism amestecat cu fanatism religios şi cu frustrări personale.


  102. 102
    Nora:

    Meybi, s-ar putea să sune nasol ce zic, dar când văd că pe tine juma’ de oră de muncă în plus te face să simţi iubirea, mă întreb dacă ai iubit vreodată ŞI oameni, oameni cu faţă, oameni din carne şi oase, nu doar „societatea”.


  103. 103
    Nora:

    Seva, acum au pus cutii din alea cu pungi pe străzi (în anumite zone) pentru fecalele canine. Dar nu prea se înghesuie lumea. „Iubitorii” de animale presupun că îi iubim atât de tare încât şi rahatul lor ne pare parfum de roze. La vară-mea la bloc, pe Vatra Luminoasă, era unul care stătea fix la intrarea în bloc. Chiar şi ei îi era teamă să intre în bloc, nu intra decât dacă era cu prietenul ei sau dacă apărea vreun vecin. Câinele era cu toane: când muşca, când, nu. 😀 Până la urmă, au chemat hingherii, dar situaţia asta a durat luni de zile.


  104. 104
    Nora:

    Fireşte, Raj. Oricum pari a fi un om al cetăţii tale, ştii tot ce mişcă. 😀


  105. 105

    Nastasia, mai vrei salată? că mi-a rămas un castron. dacă nu rămînea, nu ţi-l ofeream… 🙄


  106. 106
    Nastasia:

    A, nu! Dacă nu ţi-ai rupt-o de la gură ca să mi-o dai mie, n-o vreau. Ar fi fost salată cu mântuire-bonus. Aşa, ia, nişte frunze, acolo…


  107. 107
    meybi:

    am zis eu despre mine ca tot ceea ce am facut extra a fost o jumate de ora in plus?hai sa nu judecam fara sa cunoastem.n-am de gand sa spun mai mult despre mine ca ar suna aiurea in acest context.stiu ce inseamna sa iubesti oamenii crede-ma, aia vii, nu aia din povesti! andreea te-ai gandit ca e posibil ca ceea ce a simtit sa nu fie ceva chiar egoist? uite un exemplu din ceea ce scrie in wiki: „Tisdale’s experience led him to establish the Wayman Tisdale Foundation to raise funds to help amputees with the prosthetic process, which is not always covered by health insurance” uite mai jaco pe cine admiram!pe cineva care dupa ce a trait o anumita experienta s-a gandit si la cei de langa el!


  108. 108
    geluodagiu:

    Andreea, nu te enerva!

    Nu vezi ca aici se dezbat idei si nu oricum. Cu argumente.

    Nu incerca sa intelegi!


  109. 109
    Ana:

    All,

    Ia, vreau şi eu o ciozvârtă de iubire, că-s cam nemâncată şi nu mai am putere s-ajung acasă. Cine-mi dă? 🙄 Da’ să fie crudă.


  110. 110

    cu checiap sau cu maioneză?


  111. 111
    Nora:

    Nu contează, meybi, dacă a fost o juma’ de oră sau trei ore sau 10 ore. M-a amuzat doar exemplul pe care l-ai dat.

    Iar citatul pe care îl dai n-are nicio legătură cu ce a spus Andreea. Şi multe vedete sau oameni înstăriţi pun bazele unor fundaţii umanitare. Sigur că sunt de admirat, dar pentru asta, nu pentru alte bazaconii pe care încercaţi să le smulgeţi dintr-un context şubred, caracterizat prin excelenţă de subiectiv.


  112. 112
    Nora:

    Îţi dau eu, Ana. Da’ vezi că, măruntă şi egoistă cum sunt, ţi-o dau cu dobândă. Deci, înmulţeşte talantul. Că doară nu eşti societatea ca să-ţi dau moca. 😆


  113. 113

    🙂
    meybi, în viziunea mea, fundul personal nu înseamnă numai burta şi sexul. înseamnă şi sufleţelul. bineînţeles că pot fi lucruri neegoiste cele făcute de el.

    mai interesant mi se pare mie să faci ce trebuie şi să faci bine, atunci cînd de fapt nu ai niciun chef. cînd te smulgi pe tine din tine. nu cînd îţi vine uşor.


  114. 114
    Ana:

    Muză,

    Goală, fumeie.

    Nora,

    Hai, că fuseşi Alin, cu talantu’. Mor de râs!


  115. 115
    meybi:

    eu am citit cate ceva despre el si l-am si vazut si seninatatea de pe fata lui a intarit faptul ca a fost un model din multe puncte de vedere, nu neg faptul ca a fost om si a avut greselile lui.si inainte de a trage o concluzie despre cat de mult s-a preocupat de „fundul lui” eu zic ca 5 minute de documentare n-ar strica.
    http://www.youtube.com/watch?v=JytftU1SNAM
    si ce e rau in a face ce trebuie si ce poti face peste cu placere si bine si usor?poate eu fac ce trebuie cu placere!poate ca am gasit ce-mi place in viata, asta nu inseamna ca e usor tot timpul si relaxant…si stiu si cum e sa te invingi pe tine!


  116. 116

    eu una, am obosit…
    noapte bună, copii.


  117. 117
    Nora:

    Ţaţă Danny, lasă bârfa prin alte părţi. Înnoadă-ţi basmaua sub bărbie şi spune ce ai de spus aici. Nu mă mai comenta cu terţi. Iar cinstit ar fi să recunoşti că nu te-am bannat că eşti prost sau după toanele mele, ci pentru că-l tot înjurai pe Raj care nici măcar nu comenta pe aici. Dar n-ai tu atâta demnitate. Crăpai de indignare că îi vedeam umorul. Aşa cum i-am bannat şi pe ăia doi care te scoseseră pedofil.


  118. 118
    Nora:

    Noapte bună, Andreea.


  119. 119
    Nora:

    Pe la toate gardurile stau ăia cărora cică le e lehamite. Ăstora le e lehamite şi de câte 8-10 ori pe zi. Să mori de râs, nu alta. Lehamitea exprimată prin atenţie, nu glumă. Mai răsfirat, ţaţelor, mai răsfirat!


  120. 120
    Nora:

    Danny, pentru nesimţirea asta ultimă, ai ignore de acum încolo. Nu te bannez, dar nici nu te mai bag în seamă. Pentru că nu, n-am bannat în niciunul dintre cazuri după ureche. Au existat motive întemeiate de fiecare dată. Uite, nici pe Odagiu nu-l plac, ba chiar îmi provoacă silă, dar zburdă pe aici teafăr şi nevătămat. Aşa cum o faci şi tu. Deci, nu sunt deloc subiectivă în alegerile pe care le fac. Ar fi trebuit să spui asta dacă ai fi avut vreun dram de onorabilitate.


  121. 121
    Danny:

    Nora, eu nu te barfesc deloc. Am explicat ce este aia barfa. Atat la tine cat si pe Pandpra’s sunt locuri publice unde tu apari oricand si imi poti da un raspuns. De aia iti si scriu. S-a nimerit acolo, deoarece discutam cu Florin. Dar nu se numeste barfa si nici tatza nu sunt. Poti interveni acolo sa-mi dai replica. Am destula demnitate si nu ma mai jigni. N-o mai repeta cu injuratul pe Raj. O singura data am spus c-o sa-i fac de petrecanie pe Pandora’s, la inceput. Tot mi-o fluturi pe asta in nas mereu. Apoi am vazut ca are umor si n-am mai zis nimic. Acum sunt prieten cu el. Doar ai vazut cum s-au derulat lucrurile.


  122. 122
    Nora:

    Te faci că nu vezi că eu nu mai comentez pe acolo? Mă priveşte de ce n-o mai fac. Deci, nu, nu mă poţi menţiona în conversaţii la care am ales să nu particip. E bârfă toată ziua. M-ai văzut pe mine vorbind despre persoane care, dintr-un motiv sau altul, nu (mai) comentează aici? Nu. Atunci e de bun-simţ să n-o faci nici tu.


  123. 123
    geluodagiu:

    Nora,

    Eu credeam ca iti satisfac o nevoie. Ca nu prea ai pe cine injura. Stiu ca oamenii care au suferit din dragoste au nevoie sa se descarce pe cineva. Credeam ca scuipandu-ma pe mine te razbuni in mintea ta pe cineva care te-a dezamagit sau parasit sau nu a acceptat o femeie geloasa, egoista si posesiva.

    Daca iti e sila intr-adevar, adio. Ai grije de tine!


  124. 124
    Nora:

    Uite, Danny, câteva mostre. Ca să-ţi împrospătez memoria. Astea sunt alea „uşurele”, nu cele care au sfârşit la gunoi.

    Vrei sa te tai in bucati? Mai am idioti pe aici, Goco, Raj si altii mai vechi. Dispareti la dracu’ cu totii ca-mi faceti scarba! Sper sa nu te mai aud.

    Nu intra, draga, dar unde gasesti tu umor la ametitul ala? Maine o sa-mi spui ca si la psihopat vei gasi ceva.

    Cum sa fie Raj foarte tare? Nora, ce ai? Omul ala e tampit sau nebun. Vorbeste de unul singur si nimeni nu-l baga in seama. Nu-mi vine sa fac nimic cand ala se exprima. Imi vine doar sa-l iau la misto sau sa-l injur. Sa vezi ce o sa-i fac de maine incolo. Doar psihopatul de Goco il mai gadila pe la scrot.

    Dincolo, n-a trecut de filtre, si-n al 2 lea rand toata lumea doarme cu exceptia lui Raj care bolboroseste de 3 zile cuvinte neintelese la articolul Anei. Cred ca e nebun.


  125. 125
    Nora:

    Ce e, Danny, pisicel? Ţi-a mâncat pisica limba? Tu n-o ştii pe aia cu scripta manent? Unele, alea grele, volant, într-adevăr. Coşul de gunoi se goleşte singur, periodic. Dar astea au rămas. Ghinion! Şi mai sunt, numai că n-am eu răbdare acum să-ţi recitesc toate elucubraţiile.


  126. 126
    Danny:

    Iti multumesc pentru mostrele pe care le-ai adus aici. Asa cum am mai spus, mostrele de mai sus le-am spus prin iunie-iulie, cand Raj era la inceput pe Pandora’s. Eu i-am spus aceste lucruri, el mi-a spus alte lucruri acolo, dar ce este cel mai important este faptul ca dupa ce ne-am tachinat la inceput, ne-am impacat apoi. Acum ne intelegem bine si suntem prieteni, dupa cum bine vezi si tu.

    Nora, a te barfi, ar fi insemnat ca eu sa ma fi dus pe VoxPublika sau pe alt blog unde tu n-ai fi avut habar, iar ceilalti cu care as fi intrat in discutie n-ar fi auzit de tine deloc. Faptul ca tu ai ales sa nu mai scrii pe Pandora’s este alegerea ta, dar poti citi acolo si poti interveni oricand sa-mi spui ceva. Intr-un tarziu am observat ca mi-ai scris aici. Iar eu iti spun totul in fata cu demnitate. Nu ma feresc de tine. Nu ma mai jigni pe aceasta idee. N-am vazut o asa femeie mai razbunatoare ca tine in viata mea. Razbunarea iti intuneca mintile.


  127. 127
    Danny:

    Vezi, tu ai decupat acele mostre din diferite contexte. Replicile pe care le-am primit eu nu le-ai scos la iveala. Nu este corect ce faci Nora. De unde, mai, atata rautate in sufletelul ala al tau? Eu cred c-ai suferit enorm in dragoste si ai ura pe barbati.


  128. 128
    Nora:

    Răzbunare? Nu. N-am de ce. Corectez doar micile minciuni. Ar fi fost şi culmea să mă bârfeşti cu cei care n-au auzit de mine. 😆 Da, pot citi, dar aleg să nu comentez. La fel cum aleg să nu-i menţionez pe cei care nu comentează aici. Aşa e demn şi civilizat, Danny. Nu să te sprijini de garduri tocând ce zic sau fac alţii într-o ogradă prin care ei nu mai dau. Cu atât mai mult cu cât acei alţii nu te tratează cu aceeaşi măsură. Dar deh, până la urmă, oi fi o buturugă, aşa mică, şi răstorn, şi fără să vreau, câte un car mare.

    O singura data am spus c-o sa-i fac de petrecanie pe Pandora’s, la inceput. -- care o singură dată, Danny? Nu ştii să numeri? Tocmai ţi-am dat 4 replici ale tale de aici. Nu de pe Pandora’s. Mai susţii mult că albul e negru?

    Nu contează că v-aţi împăcat, nu asta discutam eu aici, ci motivele bannării tale. Care n-au fost deloc nişte nazuri, aşa cum spui tu cu maximum tupeu şi neruşinare. Asumă-ţi ce faci.

    Şi gata. Încheiem aici. Prea multe idioţenii pe ziua de azi.


  129. 129
    Nora:

    Ah, vrei să dau şi contextele. Nu-ţi ajunge? Eşti de-a dreptul masochist, te-ngropi singur. Ia contextele. Nu văd cum te-ar putea spăla, ba din contră. Continui, văd, pe aceeaşi pantă a nesimţirii. Cum îţi permiţi o astfel de remarcă? Nu, n-am ură pe bărbaţi. Doar pe prostie, nesimţire şi tupeu. Dar stai, că cei care fac de-astea nici măcar nu pot fi gratulaţi astfel. Nu sunt bărbaţi, sunt doar nişte resturi, nişte cioturi într-o căldare, pătrunşi de propriile neputinţe.

    http://pistolulcubuline.ro/2012/07/02/verde-natural-verde-inflorit-2/

    http://pistolulcubuline.ro/2012/07/03/ramane-cum-am-stabilit-pdl-usl-aceeasi-mizerie/

    http://pistolulcubuline.ro/2012/06/25/se-poate-si-mai-rau-se-poate-foarte-rau/


  130. 130
    Danny:

    Mai ai, mai, replici din acestea? Ia uita-te in cos, mai gasesti ceva? Atat timp cat ai posibilitatea sa intervii pe Pandora’s, nu este barfa. Ia da, draga, o definitie a barfei. Faptul ca te vorbesc de mai putin bine? Vrei sa te vorbesc de bine pe Pandora’s? Tot barfa se numeste? Motivele bannarii mele au fost barfele? Nu e adevarat. M-ai bannat pentru o serie lunga de injuraturi pe care am avut-o cu cei doi.


  131. 131
    Nora:

    Văd că te-ai apucat să reciclezi panseurile flatulate de domnul Odagiu. Mai jos de atât nu ştiu dacă poţi ajunge. 😆 Ce dracu’, măcar să fi preluat şi tu produsele digerate de altul, mai de soi! 😆


  132. 132
    Nora:

    Nu, Danny. Nu mă mai pomeni deloc. Nici de bine, nici de rău. Am posibilitatea, dar nu uzez de ea. E atât de greu să pricepi? Mă provoci la o luptă idioată în care eu nu m-am înscris şi pe care nu mi-o doresc. Mi-e silă să mai comentez acolo. Singurele momente când sunt tentată sunt acelea când Ana publică ceva. Pentru textele ei absolut minunate. Dar mă abţin şi aleg să vorbesc cu ea în particular. Pricepuşi? Sau nu? Ia mai încearcă. Doar-doar.

    N-am spus că ai fost bannat pentru bârfe. Ci pentru chestiunea Raj, pe care ţi-am şi demonstrat-o, negru pe alb. Faptul că încă te ţii de comentat nu dovedeşte decât, încă o dată, că n-ai dram de verticalitate.


  133. 133
    Nora:

    Şi da, atmosfera pe care tu şi cei doi o creaserăţi aici era de nerespirat. Dacă astea sunt nazuri, fasoane şi lipsă de maturitate, cred că poţi bate netul ăsta în lung şi-n lat. Toleranţă mai mare ca aici mă îndoiesc că vei găsi. Dacă găseşti, dă-mi şi mie de ştire. Poate îl iei şi pe domnul Odagiu cu tine, s-o fi săturat să mă insulte pe mine şi o vrea să-şi exerseze talentele de psiholog de ţară şi pe alţi subiecţi.


  134. 134
    Danny:

    Esti culmea cu chestiunea Raj. Esti pornita rau de tot impotriva mea. Am impresia ca vrei sa bagi zazanie intre mine si el, dar nu tine. Emiti o idee, bagi si o remarca depreciativa la adresa mea. Te simti minunat, nu-i asa? Ai o sete de a mi le spune, sora cu moartea. Dar nu mi-ai dat inca definita barfei. Ia spune, cand vorbesti cu Ana in particuler, ma barfesti? Nimeni nu mai stie ce faci in cazul asta. Parca ai innebunit. Nimeni nu te mai poate opri.


  135. 135
    Nora:

    Heh, nicio zâzanie, de-aia nu mai pot eu de ce relaţii ai tu cu alţii. Eu arăt doar ce ai spus tu şi ceea ce toată lumea poate vedea oricum, sunt comentarii publice, nu mai încerca s-o scalzi. Am intervenit doar pentru că s-a întâmplat să te referi foarte urât la el în ograda asta. Cere-ţi scuze, lui în primul rând, şi treci peste. Nici n-am ce definiţii să-ţi dau, dacă nu sesizezi singur cât de mărunt eşti, orice aş face eu, nu vei reuşi să-ţi miroşi impostura. Şi văd că nu sunt şanse. Iar eu, deşi mă mai pierd uneori în cauze pierdute, mă opresc totuşi aici.

    Ah, nu vorbesc cu Ana despre tine. Dă-ţi două palme şi revino-ţi, nu eşti atât de important încât să fii subiect de conversaţie pentru noi două.


  136. 136
    Nora:

    Ca o recomandare generală: mai uşor cu imperativele, mai uşor cu „nu vă pricepeţi voi la politică”, mai uşor cu „ştii unde e Luxemburg pe hartă”, mai uşor cu încercatul de a da direcţii aici. Mai uşor şi cu presupunerile hazardate. Mai uşor cu toate în general. De obicei, mă amuzi, te privesc ca un pet inofensiv. Rămâi la stadiul ăsta, nu trece în alte zone că nu-ţi va fi deloc moale. Ţi-am ignorat mârlăniile, le-am lăsat netaxate şi ţi s-a urcat la cap. Ia-o cum vrei.


  137. 137

  138. 138
    Jaco Pastorul:

    Andreea, 101.

    Nu e nicio contradictie. Unii fac in viata ce isi doresc, iar ceilalti fac ce nu-si doresc primii, adica ce ramane de facut. Dar nu aia e important. Important e efectul celor facute. Ca si Maica Tereza si Stalin au facut fix ce-au vrut, efectele asupra societatii au fost altele. Hai ca-ntelegi ce vreau sa spun, esti fata desteapta.

    Andreea si Nora, daca ajungem sa luam in deradere niste principii morale simple si curate, atunci ne transformam de fapt intr-un mediu ideal de culturi bacteriene. De ce sa ne mai miram ca din randul nostru se dezvolta voiculesti, vanghelieni, fenechii si alte lighioane rapace si imorale cand de fapt noi le cultivam si le hranim.

    E drept ca Meybi a idealizat cumva naiv, dar mie mi se pare ca a prezentat o aspiratie a ei si nu o pozitionare ipocrita. Macar lucrul asta ar trebui apreciat.

    Sincer sa fiu, discursul asta ironico-superior al vostru vis a vis de niste percepte pozitive de necontestat, face rau.

    Nastasia, mistocareala nu tine cont de principii si opinii. Incearca ceva mai substantial si lasa deoparte ironiile circumstantiale.


  139. 139

    nimeni n-a luat în derîdere niciun principiu moral simplu şi curat. şi nici pe Tisdale. probabil că el e îngeraş acum, sus, în cer.
    mie nu-mi plac frazele bombastice. fraze bombastice spun şi ăia pe care i-ai înşirat mai sus.

    dacă ziceai despre Tisdale că a fost un om bun şi blînd şi a făcut o grămadă de lucruri bune în viaţă era absolut OK. înţelegea toată lumea ce ai vrut să spui. dă-mi voie ca fraza „a facut in viata exact ce a simtit. fara compromisuri.” să nu-mi sune bine. cred că nici lui nu i-ar fi plăcut. pentru mine, sună a om care calcă peste cadavre, fie ele doar cadavre emoţionale. eu nu cred că Tisdale a fost aşa.

    puţină atenţie la limbaj. asta e tot. chiar dacă noi ştim că eşti un om bun şi n-ai fi putut să agreezi un om care calcă peste cadavre.


  140. 140
    Jaco Pastorul:

    Gelu, 88

    acum pricep eu de ce s-a umplut Bucurestiul de maidanezi!


  141. 141
    Jaco Pastorul:

    Da’ daca spun ca si-a trait visele, suna mai bine? Ca asa am vrut sa spun prima data, da’ asta suna chiar ca un text de muzica usoara.


  142. 142

    nu ştiu. e treaba ta. de asta scrii, ca să te faci înţeles.


  143. 143

    şi mai e ceva. nimeni nu-i spune lui meybi că e aiurea să faci mai mult, la locul de muncă. mai mult decît ţi se cere. asta e societatea în care trăim şi cred că aşa va fi întotdeauna. o societate în care eşti încălecat foarte uşor. trebuie să faci exact cît trebuie. mă înţelegeţi voi… cu riscul de a vă părea cîinoasă.


  144. 144
    Jaco Pastorul:

    Nora #68

    Spui acelasi lucru ca si mine. Ca sunt oameni bolnavi de cancer care nu se resemneaza si isi fac proiecte, deci, da, asa trebuie trait si murit, cu proiecte pana in ultima clipa. Ce-o fi in sufletul lor, asta numai ei stiu.


  145. 145

    şi pa, că m-am şi enervat.
    idealiştilor.


  146. 146
    Nora:

    Jaco, fii serios. Nu ia nimeni în derâdere principiile morale. Doar formulările bombastice. Cuvintele mari, de-astea. Aşa că mai uşor cu morala.


  147. 147

    Heeeeeeeeeeeeeeeeeei!
    şi dacă sînt un om de o esenţă pur contemplativă??!
    îmi place să privesc marea şi piţigoii şi să citesc piese de teatru absurde şi n-am nici un proiect!!

    ce e aia AŞA TREBUIE!
    văd că o ţii pe a ta. incredibil…


  148. 148
    Nora:

    Meybi bate câmpii cu graţie când pomeneşte de făcut mai mult decât e stipulat în contract. Nu faci nicio acţiune caritabilă. Munca ta se traduce în profit pentru un patron. Nu pentru societate. Dacă tot ai chef să munceşti extra, mai bine te duci să culegi gunoaiele din parc, să ajuţi un bătrân singur etc.


  149. 149
    Jaco Pastorul:

    Tu chiar nu pricepi???

    Pai daca esti un om de esenta contemplativa inseamna ca ASA TREBUIE sa faci! Proiectul tau e sa privesti pitigoii, marea si sa citesti teatru absurd.


  150. 150
    Nora:

    Văd că tot nu retragi ceea ce ne-a deranjat până la urmă pe toţi. Faza cu „aşa trebuie”. Poate că unii se îmbolnăvesc şi nu mai sunt buni de nimic. N-au chef de niciun proiect. Poate că vând tot ce au şi pornesc în jurul lumii. Cine eşti tu să le spui că nu e bine ce fac, că nu trebuie să facă asta?


  151. 151
    Nora:

    Poate că nici măcar nu citesc, nu contemplă, nu, nimic. Poate se închid într-o cameră şi plâng. Şi atât.


  152. 152

    fîs, Jaco, fîs!
    mai bine recunoaşte că te ia valul. ăla de priveşte marea nu dă nimic societăţii. e o ratare umană, după tine.


  153. 153
    Jaco Pastorul:

    Cred ca Meybi se referea la a face cu suflet ceea ce faci, adica la a-ti da tot interesul, iar profitul patronului inseamna implicit profitul statului, impozite mai mari, deci.


  154. 154

  155. 155

    mai termină că mor de rîs şi nu pot să termin desenul ăsta pe care-l desenez cu tot interesul, deşi n-am primit salariul de vreo lună. 😆


  156. 156
    Nora:

    Mie nu mi se pare normal ca un patron să nu-şi plătească angajaţii pentru ceea ce fac. O firmă nu e un ong, nici nu funcţionează pe bază de voluntariat. Interesant că priveşti angajatul care face asta drept o fiinţă morală, dar nu-l califici pe patronul care acceptă asta drept un om de două parale. Nici măcar nu sunt aşa convinsă de faptul că profitul ăla extra se traduce neapărat în mai mulţi bani la bugetul de stat. E mai complicat de atât.


  157. 157
    Jaco Pastorul:

    Of, nu credeam ca ma exprim atat de ermetic. Ca TREBUIE, e doar o aspiratie, nici eu nu sunt in stare sa fac asta si poate de asta imi doresc sa fie asa. Nu e vreun ordin sau vreo lege, ce naiba o luati asa in serios??? Si da, stiu ca e multa durere acolo, dar tocmai asta nu as vrea sa se intample, sa se inchida intr-o camera si sa planga. I-as vrea vii pana in ultima clipa. Aduceti-va aminte de un alt mare exemplu:


  158. 158
    Jaco Pastorul:

    Nora, ce dracu’ ai? Nici mie nu mi se pare normal ca angajatii sa nu-si primeasca banii pentru ceea ce fac!
    In rest, fiecare cu pacatele lui. La mine nu exista angajati ci colaboratori.


  159. 159
    Nora:

    Da, Jaco, e rău să fie rău şi e bine să fie bine. Dar, până la urmă, toată chestiunea asta e profund intimă. Fiecare moare şi trăieşte aşa cum simte şi cum poate orice am zice noi pe aici. Şi mă îndoiesc că, din afară, ştim vreunul ce a fost în sufletul baschetbalistrului ajuns jazzist sau a lui Mercury. Cred că nici nevasta primului nu ştia. Se prea poate să simt eu foarte uşor că mi se urcă sângele la cap când vine vorba de „lecţii” în astfel de privinţe. Nimeni, absolut nimeni nu ştie ce compromisuri facem în noi, care ne sunt laşităţile, cât de mare ne este curajul, de ce divorţăm, de ce iubim sau de ce încetăm s-o mai facem, la un moment dat, ce legi interne respectăm sau încălcăm sau cât de singuri suntem, până la urmă.


  160. 160
    Nora:

    Păi, dacă munceşti extra şi nu eşti remunerat, cum predica Meybi pe aici, cum se cheamă, Jaco?


  161. 161

    eşti remunerat cu recunoştinţă, na…
    Nora, nu are rost. acum o să urmeze discursul ăla cu „dacă fiecare ar face un pic mai mult, un pic mai bine…”


  162. 162
    Jaco Pastorul:

    Exploatarea omului de catre om! Da’ io am citit altceva, ca ea nu se asteapta sa fie platita, nu ca n-ar fi, deosebire mare!

    Raj, 97

    nu, n-am varta ta, a mea e toshiba.


  163. 163

    bun. şi eu vin şi spun altceva acum. în majoritatea cazurilor în care cineva îşi dă tot interesul, în felul ăsta şi lucrează peste program şi are capul plin cu proiecte şi sarcini de serviciu, altcineva suferă din cauza primului. din cauza lipsei de atenţie a acestuia.

    cum spuneam… cei care fac ce simt (în cazul de faţă -- să muncească cu abnegaţie), calcă peste cadavre.


  164. 164
    Nora:

    Jaco, las-o baltă, zău! 😆 Ea fix pe asta insista: pe a face ceva fără să aştepţi ceva în schimb. Că dacă primeşte, atunci nu se mai trece la catastiful de fapte bune.

    Andreea: nu contează, bre. Nu pricepi şi pace. Ăia apropiaţi pot să şi crape, nu contează. Că oricum lor le dăm numai pentru că ne dau înapoi.

    Uite, tot o cântăreaţă care a murit chiar tânără, tot de cancer. Dar nu mi-a trecut niciodată prin cap să caut semne pe faţa ei din concerte şi să desprind lecţii de acolo.


  165. 165
    Jaco Pastorul:

    Bine mai, m-ati infrant, traiti voi fara modele si fara lectii. Totul e o masa vascoasa, cenusie si searbada. Abnegatie? Daruire? Canci, cuvinte mari, folosite doar de fraierii naivi. Ma duc sa plang de unul singur si sa privesc muntii.


  166. 166

    hei!
    am zis ceva neadevărat, în cumplitul meu cinism?!


  167. 167
    Nora:

    Ba deloc. Nu e deloc totul o masă vâscoasă, dar cum naiba să nu râd când aud că o oră de muncă neremunerată te face să simţi iubihihirea pentru „societate”? În felul ăsta, cred că în curând mă voi prăpădi naiba de atâta iubire. Atâta abnegaţie îmi va frânge umerii. Nici nu ştiu cum de mai stau pe picioare. Sunteţi prea buni, prea buni, vă iubesc, iubesc şi plâng, nu mai pooooot!

    Simţeam eu o emoţie înaltă şi când completam declaraţia de venit, dar nu ştiam de la ce mi se trage.


  168. 168

  169. 169

    deci, concluzie.
    eu n-o să fac ceea ce simt (pentru că simt uneori că vreau să comit nişte năzbîtii de mamă-mamă!) şi, în plus, o să mai fac şi 1000 de compromisuri, pentru ca cei cîţiva oameni pe care chiar îi iubesc (6-7) să nu sufere nici un piculeţ din cauza mea. atît cît pot eu şi mă duce capul.
    în rest, fac ceva pe societatea aia.


  170. 170
    Nora:

    Eu o să mai fac, din când în când, şi ceea ce simt. O supapă trebuie să am, altfel există pericolul să fac buum, iar „derapajul” să nu mai poată fi controlat. Aşa că, pentru propria-mi sănătate, mai fac şi după chef. Da’ asta sunt doar eu. Gestiunea proprie.


  171. 171

    eh, Nora. uneori fac. de pildă, dacă simt că vreau să mănînc un morcov sau să şterg praful, să ştii că mă las în voia simţirilor. nu sînt chiar aşa de masochistă. 🙄


  172. 172
    Nora:

    Moamăăă. Da. Mai ales aia cu ştersul prafului. Greu îi rezist şi eu. 😆 De-aia nici n-o fac prea des. Mi-e să nu mă-nvăţ cu binele.


  173. 173
    Nastasia:

    Jaco, am să încerc ceva mai substanţial când am să simt această nevoie. Mi-e plină biata existenţă reală de atâta substanţial, că abia-l mai pot duce. Poate că miştocăreala aia, sau cum i-ai zis, mă apucă în context cu „societatea”. Tot ce pot eu face pentru ea e să nu-i încalc regulile. În rest, servesc -- dacă pot -- indivizi. Iar lucratul peste program, fără bani, l-am practicat destul. Pe lângă oboseală, am simţit şi imensa satisfacţie a ego-ului flatat. Băi, am biruit şi proiectul ăsta, sunt deşteaptă şi grozavă. Eu.


  174. 174
    Jaco Pastorul:

    Eh, asta e ceva mai substantial, deja…


  175. 175
    Danny:

    Nora, ma privesti ca un pet inofensiv? Cine este petul, tu sau eu? Sau ca pe un pet inofensiv? Sa vezi ce o sa ma umflu eu in petul ala inofensiv si o trec la un alt stadiu al evolutiei, mai tare, si o sa te stropesc ca pe o molusca doritoare de coloana vertebrala. In toate comentariile care mi le-ai adresat, a trebuit sa introduci 2-3 jigniri la adresa mea, altfel nu te simteai bine. Am impresia ca te crezi cea mai tare de pe aici, vorbesti urat nu numai cu mine si jignesti tot timpul. Nu tii cont nici de varsta, de nimic. Esti foarte obraznica. Tu esti in stare sa taxezi? Taxeaza-ti biletele de calatorie dus-intors, de la servici -- acasa. Atat, in rest n-ai dreptul sa scoti ochii nimanui. Cu atitudinea ta impertinenta ai reusit sa inlaturi persoane de calitate de pe acest blog, printre ele il pot aminti pe Ghevara. Din cauza ta a plecat. Acum vrei sa-l inlaturi pe Gelu, care iti poate fi ca un tata la cei 55 ani pe care-i are, iar tu doar 31. Sa-ti fie rusine pentru acest lucru. Iar ce ai facut tu aseara, sa rascolesti fapte negative, apuse de ceva timp, care s-au petrecut intre mine si alti conlocutori de aici, este un lucru oribil. Uite ca nici eu nu-ti permit sa arunci cu jigniri in dreapta si-n stanga. Urat caracter ai.


  176. 176
    Nora:

    Scrie o cerere, Danny. Format 004. După aia, nu-l uita nici pe Moş Crăciun. 😆


  177. 177

    şi eu vreau să scriu o cerere. vreau ca toată lumea să se iubească şi să fie pace. şi să dansăm conga cu toţii!


  178. 178
    Nora:

    Fie, Andreea! Da’ puţin.


  179. 179
    Danny:

    Da, Nora, te-am dat si pe tine in judecata! In acea plangere civila(nu penala, te iert de data asta), iti voi cere daune morale in valoare de 2000 euro! 1ooo euro ii voi da lui Raj, deoarece am pierdut un pariu cu el, iar cealalta mie o voi pastra pentru mine. Mai tarziu, din acei bani voi da un bairam, unde sa ne iubim in liniste si pace si sa dansam conga cu totii. Andreea va fi invitata de onoare. Iar, Morringain, sa-si ceara scuze public in fata mea pentru ticalosiile de nedescris pe care le-a spus. Ne vedem la Judecatoria sect.3-Bucuresti dupa ce vei primi citatia.


  180. 180
    Nora:

    Sigur, Danny! Până atunci, îţi trimit un covrig prin porumbeii călători. Să te iubeşti cu el până la bairam.


  181. 181

    eu nu pot veni, că n-am rochie.


  182. 182
    Danny:

    Iti cumpar eu rochie, Andreea, din banii pe care o sa-i castig de la Nora. Iti voi cumpara cea mai frumoasa rochie, culoare roz.

    Nora, ar fi bine sa pregatesti banii pana atunci. Nu prea servesc covrigi in cazuri d-astea.


  183. 183
    Nora:

    Andreea, la judecătorie poţi veni şi-n taior. Sau geacă. Sau scurtă. Depinde şi de vreme cum o fi. 😆

    La bairam, cred că cel mai bine ar fi să n-ai asupra ta vreo sfoară, şireturi sau obiecte metalice precum piuneze, agrafe, pixuri etc. Nu cred că te lasă să intri.


  184. 184
    Nora:

    Îi pregătesc, Danny, se poate. Primeşti şi monede de 5 bani?


  185. 185
    Nora:

    Auzi, Danny, dar dacă te-am păgubit moral, ce mai cauţi pe aici? Nu te duci mai bine la un psiholog să te vindeci de traume? 😆 Nu pari prea traumatizat, văd că-ţi arde de chefuri. 😆


  186. 186
    Danny:

    Am spus euro! Nu primesc bani, doar eurocenti!


  187. 187
    Danny:

    Sunt rezistent psihic. Nu pic eu asa cu una cu doua.


  188. 188
    Nora:

    Nu cred, Danny. Noi încă n-am adoptat moneda unică, aşa că va trebui să te mulţumeşti tot cu lei. La cursul BNR, bineînţeles. Deci, monede de 5 bani.


  189. 189
    Danny:

    Bine, fie si asa: 2000 euro = 91.ooo.ooo lei.


  190. 190
    Danny:

    Cu banii astia ii voi cumpara Andreei o rochie de 20 mil. lei, iar pentru mine pantofi.


  191. 191
    Nora:

    Poate c-ai trăit într-o peşteră, dar acum câţiva ani a avut loc o chestie numită denominare. Eu zic să te mulţumeşti cu covrigul până nu retrag oferta.


  192. 192

    DECLARAŢIE

    m-am răzgîndit brusc. mi-a venit mintea la cap.
    stimaţi pistolari,
    declar în faţa Marii Adunări Virtuale că m-am înşelat cumplit. vreau să vă demonstrez, pentru a suta oară (dacă mai era cazul) labilitatea mea emoţională şi ideatică.
    am înţeles greşit acest text -- al lui Jaco. textul este despre iubirea faţă de oameni şi despre cum să-ţi urmezi visele. am greşit cînd am crezut că e despre a face ce avem chef şi poftă în viaţă. chiar dacă noţiunile sînt apropiate. ce mi-e visul, ce mi-e pofta… ce-am poftit. de fapt, nu mai ştiu ce să cred. naiba ştie cine e bun şi cine e rău… de pildă, Nora pare rea, dar eu cred că e bună. Danny pare bun, dar dacă e rău?! mie îmi place grozav să bibilesc planuri de arhitectură, dar cine poate şti dacă ăsta era visul meu. eu n-am avut niciun vis carieristic. oamenii fără vise sînt oameni răi. deci, sînt rea.

    declar comentariile mele de la acest text nule şi neavenite. nu au nicio noimă. nu le şterg, că nu sînt chiar aşa de zuzu la cap. dar vă rog să le ignoraţi, dacă puteţi. Jaco şi Meybi, mă scuzaţi, vă rog. dacă mai zic ceva aiurea, în continuare, consideraţi că iar mi-a luat locul piticul care nu crede în dăruire necondiţionată şi în munca pe brînci -- e un pitic egoist şi tîmpit. eu o să cred, de azi înainte.

    vă pup, spor la treabă!


  193. 193
    Jaco Pastorul:

    Noroc ca ai zis tu prima, altfel eu eram in stare sa-mi retrag articolul, ca atat m-ati confuzat si voi pe mine incat insepusem sa ma uit cu alti ochi la bietul Wayman.


  194. 194
    Nora:

    Jaco, repet a nu ştiu câta oară. Nu Wayman sau povestea lui erau problema, ci modul în care ai pus tu lucrurile. Eu rămân la părerea mea: titlul ăla e revoltător.


  195. 195

    (taci, bă piticule, capu’ la cutie! ssssst… mucles!)


  196. 196
    Jaco Pastorul:

    Schimba-l tu cum vrei, pe bune! Ia sa vad ce dracu te deranjeaza atata la el. „Cam” si „ar trebui” lasa oricum loc de indoiala.


  197. 197
    Nora:

    Nu schimb nimic. Nu doar titlul m-a enervat, şi faza cu umbra pământului, şi, şi. Astea sunt însă părerile tale şi, aşa rea şi câinoasă cum sunt :P, voi supravieţui şi cu oameni care gândesc altfel decât mine. 😛


  198. 198
    geluodagiu:

    Am iubit intotdeauna sportul. Inainte sa practic inotul si voleiul in mod organizat, jucam ca orice copil fotbal pe strada(atunci nu erau asa multe masini). Era printre copiii de pe strada mea, unul care nu avea nici o aptidune. Nici macar fotbal nu stia. Avea insa ceva. Minge de fotbal.

    Dupa ce ne alegeam intre noi, 2 echpe, il repartizam si pe posesorul de minge in una din echipe. Bineinteles ca personajul ne strica mereu jocul. Prin lipsa lui totala de talent, prin intreruperea repetata a jocului(-daca numi pasati si mie imi iau mingea si plec), facand pe arbitru(trebuia sa castige doar echipa in care juca el), executand toate loviturile de pedeapsa(de mai multe ori, pana marca). Nu am putut intelege niciodata care era satisfactia acelui copil in a juca fotbal cu noi, saracii care nu ne puteam cumpara o minge de fotbal, fie ea si cu siret.

    Anii au trecut si acum cateva zile am incercat sa ma joc, nu fotbal ci de-a postacul pe bloguri. Am constatat ca timpul a ramas in loc. Cel cu mingea(blogul), se baga si el in joc, de cele mai multe ori stricandu-l. Ba face pe arbitrul, ba executa lovituri de pedeapsa, ba isi etaleaza lipsa de talent si ura fata de cei cu calitati.

    Nici acum nu pricep ce satisfactie poate avea posesorul de minge


  199. 199
    Costelus:

    Jaco, eu nu mai stiu cum sa-mi exprim scirba pe care o am cind te vad cum vii si dai lectii. Orice interventie de-a ta inseamna un cap dat de chiuveta. Asa ar trebui, dar vai, lumea e proasta si ignoranta.

    Pe tine te suporta cineva? Vreo femeie?


  200. 200
    Costelus:

    @Gelu: sint mii de bloguri in tara asta. Daca toate-s proaste, va puteti face unul dv. sa va placa. Nu inteleg de ce tot veniti aici si aruncati cu rahat, Nora-n sus si Nora-n jos. Chiar nu vedeti ca tot rahatul ala pe care-l azvirliti drept in sus vine numai pe dv?


  201. 201
    Nora:

    Lasă-l, are traume, săracul. Nu vede că s-au schimbat timpurile, acum oricine îşi poate lua o minge, e chiar free. Dar eu cred că nu mingea îi lipseşte lui, ci partenerii de joacă. Ceea ce e mult mai trist.


  202. 202
    Jaco Pastorul:

    Mai Costelus, din ce in ce mai putine si din ce in ce mai putin. Dar am si o veste buna, ca de la o anumita varsta asta nu mai prea e un dezavantaj.

    Si apropos de lectii, mi se pare mie sau tocmai i-ai tras un perdaf lui Gelu?


  203. 203
    Costelus:

    Lasa Jaco, ca te-ai prins de ce-am vrut sa spun.

    Daca ai fi fost de exemplu pe front, sa cauti hamesit de foame prin rucsacurile rusilor morti dupa o bucata de piine, n-ai mai fi venit tu cu „asa ar trebui sa traim si sa murim”.


  204. 204
    geluodagiu:

    Imi place de Costelus. Are demnitate si principii. A prins insa si stilul blogului. Stuchesti, deci existi.


  205. 205
    geluodagiu:

    Asa este. imi lipsesc partenerii de joaca. E trist. Probabil ca nu ma pricep ca altii sa lipesc pe minge niste poze cu fete.

    Sper sa-mi gasesc parteneri de joaca, nu doar pisoi in calduri. Va veni o vreme cand si fetele se vor satura sa fie folosite si vor dori sa joace si in alta liga. Superioara.


  206. 206

  207. 207
    Nora:

    Costeluş, tu ai ce-ai cu ruşii ăia morţi şi pâinea uscată din raniţele lor. 😀


  208. 208
    vio:

    Ba si mie imi vine sa zic acelasi lucru.Ce tot atata zarva??Daca am ceva de spus ,spun,daca nu,tac si gata.Nu mi-e nimeni dator sa-mi raspunda sau sa fie de acord cu mine.Si apoi ,mie imi place Nora.Iaca declaratie. 🙂 .Mi-ar placea sa stiu raspunde cum o face ea in orice imprejurare.
    Cat despre cum as vrea sa traiesc,in momentul asta as vrea sa fiu normala,cu o familie normala,sa ma trezesc dimineata sa cred ca anul asta a fost un vis urat.Dar nu e asa.Nici nu mai stiu ce e bine si ce e rau.Nici nu mai am energie sa dezbat si sa analizez,merg inainte.Ce-o fi,om vedea.


  209. 209
    Costelus:

    Asta e tot ce mi-a povestit bunicul din razboi. Tot spunea ca o sa-mi zica mai multe altadata, cind voi fi mai mare. N-a mai apucat insa.


  210. 210
    Nora:

    Vio, când mă gândesc la cu ce te confrunţi tu, îmi vine să mă fac mică. Şi să mor de ruşine că mă mai plâng, că mai înjur, că toate alea.


  211. 211
    Nora:

    Ştiu, Costeluş.


  212. 212
    geluodagiu:

    Jaco,

    Imi cer public scuze, pentru „Nu-mi place ce spun acum. Voi ori sunteti prosti ori va prefaceti”.- Thalassa(286)

    Stiu ca Nora mai rascoleste cosul de gunoi cand vrea sa se razbune si nu doresc sa vada toata lumea cat de urat am vorbit, fara sa-mi cer iertare.

    Costelus, daca esti dragut, te rog mai cauta si tu ca ai mirosul fin. Poate mai gasesti si alte cuvinte urate folosite de mine pe aici. Eu nu cred sa mai fie pentru ca in liga in care joc eu, chiar daca suntem mai putini, nu folosim.


  213. 213
    Nora:

    Şi ce tot căutaţi, domnule Odagiu, în liga asta inferioară? Ştiu că v-am tot întrebat, dar v-aţi tot fofilat. Mai aveţi timp şi de liga aia mare?

    Neah, nu-i nevoie să mă răzbun eu, sunteţi o victimă facilă. E de ajuns să scrieţi ceva aici. Simplul fapt că vă puteţi exprima e suficient.


  214. 214
    Jaco Pastorul:

    De ce sa-ti ceri, Gelu, ai lasat si loc de o ipoteza nejignitoare. Eu am luat-o de buna si recunosc public, ca nu-s prost, numa’ ma prefac. Asta ca sa creada unii mai prosti decat mine c-as fi mai prost decat ei, ceea ce, evident nu poate fi adevarat din moment ce eu in calitate de prost, nu reusesc sa ma prefac atat de prost incat sa para ei mai destepti. Ma urmaresti?


  215. 215
    Nora:

    Sunteţi prost şi jigodie. Combinaţia mortală. Toate comentariile lui Danny sunt publice, nu le-am scos din niciun coş.


  216. 216
    Jaco Pastorul:

    Nora, te rog sa nu te amesteci, ramai cu juniorii.


  217. 217
    Ana:

    Vio,

    Eu mă gândesc deseori la tine, să ştii. E ceva atât de proaspăt şi de firesc în cuvintele tale încât am câteodată senzaţia că-ţi aud vocea. 🙂 Şi te admir.


  218. 218
    Nora:

    Păi, eu rămân, desigur. Tot ce nu pricep e ce caută selecţionerul ăsta de club de staruri aici, la Popleaca.


  219. 219
    Seva Tudose:

    geluodagiu#212

    stați nițeluș așa într-o parte să vă văd profilul…păi dacă biată Nora vorbește urăt cu „haide marș” ceea ce ptr. mine ar fi ca o alintare,e ca și cum i-ai spune lui Costeluș:zât !

    păi,domn*gelu, cred că nu aveți ideie(nici să nu vi-o doriți)să îmi dezleg eu arsenalul,că nu mă întrece nici Armata Roșie a rușilor ! Să vedeți atunci,înjurături 😉


  220. 220
    Jaco Pastorul:

    Hm, Poplaca…


  221. 221
    Nora:

    Poplaca, da. Scuze, n-am ştiut de fapt niciodată dacă e cu „e” sau fără.


  222. 222
    geluodagiu:

    Mai trec pe aici pentru ca majoritatea celor de aici sunt si ei intr-o liga superioara, chiar daca posesorul de minge incearaca sa faca lucrul asta nevazut.

    Jaco,

    Te-am urmarit si stiu ca tu intelegi, ca de fapt nu m-am adresat tie. Din acest motiv am copiat si prima propozitie in care am lasat loc ipotezei nejignitoare.


  223. 223
    Nora:

    Seva, chiar nu merită. Eu sunt conştientă de faptul că i-am acordat, chiar şi prin „hai, marş”, mai multă atenţie decât merită o ţaţă opărită ca el. De fapt, după fiecare replică pe care i-o adresez, în loc să se retragă (oricum nu pricep ce-l motivează să vină aici, n-a făcut altceva decât să strâmbe din nas la tot de când a apărut pe aici), pare chiar înviorat. Foamea de atenţie face ravagii şi atunci nu contează cum anume şi-o astâmpără.


  224. 224
    Nora:

    Ah, mai e şi intrigant. Bârfitor ca o ţaţă, împroşcător de venin ca o viperă. Cum ziceam, se compromite singurel.

    Trebuie să-i cer totuşi scuze lui Jasmine. Jasmine i-a mirosit din prima latura asta, de aruncător de seminţe ale dezbinării. Eu, nu.


  225. 225
    cumintzica:

    trebuie să punem o poză sus, în dreapta, altfel devin neliniştită cînd mă uit într-acolo. pleaaaaaaaase…


  226. 226
    geluodagiu:

    Seva,

    Da frau liber arsenalului! Cred ca iti e permis. Mai ales daca indrepti tunurile spre mine. Nu inteleg de ce atata dorinta, dar daca tu te simti bine,…

    Fii atenta la smnalul comandantului si…Start!!!


  227. 227
    geluodagiu:

    „Scuze”? Credeam ca nu exista acest cuvant in vocabularul Blogului(mingei). Dar Jasmine chiar merita.


  228. 228
    Danny:

    Nora, pot citi si eu ceva pe aici, fara ca tu sa te razboiesti cu toata lumea? L-ai facut si pe Gelu in toate felurile. Cine urmeaza?

    Seva, nu e normal sa scoti arsenalul injuraturilor la bataie. Nu are nici un rost. Apeleaza si tu la un alt arsenal, cel al poeziilor.

    Andreea, vrei sa-ti cumpar rochie roz?


  229. 229
    geluodagiu:

    seva,

    Iti dau o injuratura sa-ti completezi arsenalul:

    Tu-ti pamantul in care a crescut copacul, din care s-a luat lemnul, din care s-a facut usa de la farmacia, de unde a luat amantul mamei tale prezervativul ala ieftin, care s-a rupt si asa ai fost conceput tu, bastardule!


  230. 230
    geluodagiu:

    Salut Danny!

    Stiu ca iti place pescuitul. Si mie. stii ca am emigrat de la Dunare. Daca imi raspunzi la salut, e posibil ca cineva sa creada ca am venit impreuna la pescuit, intru dezbinare.


  231. 231
    Jaco Pastorul:

    Bietu’ Wayman, bine c-a scapat barem el de toate astea!

    Se pare ca orice subiect s-ar pune pe tapet, tot la injuraturi s-ar ajunge.


  232. 232
    Nastasia:

    Aşa o fi în liga superioară, ce ştim noi?


  233. 233
    Danny:

    Salut, Gelu! Stai linistit, nimeni nu crede asa ceva. La pescuit te poti intalni si din intamplare. Poate e mai misto asa. Dezbinarea pot s-o fac si de unul singur, dar nu urmaresc asa ceva. Eu doresc discutii normale pe aici, dar de multe ori nu se poate din varii motive. Cica, discutiile normale plictisesc. Ai mai pescuit in ultimul timp?


  234. 234
    geluodagiu:

    Da, am pescuit, intr-o balta particulara, intre Giurgiu si Oltenita. Am prins crap la vermusi. Cei pregatiti cu de toate au prins si ei dar, curios, mai mic. Eu am pescuit la undita linga mal. Ei in larg cu lansete.


  235. 235
    Nastasia:

    Bravo, băieţi! Astea da, discuţii adevărate, nu fleacuri muiereşti! Oare de ce mă aşteptasem să discutaţi despre bosonul Higgs?


  236. 236
    Danny:

    Crap la vermusi? Eu l-am prins doar la patratica si la rama rosie groasa. Cat mai e ziua de pescuit pe la tine? La Blasova e 50 lei/zi.


  237. 237
    Costelus:

    Eu zic ca in cazurile grave, cind e clar ca pacientii nu pot fi convinsi sa-si invinga singuri obsesiile, trebuie schimbata medicatia. Ce-ar fi daca ai duce un resou fierbinte in jungla, si-o maimutica s-ar frige acolo de zeci de ori? La inceput poate fi amuzant, dar pina la urma ti se face mila de saraca maimuta si iei resoul.


  238. 238
    Danny:

    Anastasia, daca vrei sa mergem la pescuit, anunta-ma din timp. Poate o luam si pe Nora.


  239. 239
    vio:

    Ana,Multumesc.Nu prea sunt de admirat,sunt slaba si mi-e frica de tot acuma.dar un lucru am invatat:sa fiu fericita asa.
    De cate ori bibicul meu zice cate o fraza il iau in brate si-l pup ca o apucata si el rade si e fericit.Zambeste toata ziua,e vesel,vorbeste acum din ce in ce mai mult,azi a fost prima zi de gradinita si a ramas bucuros.Eu am plans singura ca o nebuna.Uneori as vrea sa opresc timpul,sa ramanem asa,sa-l pot proteja.Dispar.Ma duc sa gatesc. 🙂


  240. 240
    geluodagiu:

    Aici unde am fost e 80 lei/zi.

    Ce spuneam mai sus, a fost o zi norocoasa, a doua zi am prins doar guvizi si ghibort si doar vreo 4 ciortani. E bine sa mergi pregatit cu lansete si cu arome, coloranti, rabdare.

    Eu eram in zona pentru altceva si m-a incantat balta. Am mereu in masina doua bete de 4 m din carbon pentru eventualitati, si cateva linii pentru caras. Vermusi i-am cumparat din Giurgiu.

    Blasova imi place si daca nu prind nimic. Merg acolo la o vila fosta a Petrom servisului, cand am drum in Braila.


  241. 241
    Costelus:

    Vio, dar ce vesti bune aduci! 🙂


  242. 242
    geluodagiu:

    Danny,

    sa nu spui ca esti din Braila!


  243. 243

  244. 244
    geluodagiu:

    pentru ca m-ar bucura coincidenta


  245. 245
    Danny:

    Locuiesc in Hipodrom. Tu unde ai locuit?


  246. 246
    geluodagiu:

    ultima oara pe buzaului, visavis de Judetean. In copilarie pe Mihai Bravul linga piata Concordiei


  247. 247
    Danny:

    Am inteles. Cand vei trece prin Braila, sa ma anunti, vom merge pe canalul Boul, la 44 km. de la bac, inspre Marasu. Pica ala mare si stiuca.


  248. 248
    geluodagiu:

    daca ai cont facebook, cauta-ma si putem vorbi mai linistit acolo, cand avem timp.


  249. 249

  250. 250
    Nora:

    Vio, mi-aduci aminte de sora mea. Şi ea la fel era în primele zile de grădiniţă ale lui David. 🙂 La ultima serbare, a mâncat recuzita. 😀

    Mă bucură ce aud. Parcă făceai risotto bun, nu? 🙂


  251. 251

  252. 252
    Nora:

    Ce-ai păţit, Raj? 🙄


  253. 253
    vio:

    Da,Nora,risotto imi iese bun de tot. 🙂 Dar nu-s tare buna gospodina.
    Mai avem de muncit mult,dar D.e un campion.


  254. 254
    Nora:

    Eu ştiu, Vio? Am văzut că grădinăreşti, iar pentru mine oricine poate să mănânce un fir de iarbă cultivat de el e un soi de erou.


  255. 255
    meybi:

    @andreea: 🙂
    nici eu n-am avut un vis propriu carieristic, toate visele mele au fost insuflate de ceilalti si
    ce credeau ei ca ar fi bine pentru mine..
    ceea ce fac acum este rezultatul intamplarii, asa s-au petrecut lucrurile, si intamplator si din fericire pt mine iubesc ceea ce fac si sunt recunoscatoare „intamplarii” sau oricui are meritul pentru lucrul acesta! sintetizand ceea ce am scris, nicidecum nu ma consider un fel de sfant si un om care n-are sentimente si reactii poate nu tocmai corecte intotdeauna.ceea ce am vrut sa subliniez e ca in ceea ce fac(si aici nu ma refer doar la partea profesionala a vietii)incerc sa dau tot ce am mai bun si incerc sa-mi depasesc limitele.asa ma simt eu bine si linistita.


  256. 256
    geluodagiu:

    Citind pe aici despre societate, despre muncit in plus spre binele general, despre tot felul de animale problema, ce ar trebui castrate sau eutanasiate, mi-a venit in minte un film american mai vechi.

    Intr-o anumita perioada in care societatea americana isi traia democratia intr-o tristete asemanatoare cu ce traim noi acum, tristete datorata sistemului legal, dar mai ales chichitelor avocatesti care aparau oamenii si animalele de pedepse, cu toate ca actiunile lor incalcau agresiv drepturile celorlalti de a trai omeneste, s-a nascut in mintea unor politisti, buni profesionisti si foarte bine antrenati, o idee.

    Politistii au format un fel de comando secret al dreptatii. Acest grup a inceput munca de dupa program. In timpul programului normal de lucru, isi faceau datoria(munca in zadar. Prindeau nelegiuiti, cu riscul vietii lor, nelegiuiti care foarte repede ajungeau din nou in libertate, gratie legislatiei democratice si avocatilor, dar mai ales coruptiei). Dupa program, munceau pentru binele societatii. Eutanasiau cu gloante, fara a mai duce in fata justitiei, tot felul de animale umane: traficanti de droguri si carne vie, politruci corupti si alte categorii de smecheri aroganti care radeau hidos de fraierii ce-si duceau zilele in respectul legii.

    Teama s-a instalat in sufletele „animalelor”(daca aveau suflete) si incet, incet a inceput sa functioneze democratia si spre binele fraierilor.

    Nu sunt adeptul violentei, insa filmul mi-a aratat ca societatea umana, in situatii limita, gaseste resorturi pentru a elimina aberatiile. Chiar daca unele categorii profesionale muncesc suplimentar, fara remuneratie.


  257. 257

    ok, faceţi voi, că asta e treabă de bărbaţi. pe mine să nu mă amestecaţi.


  258. 258
    geluodagiu:

    Andreea,

    🙂 🙂 🙂

    Nu propuneam nimic. Imi mai amintesc si eu cate un film din alea acre nu primesc Oscaruri.


  259. 259

    că bine zici: acre!
    🙂


  260. 260
    geluodagiu:

    Erata:

    acre = care(pot fi si care alegorice) 🙂


  261. 261
    geluodagiu:

    Acum stau ca pe ace.

    Cred ca voi primi o noua eticheta pe frunte. Extremist violent. Nu stiu daca de dreapta sau de stanga. Sau de centru?


  262. 262
    Jaco Pastorul:

    Gelu, te iubim!


  263. 263

    că ca tine, nu găsim!


  264. 264
    geluodagiu:

    Jaco,

    Cine…”te iubim!”? 🙂 🙂

    Andreea,

    E greu de gasit, ceva care inca nu s-a pierdut.


  265. 265
    Jaco Pastorul:

    Cum cine? Noi, cei de la Accept!


  266. 266
    geluodagiu:

    Mie mi-ar placea sa fiu extremist de stanga-centru-dreapta si tot incerc sa asez etichetele primite pe frunte, in echilibru. Nu-mi iese mereu. Imi mai tremura mana(deh, varsta) si se amesteca neconvenabil etichetele astea, asemeni unor carti de joc, dintr-un castel in cadere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *