Eşti detestabil. Oribil. Fii clientul nostru!

De ieri online-ul e în clocot. Nu se întâmplă prea des ca o campanie de promovare să atragă atâtea reacţii. Predominant negative. Părinţii, psihoterapeuţii sau simpli gură-cască la festinul publicitar sunt indignaţi, revoltaţi, iar unii, cei care sunt în „target”, chiar îndureraţi, jigniţi. Pe bună dreptate.

Sigur, vocile cinismului pot spune că orice reclamă e o minciună, orice reclamă vizează vânzările şi că nici un supliment alimentar ca acesta nu face excepţie, deci ar trebui privit ca orice alt produs. Şi că ar trebui să ne dăm două perechi de palme, sau trei, sau patru, cât e nevoie, şi să ne trezim din idealism. Nu e prima oară când se întâmplă. Toţi ne mint ca să ne facă să ducem mâna la portofel şi să scoatem cardul. De la şamponul care promite că bărbaţii vor sta la coadă în faţa noastră (între noi, fie vorba, asta mă face să mă simt ca o găină din aia ca cele despre care povestea Seva, alea burduşite cu tacâmuri), de la pastilele de slăbit şi până la i-phone-ul care ne garantează intrarea într-o lume selectă, cool, comunicativă şi creativă şi cursul de yoga pe care îl ţine un mare guru, aflat în trecere prin România, ocazie unică, profitaţi acum.

http://www.youtube.com/watch?v=uC3-m6wt1C0

Da. Total de acord. Numai că minciuna L’Oréal nu sapă tranşee prin durerea unor oameni. Cât se poate de palpabilă. Văd ridurile femeii care dispar ca prin minune trei cadre mai încolo, dar, dacă sunt cât de cât normală la cap, faptul că am riduri nu mă face să plâng cu faţa în pernă. Aşa cum m-ar face un copil bolnav. Sau un tată bolnav. Aşadar, eu, consumator, şi reclama avem un joc, interpretăm fiecare un rol: ştiu că mă minţi, iar tu îmi faci cu ochiul în timp ce îmi desenezi viitoarea mea faţă, întinsă ca un cur de bebeluş. Asta e convenţia pe care fiecare o respectă. Tu, clip publicitar, portavocea unui produs, nu te întinzi prea mult. Eu n-am aşteptări nerealiste de la tine.

http://www.youtube.com/watch?v=Rmpfh8StagQ

Cei care s-au ocupat însă de campania Neuro Optimizer nu au mai respectat însă regula jocului. S-au întins prea mult. Oamenii aceştia au aruncat pe piaţă trei filmuleţe prin care ne spun că scăpăm de plânsul în pernă, de unghiile băgate în carne, de toate momentele în care ne târâm prin infernul mare (cum zicea Andreea), când grija ne înnebuneşte şi ne doare şi un gând. Au intrat cu buldozere, tancuri şi picamere în ceea ce ar trebui să fie şi să rămână durerea intimă a unor oameni, pe care, dacă vor ei şi simt nevoia, o verbalizează. Dacă nu, nu. Inclusiv trăiri contradictorii, revolta, frica, neputinţa. Spaţiul publicitar nu este confesional, nici cabinet de psiholog, or această campanie pe asta mizează: pe exhibarea ostentativă a tot ce doare mai mult.

http://www.youtube.com/watch?v=zi1uOznbX6Q

Nu mai vorbesc acum de faptul că promisiunile sunt total false din punct de vedere medical, de faptul că un supliment alimentar nu are cum să vindece un copil de autism. Nici de câte articole din Codul de practică se încalcă prin cele trei reclame, despre cum se exploatează frica, durerea, slăbiciunea umană. Sunt evidente şi ele.

Dacă acceptăm aceste filmuleţe ca fiind normale şi făcând parte din logica jocului comercial, aştept atunci momentul când mi se va spune pe o voce tenebroasă: „Eşti bătrână. Respingătoare. O povară pentru copiii tăi. Rezervă un loc la azil acum!”. Iar la medicamente pentru prostată: „Zilele tale sunt un calvar. Nu poţi termina nimic, nici măcar o partidă de sex. Soţia ta s-a refugiat în braţele antrenorului de fitness. Eşti o epavă şi o ştii. Colegii de la birou te-au poreclit Stropitoarea. Pic. Pic. Pic. Mai ai o şansă.”

Sună bine, nu?

PS: dacă nu mă înşel, de ieri până azi, au schimbat textele de sub clipurile de pe youtube.

185 comentarii la “Eşti detestabil. Oribil. Fii clientul nostru!


  1. 1
    Zâna Măseluţă:

    Of, gata, sa mai comenteze si altii ca eu mi-am facut norma!


  2. 2
    Nora:

    Mai hodineşte-te, zâno. Că uite, văd că nu mai eşti aşa roz cum ar trebui, parcă te cam prăfuişi. 😀


  3. 3
    Zâna Măseluţă:

    Mai zic ceva si gata. N-am avut imaginea completa pana acum, pe pandorras a fost prezentat aiurea, dar e clar, clipurile astea sunt inspirate din sedintele de psihoterapie si consultati si voi un specialist, astea sunt tehnici terapeutice.


  4. 4

    eu am mai spus că reclamele ar trebui interzise. toate. o să mă ocup, cînd voi ajunge preşedintă.

    v-am zis, nu, de aia din cutia poştală?: „orice-aţi face, tot la noi ajungeţi, pînă la urmă!„. la o firmă de pompe funebre.


  5. 5
    Nora:

    N-am priceput. Ce anume sunt tehnici terapeutice?


  6. 6
    Nora:

    Da, ne-ai zis, Andreea. Aia măcar are un soi de umor negru. Involuntar, dar e. 😆


  7. 7

  8. 8
    Nora:

    Exact, Ana! Ăsta e cuvântul.


  9. 9
    Ana:

    Nu faci terapie cu milioane de telespectatori. Terapia se plăteşte. Telespectatorii doar se oripilează. Sigur, plătesc abonamentul la furnizorii de televiziune prin cablu.

    Psihoterapia e o chestiune de viaţă privată. Şi atunci când se realizează în grupuri, numărul participanţilor nu e bine să fie mai mare de cinci-şapte.

    Tehnicile psihoterapiei nu se lăbărţează într-un asemenea hal încât să devină fenomene de masă. Mai ţineţi minte secta Moon? Bun, ştiam că ţineţi. Despre asta este vorba.


  10. 10
    Nora:

    Dacă mergeau pe ideea stresului, să spunem, a oboselii cronice, poate că era altceva. Dar nu le-a fost de ajuns. Au supralicitat nepermis aducând în reclama la un supliment alimentar afecţiuni precum autismul sau alzheimer. La dracu’. E aproape ca şi cum ai face reclamă la broccoli spunând că te vindecă de cancer.


  11. 11
    val_one:

    eu trăiesc într-o quasitotală ignoranţă. de multe ori nici nu mai ştiu unde e telecomanda aia.
    o fi bine? 🙄


  12. 12
    Nora:

    E superb, val_one. Eu oricum nu de la tv am aflat de ele. Cineva mi-a trimis link ieri dimineaţă către urăşte.ro. Chiar aşa se numeşte site-ul de campanie.


  13. 13
    Nora:

    Iar o colegă îmi povesti azi altă aberaţie. Văzuse la Turcescu că prin nu mai ştiu ce emisiune de-asta de scandal (Capatos, Măruţă, Gherghe sau alţii sau chiar toţi) şi-au bătut jos de fiica Andei Călugăreanu. Din câte am înţeles, respectiva are probleme psihice, dar asta nu i-a împiedicat s-o facă subiect de pictorial zis-sexy pe pajiştea din faţa Casei Presei. 🙁


  14. 14
    Ana:

    De asta nu mai ştiam. Că are probleme, da, pentru că am văzut-o cu mult timp în urmă. Dar că ăştia-şi bat joc de ea pentru sfântul rating, nu.

    Consumabil. Consumat. Consumator. Ordinea e aleatorie.


  15. 15
    Raj:

    Prost e cine pune botu, cine cumpera carevasazica. Haideti sa va dau un exemplu de cum se face comert. Inainte de secanhendu asta, noi, mai bine zis nevastamea, ca mie numi place comertu, avea un magazin de haine de dama. In special lucra cu Triad-ul iesean. Intro zi am asistat la o faza. O cucoana thocmai probase un compleu si voia sal cumpere. Nevastamea ia zis ca no prinde, ca face niste cute nustiuunde, in fine, ca nu iar sta thocmai bine. Clienta sa dumirit si sa razgandit. Am luato la rost pe nevastamea ca de ce nu ia tacut clanta. A zis ca, clientul trebuie reaspectat. Mam repezit siam pupato. Daca proceda altcumva, no mai pupam.


  16. 16
    Costelus:

    Mie imi plac astfel de campanii publicitare! Chiar foarte mult. Cu cit ii vor face pe mai multi oameni sa evite produsele pentru care s-a facut reclama, cu atit va fi mai bine! N-am sa inteleg niciodata de ce unele companii arunca miliarde de dolari pe cururile unor idioti — chipurile pentru promovare.


  17. 17
    Costelus:

    Nora: 13 Bine ca avem CNA, alte putori platite din bani publici!


  18. 18
    Seva Tudose:

    Hai să vă spun eu,Cătălin Măruță de la „Happy Hour”se crede un host de emisiuni de mare scandal/renume…gen …Jerry Springer din USA !

    face emisiuni numai despre toate scandalurile dintre mondenități/sportivi,cântăreți/papițe din România !

    eu am vizionat show-ul când era invitată fiica Andei Călugăreanu,fiind într-o stare/aparență destul de neîngrijită ca fiind„fica unei personalități celebre din România” 🙄

    am fost șocată cum C.Măruță o întreabă de programul ei de cură de slăbire și că o va ajuta să urmeze un program de slăbire…ca apoi o întreabă de câte ori se spală pe dinți,având o dantură oribilă…la care ea a declarat:
    că nu prea se spală des,chiar nici în fiecare zi…

    eu dacă aș fi fost rudă cu fiica lui Anda aș fi dat în judecată PROTV-ul cu show-ul „Happy hour” și desigur pe Cătălin Măruță în persoană !


  19. 19
    Nora:

    CNA mai dă amenzi, dar sunt mult prea mici pentru cât câştigă televiziunile din exploatarea celor ca fiica Andei Călugăreanu. Nu le doare prea mult un rahat de amendă de 5000 de lei.

    Seva: femeia aia e bolnavă.

    Costeluş: am mai discutat odată de ce totuşi e nevoie de publicitate, promovare, pr şi altele. Dacă ai avea pe piaţă doar 2-3 produse, n-ar fi nevoie. Când ai mii şi concurenţa e acerbă, e. Încetează să te mai porţi ca un adolescent care a aflat şi el că e rău pe lume. Problema nu e că există publicitate, ci care-i sunt limitele şi peste ce se poate trece şi peste ce, nu.


  20. 20
    Nora:

    Seva, s-ar putea ca din păcate chiar rudele ei s-o târască pe la emisiuni de soiul ăsta şi să încaseze comisionul aferent. 🙁


  21. 21
    Seva Tudose:

    „Ești detestabil.Oribil.Fii clientul nostru”

    ce nu tot la PROTV la„Happy Hour” C.Măruță nu a fost aproape bătut în direct de câtre un tip care trăiește cu o babetă Israela,că nu accepta Măruță să îi spună că este alcohoolic irecuperabil 😉

    Jerry Springer Show este NR.1 în USA

    http://www.youtube.com/watch?v=t_qldwtMs7E&feature=related


  22. 22
    Seva Tudose:

    Nora#20

    poate fi tot atât de adevărat ca rudele să fi tras sforile…


  23. 23

  24. 24
    Costelus:

    Cea mai buna reclama e calitatea. Iau azi un produs, miine altul, data viitoare o sa-l iau pe ala mai bun. Mai aud de la prieteni si cunoscuti.
    N-ai observat ca la produsele de calitate nu prea ai reclama?


  25. 25
    Nora:

    N-am observat.

    Ai reclamă la orice, numai că unii îşi aleg bine mediul în care va fi difuzată. Adicătelea Chanel nu bagă reclamă în emisiunea lui Măruţă. Să zicem. Şi nici BMW într-o emisiune culinară.


  26. 26
    Costelus:

    Sa-mi arati tu reclama la brinza de oaie facuta pe munte. Sau la oua de la gaini fugarite de cocosi prin gradini!


  27. 27
    Nora:

    Tu ce crezi? Chanel face haine de calitate? Dar Vera Wang? De ce o mai fi ţinut să o îmbrace pe aia din Sex and the City în rochia ei?

    BMW-urile or fi bune? Dar Dacia de ce îşi face reclamă? Că doar le vede lumea pe stradă, nu?

    Ca să nu mai spun că există reclame-operă de artă. Reclame care fac istorie. Reclame care devin document al timpurilor noastre. Oi fi auzit şi tu măcar de campaniile UCB.


  28. 28
    Nora:

    😆 😆

    Eşti chiar amuzant. Cum dracu’ să bage în reclamă când ei produc 100 de ouă pe săptămână şi 10 kg de brânză? BMW nu produce trei şuruburi, să ştii. Nici Chanel nu face un singur taior.

    Dar dacă mai mulţi ciobani s-ar uni, ar lua nişte fonduri europene şi ar pune-o de o afacere cu şanse pe piaţa reală, musai ar angaja măcar un pr-ist. Şi apoi ar bate magazinele de produse bio din Buc. să-i convingă pe ăia să le cumpere brânza. Iar ăia, ştiind clientul, mai aruncă un ochi şi la ambalaje. Ceea ce e tot un soi de reclamă. Şi tot aşa: intri în liga mare, promovarea e obligatorie. Altfel crăpi.


  29. 29
    Costelus:

    Nu stiu, nu port Chanel.

    Nici de BMW-uri nu stiu. Daca s-ar pune problema sa-mi iau masina, as intreba printre cunoscuti si n-as da doi bani pe timpeniile pe care mi le livreaza televizorul.

    N-am auzit de UCB. Ce-i?


  30. 30
    Nora:

    Din moment ce firmele mari, cu renume, cu o cotă serioasă de piaţă, branduri de renume, continuă să investească în promovare, de parcă ar fi nou-veniţi, tu ce crezi? E utilă sau nu?

    Nu-i mai băga pe toţi în hainele tale şi nu te aştepta ca potenţialii consumatori să judece toţi ca tine.

    Nu faci afaceri, nu-i aşa? 😀


  31. 31
    Ana:

    Costeluş,

    Taci, când nu te pricepi, că te faci de rahat. Ca să ştii ce îneamnă calitate, nivel foarte înalt, produse high-end, nişă, tre’ să aidracu de-a face cu ele. Nu mai spune prostii. Ştii cum sunt reclamele pentru astfel de produse? Ele însele sunt produse de lux. Reclamele, copile.

    Calitate există şi în afara brânzei, Costeluş. 🙂

    Personal, aş face reclamă la futut, dar ce te faci că, deşi piaţă există, nu prea găsim produse capabile să susţină practic eadvărtaizingu’. (Îmi pare niţel rău, da’ ai meritat-o.)


  32. 32
    Nora:

    ben

    United Colours of Benetton. Ţoale. Italieneşti. Nu-s de lux.


  33. 33
    Nora:

    Şi fie că-ţi dai seama sau nu, chiar şi un amărât de aprozar de cartier îşi face reclamă. Fie şi doar punând un panou în faţă prin care anunţă reduceri la mere. Sau îmbrăcând vânzătorii într-un anume fel. E tot reclamă.


  34. 34
    Nora:

    Da. La astfel de reclame te uiţi ca la un film, ca la un tablou. Nu-i deloc exagerată comparaţia. E un domeniu prin excelenţă al creativităţii.


  35. 35
    Nora:

    Şi tot nu pricepi. Reclama nu livrează informaţie. Ci imagine. Iar aia cu haina care nu-l face pe om e cea mai mare tâmpenie. Reclama e un soi de haină a produsului. Când îl scoţi pe piaţă, nu-l scoţi gol şi pricăjit. Că nu află nici dracu’ de el.


  36. 36
    Costelus:

    Sigur, cu cit ai un produs mai prost, cu atit trebuie sa investesti mai mult in reclama, si au atit mai multa creativitate e necesara. N-am negat niciodata ca e foarte greu sa vinzi gunoi.


  37. 37
    Ana:

    Nora,

    Eu i-am dat apogeul… brânzei. N-am vrut să spun că numai la produselel de lux există astfel de reclame. UCB e un brand celebru pentru asta. Am vrut doar să-i arăt că există şi mai sus de brânză şi m-am dus cât se poate de sus. Evident, spaţiul dintre cele două e adesea foarte frumos populat.


  38. 38
    Nora:

    Pe bune, Ana are dreptate. Chiar te faci de râs. Să spui că Chanel, Cartier, BMW sau Balenciaga sunt gunoaie…

    Eşti căpos şi nici măcar nu citeşti ce ţi se spune. Tu îţi ştii poezia şi te crezi marele înţelept.


  39. 39
    Nora:

    Ana, precizarea îl viza pe el. Că pare picat din cer. Chiar că numai cu ochii după brânză şi ouă.

    Chiar şi luându-le pe astea. Să zicem că deschizi în State un magazin cu produse tradiţionale bio româneşti. Nu te promovezi? Cum îi faci pe ăia să-ţi ia în considerare produsul? Ei n-au auzit de telemea. Sau de bulz. Sau de ce dracu’ mai vinzi.


  40. 40
    Nora:

    Italienii cum or fi reuşit să-şi facă pastele faimoase? Sau mozzarella? Nu ţesând o poveste în jurul lor? Nu prin imagine? Francezii cu vinurile. Belgienii cu ciocolata etc etc

    Pfiu, ce mă oboseşte să demonstrez evidenţa!


  41. 41
    Costelus:

    Serios acum, cum poti sa crezi ca produsul X e bun, doar pentru ca Y, platit de producator, iti spune ca e bun?


  42. 42
    Costelus:

    Eu cind beau vin, beau continutul sticlei, nu eticheta.


  43. 43
    Nora:

    N-ai priceput nimic. Stai jos. Tocmai ţi-am spus, SURDULE, că reclamele nu livrează informaţie!

    Opriţi-l că-l bat, îl leşin şi după aia îl trezesc şi-l bat iar!


  44. 44
    Ana:

    Costeluş,

    Eu sunt piatră la matematică. Granit. Mai rău decât mine nu cred să stea nimeni. În afară de a mă autoironiza pe tema asta, n-am ce să fac. Nu intru-n zona asta nici măcar discursiv pentru că n-am competenţe nici cât genunchiul broaştei. Tacdracu. Şi mai sunt multe alte zone asupra cărora nu mă pronunţ fiindcă nu am căderea s-o fac. Nivelul meu nu e competitiv. E o chestiune de conştientizare simplă a sinelui.

    Apropo, dacă, la vremea copilăriei mele, cineva s-ar fi gândit să facă o reclamă cu Învaţă matematică, aplicabilitatea ei practică te poate salva de multe neplăceri, azi aş fi stat mai bine la capitolul ăsta.

    Nu pot să cred că tu ai impresia că reclamă li se face produselor de calitate slabă care nu pot fi vândute altfel. Serios, mă sperii. S-ar putea să nu mai conversăm. Dar nu e nicio pierdere, după cum bine ştii. 🙂


  45. 45
    Nora:

    Bine, mă, bea ce vrei! Lasă-mă dracu’ că mi-au albit două fire de când vorbesc cu tine.


  46. 46
    Ana:

    Io plec în p.m. Adică acasă. Hmm… poate fi şi tautologie.


  47. 47
    Nora:

    Ana: 🙂 Bisous, cherie.


  48. 48
    Costelus:

    In cazul unui produs de calitate indoielnica, cu costuri de productie mici, producatorul isi poate permite sa arunce multi bani pe reclama. In cazul unui produs de calitate, dar scump, reclama e mai problematica: investesti prea mult in reclama — iesi la un pret mult prea mare.

    Eu nu am pronuntat sentinte, am spus doar ce fac eu: stiu ca, in cazul unui produs promovat agresiv, mare parte din costuri au mers in directii care nu au nimic de-a face cu calitatea produsului.


  49. 49
    Costelus:

    Hai Ana, cum sa te sperii? Nici macar nu musc! 😀


  50. 50
    Costelus:

    Si mai e o chestie: oriunde te intorci in oras e plin de reclame! In metrou, in autobuz, pe strada, peste tot dai cu ochii de petice colorate. Internetul nu mai spun, dar bine ca exista ad-blocker. La TV am incetat sa ma uit tocmai multumita reclamelor. Ce vina am eu sa fiu bombardat cu reclame, daca eu n-am cerut asta?


  51. 51
    Danny:

    Valonash, cum fac sa te scot din ignoranta?


  52. 52

    aşa e, Costeluş! cîh reclame!


  53. 53
    Seva Tudose:

    Nora#32 „White heart,black heart,yellow heart”

    Nora#35 „reclame nu livrează informații.Ci imagine”

    …eu spun și invers,imaginile livrează informații 😉 și sunt mai multe culori/comerciale…red heart,blue heart…

    http://www.youtube.com/watch?v=DmV2iL1xCBM&feature=related


  54. 54
    geluodagiu:

    Bere cu macare.

    Asa era odata. Doreai sa bei o bere ceheasca sau poloneza, trebuia sa cumperi si niste parjoale oribile pe care nu le mancau nici cainii vagabonzi.

    Acum e altfel. Platesti si berea si mancarea, dar unii,cei mai multi, primesc doar mancarea(oribila, chimica, cancerigena, plina de toate vocalele scrise marunt dar cu majuscule). Berea buna o primesc doar altii.

    Costelus,

    vezi ca te faci de ras 🙂 , daca nu esti platit sa vinzi rahaturi de „lux”. Asta e atuul celor superiori noua, celor pretiosi si a toatestiutori, celor geniali, care scriu in reviste lucioase. Cunosc cativa romani care lucreaza la Bmw si care se poarta ca si cum ar fi actionari principali acolo(ei sunt doar un fel de sclavi, care au scris pe spate BMW).

    Ma surprinde ca toti dreptacii de pe aici se revolta la vederea mancarii vidanjabile, care insoteste, berea de dreapta. Ma surprinde ca cei cu pretentii de priceputi in ale cinismului capitalist, critica reclama.


  55. 55
    Morringain:

    Eu cred ca ce vrea Costelus sa spuna, dar nu se prea pricepe e ca reclama nu garanteaza calitatea unui produs. Pentru ca sunt unii snobi de numai lucruri de marca cumpara, fara sa stie ca de fapt sunt si lucruri bune la care producatorii nu fac reclama (sau o fac altfel decat clasic).


  56. 56
    Ana:

    Calitatea are legătură, Morringain, şi cu gusturile. Hai să ne referim la mâncare. Ceva ce ţie ar putea să-ţi provoace o mare plăcere ar putea fi indiferent sau chiar neplăcut pentru mine. Aia nu înseamnă că produsul este slab calitativ.

    Dacă vorbim despre ahtiaţii după etichete la vedere, aia e marca lipsei de educaţie, nici n-aş numi-o snobism, care e, de la începuturile lui, semnul progresului.

    Astăzi, luxul mai are prea puţin de-a face cu mass market. N-o să vezi un rafinat cunoscător sau un colecţionar veritabil făcând paradă vreodată. Aia e apanajul prostului gust. Lux înseamnă, în primul rând, discreţie, delicateţe, fineţe, ediţie limitată sau chiar unicat. Sigur că şi aici sunt niveluri şi e firesc să fie aşa, dar pentru cei care şi-l pot permite el înseamnă „bespoke” ori, iar mai jos de aici nu coboară niciodată, „su misura”. Ei nu sunt simpli cunoscători, ci „aficionados”. Şi, poate greu de crezut, România are astfel de oameni. Aceşti oameni nu au nimic strident în comportament. Dacă nu ştii cum stau lucrurile, ai impresia că sunt nişte neica nimeni. Iar în jururl lor colcăie de grobieni cu diverse etichete, haine, maşini, telefoane, bijuterii, case, târfe etc. la vedere. 🙂


  57. 57
    Costelus:

    Am intentionat sa spun exact ce am zis. Daca am pe un raft doua produse similare care-mi trebuie, dar la unul din ele am vazut reclama la greu, voi fi foarte foarte circumspect sa-l aleg pe ala cu reclama. Ca unii ar fi inteles ca ma astept ca reclamele sa livreze informatie, asta e, au citit cu prea mare viteza cind ascultau muzica si vorbeau in acelasi timp la telefon.

    Morringain, tu stiai de asta:
    https://www.coursera.org/course/wh1300


  58. 58
    Raj:

    A venit Morringain calare in zbor. Bine ai venit ! Io plec olecuta.


  59. 59
    Morringain:

    @Ana: de acord in cea mai mare parte (nu-s tocmai de acord ca snobismul e semnul progresului). Incercam doar sa traduc din Costelus 😀


  60. 60
    Ana:

    În sensul originar al cuvântului, Morringain. Am precizat. Nu în cel căpătat în timp, peioraiv.

    Costeluş,

    Vecinătăţile pestilenţiale şi de-o prostie zadarnică -- personal, prefer proştii cu sistem pentru că se străduiesc să gândească, fac eforturi, fapt care le provoacă accidental câte o realizare, absolut involuntară, de circuit -- îţi influenţează atitudinea de limbaj. Păcat. Şi-aşa nu stăteau lucrurile prea bine, dar e alegerea ta.


  61. 61
    Morringain:

    @Costelus: ok, nu-s buna la tradus. E, chiar asa de circumspecta la reclame nu-s. Ba cand vine vorba de mancare, ma orientez dupa lucruri mai scumpe si mai laudate decat dupa ieftanaturi gen Tesco sau Asda, mai ales ca stiu ca nu-s bune calitativ. Dar le-am testat pe toate. Deci nu cumpar in functie de reclama neaparat. Tu esti cam pe invers vaz 😀 Chestia aia de mi-ai trimis-o nu mi se incarca (am vreo 30 de taburi deschise fiecare la alt razbel, o fi din cauza asta :D). Deci despre ce e vorba pe scurt?

    Raj, salutare. In zbor nu prea, as vrea eu.


  62. 62
    Costelus:

    Nu stiu Ana, zau daca am inteles ce vrei sa spui. Unui cunoscator care stie sa aprecieze produsele de lux nu-i trebuie reclama. Si nici nu cred ca reclamele se adreseaza unor astfel de oameni, care nu pot fi impinsi sa cumpere ceva prin mesaje irationale.


  63. 63
    Costelus:

    Chestia aia e ultimul strigat in materie de educatie gratis de calitate, iar linkul respectiv e catre un curs de istorie universala de la Princeton. Ma gindeam ca daca mi-a placut pina si mie, inseamna ca tre’ sa fie ceva interesant 😀

    A, n-am spus niciodata ca prefer produsele ieftine. Din contra, evit sa cumpar ieftin si prost.


  64. 64
    Morringain:

    @Ana: eu m-am obisnuit cu ala peiorativ 😀 Adevarul e ca nu pot sa ii sufar pe astia de n-ar incerca nici morti ceva doar pentru ca e mai ieftin sau ne-reclamat decat au ei impresia ca merita 😀


  65. 65
    Ana:

    Ştiu, Morringain, tu eşti mai aprigă, eu doar râd. Duceţi-vă să vedeţi ce face odagiu pe Pandora’s. De data asta nu-l şterg pentru că mă întreb dacă poate mai jos de-atât. El nu ştie nimic despre oamenii ăia şi are impresia că le poate întina memoria dând în mine. Incalificabil.

    Sindromul câinelul insuficient bătut. 😆

    Vă rog să mă iertaţi, mă duc la somn. Mâinele mi-e mai aproape decât pare. 😉


  66. 66
    Morringain:

    @Costelus: o sa vad si eu cand s-o incarca.

    @Ana: mda, trebuie sa iti iau exemplul si sa ma amuz cand vad atata prostie 😀 Noapte buna! 🙂


  67. 67
    geluodagiu:

    Morringain,

    Nimic mai simplu: priveste in oglinda si amuza-te!


  68. 68
    val_one:

    Ana, n-am mai pomenit un titlu atît de personalizat. acu` vedem si noi cine-i de fapt clientul. incalificabil e blînd spus, eşti tu în toane bune. 😉

    ce premoniţie, Nora! 😆


  69. 69
    Morringain:

    @GeluOdagiu: domnule atat de politicos eu nici macar nu vorbeam despre d-voastra, cand scrisesem comentariul nu citisem noul text al Anei. Ma refeream strict la faptul ca Ana stie sa se amuze cand da peste muscatori de fund, eu ma enervez in situatii de astea de obicei. Deci, cine sa se uite in oglinda si sa amuze? Si inchei spunandu-va ca aveti un mare noroc. Urias chiar. Nora are rabdare de sfanta. Eu v-as fi banat de vreo mie de de ori pana acum.

    PS. E prima si ultima data cand ma adresez d-voastra. Nu o sa se mai intample.


  70. 70
    val_one:

    Morringain, cînd termini de organizat războaiele alea, să mai ai timp şi de noi? 🙂


  71. 71
    Morringain:

    @Val_one: daca te referi la teza, sper cat mai repede, m-am saturat de statutul asta incert. Si vreau la tari calde sau cel putin exotice 😀 Daca te referi la razbele in general, sper niciodata 🙂


  72. 72
    Danny:

    Nu vreti voi, capitalistilor de doi bani, reclame? Acum sunteti impotriva lor? Spalati-va cu ele pe cap. Pe mine ma lasa rece, sau uneori ma amuza.


  73. 73
    val_one:

    la teză mă refer, Morringain. 🙂

    răzbelele în general nu trebuie abandonate cît trăim. 😉


  74. 74

    aşa deci!
    Ana a fost deconspilată!
    iaca plagielea pulă unde ela!!


  75. 75
    Morringain:

    @Val_one: mai am, merge incet ca melcul 🙁 Asta e, tot e bine ca am ajuns deja la o varsta la care timpul trece repede 😀


  76. 76
    val_one:

    ela o plăgitulă.


  77. 77
    Morringain:

    @Andreea: mda. Cred ca se impune cel putin un rug. Ca doar dl. Odagiu face parte dintr-un curent politic care nu suporta plagiatorii 🙄


  78. 78
    Danny:

    De ce vorbesti asa, Valonash? Iti cresc dintisori noi?


  79. 79
    geluodagiu:

    andreea,

    Nu am folosit cuvantul plagiat. Mintea mea in gandul ei, se intreba numai daca sotia acelui domn pictor, cand se prezenta cuiva, spunea si ca numele ei se scrie cu „k”.


  80. 80
    geluodagiu:

    Voiam sa mai spun ca Ana aplica foarte bine noul sistem de invatamant.

    Cel vechi se baza pe memorare de informatii. Acum, cand doresti ceva trebuie sa stii unde sa cauti.


  81. 81
    Edle:

    Nora, pe asta o stii? La BMW. Used cars. Mi s-a parut geniala la vremea respectiva.


  82. 82
    Danny:

    Neatza! Haideti odata, scularea! Scu-la-rea! Gimnastica de inviorare, lapte cu cozonac, cafeaua cu frisca si treceti la treaba. Sa nu va prind ca-mi dati „neatza” pe la ora 12/30. Scu-la-rea!


  83. 83
    Nora:

    N-o ştiam, Edle. E mişto. Foarte. 🙂


  84. 84
    Nora:

    Costeluş: Serios acum, cum poti sa crezi ca produsul X e bun, doar pentru ca Y, platit de producator, iti spune ca e bun?

    Daca s-ar pune problema sa-mi iau masina, as intreba printre cunoscuti si n-as da doi bani pe timpeniile pe care mi le livreaza televizorul.

    Poate nici tu nu mai ţii minte ce spui. Ambele paragrafe fix asta sugerează: că te aştepţi ca reclama să informeze. Că de-aia îţi întrebi cunoscuţii, să-ţi dea informaţii veridice, nu „minciunile” televizorului.

    N-ai priceput nimic, nici din ce ţi-am spus eu, nici din ce ţi-a spus Ana. Şi n-ai răspuns nicicum problemelor pe care ţi le-am ridicat.

    Ca de obicei, nuanţele îţi scapă. Înfierezi publicitatea din principiu, fără să indici soluţii problemelor practice pe care ţi le-am pus.


  85. 85
    geluodagiu:

    Buna dimineata Dany!

    Te salut eu pentru ca dupa cum vezi, tactica pe aici este sa te prefaci ca nu observi barbatii. Ei trebuie lasati putin la macerat pentru a se fragezii si abia apoi atacati.


  86. 86
    Nastasia:

    Frăgezească-se în pace!


  87. 87
    Nora:

    Nastasia: 😆

    Uite aici părerea unui specialist: http://vladstroescu.medlive.ro/2012/10/10/nu-ne-uram-copiii-punct-ro/

    Mi s-a spus că ar fi avut drept sursă de inspiraţie campania asta:

    Dar e diferenţă de mesaj de la cer la pământ. Plus că aia e o campanie de strângere de fonduri, nu de promovare a unui supliment alimentar-minune.


  88. 88
    Nora:

    Andrei Marga a spus, intr-o emisiune la Realitatea TV, ca promovarea caloriferului va face parte din noua orientare pe care vrea sa o dea Institutului. 😆 😆 😆


  89. 89
    Edle:

    De la cer la pamant!

    Il mio figliolo non me lo porti via… 🙁


  90. 90
    Zana Maseluta:

    Specialistul ala nu vorbeste din pozitia medicului ci din cea a specialistului in …adverstising! As fi fost curioasa sa stiu daca acel produs are beneficiile pe care si le aroga.

    Clipul si=a atins din plin scopul, a atras atentia masiv asupra lui si implicit asupra produsului promovat. Adica exact asa cum spui tu, Nora, reclama are darul de a atrage atentia nu de a informa. Cateodata te contrazici flagrant.


  91. 91
    val_one:

    Nora, pe el nu l-a ajutat ICR-ul cu nimic, şi are o operăăăă, pe cînd în ăla cu chiuveta au pompat vreo patru milioane de lei ca să-i promoveze opera în alte limbi. şi, culmea, este iar nominalizat pentru Nobel, ba mai şi este cotat printre favoriţi.

    un pic de înţelegere, te rog. plus că omul are o vîrstă. 🙂


  92. 92
    Danny:

    Neatza, Gelu! Sunt contrariat ca nici o fata de aici nu mi-a raspuns la „neatza”. Aveam pretentii de la Anastasia si Dana. Nu-i tarziu nici acum. Nora nu se pune, mai are mult pana sa se autoeduce. De fapt, asa sunt oamenii de dreapta: aroganti si fara educatie. Chiar daca ideile sunt contradictorii, trebuie sa te porti civilizat. Noroc cu mine ca mai educ pe aici.


  93. 93
    Nora:

    Zâno, ştiu şi eu că bad publicity is still publicity. Dar să vedem daca asta se va traduce în vânzări. Mă îndoiesc. Unde mă contrazic?

    Asta unu la mână.

    Doi la mână, campania nu e proastă numai prin violenţă, denaturare, element şoc de care abuzează grosolan, insultă la adresa consumatorului. Ci şi din următorul motiv: mulţi au văzut reclamele. Câţi au reţinut numele produsului? Prea puţini. Când vor intra în farmacie, vor arunca ochii, nu ştiu dacă vor cumpăra Neuro Optimizer.

    Ştiu şi ei că produsul nu are calităţile pe care şi le arogă, de-aia au modificat textele de sub clipuri. Ai avut curiozitatea să intri pe site sau faci pe gigă contra? Nu publicaseră niciun fel de studii, nu dădeau niciun fel de opinie avizată, au tot atâta prestanţă ca un vraci de ţară. Ştiu şi că au mers prea departe, de-aia au scos sloganul cu „Urăşte-ţi băieţelul” şi l-au înlocuit cu „Urăşte boala! Iubeşte-ţi băieţelul”. Despre ce mai discutăm?


  94. 94
    Raj:

    Mersi Danny, mersi ! Bapeamamiidv !


  95. 95
    Morringain:

    Aham, deci videoclipurile lui peste sunt doar copii proaste. Nu stiam de campania din Italia.


  96. 96
    Nora:

    Val_one: Cărtărescu este cotat cu a 26-a şansă la casele de pariuri. Pe primele două locuri, Murakami şi Mo Yan, apoi Alice Munro, Anne Carson, Philip Roth, Cees Nooteboom, Joyce Carol Oates, Kadare, Oz, Eco etc. Ordinea diferă de la casă la casă.

    Înţelegere nu prea am, mă tem. Prima oară, când văzui faza cu caloriferul, crezui că e o glumă a la Times New Roman.


  97. 97

    mda, au schimbat un pic mesajul. e bine.


  98. 98
    Nora:

    Acum câteva zile, iar m-apucaseră dracii. Am citit că erau programate nişte lecturi cu Norman Manea în Germania. ICR n-a mai dat bani pentru ele, noroc cu editurile germane care au făcut un soi de chetă.


  99. 99
    Danny:

    Cartarescu este cotat cu a-23-a sansa la casele de pariuri. Il voi juca la stanley-bet.


  100. 100
    Nastasia:

    Nora, chiar pot să te apuce dracii. Încă nu-mi dau seama de cât de mari daune poate produce. Val_one zice că omul are o vârstă. Pe la mine prin târg se zvoneşte că ar fi mai grav. Doamne-fereşte, pe el şi pe toată lumea!


  101. 101
    Nora:

    Când am văzut „comorile Carpaţilor”, anunţata serie de conferinţe „abordări româneşti asupra viitorului democraţiei în Europa” (sau aşa ceva, să mori de râs, nu alta), acum asta cu caloriferul, tot strângându-se, mă gândesc dacă e zdravăn la cap. Nu mă mai întreb ce politică imprimă, ce direcţie etc. Ci pur şi simplu dacă e sănătos.

    În niciunul dintre institutele culturale din Bucureşti, n-am văzut asemenea aberaţii. Niciodată.


  102. 102
    Nastasia:

    Păi se pare că nu mai e. Asta ziceam. La modul propriu, medical.


  103. 103

  104. 104
    Edle:

    Neata, Danny! Neata, neata, neata!

    Scuza-ma, nu te-am vazut.


  105. 105
    geluodagiu:

    Dany,

    Mai asteapta si tu putin pana termina fetele de etalat cunostintele despre reclame si Oscaruri. Trebuie sa stii cu cine ai deaface si opoi esti bagat in seama. Si pana la urma cred ca e mai important cuvantul Oscar, decat un banal raspuns la salut.


  106. 106
    Danny:

    Neatza, Dana! Pe cuvant, te cred.


  107. 107
    Danny:

    A da binete cuiva, nu inseamna neaparat a baga in seama persoana respectiva. Dar este o dovada de buna crestere. Stii ce este deranjant? Cu unele de aici ma cunosc cam de 2 ani de zile si mi se parea normal sa raspunda la binete. Oricum astept, pana a doua zi. Ce, nu e si maine o zi? Ha,ha,ha…………………….


  108. 108
    Nora:

    And the Nobel goes to……… Mo Yan!

    N-am citit nimic de el, cred că în afară de Sorgul roşu nici nu s-a tradus altceva la noi.


  109. 109
    Costelus:

    Mai termin-o cu asta cu „te astepti ca reclama sa informeze”. Zau, numai un bou se poate astepta la asa ceva. Reclama prin definitie se concentreaza asupra impulsurilor, a irationalului. In multe cazuri se folosesc clisee cu tenta sexuala, tocmai pentru ca alea se retin mai usor.

    Reclamele de la care a pornit discutia asta sint BUNE! Consuumatorul va ramine in minte cu ceva, si poate ca va asocia mesajul timpit promovat de reclama cu produsul care se vrea a fi vindut.


  110. 110
    Nora:

    Bine, Costeluş. Până una-alta, tu urlai mai sus că nu eşti tu aşa de credul încât să „muşti” ce zic ăia în reclamă. Adică tu ai pus problema aşa, acum încerci degeaba să te speli pe mâini.

    Sunt bune? Ai reţinut măcar numele produsului?

    E nevoie să mai dau o dată exemplul deja celebru al salamului săsesc? Se pare că da. Reclama aia o ştia toată lumea graţie fetiţei drăgalaşe şi sâsâite. A fost foarte populară. N-a reţinut nici dracu’ faptul că e vorba totuşi de o reclamă la salamul săsesc produs de Cristim. Urmarea? Au crescut vânzările la salam săsesc în general, produs de tot felul de fabrici, nu neapărat cele la produsul Cristim. Deci, reclama a fost proastă. A promovat un tip de produs, nu produsul firmei X. Ca şi astea de mai sus.

    Ca şi cum ai vedea o reclamă comandată de Durex, dar consumatorului nu i s-ar livra brandul, nu în mod vizibil, în aşa fel încât să-l reţină. A doua zi, cresc vânzările la Love Plus, la Durex etc.


  111. 111
    Nora:

    Şi pentru cine crede că publicitatea e o extravaganţă inutilă, îmi povestea cineva care lucrează în marketing research (nu în România) ce sume fabuloase se dau pentru un studiu, de exemplu, care să stabilească cu ce caractere şi fonturi va fi scris un rahat pe ambalaj. Unii or avea impresia că ambalajul la ciocolata Heidi (întâmplător îl ştiu pe cel care le-a făcut ani de zile designul) e o treabă care se rezolvă în 3 zile. Şi nu e vreun produs de lux. Nu, dragilor.


  112. 112
    Costelus:

    Unii cred ca se afla in treaba proiectind un ambalaj de ciocolata. Altii, si mai prosti, ii cred pe primii si-i platesc. N-au decit, banii lor.

    Pentru mine un ambalaj la ciocolata nu conteaza. Oricum nu-l iau in considerare cind cumpar produsul (si cam cumpar). Si la ciocolata pretul e atit de mic incit imi permit sa incerc ceva si sa nu mai cumpar a doua oara daca nu-mi place.


  113. 113
    Zâna Măseluţă:

    Reclamele sunt o industrie, ca si cea de avioane. Cine crede ca e usor sa faci un avion, se inseala. Ca sa nu mai vorbesc de o bagheta magica.
    Investitiile in reclama se aproba prin bugetele anuale ale companiilor ca urmare a faptului dovedit ca 1 dolar investit in publicitate aduce inca 3 sau 4.
    Binenteles, cu conditia ca de campanie sa se ocupe niste vrajitori. Ca sunt si multi boccii in aceasta afacere care dau chix.
    De obicei, asta din ce-am observat eu, un produs bun, de calitate, are si o reclama pe masura. Sa nu va mirati, chiar exista reclame bune.


  114. 114
    Nora:

    N-am văzut o lipsă de imaginaţie atât de crasă. Şi o cimentare mai profundă în propriii papuci, o capacitate mai scăzută de abstractizare. Tu, mereu tu! Lumea, piaţa, regulile economiei toate se mulează după tine.

    Plus că jigneşti nişte oameni care muncesc. Aia e profesia lor: design de ambalaj. Tu ai impresia că asta e joacă? Cum adică „se află în treabă”? E tot muncă. Sau tu crezi că pe lumea asta nu trebuie să aibă loc decât inginerii, instalatorii, medicii şi vânzătorii?

    Mai eşti şi îngâmfat de-a-n pulea. Cred că nici nu visezi tu în câte feluri eşti „manipulat”, „vrăjit” şi ţi se scot banii din buzunar. Te împăunezi degeaba. Şi da, se face şcoală pentru asta. Dar tu fii mândru în continuare că „nu te fac ăştia pe tine”. 😆


  115. 115
    Nastasia:

    Complicat. Eu n-am mai mâncat de mulţi ani ciocolată Kandia. Chiar din cauza reclamei. Mi-era scârbă că era linsă de pe trupuri. Nu eram eu în target, poate că pe alţii i-a stimulat. Era destul de bună ciocolata. Au pierdut un client, or fi câştigat alţii.


  116. 116
    Nora:

    Corect, Zână. Există reclame foarte bune. Costeluş n-o fi fost niciodată pe la Noaptea devoratorilor de publicitate.

    Iar cine crede că e simplu să reuşeşti în lumea asta e tâmpit. Am văzut atâţia visători şi multe gâturi frânte. Chiar pe piaţa asta, încă necoaptă la noi. Când s-au trezit juniori în agenţii şi trebuiau să producă idei pe bandă rulantă pentru clienţii mici. Stăteau cu brief-ul în faţă şi-şi ardeau creierii degeaba. Şi cât de repede te scuipă industria când a secat izvorul.

    Şi ce e ciudat: eu aveam mulţi dinţi împotriva industriei ăsteia. Dar când văd radicali chiori, mă trezesc în postura de avocat.


  117. 117
    Costelus:

    Nu cumpar decit ceea ce am nevoie, niciodata nu iau ceva asa, impulsiv. Si chiar urasc sa merg la shopping.

    N-am nimic cu cei care lucreaza in publicitate, bravo lor! Daca sint prosti care dau banii, ar fi pacat sa nu-i iei.


  118. 118
    Costelus:

    Radicali chiori, auzi la ea! 😀 Cit de fraier trebuie sa fii sa investesti intr-un ambalaj de ciocolata sau in reclame la ciocolata! Ce, daca iau o ciocolata de aia facuta de un artizan intr-un ambalaj neutru, crezi ca-mi sta in git? Crezi ca nu pot minca decit ciocolate al caror ambalaj a fost proiectat luni de zile?

    Nu stiu de tine, dar eu nu maninc plasticul in care e invelita ciocolata.


  119. 119
    Nora:

    Ha! Nastasia, nici mie nu-mi plăcea! Asta e dovadă de cât de influentă e publicitatea. Iată, pe tine te-a făcut să nu mai cumperi.

    N-am cumpărat, de exemplu, niciodată şampon Schauma. Tot din cauza reclamei (mă enerva idioata aia cu „a, deci de-aia stau toţi bărbaţii în faţa ta!”). Mezeluri Fox (bine, în general, nu cumpăr, dar de astea chiar am fugit în mod intenţionat). Pentru că se duce copilul să cumpere şi mi s-a părut scârbos să văd un copilaş cam de 4, 5 ani ahtiat după salam. Lenor. Sortimentul ăla, sensuelle sau aşa ceva, de îţi băga în cap că, gata, un balsam de rufe are efect de parfum.

    Titan AAAAAIIIIS! ( 😆 )


  120. 120
    Nora:

    Bravo, măi, eşti deştept. Şi plictisitor. Eşti de-ăla care se duce cu lista şi nu se suceşte orice ar fi.

    Eu sunt o idioată. Fac ăştia grămezi de bani pe spatele meu. Ce să mai, mă exploatează. Şi încă ceva: sortimentele hand-made nu le vei vedea la un loc cu alea ambalate, normale. Ghici de ce. Va trebui să mergi la alt raion, chiar la alt magazin. Dar lasă, nu-ţi bate tu capul.

    Tot nu pricepi mai nimic din ce spun eu. Tu nici nu-ţi dai seama de ce cumperi, crezi că o faci lucid şi conştient, dar îşi dau seama alţii.


  121. 121
    Nora:

    Cit de fraier trebuie sa fii sa investesti intr-un ambalaj de ciocolata sau in reclame la ciocolata!

    Hm. Atât de „fraier” încât să vrei să nu dai faliment. 😆 😆


  122. 122
    Costelus:

    Saracu nea Gheorghe, care n-are ce face cu brinza lui! De-ar sti el ca singurul motiv pentru care n-o poate vinde e ca n-a platit pe unu’ sa lucreze 3 luni in Photoshop la un ambalaj pentru brinza. 😀


  123. 123
    Jaco Pastorul:

    Ba nu-i, dar nu prea stie sa explice. El, daca nu urmareste reclame, nu are nici un soi de preconceptii cand intra in magazin, asa cum de pilda ai tu sau Nastasia. El se orienteaza dupa alte criterii.
    Pe urma, mai e un aspect, ideal ar fi sa mananci hrana neprocesata, sau catmai putin procesata, pentru ca fiecare procesare ii mai adauga ceva otravuri in plus si ii mai reduce din calitatile nutritive.
    Sfatul meu este sa mancati cat mai simplu, fructe, legume, oua, branza, lapte, carne cumparata din macelarie etc.


  124. 124
    Jaco Pastorul:

    Ca de aia nici n-o sa vedeti vreodata reclame la fructe sau la carne, oua sau legume.


  125. 125
    Nastasia:

    În schimb, am băut bere Carlsberg. Habar n-am dacă-i mai bună sau mai rea decât altele, dar mi-au plăcut reclamele. Asta e. Mă dau mare că nu mă influenţează. Ba da.


  126. 126
    Costelus:

    Da Jaco, exact. Cind decid daca sa cumpar sau nu un iaurt nou aparut, citesc eticheta. Daca e facut din lapte, il iau. Daca e facut din lapte praf, faina si gelatina — nu. Ma doare-n cur de ce reclama si-au facut sau nu producatorii; din punctul meu de vedere sint bani aruncati.


  127. 127
    Nora:

    Pe bune, cu tine vorbesc degeaba. Ţi-am explicat şi ieri cum e cu brânza ăluia. Da, când vinzi o găleată pe săptămână n-are sens. În rest, are. Ba chiar tocmai am auzit de cazul cuiva, proaspăt angajat director de vânzări la unii de produc brânzeturi şi lactate bio de capră. Guess what? Faptul că au nişte ambalaje de tot rahatul e o problemă.

    Produsele fiind bio, sunt scumpuţe şi cel mai la îndemână e să le vândă prin magazinele bio din Bucureşti. Magazinele astea sunt percepute ca fiind de „fiţe” pe la noi, iar preţurile sunt prohibitive pentru cei mulţi. Când ceri pe kg de brânză românească 80 de lei, e cam de doi bani să te prezinţi cu ea învelită în celofan de flori. E lipsă de respect şi pentru client, până la urmă. Am să-i anunţ că e unul Costeluş căruia nu-i pasă. Cred că vor regândi totul.

    Dar tu, sigur, vorbeşti din bucătăria ta şi nu simţi că ar fi necesar să mai caşti ochii prin lume.


  128. 128
    Jaco Pastorul:

    Costelus, nea Gheorghe daca si-ar face reclama n-ar putea face fata vanzarilor, in stilul traditional, si atunci si-ar lua o ferma de vaci, cu o fabrica de lapte si pana la urma ar produce o branza de rahat exact asa cum e aia din supermarketuri.


  129. 129
    Nora:

    Jaco, am zis ieri că dacă Gheorghe s-ar uni cu Vasile şi cu Ion şi ar face o fermă (poate cu ceva fonduri UE) şi ar procesa laptele, atunci ar însemna că au trecut în altă ligă. Şi ar fi nevoie şi de reclamă. Când concurezi cu Danone, Napolact, Muller etc să stai să aştepţi să audă de tine consumatorul din gură-n gură e sinucidere.


  130. 130
    Costelus:

    Gheorghe nu se poate asocia cu Ion si Vasile, pentru ca UE le interzice acest lucru. Microfermele trebuie sa dispara.

    Nu ambalajul e problema la directoru’ ala. Aia crede el. Cind tu ceri 80 de roni pe un kil de brinza pe care o poti cumpara in piata cu 20 de roni, nu prea cred ca mai conteaza ambalaju’. 😀


  131. 131
    Jaco Pastorul:

    Iarta-ma, n-am citit. Costelus, ncearca sa cumperi lapte, din cel gras, incalzeste-l la 40 de grade, pune-i o lingura de smantana si amesteca-l. Lasa-l acoperit cu o patura pana maine si sa vezi ce iaurt mortal faci, fara E-urile alea pe care le mai adauga producatorul pentru a-l inchega mai repede sau a se pastra termen indelungat.


  132. 132
    Costelus:

    Hehe Jaco, asa fac! De mult!

    Iaurturile de pe piata mai au o alta „caracteristica”: sint fierte dupa fermentare. Astfel ajung sa se pastreze luni de zile pe rafturi.


  133. 133
    Nora:

    Costeluş, ştii de ce ăla e îndreptăţit să ceară?

    Pentru că ăla a alergat după autorizaţii, a făcut dosare, planuri de afaceri, a angajat oameni, plăteşte impozite, s-a supus la certificări, are certificări, a investit, a luat utilaje etc etc. Iar toate astea au un preţ. De aia costă 80, iar cealaltă 20.

    Vai de capul tău!


  134. 134
    Costelus:

    Stiu de asta, dar e vina statului roman si o problema uriasa in Romania. De aia se lucreaza mai mult la negru: ca taxele sint prea mari. Dar, in loc sa-si dea seama de asta si sa incerce sa faca evaziune (cum fac marea majoritate a firmelor), directoru’ tau spune ca ambalajul e de vina! Hahaha!!!


  135. 135
    Jaco Pastorul:

    Ai uitat o chestie esentiala, ala mai plateste si impozit pe profit, tva, cas, somaj etc. Adica n-ai uitat, dar n-ai pus accentul, numai tva-ul ridica costul cu 24%.


  136. 136
    Costelus:

    Pe linga TVA de 24, impozitul pe munca e 50%, se mai adauga spagile pentru autorizatii, la Garda Financiara etc.

    Nora, nu stiu de ce crezi ca noi stateam pe intuneric si tre’ sa vii tu cu lanterna 😀


  137. 137
    val_one:

    reclamele există de cînd există comerţul, ba chiar de pe vremea trocului. 🙄

    înainte de a fi vizuale, au fost audio:

    -ia brînza, neamule, c-a mea-i mai grasă!
    -ia roata, neamule, că a mea-i cea mai rotundă!

    şi altele asemenea. 😆


  138. 138
    Costelus:

    … cum altfel decit prin reclama s-ar putea vinde drept cereale pentru micul dejun exact aceleasi chestii cu care bunicu’ hranea caii dimineata cu 60 de ani in urma?


  139. 139

    mă tot gîndesc şi nu găsesc în amintire nimic cumpărat în urma vreunei reclame. dar, într-adevăr, e clar că nu sînt deloc reprezentativă pentru fenomen. şi mai e şi subconştientul…

    în schimb, uf, cred că mi s-a întîmplat să cumpăr ceva pentru că era ambalat mai nostim decît altceva. femeie, deh…


  140. 140

  141. 141

  142. 142
    Costelus:

    Ziiitttttt!!! Dihanie paroasa! 😀


  143. 143
    Nora:

    Costelus, cred ca n-avut tocmai o zi buna. Altfel, e cu neputinta.
    Jaco, da, ma rog, nici nu m-au interesat detaliile, conteaza doar ca atunci cand investesti atat, o vei face si pentru promovare si nu te lasi in voia sortii.
    Cand faci o galeata de branza, te promovezi cam cum zise val_one mai sus. 😀 Chemi prin viu grai clientii.
    Costelus, oricat te-ai hlizi tu prosteste, ambalajul conteaza. Cand ala expune in magazin 4 produse, toate bio, toate de calitate, 3 se prezinta bine, iar al tau arata ca un produs de duzina, desi nu e, normal ca trebuie sa schimbi ceva. Dar tu hlizeste-te in continuare, neuitand sa te simti destept.

    Hai, pa.


  144. 144
    Nora:

    Andreea, ia-o altfel. Cate produse consumi si la cate dintre ele nu li se face reclama. 😀

    Deschide frigiderul, usa de la baie si dulapul de detergenti.


  145. 145
    Costelus:

    Daca am 3 sortimente de brinza, cu preturi similare si de calitate, le voi lua alternativ. Pentru ca toti producatorii buni trebuie sprijiniti. Ambalajele frumoase ti le dau tie sa le papi.

    Ti-a spus si Andreea, si Jaco, ca, pentru un consumator rational, reclama nu are nici o importanta. Tu o tii mortis pe-a ta. N-ai decit, cumpara dupa cum iti spune inima, dar nu veni cu generalizari ca vezi Doamne toti trebuie sa faca la fel.


  146. 146
    Danny:

    Ce discutii plictisitoare la articolul Norei. Nici inspiratia de a face o gluma nu o am.


  147. 147

    m-ai făcut curioasă.

    frigiderul, care momentan e plin. doar la iaurtul Zuzu şi la brînza Almette cred că se face reclamă. Almette cumpăr pentru că îi place celei mici. altcineva nu mănîncă. iaurtul l-am cumpărat pentru că era o ieftinire ispititoare la el.
    nu. 🙂 ciocolată nu am în casă. în cămară nu e nimic la care se face reclamă.

    dulapul cu detergenţi. nişte Ariel pernuţe. pentru că sînt drăgălaşe. 🙄 dar mise par mai puţin bune decît detergentul praf , aşa că o să renunţ la ele, cred. balsam nu am

    în baie. săpun lichid. nu cred că i se face reclamă. oricum, îl schimb tot timpul, în funcţie de chef de un anumit miros. la fel şi gelul de duş. pastă de dinţi -- Aquafresh, dar n-am nici un fix cu pasta asta. cu şampoonul şi măştile de păr e mai complicat, pentru că tot timpul caut ceva care să-mi convină. asta înseamnă că le tot schimb şi încerc. sînt mai ciudate, de obicei, nu cred că-s din alea reclamate.

    cam atît. pe bune.


  148. 148
    Nora:

    Hm, nu, Andreea si Jaco n-au spus tocmai asta. Dar iarasi, incapabil sa iesi din papucii proprii. Observa macar faptul ca tu vorbesti dintr-o unica perspectiva: a ta. Oricat de mirobolanta ar fi, e limitata. Ingrozitor de. Eu vorbesc din punctul de vedere al producatorului. Adica, incerc sa gandesc cum as face sa vand mai mult. Nu din pantofii stramti ai unui singur consumator, nazuros desigur si cu mofturi si printipii.

    Tu ai desigur satisfactia ca nu te „fraiereste” nimeni pe tine. 😆


  149. 149
    Costelus:

    Haha, Andreea, dar n-ai mila deloc? Vrei s-o vezi miine pe Nora fara par pe cap?

    Chelboasa 😆


  150. 150
    Costelus:

    Exact aia au spus si Andreea si Jaco: ca ei nu cumpara in functie de reclama.

    Da ma, din punctul de vedere al unor producatori reclama e buna, ca multi consumatori nu au discernamint.


  151. 151

    da, măi, Costeluş, da noi nu sîntem normali! :mrgreen:


  152. 152
    Costelus:

    Dar daca ma gindesc bine, ar fi interesanta o schimbare de look. Nora, ce zici? 😀


  153. 153
    Nora:

    Ok. Atunci, eu sunt victima sigura. La mine sunt mult mai multe. Dar oricum, reclama nu inseamna doar spot la tv. Cumva tot ai ajuns sa le bagi in seama.

    Lapte Milli, cascaval de la Napolact, iaurt si chefir tot de la napolact, salam frantuzesc cu nuci, primit, e adevarat (iar persoana respectiva il luase pentru ca fusese zi specific frantuzeasca la Liedl parca, deci tot prin publicitate), curcan de la Penes Curcanul, lardons de la 365, marca proprie a mega image, cereale de la Nesquik (ale colocatarului), ceereale Sano Vita ale mele, paste Barilla, condimente de la Fuchs si multi altii, condimente de la Jamie Oliver, vin de la domeniile Coroanei, paste Reflets de France (eu le-am luat fix datorita ambalajului, parea rustic, autentic). O vanata la cuptor, stafidita de vreo 3 zile, no name. 😀 Branza de la tarani, no name. 😀 Struguri la fel, no name. 😛 Branza de capra de la cei de care va zisei mai sus si al carei ambalaj e atat de varza incat n-am retinut nici numele. Deci, daca imi place si vreau sa mai cumpar, ia-o din camara lui Costelus! Ca n-as sti de ce sa intreb.

    Baie: sapun de maini firma greceasca datorita afisului cu 85-100 % ingrediente naturale, Ariel tot de-ala pernute, mie mi se pare mai bun decat praful 😀 si se dizolva mai bine, balsam cocolino, sampon de la Klorane, masca de par Klorane, balsam idem, gel de dus ceva cu ciocolata si portocale (prima oara cand iau, nu stiam brandul, nu mai iau, e prea dulce mirosul si usuca si pielea), inca unul de la Body Shop (aici m-au pacalit cu „fair trade”), o pasta de dinti de la Boots, una de la Lacalut, apa de gura tot de la astia, ata dentara nu imi vine acum de la cine e, dar e si aia tot un brand.

    Andreea, uitasi de detergent de vase, misteri properi, ace-uri de la matusa din italia, praf de curatat… (la mine, toate, fara exceptie, la categoria asta sunt cu reclama).

    Ma mai uit si la adidasii colocatarului, ca sa nu credeti ca sunt singura nebuna acolo, are vreo 5 perechi, toti nike, adidas, rahat. Sepcile lui la fel.


  154. 154
    Nora:

    Andreea, nu pot sa cred ca nici tu n-ai priceput ce vreau eu sa spun si ca tu crezi ca sunt multi costelusi pe lume, iar daca ti-ai face un business te-ai lua dupa costelusi.

    Costelus, pisicel, faptul ca vad perfect sensul reclamei nu inseamna ca sunt un consumator fara discernamant. Din contra, sunt destul de fidela multor marci si produse, se intampla rar sa dau gres. Asa ca nu te mai da rotund degeaba. Vezi ca incepi sa imprumuti glume de la Danny. Serios acum, chiar asa?


  155. 155
    Danny:

    Si ce daca imprumuta glume de la mine? Liber-schimb, comert, capitalism. Eu vand glume, fac reclama. Glumele mele sunt cele mai bune din lume.


  156. 156
    Costelus:

    Nora, mai citeste o data, si-ai sa vezi ca altcineva nu intelege. Nici eu nici Andreea n-am spus ca e rau sa fii fidel unor anumite marci, ci doar ca deciziile noastre de a cumpara sau nu n-au nici o legatura cu reclama.

    Am avut si eu adidasi Nike si mi s-au parut foarte prosti; acum am alti adidasi, mult mai scumpi decit Nike, dar la calitate nu prea se poate face comparatie.


  157. 157
    Nora:

    Costelus, cu tot respectul, nu m-as lua dupa tine. Mi se pare absolut halucinant cum incerci sa faci o lege din comportamentul tau de cumparator. Am crezut ca iti vei da seama cat e de ridicol sa nu stii nimic despre acest domeniu, dar sa ai pretentia de a spune ce da roade si ce nu. M-am inselat. Imi cer scuze.


  158. 158
    Costelus:

    Hai lasa aerele, ce trebuie sa stiu? Cine a aparut in reclama de la produsul X? Daca a aparut un actor care-ti place inseamna ca produsul e bun?

    Am spus ceea ce da roade in cazul meu. Categoric ca, in cazul unui producator de cereale, e profitabil sa cumpere ovaz cu 1 ron pe kilogram, sa-l dea cu putin zahar, sa cheltuie citeva mii de roni pe reclama ca apoi sa vinda ovazul drept cereale pentru mic dejun cu 20 de roni pe kg.


  159. 159

    eh, ştiu că dacă aş fi în partea cealaltă a produsului, aş avea altă… abordare a problemei. dar există şi metode mai bune.

    uite, cei de la Muller, cînd au intrat pe piaţă, ofereau zilnic iaurturi în staţia de metrou Unirii. şi mult timp au făcut asta. cred că am mîncat foarte mult iaurt atunci. era o grămadă de fete drăguţe care te copleşeau cu iaurturi 🙂

    prefer aşa, în loc să mă bombardeze la tv sau cu afişe în care să o văd pe una că mănîncă şi-şi dă ochii peste cap.

    sau, cătot ziceai de produsele 365. mazărea aia a lor, îngheţată, nu poate avea concurenţă, după mine. e ieftină, tînără şi fragedă, cum alta nu-i. 🙄 şi nu se face nici o reclamă la ea, nu?


  160. 160
    Edle:

    Eu am vreo patru sticle de vin, un Chianti, un Brunello si doua Chardonnay, unul italian si unul frantuzesc, plus o sticla de sampanie, tot frantuzeasca, luate dupa ani buni de degustari, nu asa. 🙂 Mancare n-am. Un borcanel cu icre de somon salbatic si altele cu mancare pentru bebelusi. Trebuie sa ma duc la cumparaturidracu.

    De uitat la reclame ma uit la greu, chiar sunt fascinata, comentez, asta e misto, asta prinde, asta e de tot rahatul, dar nu prea cumpar datorita reclamelor. (Asa cred, cel putin.)

    Folosesc creme Kanebo. Chiar n-am vazut vreo reclama la ele pana acum. La parfumul pe care-l folosesc iar n-am vazut reclame. L-am luat pe incredere. Merci, Ana! 😉

    Ce-ar mai fi? Haine. Nu ma incanta deloc shoppingul. Cumpar doar daca imi place ceva de mor, daca simt ca nu pot sa plec din magazin fara lucrul ala. Trebuie sa vad, sa pipai, chestii de astea. Chiar n-am cum sa ma iau dupa o reclama aici.

    Nu stiu, ma mai gandesc.

    Ah, era o reclama la bere acum multi ani. Cred ca prin 2007. Eu nu beau Becks, dar mi-a placut foarte mult ideea. Era ceva cu „different by choice”. Stie cineva despre ce vorbesc? Am tot cautat-o, dar nu dau de ea.


  161. 161
    val_one:

    Dana, din 2007 e asta, care îmi pare să fie pe gustul tău. 😉

    conceptul „different by choice” a apărut în 2008.


  162. 162
    Nora:

    Costeluş, îmi pierd rău de tot răbdarea cu tine. Pricepe odată: discuţia nu era despre ce dă roade în cazul tău. Tu eşti unul. Nu contezi chiar atât de mult, zău aşa. Discuţia era dacă publicitatea e utilă sau nu. Pentru vânzător. Şi e. Să spui că nu e e la fel cu a contrazice legea gravitaţională.

    Doi la mână, nu mai hănţăni degeaba, n-am spus niciunde că reclama bună garantează calitatea produsului. Iarăşi, e ca la oameni. Poţi fi înţolit de la cele mai mari case şi poţi rămâne o jigodie. Poţi face diferenţa între formă şi fond?

    Discuţia nu era nici despre cât de bune sunt produsele alimentare ale zilelor noastre.

    Altfel, desigur, poţi continua să ne spui ce brânză îţi place ţie şi ce fel de cereale consumi la micul dejun. E de maxim interes.


  163. 163
    Edle:

    Val, misto amandoua. 🙂 Dar alta e reclama care mi-a placut mie. Ceva simplu, dar foarte destept. Of, am sa mai caut.

    Uite, pe asta o stii? 😀

    http://www.youtube.com/watch?v=CQ_nSAeG4UY


  164. 164
    val_one:

    genială! 😆


  165. 165
    Nora:

    Andreea: Hm, ciudat. Eu refuz întotdeauna samplingul. Mă simt hărţuită de tipele alea care-mi vâră scobitori sub nas cu bucăţele de brânză, păhărele de iaurt, felioare de salam, pliculeţe de şampon sau ce mai vând ei. 😀

    Look again. Nu ştiu dacă se face reclamă chiar la mazărea aia, dar e plin oraşul de afişe cu produse din gama 365. Care oricum au parte de o promovare specială, din momente ce nu le găseşti decât la Mega Image.


  166. 166
    Nora:

    Ah, şi încă ceva: nu prea se poate face sampling chiar la orice, nu? 😀


  167. 167
    Nora:

    Edle, că aduseşi vorba de haine. Da, aici e cam greu să te iei după reclame, deşi Lana Del Rey reuşeşte să facă să arate bine până şi cârpele alea de la H&M. 😀

    Indirect, tot ne influenţează.

    Iată cum. Eu mai zgâiesc ochii şi la colecţii. Colecţiile caselor mari. E evident că nu mi le permit. În cap, îmi rămân anumite culori, croiuri, imprimeuri etc. Când intru în magazine, alea accesibile muritorilor de rând, fără să-mi dau seama poate, voi alege ceva ce seamănă, aduce cu ce am văzut iniţial. Sau na, ce-au însemnat pentru modă anumite fashion icon-uri şi articolele lor fetiş… Ia un model, machiaz-o să semene cu Audrey Hepburn, prinde-i părul în coc, pune-i şi o bentiţă albă, aruncă pe ea o little black dress şi apucă-te de vândut rochii mici negre. 😀

    Pentru băieţi, ia un james dean, răvăşeşte-i părul, îmbracă-l într-o geacă de piele atârnândă peste un tricou alb. Ai creat o imagine, ai ţesut o poveste.

    Însăşi existenţa în limba româna a cuvântului “alendelon” e mărturia publicităţii şi influenţei ei teribile.


  168. 168
    Costelus:

    Mama, ti-i asa de greu sa recunosti ca nu ai dreptate? Eu am spus de la inceput ca nu sint influentat in decizii de publicitate — nici nu inghit prea multa de altfel, tv n-am iar pe net am firefox cu ad-block. Si am spus ca, din punctul meu de vedere si pentru a face un produs mai atractiv, producatorul s-ar concentra mai bine asupra calitatii si a pretului, si mai putin pe campanii publicitare scumpe. Au venit apoi si altii care au spus la fel, ca sint influentati foarte putin spre deloc de publicitate. Tu nu si nu, ca fara reclama crapa toti.

    Oare sa scriu in engleza, poate nu-ti functioneaza partea responsabila cu limba romana? 😀

    Samplingul e dupa mine o reclama onesta: esti invitat sa incerci ceva, pe gratis. Iti place, poate iei, nu-ti place — n-ai pierdut nimic. Nu vrei sa-l incerci? Nu te obliga nimeni! Ca tu-l vezi drept o hartuiala, nu-i vina mea.


  169. 169
    Nora:

    Crapă, Costeluş. Dar pe bune, tu poţi încerca. Scrie-le ălora de la Coca-Cola, de exemplu. Spune-le să o lase dracu’ mai moale cu bugetele pe promovare, că oricum a auzit toată planeta de ei. 😆

    Uite, poate te prinzi acum. Poate, poate. Când am vorbit de sampling, a fost vocea mea, subiectivitatea. Mie personal îmi displace. N-am făcut pe deşteapta ca tine, să spun că samplingul nu e bun, e o idioţenie blabla, cum ai făcut tu. Sesizezi diferenţa? Sau trebuie să-ţi desenez şi acum?

    Te rog, nu mai spune încă o dată ce faci tu! Am priceput, mi-a ajuns. Nici eu nu mănânc hot dog, să zicem, dar nu susţin că nu mănâncă nimeni şi că ar trebui să dispară producătorii de crenvurşti.


  170. 170
    Costelus:

    Eu am spus ca pentru mine publicitatea e o idiotenie. Pentru mine, da? Pentru Coca-Cola nu-i, cine dracu’ ar da altfel banii pe apa, zahar si cerneala daca n-ar fi reclamele?


  171. 171
    Nora:

    Bine, l’ombelico del mondo, păi, ce facem aici? Nu ziseşi tu că pot trăi bine merci fără reclamă? 😆 Şi dacă tot suntem aici, anunţă-i şi pe ăia de la… Ferrari. Că, la dracu’, toţi le ştiu maşinile, e şi o culoare care le poartă numele, cum e şi roşu Valentino, sunt bune, splendide şi ce mai vrei. Să nu mai irosească tâmpiţii banii pe reclame. Mai bine să dea omului o roată de rezervă extra de banii ăia. 😆 Şi-un suport suplimentar de pahare. 😆 Sau, de ce nu, chiar o cutie din aia de luat la picnic şi ţinut sandwichurile în ea.

    Ah, iar lui Obama şi lui Romney (ca să nu se supere niciunul că nu beneficiază de marea ta înţelepciune), le poţi spune să nu-şi mai angajeze consilierii ăia de costă o căruţă de bani, ştii tu, ăia de-i învaţă cum să se îmbrace, unde să privească, cum să articuleze cuvintele, cum să folosească spaţiul din jur şi aşa mai departe. Ba chiar şi cum să tacă, cum să râdă. Ştii tu, ai aflat tu, că forma nu contează, că omu’ e dăştept şi se uită la inima şi la minte, nu la formă. Şi că raţiunea şi nimic altceva conduce consumatorul. 😆 Zi-le, Loredana!
    😆

    Ce să mai, te aşteaptă chestii mari, chestii importante, Costeluş!


  172. 172
    Costelus:

    Eu pot trai bine mersi fara reclama, ei nu! 🙂 🙂

    Hai, gata, ai dreptate, ca intotdeauna, acum e bine? 😀


  173. 173
    Nora:

    Fireşte. 😆 Nu puteai să zici aşa de la început? 😆

    Mă rog, eu cred că fiecare dintre noi ne facem reclamă, de la cum ne concepem un cv, până la cum ieşim sâmbătă din casă, că noi înşine suntem nişte produse pe piaţă, dar nu mai intru şi în asta, te derutez naiba de tot şi nu mai asimilezi nimic. :mrgreen:


  174. 174
    Costelus:

    De-acuma stiu, m-am invatat minte!

    A, daca vorbim de reclama mincinoasa, ar trebui mentionate sutienele alea cu bureti pe unde e nevoie.


  175. 175
    Ana:

    Costeluş,

    Iar eşti praf şi molecule. Gata, nu mai pot. Pentru tine ar trebui să-mi dea un ONG bani grei, pentru foster parenting. Dămădracu, nu sunt Maica Tereza, vorba unui prieten. Aici, domnule, chiar ai dreptate, da’ mă las de maicaterezism, că nu-l pot duce. 😉


  176. 176
    Edle:

    Sigur, Nora. Indirect, da.

    Uite, o reclama care ma enerveaza:

    http://www.youtube.com/watch?feature=fvwp&NR=1&v=J9fkHVZjg7k

    Bine, acum nu zic ca n-ar vinde. 😉


  177. 177
    Danny:

    Ana, s-a stricat Pandora. Cine o repara?


  178. 178
    Edle:

    Neata, Danny! 😆


  179. 179
    Danny:

    Neatza, Dana! Cum te simti?


  180. 180
    Danny:

    Dana, ni s-a stricat Pandora. Ce ne facem?


  181. 181
    geluodagiu:

    De ce se face atata publicitate la publicitate?

    Pai in zona asta se invart banii virtuali, cei de pe cardurile celor ce nu produc nimic.

    Daca un bou trage la deal un car, apar imediat mustele:

    -Iubi, iubi-bou(y)! baga-mi si mie…nu…nu draga, banii pe card. Stiiiii..tu(miaauuu) ca fara mine, fara baazz, bzz a taaaa…nu poti urca dealul…


  182. 182
    Costelus:

    Vrea cineva praf?


  183. 183
    Nora:

    http://www.simonatache.ro/2012/10/13/nu-ar-trebui-donam-1-euro-invitatia-secom/

    Zice Simona Tache aici că angajaţii Secom s-au luat la harţă cu oamenii indignaţi pe FB. Mai spune şi că domeniul „iubeşte-i.ro” a fost înregistrat cu puţin timp în urmă, ceea ce demonstrează că nu gândiseră de la început campania aşa.


  184. 184

  185. 185

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *