Râie de la Mărgineni

Pe Râie mi l-a povestit cineva vineri-noaptea. Un om care i-a stat oarecum în preajmă vreo şapte ani. Aşa că asta e poveste la poveste sau poveste de poveste. Cum vreţi voi.

Râie e om serios. Are nevastă şi vreo câţiva copii, uite că nu mai ţin minte câţi. Oricum, tot ce câştigă în Spania îi trimite mă-sii, că aia bătrână e responsabilă cu finanţele. Ea le dă nurorii şi nepoţilor bani de buzunar, decide cu ce se-mbracă şi se-ncalţă toată casa, ce şi cât mănâncă, dacă ăia micii au voie la discotecă, să fumeze şi să bea. Râie e de multă vreme în Spania. A avut acolo şi-o amantă, tot o ţigancă, şi-a făcut cu ea alţi doi copii. Dar a părăsit-o pentru o localnică mult mai în vârstă decât el. Cu vreo treizeci de ani. Aia s-a amorezat de el, a convins-o ţiganu’ să-şi vândă casa, i-a luat banii şi i-a trimis mă-sii. Ca de obicei. Că nu contează sursa. Baragladina gestionează tot.

Râie munceşte foarte mult. Ziua şi noaptea. Are cam un metru patruzeci şi e sfrijit ca posmagii, dar are energia unui gladiator. Toată ziua fură. Cel mai mult îi place în magazinele de haine. Îşi ia ţoale de un euro bucata, intră în magazin, se dezbracă, sigur că pe rând, Râie nu e exhibiţionist, de fiecare şi se-mbracă întotdeauna cu marfă nouă. Iese pe uşă cu mâinile în buzunare, iar la colţ îl aşteaptă clienţii, fiecare având pregătit alt rând de haine chinezeşti, trei euro tot autfitu’, că-n Spania nu poartă el şosete, că e cald şi iarna, şi nici curea, ca să nu râmâie Râie despuiat după ce livrează marfa. Dacă vrei şi bicicletă, poate să-ţi aducă şi asta. Numai că-ţi spune să nu vrei de-aia de cinşpe mii de euro, că ţi-o fură bagabonţii de ţigani. Te consiliază, carevasăzică. Dar face asta numai cu clienţii vechi. E musai să-i câştigi încrederea, că vine şi respectul.

Râie nu fură niciodată mâncare. E sub demnitatea lui. Se mai întâmplă, în timpul incursiunilor în scopul înnoirii garderobei altora, să i se facă foame. Foarte bine. Îşi ia o ciocolată de o juma’ de kil, că-i plac dulciurile, zice că mă-sa nu i-a dat când era mic, o mănâncă pe toată, dar ajunge la casă, în hainele furate, însă cu ambalajul ciocolatei înfipt în ochii casieriţei. E un domn. Plăteşte.

Sigur că l-au prins de nenumărate ori, mai ales din cauza faptului că ai lui clienţi depăşesc cel mai adesea dimensiunile manechinului şi atârnă pe ţigan hainele ca pe ulucă. Dar ăsta e un motiv secundar, că ştie Râie cum să se mişte, să pară mai înalt şi cu o greutate ceva mai aproape de normal. Problemele apar numai când e obosit şi nu-i mai iese rolul de jeomanfiş. Până la urmă, e un fel de artă a controlului. Cum te abaţi, cum te înhaţă ăia şi te duc în spate, să te ia la întrebări, să te despoaie, să-ţi ia hainele, să le caute pe-ale tale prin cabinele de probă, să te pună să te-mbraci şi să te dea, în mod nepoliticos, afară. Altceva nu-i pot face lui Râie, că are el întotdeuna grijă ca paguba să nu depăşească suma legală. Da, nu ştiam că, dacă furi sub cinci sute de euro, îţi iau marfa şi te-alungă, dar nu mai mult de-atât. Râie ştie şi de-aia-i trimite mă-sii bani cu precizia unui ceas elveţian.

Dar Râie nu e găinar decât ca hobby. Zilnic, e drept, dar nu judecăm frecvenţa manifestării pasiunii oamenilor. La o adică, te poate ajuta şi dacă vrei o maşină. Cum faci? Îţi iei o căzătură, cu tablele fluturând, şi cauţi acelaşi model, dar într-o stare foarte bună. Râie se duce, de obicei noaptea, şi-i schimbă numerele. Tu suni la poliţie şi anunţi că ţi s-a stricat maşina. Ei vin, dând mereu dovadă de promptitudine maximă şi multă solicitudine, ţi-o ridică şi te-ntreabă unde vrei să ţi-o ducă. Tu alegi locul în care o vei dezmembra şi-o vei vinde bucată cu bucată.

Până la urmă, Râie nu este decât un domn cu mâini fine şi dibace, cu nuanţate abilităţi sociale şi cunoştinţe exhaustive de psihologie practică. Paradigmă. Asta dacă el există cu adevărat.

Foto: Andrei Cartas

288 comentarii la “Râie de la Mărgineni


  1. 1

    ai sclis folositol?! ai?!

    că altfel nu citesc…


  2. 2
    Ana:

    Nu. Nu citi. Mai bine pune-mi poza pe care o cheamă Mână. În deschiderea din pagina de gardă.


  3. 3
    Raj:

    Dna Ana: Puteti sami dati adresa exacta a lui Raie ? Ca vreu sa-i iau gatul. Are cunostinte exhaustive, ha ?


  4. 4
    Ana:

    De unde să ştiu eu? 🙄 Aş fi înclinată să cred că Râie e folclor.


  5. 5

    e bine aşa? poza?

    Nora, ai idee de ce merge aşa de greu?


  6. 6
    Ana:

    Nu e bine. Vreau ca ăla cu ţâgara-n bot să fie imagine reprezentativă, iar mâna să fie în deschiderea de pe home page.


  7. 7
    costelus:

    Saracu’ Ponta! Daca apela la un profesionist sa Raie, nu se mai prindea nimeni cu plagiatu’!


  8. 8
    costelus:

    S-o futut pistolu’ …

    Vedeti ca n-aveti cache deloc, isi trage toate imaginile de fiecare data. Hmm, si sa nu vina Nora dupa noi cu toporu’ la sfirsitul lunii cind vine factura pentru bandwidth :


  9. 9
    Nora:

    Salutare. N-am idee. Văzui că ziceţi că s-a stricat. Returna cumva mesajul ăla cu „data base error connection”? Că şi ieri parcă s-a stricat aşa.

    Oricum, îl sunai pe tipul cu serverul. Nu ştia nimic, dar zise să-l anunţ dacă se mai întâmplă, nu de alta, dar are şi el nişte site-uri pe acelaşi server. Iar pe el l-ar durea mai mult.

    Îl sunai şi pe F. şi-l rugai să ne facă şi drăcia numită cache.

    Costeluş: n-am topor, nici măcar un amărât de făcăleţ. :mrgreen:


  10. 10
    Nora:

    Râie e un domn, ce să mai!

    (vouă tot prost vă merge? La mine e ok acum.)


  11. 11

    pare că merge bine.

    chestia s-a întîmplat exact în perioada în care Ana a fost în admin. ea edita, punea poze, chestii din astea… pe urmă am intrat şi eu să fac ce mă rugase şi a fost şi mai mare înghesuiala.

    cred că de la asta s-a tras. poţi să întrebi specialistul, Nora…


  12. 12
    Nora:

    Ana, dacă pricep bine ce vrei, nu se poate. Poza reprezentativă e cea care apare pe homepage, indiferent că e vorba de coloana mare sau de ultimele buline. E aceeaşi.


  13. 13
    Nora:

    Nu, Andreea, nu se poate să fi fost de la asta. Trebuie să meargă normal oricâţi oameni ar fi în admin. Iar ieri, când a picat, nu scria nimeni nimic. Trebuie să fi fost ceva la server.


  14. 14

    m-am lămurit eu cu ea. o să fac cum mi-a spus.

    totuşi, nu merge prea grozav. 🙁
    comentariul de dincolo a intrat în cam… două minute.


  15. 15
    junghiul:

    E util omul!
    Când nu le iese ălora inventarul, el ar fi acar(ian)ul Păun.


  16. 16
    val_one:

    Lâie Paladigmă?

    noloc că am diaclitice… 🙄


  17. 17
    Ana:

    Nora,

    Mi-am dat seama, dar mergea atât de greu totul, încât nici n-am mai şters comentariul. Am plecat acasă.

    Muză,

    Da’ eu nu-l văd pe-ăla cu ţâgara-n bot.

    Junghiul,

    Continuu să cred că omul ăsta a fost „realizat” din mai mulţi oameni. Dar cine ştie…

    Val,

    Noloc, noloc. 🙂


  18. 18
    Raj:

    Chiar asa, daca stiam sa mazgalesc cu diacritice, altfel imi iesea ce voiam sa zic. Asa in general. In particuler, imi place ceat scris Dna Ana. E tipu de text caremi place. Cu bagabonti, cu scursuri ale societatii, ca doar fac parte din peisagiu, nui asa ? Astia nu vor sami dea drumu acasa tulemumancur. O faceam io pa grozavu, dar ma ofti totusi……….. Dna Andreea: cumui dupa nunta ? Va doale capu ? La restaurant sau la cort langa bloc ? Mireasa, tenera, au fata batrana ? Ginerica cu chelie frontala ? Da` pinguinu ati dansat ? Mizilica a cuprins si clasica branzica sau cascaval ? Mazline, 4 sau 5 ? ……….. Dna Nora: cum va simtititii la 31 sho luna ? Aveti copii ?….. Junghy: esti pe pod ?………. Val: tu locuiesti in Romania ? ……….. Costele, pot sati pun intrebari ? Te superi ? Pari sa fii moldovean. Nush de ce….. E un tampit in salon care mananca o paine la o masa. Eu mananc o paine per saptamana. O asistenta e cam catranita. Cum intra in salon, ochii ei zic: ceati venit pe capu meu hiratziaidracului !


  19. 19
    Ana:

    Raj,

    Ia să nu stai tu degeaba în salon, că iar ţi-o ia razna glicemia. Pune mâna şi scrie ceva într-un .doc, strânge bine sacu’ la gură şi, în două-trei zile, să punem şi noi un text că bate vântu’.

    De data asta m-amestec şi eu, ca să ştii. De la lene ţi s-a tras. Dacă scrii, eşti bine. Garantez eu.


  20. 20
    Nora:

    Ana, îl vrei pe cel cu ţigara să fie imaginea reprezentativă? Şi taraba cu legume ce să fie?

    Raj: n-am copii, cred că m-ai mai întrebat. Mă simt foarte bine, mulţumesc, ceea ce-ţi doresc şi ţie. 😀

    O colegă are o vecină. Vecina îndeplineşte şi funcţia de femeie de serviciu în bloc. Ea are o găină pe care o plimbă aşa cum alţii îşi plimbă câinii. Periodic îşi drăcuie vecinii. Vecina, nu găina. Tot aşa zice, ca asistenta lui Raj: „hire-aţi ai dracu’ să fiţi că nu vă mai satură Dumnezău!”. Drăcuielile au loc atunci când face curat la tomberoane.


  21. 21
    andreea:

    gata. l-am făcut


  22. 22
    Ana:

    Nu, Nora. Probabil am eu vreo problemă la computer fiindcă văd că exsită două poze în text, aşa cum am vorbit cu muza, şi taraba cu fructe ca imagine reprezentativă, dar pe ăla cu ţâgara nu-l pot vedea. Tu-l vezi?

    Cu drăcuielile ce să zic… Mi-am întrebat şi eu Anu cum o să facem noi când ne-om certa, cum vede el situaţia, ca să mă pregătesc. M-a liniştit imediat, spunându-mi că noi n-o să ne certăm niciodată, dar, dacă-mi lipseşte asta, am putea să ne drăcuim. Ceea ce m-a cam speriat pentru că eu nu ştiu să drăcui. 🙁


  23. 23
    Ana:

    Aaaaaaaaaaaaaaaaaaa….

    Mulţumesc, muză! Ce băiet frumuşăl!


  24. 24
    andreea:

    am uitat că, uneori, copipeistul nu rezolvă chiar totul… 🙄


  25. 25
    Nora:

    Păi, cred că nu-l pusese Andreea atunci. Sau nu dădusem eu refresh la pagină. Acum, da, îl văd şi eu.


  26. 26
    Nora:

    Femeia aia zice „drrrrrrracu”. Cu un „r” foarte, foarte vibrant, mai ceva ca ăla hispanic. 😀 Mă gândesc, poate, o ajuta la elementul de „fioroşenie”.


  27. 27

    eu mai mult decît:

    aaaaa… AAAAAAAAA… ULÎTULEEEEE!!!!!

    nu ştiu să mă cert. 🙁


  28. 28
    Ana:

    Da’ nu vă place de el? Mie mi se pare adorabil. Altfel, oamenii ăştia nu sunt ţigani, ci indieni pozaţi de Andrei la prima lui vizită. 🙂


  29. 29
    Raj:

    Pai despre ce reacu sa scriu ? Un tampit tocmai manca pe hol paine dintro punga. Mai mult ciuguleste firmituri. Are o pijama din aia cu dungi, papuci din aia care nu se mai gasesc acum, din musama maro, co mana scoate cateun biscuite din buzunar. Cu cealalta mana fumeaza. Are barba cam incalcita si prezinta firmituri intransa. Ce caut io aicea ? Miam alungat familia acasa. Mie rusine ca tot vin mereu. Chiar nam nevoie de mancare. Ce dau astia la spital, e suficient. Am gasit si mere acre la chioscu spitalului. Din alea verzi, speciale. Incalcitu are izmene albastre vatuite pe sub pijama. E un ciudat. Cel mai mult imi place de unu care se duce sa faca pipi din juma in juma de ora. De cate ori intra zice cai cald afara. El nu dafara vine, ci de pe hol. Un medic barbos trece din ora in ora pe hol. Fumeaza pipa. Astia nau apa calda. Miam incalzit cu fierbatoru. Cu un ibric spal picioarele, cu alt ibric, curu, cu altu subtiorile. Maine dezertez. Iar a bagat capu pe usa asistenta aia cu fatza de 2 pachete de tigari, juma de vodca si 15 nesuri pe zi. Are ochii galbeni


  30. 30
    Ana:

    Din păcate, eu ştiu şi nu sunt deloc mândră de asta. Spumeg, fumeg, dau în clocot, pun oţel în voce şi ridic, dar nu prea mult, că nu mai e nevoie, tonul. Îmi trece în aproximativ zece secunde. Dacă nu, răguşesc rău.

    Aşa că ştiu eu de ce mi-e frică: de cum pot face eu. De-aia am vrut o mostră de la inamic, da’ am primit fix p. 🙂


  31. 31
    Nora:

    Lq ni,ic nu vq pricepeùi: Pqrc^^ n!qùi fi fe,i lqtine1 /,r green/


  32. 32

  33. 33

    Din bube, mucegaiuli şi noloi
    Iscat-am flumuseţi şi pleţuri noi.

    Şi cînd descliu eu viaţa din spital,
    Noloiul bîlbîl face: e-un legal!!


  34. 34
    Ana:

    Muză,

    Ultimul distih mă depăşeşte şi, în consecinţă, mă complexezidracu.

    Raj,

    Au ţi-am spus că eu aş mânca şepte pite o dată? Când m-oţi îngropa, să-mi puneţi pâine multă-n copârşeu, mai mult neagră şi cu coaja groasă, roşii coapte, cartofi tot copţi, ceapă de apă şi brânză de oaie sau de capră. Bine, şi ceva parfum, dresuri brune, să-mi aranjaţi părul frumos, cărarea pe stânga, o rochie foarte lungă, stil princesse, pantofi cu tocuri înalte şi-un sutien cu mult burete, asta dacă nu mă-ngropaţi în jilţ, ca pe patriarhi. Să nu prind flori şi lumânări de parafină. Rujul să fie mult şi roşu-psihotic. Rimel.


  35. 35
    Nora:

    Scuze. Aveam tastatura pe franceză şi nu mă uitam când tastam.

    Să traduc:

    La nimic nu vă pricepeţi. Parcă n-aţi fi femei latine! :mrgreen:


  36. 36
    Nora:

    Da’ cu florile ce-ai? Nu mă laşi şi pe mine să-mi fac un hatâr! Ce draci de înmormântare e şi aia?


  37. 37
    Ana:

    Io buchisisem latrine, dar nu şi femei. Ba, vezi bine că performez. Muza e saxonă. N-ai ce-i face, damă fină.

    Nu-mi plac florile. Nu-mi asum, dar asta este. Poate doar nuferii şi alea de câmp, dar mi-e milă să le scoţ din ecosistem. Şi-apoi, unde mai pui tu flori în ceapa aia cu brânză? N-ai manieră şi nici simţ artistic. 🙁


  38. 38
    Nora:

    Eu nu mă poci deplasa niciunde fără flori. Nicio milă faţă de ecosistem. Că nu le smulg din poieni, sunt flori crescute special pentru plăcerea nemernică a nemernicelor ca mine. 😀

    Poftim: nişte spice de grâu! Nişte margarete. Aş găsi eu ceva să meargă!


  39. 39
    Ana:

    Nu m-atinge la margarete, darling. Că sunt vulnerabilităţile mele. Când m-oi mărita, buchet de margarete-mi fac. E excepţia vieţii mele. Şi de-alea o să vă şi dau să mâncaţi, nu sarmale şi fripturi. Boluri cu margarete şi vinuri albe. Ok, băieţilor le strecor şi vinuri roşii, da’ carne nu pupă. Margarete cu brânză. Ăsta e titlu de roman. 🙂


  40. 40
    Nora:

    Şi mie-mi plac. Aşa o chema şi pe sora bunicii Elisabeta: Margareta.


  41. 41
    Ana:

    Asta cu mâncatu’ nu e o închipuire. Am visat că mâncam margarete, cu Vladimir Putin şi cu Ludmila, din nişte boluri mici, de lemn, la o masă lungă, rustică. Mâncam şi ne veseleam, ca-n Cana Galileii.

    Nu pot uita visul ăsta. Îl ştiu în amănunte. La fel ca şi pe ăla cu papa şi pe cel cu inorogul. Dar au fost de mult. Vreo şapte ani.


  42. 42
    Nora:

    Numai lumea bună în visele tale! Tot felul de dumnezei, mai mari sau mai mici. 😀


  43. 43
    Ana:

    😳 Mă ştii suflet sensibil, sălbatic şi democratic. 😉

    Mă duc s-o pup şi s-o-nvelesc pe-aia mică. A luat azi zece la Franceză şi la Română. Profesoara de Franceză i-a zis că are un accent uluitor. Era tare mândră, că ea n-a avut nicio legătură cu asta până acum. Mă rog, poate ce-i cânta mă-sa în leagăn, da’ nici mă-sa nu mai poate reconstitui mai mult de-atât în franceză. Ori o fi auzul ei, că altfel nu-mi explic. Sau poate nici nu trebuie.

    Ia să te pup eu şi pe tine! 🙂

    „Sur le pont d’Avignon… „. Ştii că n-am accente.


  44. 44

    Raj şi asistenta…


  45. 45
    Nora:

    Mai ales. 😆 😆 😆


  46. 46
    Nora:

    😆 😆

    Unul mai uscăţiv nu găsişi? 😆 Şi mai lungan. Că aşa s-a descris.


  47. 47
    val_one:

    gata? tleculăţi de faza molbidă? 🙄

    Ană, p-ăla cu papa şi inologul nu-l ştiu. 🙂


  48. 48
    Edle:

    Anaaaa, mi-ai adus aminte de Pipa, prietenul meu din copilarie.

    Ne-am intalnit dupa ani si ani, in Italia. Era oleaca mai inalt, parca si un pic mai negru si avea si el un hobby de asta.

    Aaaa, sa vezi ce bucurie pe capul lui cand m-a vazut! M-a strigat de la vreo cativa metri, mi-a strans mana (puternic), m-a intrebat si de familie.

    Eram si cu niste prietene care se uitau ca la urs, dar pe ele nici nu le-a bagat in seama. 😀


  49. 49
    Edle:

    Raj, dezerteazadracu!


  50. 50
    Ana:

    Val,

    Unul cu papa, altul cu inorogul. Ie doo. 😉 Lezolvăm noi şi cu biblioglafia.

    Dana,

    Ştii că ăştia văd numai femeile frumoase. Mi-a zis mie unul dintre ei. 🙂


  51. 51
    val_one:

    ie doo, iertăciune că mă grăbii. unul e cu papa sau cu Papa? 🙄

    oricum, ăla cu inorogul pare să fie mai palpitant. 🙂


  52. 52
    Igraine:

    Bonjour! N-am mai fost de ceva vreme pe aici, dar v-am făcut loc în tinda casei mele virtuale. Nu’ș de-o să vă placă acolo. Am făcut curat în tindă, mi-am vâcsit podelele, am schimbat giurgiuvelele. Mi-a luat ceva timp că nu mai îs fo tinerică și îmi ia mai mult timp.

    Ana,

    pupă mica franțuzoaică, s’il te plaît. Am visat că mergeam pe-o stradă micuță, în pantă, dar nu prea mare, stradă pe care mai fusesem, dar nu-mi aduceam aminte de unde e. Avea case ciudate, mai mult înguste decât late, cu deschidere foarte mică la stradă. Cu acoperișuri de țiglă și ochiuri mici de geam, cu obloane albe, din lemn. Case păcălici, le spun eu, că le vezi înguste așa, parcă le-a uitat cineva în vreo menghină. Dar când intri în ele… o minunație de case. Camere mari, tavane înalte, lampadare de cristal, lumină multă, covoare moi și dușumele impecabile de dans. Ei bine, mergeam pe strada asta, unde naiba e ea, aveam o valijoară de piele moale, maro roșcat. Fluieram un cântecel și pașii-mi erau în ritm. Am simțit o mână mică care mi s-a strecurat în palmă. Am uitat să mai fluier/cântat și mi-am pironit ochii în jos. O foarte mică fetiță, cu ochii cât juma de față, sfredelitori, blondă, cu păr mătăsos. Zâmbea ștrengărește cu juma de gură. Ca Heidi, din desenele animate, din anii ’80. Mă fixa cu ochii ăia incredibili de mari de parcă îmi transmitea ceva. Ne-am uitat lung, minute-n șir, una la alta. Parcă ne înțelegeam din acele priviri. Atunci. Acum… Dar nu știu ce-mi spunea. Apoi, mi-am continuat drumul alături de ea. A mers alături, fără să-și retragă mânuța din palma mea. Pe măsura ce înaintam silueta ei devenea abur. Un abur cu miros de mosc alb. M-am trezit, când nici abur nu mai era, cu un sentiment ciudat, amestecat. De gol, parcă. Dar pe măsură ce mă trezeam de-a binelea uitam ce am văzut în vis. Mi-a fugit gândul la Rada. Și-am scris, repede ca să nu uit maimult, ce-mi mai aduceam aminte. Pe-un șervețel colorat, cu flori tomnatice.


  53. 53
    Igraine:

    Nora, dragă adminesă,

    De fo 2 zile mi se încarcă al dracului de greu pistolu’. Ăst cu buline, nu cel din cutia de pantofi. Ce-o fi? La orice comandă, nu doar pe căprării.


  54. 54
    Nora:

    Igraine, nu ştiu ce are… Investighez, fără prea mult succes. O fi şi faza cu cache-ul, de care zice Costeluş (dar asta cred că ar explica încărcarea greoaie doar la anumite pagini, nu la toate).


  55. 55
    Edle:

    Eu cre’ ca vreti sa-mi arunc laptopu’ pe geam.


  56. 56
    Ana:

    Se spune/scrie crecă. 😉


  57. 57
    Nora:

    Scuze, oameni buni, n-am ce face, nu „e de la mine”. S-au trimis mailuri de plângere la cei cu hostingul. Pentru ale căror servicii, totuşi, se plăteşte. 🙁


  58. 58
    Raj:

    Dna Nora 45: Mai ales ce ? Ala priponitu de pat, arata naspa. Astia cu bucile lucrate au cuculetu mic. Daca aiai asistenta, io imi tai coarda de la giamping giumping………… Ingraine: terminati cu prostiile. Aratati traznet la varsta dv. Vopsiti podelele cu alb lacuit. Ma veti pomeni. Se intretine extrem de usor………… Dna Ana: Mai bine fara flori. Mie mi-e rusine sa umblu cu flori pe strada. Fara burete ca nui cazu. Mam bunghit la poze si consider ca stai bine cucupele. Nam vut sa hiu magar, dar stiti cumus barbatii. Io cand vaz o femee ma bunghesc la forme mai intai…. Edle ma invata la lucruri rele.


  59. 59
    Ana:

    Raj,

    Bureţi numai dacă mă-ngropaţi tradiţional. Că, stând pe spate, îmi intră sânii-n coaste. Deh, dezavantajele lui rigor mortis. Dacă mă-ngropaţi în cur, să nu-mi puneţi sutien deloc. Să nu mă strângă, c-apoi m-oi scula şi cine ştie…


  60. 60
    Nora:

    Raj: Mă ştii suflet sensibil, sălbatic şi democratic. Aşa a zis Ana. Şi eu am zis „mai ales”, adică „mai ales democratic”.


  61. 61
    Ana:

    E, eu am înţeles din prima, fapt fără precedent. 😆

    Aştept pupături, felicitări şi prăjitură cu ciocolată şi bezea. Să nu aibă sirop, că ajung lângă Raj, asta dacă mai apuc. Dacă nu, văzurăţi că n-o să fiu o moartă cu pretenţii, ci una affordable.


  62. 62
    Edle:

    Creca. Dracumaistie limba romana.

    Nora, stai linistita, ca nu-l arunc. D


  63. 63
    Raj:

    Pe la 10 ma vizitat Anica. Ala din colt caruias nui suntem niciunu pe plac, ma intrebat aratand spre Anica, cinei creatura. Iam zis ca sorumea a mai mare. Anica nu ia dat atentie. Desi era ora 10, Anica nu mirosea neam a beutura. Dintele-i lucea. Am intrebato ce ia facut. A zis ca la frecat cu sare. Era incaltata cu tocuri inalte, adica cu pantofii cu care nevastamea sa incaltat la ultima nunta. Ia dat ei co strangeau. Nui purtase deloc inainte. Pe umeri avea geaca lu fimea, cu fermoare si buzunare multe. Avea sio fusta pana in pamant. Ia dato nevastamea ca era prea scurta pentru ea , ca i se vedeau prea mult genuchii, ca ia zis fimea sa poarte peste genuci , cai are coltzurosi, nu rotunzi. Cica se poarta rotunzi, casai trendi. Dupa cum am observat, Anica sa pregatit indelung pentru aceasta vizita. Neaghezmuita, dintele sclipitor, maturoiul lipsa. Am intrebato cum de a reusit sa intre, ca nui nici ora nici zi de vizita. A zis ca ia facurt curte asidua aluia de la poarta. Probabil ca, din pricina de uluiala, paznicu a ramas inmarmurit, timp in care Anica sa strecurat printre aracii gardului forjat. Are un misto in ea Anica asta, ca va cruciti. Cand a fost prinsa fara belet alaltaieri in autobuz, ia zis controlorului sa astepte nitel. Ma sunat, a dcat pe spicher si la intrebat pe controlor daca recunoaste vocea mera. Controlorul a zis ca nu. Anica ia zis sa se gandeasca bine. Controloru a ingaimat deja pierdut, ca nu. Io dandumi seama cai la ananghie, am intrebato daca e cazu sai trimit niste oameni in ajutor. Nu stiam cai in autobuz. Controloru a coborat precipitat la prima statie. In cazuri extreme, Anica pluseaza.


  64. 64
    Nora:

    Ana, dar de ce ţii să facă ora de religie? Că na, o rezolvi acum, punctual pe faza cu păcatul ălora de stau împreună fără cununie. 😀 Dar cine ştie ce le mai spune? Şi, mai ales, cum o face?


  65. 65
    Ana:

    Genială! O vreau! 😆 Să-i pupi dreapta din partea mea când ajungi la muncă. Şi, apoi, cu foc, pe amândoi obrajii.


  66. 66
    Raj:

    Am pupato Dna Ana, am pupato deja…….. Dna Nora, desi is crestin practicant, io nas vrea ca fimea sa se marite fata mare. Is intrutotu dacord cucasatoriile de proba. Daca o avea trai rau cu viitoru ginere, chit coi avea 90 de ani iar ea 58, o iau acasa sho tzau io. Io iam zis sii zic intruna sa nu depinda financiar de berbatsu. Ea crede mititica-inaltoaica coi trai vesnic. Acu o saptamana mam plimbat cu ea pin cimitir, cam fost la socrumiu. Pe o alee, a citit po cruce : 1964 -- 19 si. Mia zis cu glas tremurand ca al din pamant ii nascut in acelasi an cu mine. Iam zis ca da. A doua cruce, tot 64. Urmatoare, culmea tot 64. Cand a vazut asta, a zis nervoaso-tematoare, sa mergem imediat acasa.


  67. 67
    val_one:

    da` se mai caţără cu rolele-n copac, Raj? 🙄


  68. 68
    Igraine:

    Neatza!

    Raj, minunat textuleț. După o noapte furibundă mi s-au dezlipit ochii pe Anica. „Neaghezmuită” de dimineață, și io ca Anica ta, am un guguloi dureros în ceafă de care trebuie să scap cumva. E un gunoi. Și dacă-i p-așa atunci să apelăm un prieten.

    Ana,

    Mi-l sfătuiești, de bine, pe omu’ ista al tău să scot gunoiul afară? Că-i pe extravilan la mine, dar pe intravilanul matale.

    Vii cu vidanja la București, Raj? În mijloc de Centru’ Vechi?


  69. 69
    Ana:

    Nora,

    Toţi colegii ei fac ora de Religie. De la început. Mă voi descurca, până se instalează Alzheimeru’, cu orice întrebare în acest domeniu. Puţine competenţe am şi eu, dar asta e una dintre ele.

    E o oră care le place tuturor, de fapt. Din câte am auzit, copiii pe care nu-i lasă părinţii la ora de Religie sunt trataţi diferit de toată lumea. Asta fiindcă, în general, părinţii vin şi-şi sfâşie cămaşa, model Caiafa, urlând că ei sunt atei şi că Religia e pentru retardaţi, iar ei vor ca pruncuţii lor să fie liberi, independenţi, raţionali etc. Sigur că asta se poate, dar acei copii sunt izolaţi de comunitate. N-aş face niciun gest care s-o vulnerabilizeze în raport cu comunitatea şcolară. Am văzut ce-au păţit copiii altor oameni: s-au autoizolat chiar şi de fericiţii lor părinţi, extrem de satisfăcuţi că şi-au scos odraslele din ghearele obscurantismului. Copii supăraţi şi debusolaţi, neacceptaţi de colegi şi de ceilalţi copii de la joacă tocmai din cauza atitudinii părinţilor.

    De-aia zisei că, deşi ştiu mai mulţi copii ce au părinţi divorţaţi, asta n-am auzit să fie vreo problemă. Dar nu ştiu eu toată lumea. Mă gândeam că poate, în 2012, oamenii s-au mai modernizatără la capete.

    Să ştii că ajustez şi programa la Română, Istorie, Geografie, nu doar la Religie. Numai la Matematică îmi declin competenţele. Acolo am nevoie de suport. Mai degrabă mă deranjează profesorul de Desen, care i-a speriat pe toţi. E aspru şi le spune că un desen e gata numai când consideră el că este gata. E, asta e incalificabil, dar numai mâine nu-i poimâine. Joia se va transforma în joiul.

    Adică faptul că femeia aia a călcat pe bec o dată în patru ani înseamnă că trebuie să n-o mai las pe-asta mică la Religie? Exclus. De ce să nu am o discuţie cu profesoara? Că o să mai tot predea. Şi altora.


  70. 70
    Ana:

    Igraine,

    Să-l scoţi, da’ păstrează capul. Măcar o parte.


  71. 71
    Nora:

    Cum adică sunt izolaţi de comunitate? De care comunitate?

    Mda, te descurci atâta timp cât afli despre ele. Dar nu ştiu dacă toţi părinţii, chiar şi cei cu competenţe în domeniu, află de toate câte li se spun la oră. Sigur, nici la celelalte obiecte nu află, dar mă gândesc că incompetenţa la altele, deşi gravă şi aceea, are alt gen de urmări a la longue. Adică e mai uşor să corectezi cazul şi funcţia sintactică a unui substantiv (să zicem) decât faptul că alea nemăritate sunt curve.


  72. 72
    val_one:

    tulve, Nola. 😉


  73. 73
    Ana:

    Comunitatea şcolară. Am văzut copii pe care părinţii i-au pus într-o astfel de lumină. Cred că am completat comentariul iniţial. Relativ de curând, o femeie îmi povestea cum i-a spus directorului şcolii unde învaţă fata ei că e un imbecil, un cretin, un iresponsabil. Doamna cu ateismu’ făcea spume, ameninţa, chestii raţionale. Copilul nu mai învaţă la acea şcoală, mama l-a luat de la idioţi. Copilul e izolat, fricos, ciudat.

    Ia zi tu Igraine cum e fetiţa.


  74. 74
    Nora:

    Şi ar mai fi ceva. Nu ştiu câţi părinţi mai fac ce faci tu, adică să urmărească atât de atenţi ce li se predă copiilor la şcoală. Pe mine, de exemplu, nu m-a ajutat nimeni la teme cu excepţia clasei întâi. În rest, eram de capul meu. Ce pricepeam, ce mi se preda -- aşa rămânea. Şi or mai fi ca mine. Plus că şi dacă părinţii deschid cărţile şi caietele copiilor, prea puţini mai pot ţine pasul cu ce e acolo. Iar maică-mii nici nu cred că-i trecea prin cap să pună la îndoială autoritatea şi pregătirea profesorilor. :mrgreen:

    În general, mi se pare că sistemul e total bolnav din moment ce părinţii ajung să fie paznicii profesorilor.

    În plus, n-ai nicio garanţie că, dacă te duci şi vorbeşti, vor schimba ceva. La urma urmei, e ora lor, nu?


  75. 75
    Ana:

    N-o ajut la teme decât dacă îmi cere sau dacă observ că nu-i e clar ceva când verific. Fata mea îşi face singură lecţiile. Eu sunt dintre cei nevulturoşi, părinţii colegilor ei stau pajură pe copii.

    Sâmbătă a descoperit că e o diferenţă între a stabili şi a se stabili. A fost la un concurs, le-au cerut sinonimii, printre care şi a se stabili. A venit mândră acasă, că a ştiut, fără să-i spună nimeni că se-ul schimbă tot. 🙂

    N-am nicio garanţie, evident. Dar o să explic eu, o să suplinesc eu. Fac asta şi pentru alţi copii, că mă sună părinţii să-mă-ntrebe, să-i lămuresc. Părinţii pe care-i cunosc. Mai mult nu pot face. Influenţez, ca orice om, zona mea. Dar sper că voi avea delicateţea şi capacitatea de a o convinge pe doamna. Nu mă duc ca dementa, mă duc frumos şi cuminte, cu dinţii acoperiţi. O iau cu binişorul, chestii. E o zonă delicată. Artileria grea o scot la capitolul uniforme, profesorul de desen etc. Sunt conştientă că profesoara de religie predă multor clase, de mulţi ani. Vreau s-o lămuresc, nu s-o umilesc. Şi vreau să fac asta eficient.

    N-o să mă duc superioară. E atitudinea cea mai păguboasă. Nu obţii niciodată decât scârbă cu ea. Oriunde.


  76. 76
    Nora:

    Bun. Acum şi tu generalizezi. Refuz să cred că toţi copiii pe care părinţii nu-i lasă la religie sunt marginalizaţi. Refuz să cred şi că toţi părinţii atei îşi rup cămaşa de pe ei. Refuz să cred şi că aceşti copii, cu părinţi atei, sunt fricoşi şi ciudaţi. Pentru că asta ar însemna ceva înspăimântător pentru propriul meu copil dacă îl voi avea, când îl voi avea. Nu mă consider o atee isterică, dar cu siguranţă nu va face ore de religie. Pentru că asta ar însemna că, în această ţară, doar copiii credincioşilor se pot dezvolta normal, fără să fie agresaţi de mediu.

    Dacă se întâmplă totuşi asta, vina nu aparţine doar părinţilor atei. Ci şi părinţilor credincioşi care nu-şi învaţă copiii că nu e ok şi normal să-i izoleze pe cei altfel.


  77. 77

  78. 78
    Ana:

    Bine, Nora. Refuză. Eu n-am spus toţi nicio clipă. Am spus ce-am văzut. Despre ăilalţi nu ştiu nimic. Nu sunt documentată statistic. Eu vorbesc numai din ce ştiu sigur. Câteva cazuri. Nu generalizez deloc. Toţi sunt liberi să facă fix ce vor.

    Da, vinovaţii…


  79. 79
    Nora:

    Da, ce-ai văzut tu. N-ai spus „toţi”, e adevărat. Dar ai prezentat situaţiile astea ca şi cum ar fi regula, pentru a demonstra ce soartă tristă au copiii părinţilor atei.


  80. 80
    Ana:

    Dacă sistemul e bolnav, ai varianta de a-l eluda. Puţini o şi pot pune în practică. Părintele poate muta copilul de la o şcoală la alta, încercând să lupte cu sistemul. Când te duci la profesori şi-i faci imbecili din astfet de motive, îi reclami la inspectorate etc., nu obţii decât marginalizarea copilului tău. Asta îl afectează cumplit. Mama luptătoare sau tatăl nu fac decât să determine izolarea copilului. Sistemul e format din oameni care îşi vor povesti unii altora cum face revoluţionara-revoluţionarul.

    Bref: nu vrei sistem, există şcoala americană, britanică, franceză, japoneză, europeană etc. Dar am vorbit cu părinţi care au copiii acolo. Majoritatea sunt foarte nemulţumiţi de regulile stricte din aceste şcoli. Nu, n-au probleme cu predarea Religiei, evident, dar au altele.

    Cred că fiecare trebuie să fie atent la copilul lui. Nici lui nu-i poţi acoperi necesităţile, parte fiindcă n-ai competenţe sau timp, parte fiindcă nu-ţi sunt clare şi-or mai fi şi alte părţi. Până la urmă, nu faci altceva decât să te străduieşti să faci faţă provocărilor fiecărei zile. E mult şi-atât. Mi se întâmplă des să nu fac.

    Rada se joacă de ani de zile cu copii musulmani, practicanţi sau nu, ortodocşi, catolici, neaparţinători vreunei confesiuni, adică având părinţi atei ori dezinteresaţi de fenomen, de protestanţi nu-mi amintesc. Cred că n-a cunoscut încă.

    N-am învăţat-o tolerantă. Asta e ipocrizie superioară, nesimţire. Am învăţat-o că oamenii sunt oameni. Toţi. Ce te face mai bun e cantitatea mai mică de răutate, nu altceva.

    Muzică,

    Ştiu: iarna nu-i ca vara. 😉


  81. 81
    Ana:

    Nora,

    Copiii părinţilor atei pe care-i cunosc eu, dar nu doar atei, ci turbat-atei, că nu sunt totuna, sunt trişti. Părinţii ăia dictează tot, nu numai în privinţa nonreligiei. Da, sunt doar trişti, pentru că şi eu îmi întristez adesea copilul, dar nu e doar tristă din cauza mea.

    Ateii calmi şi dezinteresaţii îi lasă la ora de Religie. Nu-i întreabă nimic în legătură cu asta. Ba îi lasă şi să se ducă la biserică, de obicei de Crăciun. Uneori, se organizează campanii de cuminecare a claselor. Ateii nu se opun nici atunci. Vorbesc iar despre cazuri concrete.

    În clasa a III-a, au venit în clasa Radei doi gemeni catolici: băiat şi fată. Mama a spus că-i lasă la ora de Religie, dar că o roagă pe doamna să-i lase să spună ce cred ei, când sunt ascultaţi, nu ce cred ortodocşii. Doamna a fost de acord. Niciun conflict.


  82. 82
    Nora:

    Nu te mai împiedica în cuvinte, ştiu că nu suporţi cuvântul „toleranţă” (dar na, în discursul public, politic etc n-avem altul mai bun), ai priceput exact ce-am spus, ştiu şi că Rada nu e genul ăla de copil ştiindu-te pe tine.

    Dar da, mi se pare curios cum o oră şi neparticiparea la ea, de orice ar fi, duce la aşa dezbinare cum laşi tu să se-nţeleagă.

    Şi da, există şcolile alea. Dar nu ţi se pare ciudat să mă duc la şcolile alea (pe care oricum nu mi le-aş permite, parcă numai clasa întâi e vreo 7 000 de euro la cea americană) doar pentru că cele publice (la care şi copilul meu are dreptul, ca plătitoare de taxe şi impozite ce mă aflu) nu pot respecta nişte condiţii minimale şi-mi discriminează, fie şi indirect, copilul?


  83. 83
    Ana:

    N-am vrut să demonstrez nimic. Am povestit câte ceva din ce ştiu. Repet: mă refer la ateii neatei. Ăia sunt în permanentă criză. Vezi cazul Yorga, recent. Am văzut astfel de sceleraţi în carne şi oase. Ăştia nu sunt atei, sunt oameni stricaţi la cap.

    Ateii adevăraţi sunt echilibraţi, nu li se ridică tensiunea şi nu devin exoftalmici când aud cuvântul Dumnezeu. Dar asta ştii prea bine.


  84. 84
    Nora:

    Hm, atunci probabil eu nu voi fi o atee calmă şi dezinteresată. Nu cred că mi-aş lăsa copilul la o oră -- nocivă pentru el, din punctul meu de vedere, sub presiunea mediului. Cum o fac „ateii calmi şi dezinteresaţi”.


  85. 85
    Ana:

    Nu, nu. Ateii calmi şi oamenii dezinteresaţi. Ăia nu sunt atei. În general, sunt numiţi ignoranţi, dar eu am preferat o variantă care, iată, nu e deloc neutr, deşi aşa am vrut-o.

    Tu vei face exact ce vei dori. Altfel, sunt convinsă că vei fi foarte atentă, în toate aspectele vieţii copilului, la raportul beneficii/riscuri.

    Unde dracu umblă Igraine, să vă povestească de fetiţă? Mama ei ne-a făcut bucăţi şi pe noi într-o juuma’ de oră, atât de agresivă şi abuzivă era. Dacă nu posed şi nici nu am făcut şcoală de asistente, n-am cum să fac oamenilor vaccinuri antirabice. Şi-apoi, pentru cât şi cum era ea de dementă, nici nu cred că există un singur produs. :mrgreen:


  86. 86
    val_one:

    mai plesălaţi şi voi nişte zîmbăleţi, pe ici, pe colo… 🙄


  87. 87
    Igraine:

    Doamne, Ana, fetița de care spui… Lola, pe numele ei, da, da, ați citit bine. Mama ei, o deșănțată în toate privințele, a ales acest nume fetiței ei, nume de care era foarte mândră, iar copila tare pafaristă. Adică în lumea ei. Nici una dintre cele două nu înțelegea nimic din ce li se întâmplă. Nici separat, nici împreună. Lola, o fetiță subțirică tare, cam ca cele din Biafra. Cu un corpușor de ață din care atârnau două mânuțe luuuungi, cu palme în care-ți era frică să pui și-un coș cu pâine, cu degete rășchirate, inutile. Nu știa, mica, la ce să le folosească. Mama o îndemna să facă lucrușoare cu degetele alea, dar ea era complet neîndemânatică la detalii, la chestii de finețe. Știa să scormonească în cochiliile goale de melci. Știa să arunce o piatră, da, dar să bage ața în ac… tare greu. Piciorușele îi erau atât de subțiri că te mirau că stau drepte, că nu se rup în secunda doi. Dar ciudățenia Lolei, în tot acest ansamblu, era capul. Avea un cap foarte mare în comparație cu corpul. Un cap de o formă perfectă în ciudățenia lui. Cu ochi enormi, vii, puternic maronii, care ardeau în orbitele adânc scobite. Gura era tăiată larg în obraji, iar vocea de o gravitate a unui om mare, a cuiva care nu știe că e copil, nu știe ce înseamnă copilăria. Și nu avea păr lung sau bogat. Niște firișoare foarte subțiri, de culoarea nisipului stins de fierbințeala soarelui de iulie. Tuns scurt. Imaginea ei m-a dus cu gândul la copii bolnavi de cancer. Lola era o singuratică, nu avea copii în preajmă, nu le dădea atenție. Nu era interesată de ei. Nu-i vedea. Se ducea întins către oamenii mari. Și-și înfigea privirea. Scormonitoare, naivă, curioasă, dar tristă. Înfiorător de tristă. M-a lovit rău tristețea din ochișorii ei. Ți se băga adânc în suflet, cu toată ființa ei. Nu ai cum s-o uiți. Iar Lola avea frică de mama ei. Instinctual. I se citea pe reacțiile corpușorului ei ciudat. Pentru fracțiuni de secundă rămânea stană de piatră când își auzea mama. Lola nu prea vorbea. Cuvintele îi veneau greu, își căuta din priviri ajutoare. Iar când o făcea era gângavă. Vocea îi suna ca unui om mare care fuma intens. O discrepanță uluitoare. Când am cunoscut-o a venit întins către mine și s-a așezat lângă mine de parcă ne știam dintotdeauna. Și-a așezat mâna pe brațul meu. Avea palma fierbinte, iar pielea ei maronie contrasta cu albul brațului meu. Brusc, mi-a luat mâna și m-a pupat pe dosul palmei. Cu buze moi de copil, cu bucuria gestului nefăcut cu mama ei, cu frica de respingere. Am simțit că-mi dau lacrimile, dar mi le-am ținut în frâu. Gestul ei mi s-a părut atât de ciudat. Era gestul unui copil care nu avea voie să-și dea drumul. Erau sentimente amestecate, oprimate, din sufletul ei. Era un gest spontan pe care l-a repetat. De fiecare dată era însoțit de privirea ei tristă. De fiecare dată o luam în brațe. Când a venit ziua plecării, Lola s-a suit în mașină, peste un teanc enorm de bagaje, și-a aranjat un locșor pentru corpul ei micuț, iar prin geamul deschis al mașinii mi-a luat repede-repede mâna și m-a mângâiat cu o tandrețe sfâșietoare.

    Bref! Lola este o creatură ciudată, specială, ținută sub tutela deșănțării mamei de care-i este frică, dar pe care, paradoxal poate, o iubește realmente. Universul ei este acaparat de imaginea mamei. Firesc pentru că tatăl nu există. El este prezent fizic, dar atât.


  88. 88
    Nora:

    Nu poci, Val_one. Poveştile Anei m-au impresionat teribil. În 5 secunde, mi-am văzut copilul nenăscut la colţ, marginalizat, cu mucii în bărbie, convins că e ceva în neregulă cu mămica ei, recte eu :D, şi de-asta doamna dirigintă, mama lui Ionică şi mama Dienuţei n-o lasă să se joace cu Ionică şi Dienuţa. Te rog să mă înţelegi şi tu, mamă oi-voi fi! 😆

    Nu ne jucăm aici! :mrgreen:


  89. 89
    vio:

    Eu mi-am lasat copilul la ora de religie aici,la inceput pentru ca nu voiam sa faca ceva diferit de ceilalti.Deja suntem straini,nu italieni.Iar pe mine mereu ma intreaba oamenii pe aici care e diferenta intre ortodox si catolic.Am zis ca nu vreau sa vina acasa in timpul orei de religie,ci vreau sa vada el cum e ,sa vada daca-i place.Le place tuturor,pentru ca profesoara e o scumpa,copiii o adora.
    Ba si la catehism l-am trimis in primul an,ca el vedea toti colegii in curtea bisericii si voia sa vada ce fac acolo.Dupa un pic de vreme s-a plictisit si n-a mai vrut sa mearga.Dar daca ar fi vrut eu l-as fi lasat,chit ca mi-a venit odata acasa si mi-a zis ca de mare vrea sa devina calugar,ca a invatat la religie ca au o viata frumoasa calugarii. 🙂 .Taica-sau a luat foc :))).


  90. 90
    Nora:

    O fi chemat-o Dolores, de fapt. Că Lola de acolo vine. 🙄


  91. 91
    Ana:

    Nora,

    Tu faci mişto de mine. Mişto. 🙂

    Igraine,

    De unde dracu ţi-a ieşit Lola? Sigur că nu-i vom spune numele, dar Lola? 😆


  92. 92
    Ana:

    Dar poţi să-l duci să se joace cu copii atei, făcuţi, nu născuţi, de părinţi atei. 🙂 Iar o idee de şcoală numai pentru copiii ateilor e foarte bună. Adică mai multe.


  93. 93
    Nora:

    HA! Eu chiar crezusem că o cheamă Lola. Mă gândeam la vreo mamă de-aia de crede că va avea vreo lolita, visând la nurii, riscurile şi păcatele aferente, combinată cu trăsături de la mama pianistei lui Elfriede, iar acum trebuie să reconfigurez totul! 👿


  94. 94
    Igraine:

    Lola, soro, că-i musai să fie în concordanță cu ciudățenia ei. Și-a mamei ei. Lola este atât de „strange” pe cât e și numele real. Ambele i se potrivesc copilei.


  95. 95
    Nora:

    Hei, eu vreau să se joace cu toată lumea. Iar toată lumea să se joace cu el că de nu jar mănâncă! Lumea, nu copilul! Ia vezi! 😆


  96. 96
    Igraine:

    Nora,

    Reconfigurează, că nimic din ce e copilul și combinația cu mama ei nu duce la vreo Lolită. Nimic ingenuu, nimic diafan. Lola noastra e chintesența nedespuierii de prejudecăți.


  97. 97
    Edle:

    Eu n-as spune ca e un copil ciudat. Mi se pare un copil speriat si trist.


  98. 98
    Nora:

    Păi, mă prinsesem eu că din descriere nu e vreo lolită. Rămân pe componenta personajului psihopat creat de austriacă.


  99. 99
    costelus:

    Nu stiu daca vina cea mai mare apartine ateilor fanatici sau statului roman care impune astfel de obiecte discriminatorii in scoli. Sint de 10 ori mai multe biserici decit scoli, de ce dracu’ nu pot organiza popii cursuri de religie duminica, in biserica? A, ca n-au timp, duminica mai ales au de umblat dupa capatat.

    Cine-i Yorga?


  100. 100
    Igraine:

    Nimic din poveștile Anei nu mă duce cu gândul la situații atât de exagerate, admineso. Sunt atât de multe situații din astea povestite de Ana… că ele, fără dorința/voia mea, devin majoritare. Iar in locul minoritarilor stau celelalte. E cu susu’n jos. Odată cu poveștile Anei m-am întors în timp, pe vremea când nepoții mei erau la școală, și ne loveam de astfel de situații. Și dăi și descâlcește. Explică părinților, explică, apoi, nepoților.


  101. 101
    Ana:

    Atunci, Nora, adventus ateismus (!), n-ai decât săpricepidracucănuenicioproblemă. Dar niciuna. Numai dacă te zgârmi tu, dă sângele. Altfel, nicio şansă. Nimeni nu îndoctrinează pe nimeni.

    Uite, fuserăm la baltă pe 30 septembrie, ne scăldarăm, se jucă Rada cu şase câini, doi adulţi, patru pui, îi învăţă să înoate, bunele maniere, mâncatul cu gura închisă etc. Să spuie I, care a participat frenetic la procesul de educare a căţeilor.

    Unul dintre prietenii noştri, un mucalit care-mi recită din Barbu cu orele, de măsimtdracu Lapona Enigel, a zis că lui îi place colindul care reia foarte des versul: Dă, Domnului, Doamne!.

    Numai că a precizat că în afara majusculei iniţiale nu mai e niciuna şi, evident, nu există nicio virgulă. Noi am râs, Rada mi-a cerut explicaţii, i le-am dat, a râs şi ea. Gata. Mare brânză. Ce atâtea beţe-n cur?!


  102. 102
    Ana:

    Dana,

    Igraine e romanţioasă. O ştii. Crede-mă pe mine, mă ştii scârbă. Copilul e puţin spus ciudat. Ăsta fu un eufemism.


  103. 103
    Edle:

    Hm. Am citit eu… altfel, probabil. Sau e poate pentru ca nu-mi place deloc cuvantul asta.

    Cati ani avea fetita, ca am uitat sa intreb?


  104. 104
    Ana:

    Şase ani. Aproape. Sau e mai mare, I? Da, cred că da, că a făcut o clasă pregătitoare. Parcă acum intră la şcoală. Copila nu avea ore de religie până acum, dar a avut un fel de scenetă de Crăciun şi atunci a luat mă-sa foc şi a dat şcoala cu cracii-n sus.

    S-a dus la director furibundă şi i-a zis cam aşa: Nenorociţii dracului, n-o să-i spuneţi voi copilului meu că există Dumnezeu, după ce io am muncit atât cu ea ca să nu fie ca troglodiţii ăilalţi! Puteţi fi cât vreţi de tâmpiţi, dar n-o să-mi prostiţi voi mie copilul! Retardaţilor!


  105. 105
    costelus:

    Da’ acuma cred ca sint obiecte mult mai timpite si nocive in scoala decit religia. Matematica de exemplu …

    De fapt, daca stau si ma gindesc bine, cam toata scoala nu-i decit un cumplit mestesug de timpire.


  106. 106
    Igraine:

    Dana,

    Nuștiu exprimare mai puternică pentru ce este Lola. Da, sigur că e tristă, speriată, dar așa copii am mai văzut. Parol. Cu Lola e complet altceva, crede-mă. E ciudată pentru că ea crește într-un mediu de așa natură. Părinții ei sunt niște ciudați. Unul este ținut sub propiul papuc, papuc pe care și-l autoimpune, iar celălalt este o închipuită, o desănțată-n vorbă și-n port, o măcinătoare de sentimente reale.

    Sunt oameni, pe lumea asta, care, după mine, nu ar trebui să fie niciodată părinți. Ăștia doi fac parte, cu brio, din categoria asta.


  107. 107
    Nora:

    Ana, cum dracu’ să nu fie nicio problemă când singură zici că odraselele ateilor -- isterici sau nu, nu contează -- sunt marginalizate de comunitatea şcolară? Altfel, da, if you go with the flow, nu dă sângele, ha?

    Iar într-un fel, asta spune şi Vio. Şi-a lăsat copilul la religie ca să nu simtă şi mai mult presiunea alterităţii. Altfel, da, profii pot să fie nişte simpatici şi nişte scumpi. Dar nu despre asta discutăm aici.

    Şi da, n-am avea problema asta, n-ar şti probabil nici dracu’ în ce cred sau nu părinţii dacă n-ar fi aceste ore de religie. Faptul că există îi forţează pe părinţi să-şi aleagă o tabără sau alta, iar pe copii odată cu ei.


  108. 108
    Edle:

    Inteleg, Igraine. M-a intristat povestea asta, pe bune.


  109. 109
    Ana:

    Nora,

    Soluţie. Practică. Ai?

    Vrei cu toţi copiii, dar să nu ţi-l îndoctrineze nimeni, deşi ţi-am spus că, cel mai adesea, nici nu e vorba de îndoctrinare. Păi, care sunt ăia toţi copiii?

    N-o conta pentru tine, dar eu am făcut diferenţa dintre scandalagii şi restul lumii. Nu cunosc niciun caz de ateu care să fi cerut frumos şi normal ca odrasla să nu participe la orele de Religie. Că se poate. N-am zis că n-o fi, nu cunosc eu. Nora, eu vorbesc numai despre ce ştiu. De ce extrapolăm? Vrei să mă duc să mă documentez? N-o s-o fac, nu mă interesează. Scandalagiii, de orice fel ar fi şi orice ar revendica, obţin un rahat.

    I,

    Parcă te duseşi prea departe cu unii n-ar trebui să fie părinţi. Oamenii se mai şi schimbă. S-o mai ogoi şi ea la un moment dat, mai creşte şi fata…

    Pe mine m-a frapat faptul că e un copil neliber, nelăsat din mână, nefericit, ce să mai. Dar mai trece şi timpul şi poate o să fie bine. Sau măcar mai bine.

    Costeluş,

    Cum adică fără Matematică? Înnebunişi?


  110. 110
    Nora:

    Costeluş, m-ai înnebunit cu matematica aia. Matematica nu-ţi cultivă prejudecăţi, nu te ameninţă cu chinul şi osânda veşnică. Da, o fi neplăcută, dar cam atât. Religia, aşa cum reiese din manualele alea horror, e chiar înspăimântătoare. Că nu s-or ţine mulţi de ele e altă treabă, dar eu una n-aş risca.

    Şi încă ceva. Mi se pare cam exagerat cum asociaţi deviaţiile de comportament ale unor oameni (da, sunt cretini peste tot, şi la ortodocşi, şi la catolici, şi la protestanţi, şi în rândul ateilor) cu ateismul. Faptul că oamenii ăia n-au ştiut să-şi crească fiica, nu sunt atenţi la ea etc şi ce păcate de părinţi or mai avea ei, nu are nicio legătură cu ateismul. Decât cu cretinismul lor. Dacă văd un copil că plânge, nu-l întreb ce religie au părinţii sau dacă au.

    Altfel, fanatismul ateilor pute la fel de rău ca cel al ortodocşilor. Doar că iată, sare mai uşor în evidenţă întrucât ateii sunt minoritari.


  111. 111
    Ana:

    Ce înseamnă iată? Unde este evidenţa asta? 🙄

    S-a vorbit aici despre fanatism? Ce-am pierdut?


  112. 112
    Nora:

    Soluţia practică am mai zis-o de câteva zeci de ori: scoaterea orelor de religie din şcoală. Aşa ar dispărea problema. Nu ar mai fi nimeni marginalizat, iar ăia n-ar mai avea de ce să se isterizeze, ducând astfel la izolarea copiilor.


  113. 113
    Igraine:

    Pe vremea mea… da, sunt bătrână și dusă cu capu’, părinții mei nu au vrut să fac V-VIII la școala din cartier. Era o școală mică, cu profesori buni, recunoscuți în neamu’ lor. Dar era școală de cartier, școală în care foarte mulți elevi erau țigani, iar restul erau de condiție joasă. Ai mei nu aveau/nu au nimic împotriva țiganilor. Problema lor era de nivelul școlii. Avea avantajul că era foarte aproape de casa mea. Atât. Iar eu eram arondată, prin prisma adresei, acolo. au făcut eforturi uriașe ai mei să nu mă duc acolo, ci la una dintre școlile din Centru, la cele bune. Au reușit, dar nu știu cu ce eforturi. La școala bună, Al.I. Cuza, diriga era de română și credea cu sfințenie că nu trebuie să înveți ceva anume la literatură, ci poți citi comentariile foarte bune ale altor copii, din alți ani sau nu, să le înveți pe dinafară și deveneai, automat, un copil bun la învățătură. Îmi aduc aminte, înainte de examenul de admitere în liceu, ea a știut dinainte ce ne va pica la examen. Și ne dădea comentariile considerate de ea foarte bune să le învățăm pe dinafară. Și aia ne-a picat. Era tare mândră de ea. Iar eu am refuzat să mă mai duc la ea la ore, iar mama nu a vrut, inițial, să mă creadă. Acum mă amuz, dar zâmbetul meu e amar. Nu am învățat nimic de la ea. Gramatica am reluat-o după liceu, de la început, pentru că mi-am dat seama că mă fac de râs. Nu știam să scriu, nu știam conjugările verbelor, nu știam nici când am mai mulți de „i” și de ce, nu știam când și de ce un cuvânt se desparte cu cratimă. Și acum am spaime că nu știu. Noroc cu unii prieteni lingviști, câteodată.

    Iar nepoții mei au fost, la un moment dat, dați la o parte din gașca din care făceau parte doar pentru că mergeau cu mine la biserică, de Paște, să trecem pe sub masă. Și la Înviere. Și că știau colinde. A durat mult până au fost reacceptați, iar unii din gașca aia nu i-au acceptat, de facto, niciodată. Munca de convingere, grea tare, a fost și cu nepoții, dar și cu copii din gașca lor. Nepoții mei au înțeles că sunt considerați ciudați și nu înțelegeau de ce sunt ciudați, prin ce sunt ciudați. Cu timpul și cu multe explicații au ințeles.

    Da, profesorii sunt și faini, dar și proști. În școală, pe vremea mea, nu exista ideea de învățare prin joacă. Acum, cu dezvoltarea gândirii unora, se mai întâlnește ideea asta, dar pentru mulți e de neacceptat. Atât profi cât și părinți.


  114. 114
    Ana:

    Nora,

    Se prea poate ca eu să nu mă fi exprimat clar ori să te fi enervat tu. Ateismul virulent e una dintre formele de manifestare a… nici nu ştiu cum să numesc fenomenul în cazul acelei femei. Dacă ateismul lipsea, asta n-o făcea mai zdravănă. Am accentuat locul ăsta fiindcă despre asta era vorba aici, nu despre altele.

    Cred c-ar cam trebui să mă retrag. Se pare că nu sunt capabilă să mă fac înţeleasă. Mă deranjează foarte tare când nu se înţelege exact ce spun, iar asta, de bună seamă, are legăură numai cu nepriceperea mea. Ajung să mă enervez şi eu din cauza răstălmăcirilor, în care nu mă recunosc, şi cred c-ar trebui să renunţ la subiect.

    Nici nu pricep, ce e drept, de ce trebuie să răspund în locul sistemului.


  115. 115
    Nora:

    O femeie care reacţionează aşa de violent, jignind, ofensând etc, precum cea din relatarea ta e oricum, numai echilibrată, nu. În sensul ăsta, e fanatică. Şi da, ai zis că nu ştii atei care să se fi dus să ceară frumos etc.

    Te rog, să nu dramatizăm. Da, se mai întâmplă ca oamenii să nu se înţeleagă asupra unor lucruri, nu e musai să fie acord în toate. Şi nu, ţie nu prea ţi se întâmplă să nu te exprimi clar.

    Nu răspunzi în numele sistemului aşa cum eu nu iau cuvântul pentru ateii cu copii în şcoală. Dar, până una-alta, e un sistem pe care îl sprijini. Sistemul nu vorbeşte niciodată de unul singur. E crud, dar asta e. Un joc de rol, darling.


  116. 116

    tot aci sînteţi?

    mi-e şi frică să vă citesc…


  117. 117
    Ana:

    Nora,

    Scoate orele de Religie. Vorbim despre ce avem sau despre ce-ar trebui, din punctul tău de vedere?

    Lucrăm cu ce avem. Asta e regula. Ne adaptăm la ce este. Vrei să scoţi Religia din şcoală? Militează pentru asta. Ca să ai şcoli clean pentru copiii tăi.

    Dacă vreau să-i dau educaţie religioasă copilului meu, n-am nevoie de obiectul numit Religie. Nicio nevoie. Dacă profesorii fac gafe, indiferent de obiectul pe care-l predau, o să-i corectez. Pe majoritatea, acasă, explicându-i copilului, dar pe cei de Religie o să-i corectez la şcoală, tocmai fiindcă greşelile lor ar putea afecta copiii fără ca părinţii lor să-şi dea seama vreodată.

    Repet: lucrez cu ce am, nu cu obiecte ale dorinţei.


  118. 118
    costelus:

    Da’ eu nu asociez nimic, Ana, ea! Ea sa fie altoita! 🙂

    Matematica asa cum se face in scoala e doar un exemplu al inutilitatii scolii. Religia intr-adevar e de groaza. Dar nici cu matematica nu mi-e rusine 🙂


  119. 119
    Ana:

    Ce sprijin eu? În ce fel sprijin?

    Nu, nu dramatizez deloc. Nu eu.

    Costeluş,

    De cxe-ar trebui să fieu eu altoită? Ia, treci la tablă şi explică! E nasol să-ţi dai copiii la şcoală, asta e concluzia ce poate fi trasă din ce-ai spus tu. Sigur, dedesubt, dar încă se încarcă greu. Tu chiar crezi că există şcoli ori sisteme infailibile? Şi termină cu rahatul cu Matematica. Pot să fac singură şcoală cu copilul meu. N-am nevoie de profesori. Excepţia e Matematica. Acolo nu pot nişca nici măcar o sprânceană.

    Mama unui coleg de-al Radei m-a rugat s-o ajut la Română. E biolog. Ba nu! E pofesor universitar. Nu-şi poate ajuta băiatul la Română. O să-l ajut eu. Ce mare lucru?


  120. 120
    costelus:

    E nasol sa-ti dai copilu’ la scoala ca sa corectezi acasa greselile profesorilor. Mai ales la religie, unde obiectul e facut de la inceput gresit.


  121. 121
    greenfcknbin:

    „a dangerous method”, nu stiu daca l-ati vazut. e cu keira knightley in rolul pacientei, viggo mortensen -- freud si michael fassbender -- jung. o fut astia pe keira in continuu, de fapt, mai mult fassbender. o placere de film. foarte convingator, cu violente la partile moi. mai putin convingator este rolul de nebuna al keirei, teatral, gros, cu prea mult rimel. are si iubire. il recomand. se intampla mai multe chestii pe acolo dar nu le-am retinut data fiind natura filmului. sapte din zece.


  122. 122
    Nora:

    Ana, let’s face it. Faptul că o dai pe Rada la religie înseamnă că eşti de acord cu religia în şcoală, că ai cântărit relele şi bunele şi ţi-a dat pe plus. În sensul ăsta, da, sprijini sistemul.

    Mă mai gândii puţin :mrgreen: la ateii isterici. Zic şi eu: n-or fi isterici dintr-o nevoie de vizibilitate? Cam cum sunt homosexualii care participă la paradele alea gay pe care toţi le cred inutile şi nu pricep ce dracu caută ăia în stradă când „au de toate”. Adică, ştiţi voi, când simţi că statul şi societatea nu te iau deloc în serios, nu ţin cont de tine, deşi teoretic ar trebui s-o facă şi ştii sigur că se poate, atunci ieşi pe stradă pe tocuri de 12, perucă roz şi fustă mini şi ţipi: „idioţilor, sunt şi eu aici! Idioţilor, vreau şi eu ce aveţi voi! Am dreptul la ce aveţi voi!”. Atunci când te porţi normal nu te ia nici dracu’ în seamă. Sau nu mai ai răbdare, pur şi simplu. Aşa şi cu ateii cei isterici. Or fi exasperaţi, săracii.


  123. 123
    Nora:

    Am văzut secvenţe din el, Green. Oi reveni asupra lui. One of these days…


  124. 124
    Seva Tudose:

    „Râie” a lui Ana,hoț de Mall? ori „Pipa”lui edle (ce fu, nu înțelesei)

    Dacă vă povesctesc eu, de unul care a spart la jocuri și bingo prin București de-a băgat pe toți„dracii” în draci și prietena lui era „matroană” la Inter 🙄 😆
    și să vezi când au venit aici în USA ce mătănii făceau la biserică,erau credincioși 😆

    apoi mă duc și prin Canada,unde am cunoscut un alt român cu suflet,el fiind security și body-guard la un Strip-tease bar,toate nopțile,la rând…

    ce om cu suflet imens ? A adus/chemat din România vreo 2 3 fete,așa să danseze și ele acolo la bară 😆 😆

    la băutură multe spune omul, ce-i scapă din gură 😆
    😆 😆


  125. 125
    Nora:

    Ana, cred la mine se referea Costeluş când zicea că trebuie să fiu altoită.

    Sigur că poţi face singură şcoală. Dar nu e normal, Ana. Şi până când, Ana? Şi la liceu, şi la facultate, şi mereu?

    Iar na, tu şi Rada sunteţi norocoase. Dar restul copiilor? Ăia care n-au pe cine suna şi la cine apela? Aşa că e mare lucru. Că unii găsesc scăpări, portiţe, că pentru ei personal sistemul nu e aşa de rău, asta nu înseamnă nimic. În ritmul ăsta, ajungem să ne chemăm vecinii când avem nevoie de un dentist şi unchiul veterinar la intervenţii mai serioase.


  126. 126
    Ana:

    Nora,

    Am închis subiectul. Din acest moment, eu nu-l mai redeschid, indiferent ce s-ar comenta. Nu cunosc nimic în legătură cu acest domeniu, nu mă exprim.

    greenfcknbin,

    Excelentă critică de film. Mulţumesc. O să-l văd, cu siguranţă. Nota şapte e mare, dacă vine de la tine. Sper că e cu personaje fericite, că n-am chef de complicaţii.


  127. 127
    Nora:

    Seva, Râie e unul, Pipa e altul, prietenul lui Edle din copilărie. Uof, eu de ce n-am prieteni de-ăştia! 😀 Că sunt o antipatică şi-o scârbă, de-aia! 😆


  128. 128
    Nora:

    Mă disperă modul ăsta al tău de a închide subiecte, zici că te dor toate şi toate-s personale. La dracu’, nu-ţi pune pistolul la tâmplă, nu discuţi dacă n-ai chef, dar nu e cazul să trânteşti uşa şi să iei o mină aşa gravă. Take it easy.


  129. 129
    Ana:

    Mi-ai văzut mina? 🙄


  130. 130

    viggo mortensen — freud…

    pfiiiiiii…


  131. 131
    Nora:

    Nu, Ana, mi s-o fi părut după ton.

    Muzo, e de nerecunoscut. 😀 A fost oricum amuzant să-l zăresc şi pe Fassbender în pielea lui Jung după ce-l văzusem în „Shame”, ştiţi voi, ăla cu ghietul Brandon de-i luai apărarea mai acum câteva luni.


  132. 132
    Igraine:

    A,

    Poate am exagerat cu unii care nu ar trebui să fie părinți, dar nefericirea rămâne. Și e păcat, zau. Nici oamenii mari, nici copiii nu merită să fie nefericiți.


  133. 133
    Seva Tudose:

    Iar cât despre religie,eu cu vehemență spun,afară fețe bisericești din ȘCOLILE PUBLICE !

    Daaaaaaaaaaaaaaa,da,sunt de acord să fie școli ortodoxe,școli catolice,școli baptiste,școli penticostale șamd…fiecare în parte să fie sponzorizată de câtre biserica/catedrala/bazilica/templul/moscheia fiecărei religii în parte.

    cu fonduri de la părinți ori gardienii legali ai copiilor,cu bani de la enoriași/din caritate,de la fundații… șamd.

    aici majoritatea bisericilor,templelor/moscheelor au propriile lor școli de la grădiniță inclusiv clasa a 8-a ! Unii mai înstăriți(evreii,catolicii)au și licee !Nu mai spun că au și colegii.

    Plus în fiecare sâmbătă ori duminică(una din zile ori amândouă)la locurile lor de cult/rugăciune se fac cursuri
    pe categoria de vârstă. Părinții sunt în biserică,templu/moschie iar copii sunt separat în clase la cursuri de religie !

    Nu este Doamne,este suficientă religie ptr. un copil ? Inclusiv cea de acasă,rugăciuni spuse la fiecare masă,la culcare și sculare,fie la ieșirea din casă…la o injecție…traversarea străzii ???

    Nu aș dori să am un copil snob ! Sorry…,dacă supăr !


  134. 134

  135. 135
    Ana:

    Nora,

    Ai fost agresivă. Foarte. Pe alocuri, nu te-am recunoscut. Şi m-am enervat destul de tare. Renunţ fiindcă nu văd rostul. Vorbim dialecte diferite. La ce bun?

    Nu am niciun scop de urmărit. De ce aş continua un nondialog?


  136. 136
    val_one:

    tii, ce dar ai, Igraine! dacă aş întîlni-o pe Lola pe undeva, aş recunoaşte-o fără greş din descrierea ta. 🙂


  137. 137

    vă rog eu, nu vă mai certaţi. vorbiţi limbi diferite, plecaţi de la ipoteze diferite. nu aveţi cum să ajungeţi într-un loc comun.


  138. 138
    costelus:

    M-am referit la Ana, Nora poa’ sa ia bataie oricind, ca merita. 😀

    Am vazut deseori la Ana faza cu ateii isterici, si cumva, asa, printre rinduri, un timid semn de egalitate: ateu = isteric.

    Cred ca am fost clar si cu al doilea comentariu: nu mi se pare normal sa-ti dai copilul la scoala stiind ca vei avea de corectat idioteniile spuse la ora de religie. Nu mai bine se joaca afara in loc sa stea la ora aia?


  139. 139
    Nora:

    Oi fi fost. Chiar am încercat să nu fiu, dar na, avem sensibilităţi diferite. Te-ai enervat? Asta nu e nici bine, nici rău, e normal şi se mai întâmplă. Şi eu m-am enervat. Nici eu n-am vreun scop. Nimic din ce e aici n-are vreun scop. Senzaţia unui nondialog n-am avut-o, totuşi. Dar dacă zici tu…

    Privesc altfel lucrurile decât tine, asta o însemna că, da, vorbim dialecte diferite.


  140. 140
    greenfcknbin:

    ma gandeam eu ca o sa fiti interesate, am uitat sa spun de haine, absolut fenomenale. vad ca a pus andreea o poza.


  141. 141
    Seva Tudose:

    andreea,

    cine-i dânsul ? parcă-i fratele meu pe care nu îl am,dacă avea ochii verzi,puteam jura…


  142. 142
    Zâna Măseluţă:

    Ateismul e un soi de habotnicie, da’ pe invers! Cum poti sa fii atat de sigur ca nu exista??? Sau cum poti sa fii foarte sigur ca exista?

    Religia ar trebui sa fie scoasa din scoala asa cum se studiaza in forma actuala. dar copiii trebuie sa stie ce e aia religie, ca sa-i obisnuiesti sa gandeasca cu capul lor. Cum sa aibe o parere despre religie daca nu stiu cu ce se mananca.

    Pentru ca intunecarea mintii unui copil sa se petreaca e nevoie de mult mai mult decat ora aia de religie din scoala predata de toti nechematii, din manuale facute de oameni fara har. In forma actuala, ora de religie nu face prozelitism, asa cum si-ar dori Patriarhia ci din contra, ii indeparteaza pe copii de crestinism.

    Asa ca, Nora, poti sa-ti lasi linistita odrasla (viitoare) sa frecventeze orele de religie, asta cu conditia sa ai discutii permanente cu ea, sa o luminezi. Ca de tine depinde, nu de fanfaronii aia din scoli.


  143. 143
    Nora:

    Zâno, am zis de mi s-a acrit: pentru a şti cu ce se mănâncă ar trebui să se facă Istoria religiilor. Nu religia X. Cât despre întunecarea minţii, eu cred că e nevoie de mult mai puţin decât o oră pe săptămână. O mai auzii pe Ana de „cuminecarea cu clasa”!!! Asta ce draci mai e? Toate practicile astea n-ar trebui să fie personale, intime? Îi duc în coloană şi la spovedanie?


  144. 144
    costelus:

    Depinde zino, pe unii ii indeparteaza, pe altii nu, nu fi tu chiar asa sigura. Iar scopul religiei din scoli oricum nu e sa-i apropie pe copii de credinta, ci de biserica ortodoxa romana. Care se pisa pe credinta 🙂

    Pentru a sti ce e aia religie trebuie sa faci istoria religiilor. Si religia ortodoxa, si budismul, si cea mozaica sau islamul. Toate. Si-atunci copilul va fi informat. Dar nu asa, vii si spui ca singura religie corecta e aia ortodoxa, iar toate celelalte sint niste rataciri.


  145. 145
    Costelus:

    Ia uite, dilema gramaticala:

    1. Nora, fii cuminte!
    2. Nora, nu fi rea!

    Nu-i acelasi timp (imperadracu)? O data e cu un i, o data cu doi.


  146. 146
    Nora:

    Nu e nicio dilemă, Costeluş.

    Şi nu doar la „a fi”, care e oricum verb neregulat, există diferenţă de formă între afirmativ şi negativ la imperativ. Ci la o mulţime de alte verbe.
    Mănâncă! Nu mânca!
    Cântă! Nu cânta!
    Citeşte! Nu citi!

    Şi aşa mai departe.


  147. 147
    Nora:

    Ah, şi nu e româna singura.

    Vete! No te vayas!


  148. 148
    val_one:

    trecu furtuna, frumoaselor? 🙄 acu-i momentul să vă pup… 🙂


  149. 149
    Ana:

    Costeluş,

    Ai înţeles fix o juma’ de pulă! Nu-ţi spun ce să faci dacă nu ştii cum arată, că după aia zici că sunt rea.

    Cum îţi imaginezi că pun semn de egalitate între atei şi isterici? În ce limbă citeşti? 🙄

    Întru luminarea ta fiinţială: omul pe care-l iubesc e ateu. Da’ din ăla dur. Niciodată isteric. Acu’ fu mai clar?

    Igraine,

    Iartă-mă, am văzut ce-ai scris, numai că eram cam nervoasă. Îmi trecu. 🙂

    Val,

    Cu tine fusei şi mai tâmpită. Era vorba despre Ioan Paul al II-lea, nu despre mâncare. 😉

    greenfcknbin,

    M-ai convins, domnule. Eşti datdracu’ de persuasiv. O să caut filmul în seara asta, dacă zici că te sparge la codurile vestimentare. 🙂


  150. 150
    val_one:

    eu vreau să te pup şi tu vrei să mă-nnervezi, Ană! ştii că am alergie la anumite epitete. 😈

    glumeam, mi-am dat seama că nu de papa bun era vorba. 😉


  151. 151

    io deja mă uit. 🙂
    cînd se strîmbă, faţa Keirei are nişte unghiuri ascuţite uluitoare.


  152. 152
    Ana:

    Valonaş,

    Sunt sigură, da’ nu mai ştiam cum s-o dreg după aproape o zi. 🙂


  153. 153
    Raj:

    Atz terminatara ? Acui momentu sa scriu si eu. Ala de lunga mine care colecteaza paine pentru porci, a strans deja un sac. Are o suvita cum avea Basescul. La noapte creca io tai. Alaltu din stanga are unghiile la picioare galbene si groase dun centimetru. Cercai sa le tai. Unghiera na fecut fatza. Sa stricat, a iesit din plasele. Creca trebe un traforaj . Din ala de la lucru manual. Iam zis sa bage picioarele in apa calda sa se moaie. Am nituit unghiera si leam taiat. Vo cateva unghii au sariot pe ala seriosu din colt. Se uita cu repros la ce fac io acu. E serios ca un secretar de partid. E contabil, e omu cifrelor. E enervant de sobru . Noi cestialanti radem, glumim. Mancarea nui place. Ia adus nevastasa mancare dacasa. Nici aia nu ia placut. Asta care mia prumutat leptopu nu mai iese din Taraf TV. Am invatat toate cantecele saltarete. Iam luat pe toti siam incins o hora. Seriosu se uita scarbit la noi. O asistenta a bagat capu pe usa si a inchiso imediat. A intrat si doctoru ala cu pipa. Am incetat hora. El a zis sa continuam. Ala cu unghiile taiate, desi dansa descult, bocanea din cauza bataturilor. Maine ioi taia si beteturile co lama gilet. A intrat si asistenta a batrana cu dintii si ochii galbeni. Sa bucurat ca dansam, desi e o tipa sobra daca termina vodca. In spitalu asta sunt cam multi caini, in afara de directoru spitalului carei un nesuferit pus acolo pe criterii politice ca asa barfesc asistentele. Azi au venit unii sal ia acasa pe unu, in cosciug. Cosciug din ala tip vechi, nu ca astea ca daca le pui rezemate zici cai sifoniere. Lau lasat langa zid si sau dus sa termine formalitatile pe la birouri. Cosciugu a ramas singurel cateva minute. Am saltat cetisor capacu sa admir continutu. Era un minoritar. Desi era livid, tot brunetel era. Cum decedase ranjit, i se vedea tot auru din gura. Am ramas consternat ca niciunu din familie na tabarat pe doctori sai omoare, ca lea murit mortu. Erau vo cin ci tinerei bruneti langa sicriu si una mai batrana. Creca era nevasta mortului. Leam zis condoleante si Dumnezeu sal ierte. Femeia a zis ca la cate batai a mancat ea si copiii, nu cred co avea iertare. Daia na avut parte de scandal personalu spitalului. Ca decedatu era bulangiu. Unu dintre frati il certa pe altu ca ia fumat toate tigarile si la dat in pizda masii pe ala cu masa de fatza. Masa ia tras una dupa ceafa, da nu din cauza ca a vorbit aasa, ci ca nu trebuia sa fumeze toate tigarile. Am scos pachetu so servesc pe femeie co tigara. Au cerut si ceilalti. Mai bine scoteam pula.


  154. 154
    Ana:

    Dă şi mie, muză, te rog, doo scene. Bogdaproste.

    Nora,

    Uite cum stătu treaba. Io nu mă fasonai cu tine când îţi spusei că nu m-am exprimat cum aş fi vrut. Iar asta s-a întâmplat fiindcă am avut mult de citit azi, intrăm în tipar, şi trebuia să ne sincronizăm cu toţii. Şi scriam rupt, uitam lucruri, dădeam drumul unor comentarii incomplete. Nu spun în niciun caz că aş fi vrut să spun altceva, dar construcţiile discursive nu prea m-au reprezentat şi aşa am „reuşit” să evit ca niciodată nuanţele. Nu retrag nimic, evident, nici nu rescriu, nu reiau discuţia. Am vrut doar să-ţi spun că nu, n-am fost clară precum aş fi vrut. Mai ales la un astfel de subiect. Se cerea altfel de structură discursivă. Dar cred că nici p. nu mi-ar fi mers azi eficient şi rece, ca de obicei. Sau nemuritor, cum vrei tu. 😉


  155. 155
    Ana:

    Raj,

    😆 😆 😆 Nu mai pooooot! 😆 😆 😆

    Şi eu am dezgolit un mort uitat într-o anexă. Un domn mai în vârstă, corpolent şi împăcat. Aveam 16 ani jumate şi deja un ulcer frenetic. Am ieşit încet, să nu deranjez. În faţa mea a apărut un băiat înalt, brunet, cu ochelari fund de borcan. Mi-a zis că felul în care am închis uşa l-a făcut să se îndrăgostească pe loc. Nu i-am spus niciodată, că ne-am întâlnit cam un an după aia, ce văzusem eu în camera aia şi cum dădusem cearşaful de pe faţa omului. Ştiam că băieţii sunt sensibili şi, deşi ăsta avea 21 de ani, m-am gândit că n-ar fi elegant din partea mea să-l tratez ca pe o excepţie.


  156. 156
    Nora:

    Val_one: trecu.Pupă-ne! 😀

    Raj: 😆 feerie cu unghii, bătături, horă şi copârşeu! Film de Kusturica, nu alta. 😆

    Ana: bine, dă-le dracu’ de structuri.

    Muză! S-avem pardon! Nu fi cacolocataru’! Mai deunăzi ne-am certat (exact!) că el, uitându-se la un film cu Keira, zicea că fata asta când e frumoasă, când e foarte urâtă. Ceea ce eu n-am putut tolera (iaca, Ana!). Keira e frumoasă orişicând, în mod continuu!


  157. 157
    Costelus:

    Valonas, eu am riie.


  158. 158
    Ana:

    Costele,

    Mai bine fă rost de-un sculament. E cinstit şi bărbătesc. Ajută mult şi la cap.


  159. 159
    Ana:

    Nora,

    Taci, că iar mi-aduc aminte cum era Elizabeth mai bărbată decât Darcy. N-a fost cu ceartă, că eu eram de acord, dar am văzut cum încolţesc muşchii pe Keira şi se şi expandează. Dar era vorba de personaj, de carte, numai că io jelisem filmu’ de vreo trei ori, dacă nu mai mult, în doo săptămâni, şi nu mai făceam diferenţa. Sigur că aia e frumoasă tot timpul, chiar dacă muza se jură că aia e anorexică şi pune poze cu mânuţe firave.


  160. 160
    Raj:

    Continuarea e la 491 la „”Omul si locul…”” in care arat ca a venit o vizitatoare cu ciorba de porc


  161. 161
    Costelus:

    La riie n-ajuta nimic, doar IP-uri schimbate.


  162. 162
    Igraine:

    Val,

    ești o romantică, ma cherie. Chapeau!


  163. 163
    Igraine:

    Bine că v-ați înțeles, chiar dacă în felul vostru unic, dar v-ați împăcat. Nu vă pup pentru asta, vă trag, cu drag, de urechi. Ha!


  164. 164
    Edle:

    Eu credeam ca va si bateti, la un moment dat. Bine ca s-a mai destinsdracu atmosfera cu filmu’ ala, pe care creca 😉 vreau si eu sa-l vad.


  165. 165
    Nora:

    Costeluş, ce mâncărimi te apucară iar?

    Igraine: heh. 😀

    Raj: porc pe vremea asta? Gospodari oameni, au tăiat porcu’ de acum.


  166. 166
    Morringain:

    Eu sunt una din istericele atee care a tinut mortis ca al ei copil sa nu faca religie. Nici macar istoria religiilor nu mi se pare necesara. Cu ce ne incalzeste sa stim superstitiile altora? Sa si le tina. Daca vrea mortis sa studieze religie ar trebui dupa mine sa o studieze cam tot atunci cand studiaza filosofia. Adica pe la 18 ani. E marginalizat? Daca unii copii marginalizeaza un alt copil pe faza asta sunt niste dobitoci a caror companie nu are oricum cum sa-i faca bine. E izolat? Perfect, nu are de ce sa stea cu turma. E nevoie de curaj pentru a sta pe picioarele tale. Nu sunt eu cine stie ce disciplinatoare cu Gigi, dar asta e un lucru la care tin. Vreau sa aibe posibilitatea de a alege la varsta adulta in ce crede. Abia atunci promit sa nu fac istericale, va fi treaba lui. Pana atunci o sa le fac de cate ori va fi nevoie, oricum ar fi considerata treaba asta.


  167. 167
    Edle:

    Eu n-am discutat nimic concret cu el pana acum, tot ce stie sunt niste povesti pe care i le-a spus maica-mea. Si povestile cu diavoli cu care a venit acasa. 🙁 Nici macar nu stiu de unde.

    Ana, Rada e o norocoasa ca te are pe tine. Eu sunt o ignoranta la capitolul asta.


  168. 168
    Raj:

    Edle: aseazate linistita. Io sunt ignorant la toate capitolele. Dna Nora: Bulangiul asta de Danny nu are voie sa scrie aicea ? Aideti doamna Nora, datii voie, ca sunteti o dama pe cinste, iertatoare. Va pup pe guritza tzoc, tzoc, tzoc !…… Morri: cine a zis ca daca crezi in Dumnezeu si El nu exista, nu pierzi nimic, dar daca El exista si tu nu crezi, ai pierdut totul ? Oricum eu iti respect decizia luata, aceea de a nu crede, pentru motivul ca am democratia in sange


  169. 169

    Da, Zoe!

    hai, că eşti damă bună!! 🙂


  170. 170
    Edle:

    Gata, Raj, staujosdracu. Numa’ iesi odata din spital, ca nu-mi place sa te stiu acolo.


  171. 171
    Raj:

    Haram conitza Edle: Datima pe mana grasei de nevastamea. Aicea la spital numi numara nime tigarile fumate, ba dimpotriva, doctora ma lasa sa aprinz tigara de la tigara dansei, ca am perdut bricheta. Astia toti ma fumeaza si la chioscu spitalului nu se vinde tigari. Cum in loc de pijama cu dungi am o pijama care trece drept trening, poci foarte bine sa ma preumblu pe strazile adiacente spitalului, sami cumper tigari. v Aia dasara care siau ridicat mortu, miau fumat toate tigarile………… Dna Andreea, chiar daca nu sunteti dama buna, este suficent pentru mine ca sunteti arhitecta. Dalminterea banuiesc ca sunteti dama bine. Creca Dna Ana iar sta cracita pe treptele Casei Scanteii si trage cu nesatz din tzigare. Scarba Asta de Anica na vrut sami dea azi o tigare, precum ca cica nam voe de la nevasta si doctora. Imi spunea toate acestea in timp ce pufaia simi imprastia fumu in fizionomia fetzei. Mia adus ardei Kapya copti, cu mujdei, in conformitate cu regimu pe care trebe sal tiu. A zis ca mia pus in lada frigorifica ardei copti pentru extrasezon. Mia pus si nevasta si soacra si cumnata. O so tiu toata iarna si primavara intro kpiala.


  172. 172
    Edle:

    Nora, Pipa era un tanc murdar si descult. Asa l-am cunoscut.

    Peste drum de cartierul nostru era o casa evreiasca, plina ochi cu tigani. Se aciuasera acolo si acolo i-am stiut toata copilaria mea. Am „participat” la nunta unei tiganci frumoase de 15 ani, la inmormantarea bulibasei, la certuri si batai: era un spectacol, ce sa mai.

    Cred ca avea vreo 8 ani, cu toate ca nu-i dadeai mai mult de 5, cand am intrat noi in vorba prima oara. Eu intrasem la liceu deja, eram mult mai mare. Il luam cu noi (mai erau vreo doi baieti cu care ieseam) ba la suc, ba la plimbare… Ii placea. Voiau sa-l dea afara din bar intr-o zi, dar i-am zis aluia ca e cu mine. A facut niste ochi maaari si-a plecat imediat. Altadata am fost sa mancam pizza. Eu l-am invitat, el a platit. (Da, chiar asa.) Si ne povestea despre fratii si surorile lui, despre bunici…

    Au trecut ani buni de-atunci. Ultima oara l-am vazut pe strazile din Montecatini. Apoi, cand am venit in tara, intr-un an, nu mai era nici urma de ei. Demolasera astia casa, tot.


  173. 173
    Morringain:

    @Smarandita popii: se spune ca fiecare parinte incearca sa dea copiiilor o educatie in care sa lipseasca ceea ce a gasit respectivul parinte negativ in timpul copilariei sale. Unii isi cocolosesc copiii, altii le dau mancare cu toptanul, altii ii indoapa cu carte, eu ma fac vinovata poate de prea putina strictete cu el si de chestia asta cu religia. Vreau sa il scutesc de asta cand e mic, cand o fi mare poate sa faca ce vrea el, inclusiv sa se faca popa.

    @Raj: e pariul lui Pascal. Dar e valabil pentru toate zeitatile inchipuite de oameni. Tu ce te faci daca exista singurul zeu (zeita in cazul asta) e Ereskigal? Nu am de unde sa stiu daca nu exista, eu spun doar ca nu am nicio dovada ca ar exista si ma comport in consecinta. Si daca exista, l-as scuipa un pic pentru toata suferinta fara rost din lume. Apropo, de citatul asta din Epicur ai auzit?

    Daca Dumnezeu vrea sa elimine raul, dar nu poate, atunci nu este omnipotent.

    Daca El poate, dar nu vrea, atunci nu este bun.

    Daca El poate si vrea, atunci de unde exista raul?

    Daca nu poate si nu vrea, atunci nu este Dumnezeu.


  174. 174
    Nora:

    Andreea, Raj, oi fi eu damă bună, dar nici chiar aşa. Mă insultă în mailuri, bântuie şi prin alte părţi că a fost bannat pentru că, vezi doamne, el e liber şi are idei (:lol:), mă face jigodie ş.a.m.d. Nu sunt nici eu masochistă. În plus, l-am tot avertizat.

    Şi nu e la prima fază de genul ăsta. Am mai trecut cu vederea o dată, dar scăpările lui sunt tot mai dese. Danny e băiat bun până când îndrăzneşti să spui că nu votezi cu cine are el chef. După aia, îl apucă.


  175. 175
    Nora:

    Edle: aaaa, credeam că eraţi cam de aceeaşi vârstă. 🙂


  176. 176
    Nora:

    Goco, puişor, n-ai ce căuta aici. Ia vezi mai bine cum mă mai clonezi pe Vox.


  177. 177
    Nora:

    Morringain, istoria religiilor mi se pare la fel de importanta ca istoria, în general. Că ne place sau nu, religia constituie o parte a culturii, a civilizaţiei, a identităţii noastre. De-aia mi se pare normal să ştie cu ce se mănâncă. A avut o influenţă enormă în istoria umanităţii aşa că nu pot considera că cineva poate vorbi despre cultură ignorând religia. Că nu se poate.


  178. 178
    Nora:

    Dar bine, nu de la 8 ani. :mrgreen:


  179. 179
    Ana:

    Neaţa! Mai suntem sănătoşi la cap? 🙄


  180. 180

  181. 181

  182. 182
    Nora:

    All: site-ul merge infect, ştiu. Şi mai mult zace decât merge, de fapt. Se pare că e mysql-ul futut. Cum s-a întâmplat asta, nu ştiu. Nu ştiu nici dacă e un făptaş sau „penetrarea” a venit din eter. Se lucrează la ea. O să se facă bine. Scuze pentru nervii pe care probabil vi-i provoacă.


  183. 183
    Ana:

    Dana,

    Îţi dădui meil.

    Nora,

    Nervi furioşi, nu astenici. 🙂


  184. 184

    pistol cu viroză…


  185. 185
    Ana:

    Nu ştiu ce draci am azi, dar nu pot să respir ca lumea. 🙁

    Nu în plămâni e blocajul, ci în diafragmă.


  186. 186

  187. 187

    plimbă-te un pic pe afară.
    bea un cei.
    nu te mai gîndi la el.


  188. 188
    Ana:

    La cine? 🙄

    Ceai beau dintru sculare. Pe la şase.

    Am venit pe jos la muncă. Sunt plimbată berechet.

    Ciocolată şi bezele cine-mi dă? 🙄


  189. 189
    val_one:

    la blocaj, Ană! 🙄


  190. 190
    Ana:

    Aaaaaaaaaaa….. 😆


  191. 191

    la… el.
    eu aşa păţesc, dacă mă gîndesc prea mult.

    ălea din ultimul rînd îngraşă. :mrgreen:


  192. 192
    Ana:

    Cum e aia prea mult? E mai mult decât tot timpul? 🙄

    Mâncai ca un purcel vietnamez. Îmi luai două copturi: una cu jeleu, alta cu ciucalată, că nu găsii artă pură. 😉 Mă simt excelent. În maximum jumătate de oră, încep durerile. 😆

    Să-ngraşe! Deşi… o abatere nu constituie păcat, ci doar o mică alunecare. Repetiţia e criminală.


  193. 193

    am stabilit că o oră pe zi e suficient.


  194. 194
    val_one:

    o oră nonstop, sau se poate împărţi ora aia în minute, secunde, să ajungă pe toată ziua? 🙄


  195. 195
    Ana:

    Mi-e frică de voi.


  196. 196
    Nora:

    Se împarte, val_one. Înnebunişi? Cine să se gândească o oră non-stop! :mrgreen:


  197. 197
    Costelus:

    E, nu ma apucara mincarimi, dar voiam sa vorbesc si cu val. Da’ na, daca am riie, nu se poate.

    Nu cumva toata viteza asta ametitoare a chistolului e de la firma de hosting?


  198. 198
    Nora:

    Costeluş, nu ne-a fost vorba că o laşi pe val_one în pace?
    Au zis că fac verificări ăia de la hosting.
    Dar nu e doar de la hosting. Sunt mai mulţi factori.


  199. 199
    andreea:

    ei, Ana, aşa sîntem noi, fete organizate…

    uite, mi-am amintit de cineva care mă caracteriza pe mine şi pe prietena mea cea mai bună. persoana spunea că amîndouă sîntem nişte exaltate. dar în timp ce ea e haotic exaltată, eu sînt organizat-exaltată. 🙄 pricepuşi?


  200. 200
    Ana:

    Muză,

    Da, să trăiţi!

    Caută-mi şi mie, rogu-te, o muzichie care să ilustreze o prietenie neexaltată şi frumoasăăăăăăăă…


  201. 201
    Igraine:

    Nora,

    Ne-om enerva noi de cum trage pistolu’, dar, pana la urma, bine ca mai trage. Are sacu’ gloante…aaa, adicatelea, buline. N-am diacritice ca scriu de pe telefon si asta nu stie cu diacritica. Voie buna!


  202. 202
    Edle:

    Aaaaa. Multumesc. 🙂


  203. 203

  204. 204
    andreea:

    (uite măi cum se uită la el!
    să nu mori…)


  205. 205
    Ana:

    Ne-bu-nă! 😆


  206. 206
    Costelus:

    Costelus e lau tale!


  207. 207
    andreea:

    pe mine mă topeşte privirea aia.
    mă bagă sub masă…
    săăăăracu haaaamfrei!..


  208. 208
    Nora:

    Uof, da, parcă ar avea jar în ochi. Trebuie să-i fi ars tare rău epiderma.


  209. 209
    ˇ:

    MySql-ul n-are nicio treabă.

    Serverul de date e subdimensionat, sau suprasolicitat.

    Cei cu hostingul aşa au de obicei. Găzduiesc zeci de baze de date pe acelaşi server. (Dar nu-s de vină niciodată!)

    Dacă nu ai bani pentru un server de date dedicat, atunci obligă-i să te mute pe un server ca lumea.


  210. 210
    Igraine:

    Andreea,

    bestiala alegere! Iar privirea… te las fara cuvinte, soro. Esti inspirata, parol.


  211. 211
    Nora:

    Teste. Draci. Laci.


  212. 212

    ia uite!
    putem să stăm aci, în debara…


  213. 213

  214. 214

  215. 215

    pozele…
    poate nu trebuia să punem atîtea poze. să dăm numai linkuri…


  216. 216
    Nora:

    Au răspuns iar ăia cu hostingul. Problema cea mare la ei e. Îl vor muta pe alt server. Când, încă nu ştiu.


  217. 217
    Nora:

    andreea, ce avem noi aici (poze şi alea) e un rahat, un mizilic. 😀 Nu e normal să pice de la atâta lucru.


  218. 218
    Ana:

    Deci nu ştim când se repară. Mie-mi scrie doar În curs de reparare, dar cu diacritice, aşa că sunt mulţumită. 🙂


  219. 219
    val_one:

    dezolant… 🙁


  220. 220
    Nora:

    Hi, mie-mi merge şi publicul, greu, dar se mişcă. Ieri, cel puţin, mesajul era fără diacritice. 😀


  221. 221
    Nora:

    Val_one, ţie-ţi merge publicul?


  222. 222

  223. 223
    val_one:

    nu, Nora. se tot repară.


  224. 224
    Nora:

    Ia vedeţi acum.


  225. 225
    Ana:

    Ooooooooooooooooooo! Lux! 🙂


  226. 226
    Nora:

    Nu e lux, că acum stăm după boii de la hosting să trimită backup-ul. Vedeţi că nu mai sunt nici „ultimele buline”, nici ultimele comentarii, nici „se joacă aici”. Mă rog, s-au pierdut temporar funcţiile făcute de F, adică drăciile alea care nu veneau moca de la wordpress.


  227. 227
    ˇ:

    Serverul ce găzduieşte saitul nu are nicio problemă (indiferent câte poze s-ar pune). Problema e serverul de date.

    Ca dovadă: acum se încarcă foarte repede, deoarece una din funţiile ce apelează serverul de date nu există şi deci nu solicită serverul.


  228. 228
    Nora:

    Da, măi, nu ştiu, lua-le-ar dracu’ de servere. Dar oricum ăia tot sunt nişte boi!

    Da, nu mai există multe funcţii, nici pluginuri, e chel!


  229. 229
    Ana:

    Lux, că nu mai orbecăim. 😉 Restul repară F., nu?

    Un orb dă de o răzătoare în bucătărie, o pipăie şi o aruncă dezgustat: Cine dracu a scris porcăria asta?


  230. 230
    Nora:

    Nu depinde doar de F. Iar el mâine mai şi pleacă din oraş, ca şi mine de altfel. N-am noroc!


  231. 231
    val_one:

    🙄 ba noi, ăia care rămînem, n-avem noroc!

    cui ne laaaaşi? 😆


  232. 232

  233. 233
    val_one:

    e gătat.


  234. 234
    Nora:

    Ce gata, bre? Ce-aveţi? Turbarăţi? 😀

    Val: uof! Bine! Iau şi laptopul după mine! Dar nu răspund de nimic! Că mă duc la chef!


  235. 235
    val_one:

    binebine, nu mai zic nimic. mă înarmez cu răbdare, mai ales că iar nu merge. 🙂

    adică merge greu de tot.


  236. 236

    totul merge foarte greu.


  237. 237
    Ana:

    Muză,

    Ai meil ăghen.


  238. 238

    aoleu!
    să mă uit…

    vrau să mulţumesc, şi pe această cale, valonaşei, care m-a ajutat foarte tare într-o cestiune. 🙂
    să trăiască! că şi ea e damă bună! hîc!


  239. 239
    Ana:

    Şi eu. Pe aceeaşi cale. Dacăi particolere n-aveam? 🙄

    Crezcă cestiunea e similară, de nu identică. 😉


  240. 240
    Costelus:

    mere, da’ greu.

    zic eu, dupa mintea mea, ca daca se plateste hosting site-ul ar trebui sa mearga mai bine. Nu de alta, dar pe wordpress sau blogspot ar fi fara batai de cap si gratis.


  241. 241
    Nora:

    Da, Costeluş, se plăteşte. Teoretic, da, ar trebui să meargă bine. Dar nu merge. Welcome to the real world! Dar la wordpress nici nu puteam adăuga alte jucării.


  242. 242
    Costelus:

    Nu te supara, dar eu nici nu prea observ casetele alea cu ultimele comentarii sau ultimele buline.

    De curiozitate, cit costa?


  243. 243

  244. 244
    Seva Tudose:

    Ok.și eu prind Pistolul…dar nu mai văd rubrica din dreapta cine a scris ce-a scris,cine a comentat,cine a fost ultimul ce a comentat,unde,la ce articol…

    și F. înțeleg că este fostul „our F” care a făcut aceste„jucării” ?


  245. 245
    Nora:

    Nuuu, Seva. F. e un prieten al meu. E doar coincidenţă de majusculă. Nu, stai liniştită. 😆


  246. 246

  247. 247
    Nora:

    Bonsoir.
    Trecui pe Ştefan cel Mare astă-seară. Vizavi de spital, era o doamnă care vindea caşcaval (!!!) pe stradă. Pe o cutie din aia, cum au cei care vând şerveţele sau plasturi. Striga „caşcaval în termen, caşcaval în termen!”. Costa 5 lei o rotiţă. Voi aţi mai văzut aşa ceva?


  248. 248
    val_one:

    da, pe la mine prin zonă. o mătuşică vindea caşcaval, dar nu în termen, ci afumat, la 15 lei rotiţa, nu de pe cutie, ci dintr-o găleată de plastic. 🙄


  249. 249

    şi eu am văzut, dar pe marginea şoselelor. nu ştiu dacă era în termen. era în coajă de brad…


  250. 250

  251. 251
    Nora:

    Aia e altceva. „Producători”, ţărani care vând la marginea drumului ca să nu mai dea banii pe tarabă în piaţă. Ăsta era însă caşcaval „de firmă”, ambalat în plastic, ca la magazin.


  252. 252
    Nora:

    Apropo de cei care vând pe marginea drumului, în zone precum Rucăr-Bran, brânzeturi, pastrame şi alte alea. Cineva mi-a zis că nu se mai obosesc nici ei să le afume, ci le dau cu un soi de baiţ, pe care îl folosesc şi cei din industria alimentară. S-a mai dus un mit.


  253. 253

  254. 254
    val_one:

    cum aşa, Andreea? 🙄

    a venit, a venit toamna?


  255. 255

  256. 256
    val_one:

    da`las`că vine ea şi primăvara, apoi vara. garantat. 🙂


  257. 257
    Nora:

    Ia. O păturică.

    The Burning of Rocks

    Layer by layer they burn
    and peel away, as much as skin
    or growth rings. What locked-away
    state of unawareness, other life form,
    brings desire to combust
    out of rock exposed to flame
    admittedly as intense as that delivered
    by a burning shed with its caches
    of toxins: its vats and wineskins
    of poison, its insulations and wiring,
    its indiscretions of lead and paint,
    its gasconade and jactitation of plastics.
    What makes rock burn? Granite
    sheds its layers like fat embroiled
    by pure oxygen or something we breathe
    but don’t recognise, crackling,
    busting up its blowhard petrified
    indifference. We are soaked in our opinions.
    Fire: a vacuum these rocks can breathe in,
    a self-defeating coup de grâce of violent
    diegesis, the York gums nearby still
    standing, if singed, while the rocks hiss
    cellular soul-filled agony, their
    blue flames not of our palette,
    life forms charred beyond
    recognition.

    John Kinsella


  258. 258
    Costelus:

    mi-e foame!!!!


  259. 259
    Costelus:

    oare tot de la toamna mi se trage?


  260. 260
    Nora:

    Mereu ţi-e foame. Bea nişte apă. 😀


  261. 261
    Nora:

    Ia şi tu. Poate îţi trece.

    Meeting the psychiatrist’s wife

    (After Alice Neel’s painting ‘Psychiatrist’s Wife (Elsie Rubin)’, 1957)

    The psychiatrist’s wife
    has a dress the colour
    of that bottle of claret
    you shouldn’t have drunk
    last night. Has gold,
    a pearl, a ruby ring
    that resembles a sweet
    that seems to be suggesting
    you take, eat, but her hair
    swept up in a directional
    peak, is that telling you
    to get lost? You would
    swear her right hand
    is carefully considering
    what you have to say
    but her left hand hidden
    beneath the snow white
    circular table, why
    that could be up to
    all manner of things.

    Lorraine Mariner


  262. 262
    Edle:

    Sunt suparata rau. Am fost cu Robbie la psiholog. Are ADHD.


  263. 263
    Costelus:

    Vara beau peste 10l pe zi. Atunci mi-i foame mai tare.


  264. 264
    Nora:

    Edle, mai cere o opinie. Din câte ştiu, e destul de greu de pus un diagnostic de adhd şi parcă e şi o modă să declare orice copil mai energic ca având adhd.


  265. 265
    Nora:

    Oricum, cel la care aţi fost ce ţi-a zis că e de făcut?


  266. 266
    Costelus:

    Imi pare rau, Dana, n-am vazut. Merge nasol asta …


  267. 267
    Edle:

    Mai cer. I se mai face un rand de teste zilele astea. Din pacate, cele de pana acum doar asta arata. Ca nu se poate concentra. Daca nu-i vorba de ceva care-i place, se plictiseste imediat.

    Sunt multe de facut: terapie comportamentala, exercitii de concentrare, multa miscare in aer liber, sport, un program cat mai organizat, cu activitati care sa nu-i lase foarte mult timp liber (dar, in acelasi timp, nici prea multe, sa-l epuizeze), interdictie la dulciuri, mai mult somn decat au alti copii nevoie (lucru aproape imposibil, dar incercam), un animal de companie…

    Parintii au, bineinteles, un rol foarte important. Trebuie ajutat si incurajat mereu.


  268. 268
    Nora:

    Vă ţin pumnii, frumoşilor. Strâns, strâns.


  269. 269
    Nora:

    Fac ce fac şi tot la voi mi-e gândul. Sper din toată inima să fie bine.


  270. 270

  271. 271
    val_one:

    Edle, din ce-mi dau eu seama este vorba de o formă uşoară peste care va trece cu ajutorul vostru.
    important este să nu dramatizezi pentru că s-ar putea să fie ceva caracteristic vîrstei iar medicul să fi exagerat un pic.


  272. 272
    Edle:

    Val, nici eu nu cred ca e vorba despre o forma grava. Nu ma scoate din minti decat rareori. 😀

    Am avut un soc ieri, cand mi s-a dat diagnosticul. Dar imi revin. N-am discutat inca despre terapie (si oricum, daca mi se sugereaza medicatie, refuz categoric), vreau sa-i fac intai celelalte teste si apoi vedem ce e de facut. Am citit ca e foarte important sa fie laudat si incurajat, chiar pentru progrese foarte mici. Asta pot sa fac, nu-i problema. 🙂


  273. 273

    edle, cred că cel puţin 50% din copiii zilelor noastre sînt suspecţi de boala asta. eu nici n-aş numi-o boală. încearcă să-i dai mîncare cît mai naturală şi să-l ţii departe de tv, coca-cola şi calculator. joacă-te cu el cărţi, şah, chiar şi table. 🙂 desenaţi împreună. orice fel de mîzgăleli. citeşte-i. caută poveşti palpitante şi citeşte-i-le cu intonaţie. 🙂

    nu te panica. totul va fi ok.


  274. 274
    Edle:

    🙂

    Daaa, citim de cand eram mici, mici. Ii plac foarte mult cartile. Coca-Cola i-am dat o singura data, anul trecut, sa vada cum e. Nu i-a placut deloc. In schimb ii plac dulciurile la nebunie. Si mie imi plac. Dar o sa ma opresc, ce sa fac. Asta e.


  275. 275
    Vio:

    edle,o sa fie bine.Crede-ma.Si daca o zic eu…..:)


  276. 276
    Edle:

    Te cred, Vio, te cred. 🙂


  277. 277
    Nastasia:

    Nu prea cred eu în ADHD-ul ăsta. E drept că nu-s specialistă, sunt doar mamă cu vechime, şi din aia exagerată, care urmărea ca vulturul orice manifestare a copilului şi fugea cu el la medic. Am avut noroc de medici înţelepţi, care m-au potolit. Să amintesc doar de neuropsihiatrul la care ne-am plâns că odrasla se fâţâie încontinuu, că nu se concentrează, că strică tot… A zis, cu o mutră sobră, „diazepam”. Noi, cu ochii holbaţi de groază: „Cuuum? Să-i dăm diazepam?!!”. Răspunsul, scurt: „Nu lui. Voi să luaţi.” Mi se pare că se pune prea uşor eticheta asta unor copii care-s pur şi simplu ceva mai incomozi pentru adulţi.


  278. 278
    Costelus:

    Unii medici trebuie batuti.

    Ce-au dulciurile? Tocmai eu auzisem ceva legat de ADHD si colorantii sintetici, MSG si benzoat’ de sodiu, adica tocmai ce pune industria alimentara in papic. Acuma spun unii ca zaharul e o bomba pentru sistemul imunitar. Alternative sint (stevia), dar e cam scumpa.

    Cind iti faci timp, merita sa arunci un ochi:
    http://www.parentingscience.com/ADHD-in-children.html


  279. 279
    Nora:

    Costeluş, ce mi-aş dori eu ar fi să nu mai urlăm cu atâta vehemenţă mai ales când nu ne pricepem. Cu atât mai mult, într-un domeniu aşa complex. Cu dulciurile, zic şi eu, cu mintea mea şi firavele cunoştinţe: probabil sunt interzise din cauză că sunt excitante. Dau un boost de energie pe termen scurt. Că de-aia sunt cu absorbţie rapidă. Adică tot ce nu i-ar trebui unui copil cu adhd.

    Soră-mea, de exemplu, nu-i dă ciocolată lui David seara. Pentru că devine mult mai agitat, adoarme greu etc.


  280. 280
    Costelus:

    Pai nu urlu. Site-ul ala l-am citit de multe ori, acuma daca nu s-o pricepe nici autorul, nu mai stiu. Faza cu MSG si ADHD tin minte sigur ca am citit-o cindva la stiri: prin SUA s-au interzis nu stiu ce chimicale in mincarea pentru copii, tocmai din cauza unor posibile legaturi cu ADHD.

    Nu stiu despre dulciuri, dar ma gindesc ca sint multe alte alimente cu absorbtie rapida. Piinea si toate cerealele de exemplu.


  281. 281
    Edle:

    Am citit, Costelus. Merci. Sunt de acord, in mare parte. Copilul are 5 ani jumate. E foarte greu de pus un diagnostic de ADHD la varsta asta, chiar si pentru un terapeut cu experienta.

    O fi fost influentat oare de faptul ca Robbie statea in cap pe fotoliu, in timp ce i se puneau intrebari? Apoi sarea prin cabinet si in acelasi timp arunca in sus un urs legat cu un batic, despre care zicea ca e parasuta? Dupa care a inceput sa… inoate, sa salveze ursul care chipurile cazuse in apa? 🙄 Ce sa zic, un pic de terapie nu i-ar strica. Poate se mai linistestedracu. 😀


  282. 282
    Edle:

    Nastasia,

    😆


  283. 283
    val_one:

    pfiii! astea erau „simptomele”, Edle? cam ce vîrstă avea psihologul? 🙄

    pe astfel de considerente, cred că trei sferturi din copiii nemţi ar fi diagnosticaţi cu adhd. nu numai nemţi, ci din mai toată lumea occidentală. 😆


  284. 284
    Edle:

    😆

    Cam tinerica, ce-i drept. Cred ca a speriat-o rau. Asta la care merg luni e mult mai in varsta.


  285. 285
    val_one:

    vă ţin pumnii, cu speranţa că la ăstălalt vorbeşte experienţa, nu vîrsta. 🙂


  286. 286
    val_one:

    şi, Edle, îţi repet părerea mea. Robbie este un copil adorabil, plin de energie şi lipsit de inhibiţii.
    adică perfect sănătos din toate punctele de vedere. 🙂


  287. 287
    Costelus:

    Haha, arunca ursu’ prin cabinet si deci are nu stiu ce! Pai ce, e asa de usor de pus diagnosticu’ ala? 5 minute, ADHD, gata, urmatoru’!


  288. 288
    Edle:

    Costelus, am fost la vreo 5 sedinte. Vreo doua am vorbit, la celelalte au fost teste. N-am stat niciodata mai putin de doua ore. In urma testelor si a ceea ce i-am povestit eu despre el, plus comportamentul lui in timpul consultatiilor a ajuns la aceasta concluzie. Mi-a zis ca are toate simptomele.

    Un lucru deloc de neglijat e insa ca acest copil a schimbat in ultimii ani 3 tari si 4 case. I-am zis despre asta, dar nu i s-a parut foarte important. O sa consult si alti specialisti, asa ca, mai vedem. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *