Necunoscându-te…

Necunoscuto…

Cândvaeramvăpaiescânteiată…

Zâmbeamscâncit şi mălăsamcules de femeivoluptuoase şi hedoniste…

Eram o fantezietrăită, banană aşezată la picioarelelui Buddha, strop de apărouros care sărutasenzualglezne de dive, ceadintâiiarbă, păşindpecărareaşoaptelormeleincantate, ce le cheamă….
Simtesărutulclorofilos al ierbiiadietoare, necunoscuto!

Cât de multîţiplăcea, necunoscuto, să-ţiprindşiraguri de perleapoaseîn jurulgleznelor!

La un moment dat, teînfiorai, neştiinddacăfiorul electric ce-ţiinundafiinţa e determinat de embrioniiscoicoşiaizilei de ierisau e doarprivirea mea, care te-nvăluiaacoperitor cu stele…

Sunt o văpaie! Untăciune anarhist şi rebel, care ţopăie în jurul tău, căutand să-ţimângâievrerea, necunoscuto.
Vino să-ţiarăt cum râdeploaiacurgându-te, necunoscuto.
Inorogii-mi danseazăpetimpan, povestindu-mi de tine.

De tine, necunoscuto. Pentru tine, necunoscuto, au plecatargonauţii în căutarea lâniideaur, casăţi-o arunce la picioare, iartusă măpriveştiluminosşi fecund, definindu-mi menirea.
Menirea mea de bărbattrist, nostalgic, rătăcitor, confuz, răzvrătitşitotodatăblând, de fiecare dată cândpoalele tale-mi mângâietâmpla…

Menirea mea e de a-ţiprinde faţa-ntrepalmecasă-ţisărutgenele.
Geneletale au gust de sarelăptoasă şi duioasăpovestinddespre Maria şi-al său fiuînsângerat de spinipefrunte…

Tu, necunoscuto, facitimpulsă-ngheţe, devenindu-l maineted şi maiverde decâtjadulmângâietor al priviriitale ce-mi lichefiazăomoplaţii atuncicândmă-ndepărtez de tine.

Vine noaptea, necunoscuto.
Ea mi tesculpteazăpevârfullimbiicasătesusur.
Teşerpuiesccudorulmeuneliniştit.
Cât iubesc, necunoscuto, săstrăbatdeşertuldunosşicotropit de soare pentru a-mi umplenările cu mirosul de migdal al pielii tale!
Fata Morgana! Înjurul tău galopeazăcaiideşertului, curtându-tedezmierdător, caatuncicândbuzelemele se odihnescpesfârcurile tale.

Răsaresoarele, necunoscuto.
Plouă cu roşuluminos.
Te-aitransformat în nisip, necunoscuto.
Testrig, deşidoarvalurile-ţicheamănumele.
Testrigăpână s-au născut bossa nova şi tangoul.

(Textul îi aparţine foarte dragului meu prieten Andrei Cartas.)

134 comentarii la “Necunoscându-te…


  1. 1

  2. 2
    Ana şi Andrei Cartas:

    De cinci zile nu mai ştii altceva. Fuţi şi desfuţi la poeţi, de nu le mai iau urma…

    Ce e drept, dintotdeauna mi-a plăcut la Andrei că nu lasă umbră de orgoliu între el şi lume, iar asta mai ales când iubeşte sau când îi e lui dor mare de dragoste. Se aşterne pe toate prundurile, se dilată, se dezintegrează, urlă, cântă, plânge, mângâie, suspină, tremură… N-are nicio treabă cu ce-o zice oricine-ar vrea să zică. Îl admir fără rezerve pentru asta. Nu dă doi bani pe imaginea lui.


  3. 3
    Nora:

    Eu?! Sunt scandalizată! Tu umbli cu ei în buzunar şi tot eu… Hm!


  4. 4

    ~~~~De cinci zile nu mai ştii altceva. Fuţi şi desfuţi la poeţi, de nu le mai iau urma…~~~~

    Macar…sunt „protejati” ?!


  5. 5
    Ana şi Andrei Cartas:

    Tu. Cine-a zis că starea de poet te face eligibil de fiecare dată şi/sau pentru totdeauna? Şi irezistibil? Eu sau tu? Hmm… câtă ipocrizie! 😈


  6. 6
    Ana şi Andrei Cartas:

    Cu ei? Care ei? În care buzunar, că am vreo şase azi?!


  7. 7
    Nora:

    Ana, te rog frumos să nu-l sperii pe Andrei! :mrgreen: Ce naiba, aşa primim omul?

    Bonsoir, Miere.


  8. 8
    Nora:

    Ana, nu mă face să te caut. 😆


  9. 9
    Ana şi Andrei Cartas:

    Ha! Ecce frate-miu! Erai pă feisbuc, haiducule, nu-i aşa? 😆 Las’ că te spun eu, acu’ sun! Vezi tu.

    Nora,

    Andrei nu se sparie de nimic pe lumea asta şi nici peste ea. Dar că tu eşti o devoratoare de poeţi mi se pare natural să fie informat. Aşa e corect. Să ştie-n casa cui a ajuns.


  10. 10
    Ana şi Andrei Cartas:

    ?!

    Undedracu să mă cauţi? Am o fustă luuuuuungă de velur şi bej de zici că nu-s eu. În rest, brun. Mă rog, în picioare am tot bej, adică botine textile la exterior şi din piele la interior, ca nelumea.

    Pornesc. Ne vedem acasă.


  11. 11
    Nora:

    Tiii, că nu te ştiam aşa scrupuloasă. Dar vezi că devorarea e inversă: eu sunt o biată victimă, şchioapă, rănită şi uşor mioapă.


  12. 12
    Ana şi Andrei Cartas:

    Mioapă?! 🙄 Atunci, te vreau eu! Dar, vai!, nu sunt poetă. 😥


  13. 13
    Raj:

    Ia sa vedem ce avem noi aiiiiici ! Iar Andrei Cartas. Un nesuferit. E uratel tare. Are cal si gip. Pai numi iau si io ? Cand o vrea Ana so iau la iama nene, ioi zice so ia Andreiul ei. Etete !


  14. 14
    Ana şi Andrei Cartas:

    Aşa să faci. O nemernică, Ana asta! O scârbă. O infidelă! Dracusoia!


  15. 15
    Raj:

    nemernicutza, scarbica, o infidelutza, dracutza, dragutza. O fidea si infidea


  16. 16
    Ana şi Andrei Cartas:

    Auzi, când am zis eu că fidelitatea ar fi una dintre calităţile mele? Sau caracteristici? Ori defecte? Niciodată!

    Am eu alte calităţi mult mai importante decât asta. Şi alte defecte. Incomparabil mai consistente şi care mă fac o dulcişoară. 😉 O scumpete. O păpuşică. O bombonică. 😉


  17. 17
    geluodagiu:

    Nu pricep nimic. Asa-mi trebuie daca nu citesc poezie. Doamne cat a putut evolua forma asta de exprimare! Ma simt precum Caratase in „Actorul si salbaticii”, cand un poet ii citea foarte teatral si afectat un text genial.

    In ignoranta mea, credeam ca este vorba de o gluma. Abia astept sa vad comentarii, poate pricep si eu ceva. Poate gasesc o cheie sa deslusesc si eu starea pe care probabil ar fi trebuit sa o am. Sigur suntem in fata(sau spatele) unui mare poet.


  18. 18
    Ana şi Andrei Cartas:

    Gelu,

    Eu te-am chemat, să ştii. Luam două pastile antitusive şi mă gândeam: „Da’ pe undedracu o umbla Odagiu? Că nu l-am mai văzut în ultimele zile”. 🙄

    Cât despre Andrei şi necunoscuta lui, fiecare simte textul în funcţie de structura, starea sau nestarea lui. Eu nu mă uit la mărime. Andrei mi l-a trimis, i-am pus diacritice, titlu şi l-am aşezat aici. Omul cântă… omeneşte. Ne place sau nu ne place cântecul lui. Nu e nimic de explicat. Poezia e ca orice altă muzică. 🙂


  19. 19
    geluodagiu:

    Cred ca odata cu varsta am devenit insesnsibil. Nu ma gandeam daca imi place sau nu. Doar ca nu primesc nici un fior si credeam ca am nevoie de vreo scantee, care sa reactiveze sensibilitatea mea, cata mai e.


  20. 20
    Ana şi Andrei Cartas:

    N-are legătură cu vârsta, ci cu incompatibilitatea dintre sensibilităţi. Ne plac lucruri diferite. Poate nu-ţi place starea lui, maniera de exprimare a ei, patosul etc. Rezonezi sau nu. Vibrezi sau nu. Nu e cu bine şi cu rău aici.


  21. 21
    geluodagiu:

    Ana,

    Cred ca am o minte bolnava. Imi imaginam (in dorinta mea de a consuma umor), ca ai scis o prostioara. Ai insotit-o cu un nume de autor, pentru ca totul sa para veridic. Apoi te-ai asezat pe vine intr-un colt mai retras si astepatai sa te distrezi, zambind in tacere la comentariile pe care le asteptai „avizate”.

    Nefiind asa, rog autorul sa nu ma ia in serios si sa ierte lipsa mea de sensibilitate.


  22. 22
    Raj:

    Eu chiar rezonez. POate ar trebui sa fiu mai serios, mai adanc. Sunt un bombonoi………… Coane Gelu: matale ar trebui sa vibrezi. Esti in sfera artistica, cu ghitarile, cu solfegiile. De mine ce sa maizic ?………. E interesant.Pana acum n-am mai intalnit versurilegate.


  23. 23
    Igraine:

    Apropos de sensibilități, cred că e un exercițiu extraordinar de sensibilitateimaginațioasă să creezi un dans, pe indiferent ce ritm, inspirat de povestea lui Harap Alb. Iar prințesa să fie… BiancaDrăgușanu. Să vezi atunci vibrații pe măsura lungimii picioarelor 😆


  24. 24
    Ana şi Andrei Cartas:

    Gelu,

    Nu. Andrei Cartas chiar există. E un bărbat de vârsta mea, mă rog, mai tânăr cu patru luni decât mine, un om frumos şi foarte special. M-a frapat dintru-nceptut felul în care se oferă el. N-am mai întâlnit aşa ceva la un bărbat, iar la femei am văzut, dar numai în varianta greţos-edulcorată.

    Andrei îţi spune cam aşa: „Ia-mă! Fă ce vrei, cât vrei şi cum vrei cu mine. Sunt al tău. Nu-mi las nimic ascuns ţie. Sunt tot al tău. Ia-mă cum îţi place, cum ai chef, cum ai nevoie.” Cred că lucrul ăsta le face chiar şi pe cele mai cotropitoare femei să reculeze puţin, să se dea un pas în spate şi să se gândească. Ştim bine că foarte multe femei tocmai asta spun că nu au şi de-aia încearcă să se insinueze în toate colţişoarele bărbaţilor pe care-i vor şi aşa-i sufocă şi-i pierd.

    Andrei nu-ţi spune că are timpul lui, pasiunile lui, profesia lui, intimitatea lui. Nu. Andrei îţi spune că totul îţi aparţine şi te invită să-ţi iei când vrei ce parte vrei din el. Sau mai multe deodată. Şi te sperii. Şi cauţi să vezi ce-i place lui, ce-i face lui bine. Paradoxal şi îngenuncheabil de deştept, Andrei are libertatea intactă tocmai fiindcă n-are umbră de egoism şi meschinărie. Nu flutură necesităţi de izolare şi singurătate, dar le obţine prin consideraţia pe care o impune, dăruidu-se astfel, oamenilor de lângă el. Andrei nu spune niciodată „Vreau!”, ci te-ntreabă mereu ce vrei, cum îţi place, dacă ţi-e bine şi ce-ai mai vrea. Mi-e un om foarte drag.

    Raj,

    E interesant, da.

    Igraine,

    Termină cu prostiile. M-am speriat la prezentarea de modă tocmai de ea. Am tresărit şi a văzut tot rândul din faţă cum m-am scuturat când am văzut plasticul umblător. A fost prima dată în viaţa mea când am fost aproape de aşa ceva. Iar Narcis a murit de râs, iar eu, de ruşine, când mi-a zis că în stânga mea stătea fotbalistul Adrian Cristea. Da’ eu de unde să-l ştiu pe Cristea? Ce, frecventăm aceleaşi cercuri? Am gafat, da. Dar nu contează. Am fost doar unul dintre oamenii care se sperie de gagica lui. Cred că e obişnuit deja. 🙂 Iar Bianca nu e chiar aşa de înaltă. Poartă tocuri de Lady GaGa, de-aia pare foarte lungă.


  25. 25
    geluodagiu:

    Raj,

    Nu ma deranjeaza ca sunt folosite cuvinte legate Daca deslusesc scopul si efectul. Am intalnit acum ceva vreme, la James Joyce in Ulysses, o insiruire de cuvinte fara semne de punctuatie, pe cateva pagini, cuvinte ce pareau legate si care te faceau sa citesti pe nerasuflate. Tehnica aceea crea insa un efect, te prindea, te ametea si erai prins intr-o stare. Aici, pentru mine pare o gaselnita dar efectul este de poticneala, de pierdere a ritmului…sau eu chiar sunt batran si insensibil.

    Igraine

    Cine este Bianca Dragusanu?


  26. 26
    geluodagiu:

    Te cred, in tot ce spui despre Andrei si ma bucur ca exista asemenea oameni. Tu ai insa avantajul ca stii persoana si asociezi scrisul cu persoana. Eu citind doar, nu pot avea aceleasi simtaminte. Daca eram femeie, sunt aproape convins ca puteam construi in sufletul meu o stare in fuctie de ce necesitati sentimentale aveam.

    Se intampla de multe ori sa ne apara in fata o persoana si noi din necesitate, sa construim pe acea persoana o proiectie a nevoilor noastre si sa nu ne dam seama ca totul se intampla doar in mintea noastra.


  27. 27
    Ana şi Andrei Cartas:

    Se întâmplă, şi nu rar, de acord cu tine. E trist şi verosimil.

    Eu doar ţi-am povestit foarte puţin din omul care scrie şi aşa. Fiindcă ai vrut o cheie de lectură. M-am gândit cum să ţi-o ofer şi am ales această variantă. Andrei nu fuge, nu se ascunde, nu-şi doseşte sinele, nu are frici la vedere şi de-aia nu se apără. Ştie să se ofere aşa cum n-am mai întâlnit. Şi e greu să îndrăznească cineva să muşte din omul care se oferă senin, cald şi zâmbiror. Ţi-am spus că e un tip foarte, foarte deştept.


  28. 28

    bună seara,
    acum am ajuns, n-am apucat să citesc. sînt obosită.

    a fost un film foarte, foarte bun. mulţumesc, Ana. 🙂


  29. 29
    Igraine:

    @geluodagiu: Nu e nimeni care să conteze. O domnișorică, pe care o găsești pe toate coperțile revistelor mondene, care se vrea mai frumoasă și mai deșteaptă decât cele de teapa ei. Nu e din lumea mea, oricum.

    A,

    Fiecare om are dreptul la reacții de toate genurile, inclusiv gafele. Așa și cu tine la prezentarea aia de care zici. Da’ io trebuie să-ți zic că din descrierea lui Andrei Cartaș, atât de emoționantă, atât de „no comment” parcă m-aș îndrăgosti de imaginea pe care i-ai făcut-o. Să nu mă spui, da?!


  30. 30
    Igraine:

    Ce film ai văzut, Andreea?


  31. 31
    geluodagiu:

    Ana,

    John Lennon a fost pentru mine un asemenea personaj. El(asa am crezut eu tot timpul), a construit femeia pe care si-o dorea pe o persoana numita Yoko Ono. Daca ea spunea un cuvant, bec spre exemplu, el putea crea un poem despre lumina. Facea un pas inapoi si privea ce a creat, fiind convins ca asta voia Yoco sa spuna prin bec, asa cum acel „Hm!” scris adesea de Andreea, este plin, daca doresti asta, de multe intelesuri.


  32. 32

  33. 33
    Igraine:

    Și, înțeleg că, a meritat să te duci la film? Aștept cronica lui, că cep ai dat… 🙄


  34. 34

    🙂
    a meritat.
    cronică? să vedem…


  35. 35
    geluodagiu:

    Ma retrag acum, bucuros ca nu am suparat pe nimeni si nu mi-am primit acel „mars!”.

    Doresc tuturor o noapte linistita!

    Daca cineva are timp si doreste sa vada un concert cu Monica, Ana si trupa lor, asta se va intampla pe 1 noiembrie, in Clubul TRIBUTE.


  36. 36
    Manuella:

    I’m in love!


  37. 37
    Seva Tudose:

    Ana,

    „fiorul electric” 🙄 ah, ce romantic mai este necunoscutul ăsta al tău 😆

    necunoscutule,acum îmi dau seama cine ești 😆


  38. 38
    Ana şi Andrei Cartas:

    I,

    Mulţumesc, eşti fată iubitoare, dar gafa e tot gafă. Nu, nu te spun, însă omul ăsta chiar aşa este. Altfel, să ştii că nu m-am gândit adunat la felul lui de-a fi până în seara asta, când mi-a cerut Gelu o cheie de lectură. Abia acum l-am privit pe Andrei în întreg, după atâţia ani. Niciodată până acum nu m-am gândit ce şi de ce-mi place la el, ce ne apropie, ce avem în comun. Am crezut că e numai o chestiune de afinitate. Nu, nu te spun, dar ar putea vedea el, că i-am trimis linkul. 🙂

    Muză,

    Mă bucur mult că ţi-a plăcut. Nu, nu e cu mulţumiri, e cu groaşte. 😉

    Gelu,

    Le voi spune şi altora de concertul fetelor. Da, a fost o conversaţie firească, fără suspiciuni de nicio parte, fără contre gratuite şi inutile, fără scrâşnete. O conversaţie între oameni care nu vor să facă demonstraţii reciproce. Discuţii simple, de plăcere şi relaxare. 🙂 Îţi mulţumesc.

    Manu,

    Păi, nici nu mă aşteptam la altceva de la tine, după curgerea asta de lavă în deşert a lui Andrei. Zici că pentru tine a scris-o şi poate chiar aşa şi este, necunoscuto. 😉

    Seva,

    Iubito, cine este necunoscutul? 🙄 A, crezi că este iubitul meu? Nu, Andrei nu este iubirea mea, dar îmi este un prieten foarte drag. Un om rar, un bărbat pe care-l admir şi-l preţuiesc. Mă simt foarte bine cu el, şi iată că nu ne-am văzut de vreo trei ani, pentru că niciunul dintre noi nu vrea să demonstreze nimic celuilalt şi nu-şi ascute spre celălalt săgeţile seducţiei. De-aia ne simţim atât de bine împreună şi de-aia nu ne căutăm niciodată, nu cu program. Când ne găsim, bine. Când nu, la fel de bine. Nu ne necesităm reciproc, ci ne bucurăm fiecare de existenţa şi prietenia celuilalt.


  39. 39
    Zâna Măseluţă:

    Eu as fi bagat mana-n foc ca poezia e scrisa de Raj, desi n-am vazut nicio referire la vidanje…


  40. 40
    Seva Tudose:

    Ana,

    vai mie Ana,pare-se că m-ai înțeles greșit,eu m-am referit strict la puterea lui de seducție,a vorbelor nicidecum n-aș fi avansat ideia că ar „fi iubitul tău” 😳

    deși n-aș găsi nimic rău în asta,de-aș mai fi de 39 de ani ca tine 😆


  41. 41

    Si nu mi-a spus nimeni…

    Se protejeaza aia au ba ?!

    Sora scumpa…
    de fiecare data cand mai am si eu cateo „vrajeala” prin FAcebook apari tu cu un articol.
    Ori aici…ori in alte parti.

    Cum dracu s-o face asta… nu stiu !!!


  42. 42
    Ana şi Andrei Cartas:

    Zână,

    Să vedem ce zice Raj. 🙂

    Seva,

    Aha, pricepui. Stai! Că n-am încă 39 de ani. Peste o lună jumate abia. 😆

    Miere,

    Ce?! Vrăjeli? Acum chiar că eşti spus. Ete, protecţie la poeţi. Nu, că la ei e fut între creiere. Ce protecţie?! 😆


  43. 43
    Raj:

    Neatza ! Sincer sa fiu rezonezdracu. Asa cum zicea Zana, ma intreb daca nu care cumva imbarligatelecuvinte le-am scris eu. Pentru ca Ana il iubeste pe Andrei, il iubesc si eu. Adineaori am recitit alambicatele si am priceput altceva dec at aseara. Cum mie imi place sa strangulez , sa leg, sa dezleg vorbele, poezia e pe gustul meu. Am certitudinea ca daca ai lucra langa Andrei, cumva coleg intr-un birou, te vei simti lejer langa el. E tipul de om care nu ridica vocea. E placutolinistit. Condescendentza scrie pe fruntea lui. Cumdracu ii gasiti Dna Ana ?


  44. 44
    Ana şi Andrei Cartas:

    Raj,

    La mare, la nudişti. 😳 😆 😆 😆 E locul unde omul îşi ascunde mai greu firea, dacă ai ochi să vezi. 😉

    Sigur că nu ridică vocea. N-are nevoie, nu e dement, ca mine. E sigur de şi pe el, mereu calm şi bine dispus, cald şi foarte cald, cu o voce care te scoală din morţi, cu modulaţii liniştittoare. Eu nu l-am văzut pe el la început, dar i-am văzut mersul. Aşa fac cu absolut toată lumea. După mers îmi aleg apropiaţii. Sau mi se aleg, cum vrei. Aşa mi se manifestă instinctul. Şi să ştii că instinctul ăsta al mersului n-a dat niciodată greş. Andrei merge ca un ghepard.

    Totuşi, Raj, condescendenţa presupune o atitudine un pic superioară, cel puţin eu aşa o simt, mă tem de cuvântul ăsta. În acest sens, la el nu poate fi vreodată vorba de condescendenţă. Dar poate tu pui accentul pe altă zonă a acestui cuvânt, mie aşa-mi pare.


  45. 45
    Edle:

    Neata, indragostitelor!

    Cu asta m-am indeletnicit eu aseara:


  46. 46
    Ana şi Andrei Cartas:

    Frumoooooos! N-am mai făcut asta de când eram copil. De fapt, nu făceam eu, ci primeam cadou dovleci împăiaţi, c-aşa le ziceam, de la bunicul meu. Şi mereu îmi spunea că-ntr-unul dintre ei este şi şoricelul Ionel, dar să văd eu în care anume, să-l caut cântându-i „Ionel, Ionelule, nu mai bea băiatule!”.

    Las’ că vine şi săptămâna ailaltă şi avem petrecere de Halloween la şcoală. Are 22 de supuşi ‘mneaei, 22 de vampiri, iar ea e Lady of The Vampires. O să v-o arăt, e letală în rochia ei elegantă şi înfricoşătoare, cu mâneci-liliac şi guler a la Mary Stuart.

    Dana,

    Frumoşi sunt delfinii, ca aurul, dar tu, hmm… tu… cam secsidracu. 😉


  47. 47
    Raj:

    Maitacetidracu ! Insiruirile Andreiului sunt nespusemele mele versuri. Furt intelectual. Dna Ana: condescendenta ii visu mieu, dar nu pot. Greu cu magarunpanta. Sunt tulburat. In plus, Edle sacrifica bostani. Astamimailipsea. Dutedracurajule ! Va pup cu anticondescendenta frumuaselor ! Amdracipemine !


  48. 48
    Ana şi Andrei Cartas:

    De ce, Raj? Ce-ţi veni? 🙄 Ia esplicăţidracii.


  49. 49
    andreea:

    m-aţi obosit. mi-a luat două ore să iau poezia şi să pun spaţiile între cuvinte, ca să o citesc şi savurez ca lumea. că io altfel nu pot pricepe. deh. îmbîrligaţilor!


  50. 50
    Ana şi Andrei Cartas:

    Andreea plus Gelu egal love. 🙂


  51. 51

    păi, cum să spui:

    embrioniiscoicoşiaizilei ?

    uite-te şi tu ce urît arată!


  52. 52
    Ana şi Andrei Cartas:

    Mie-mi place. Şi eu l-am citit greu, că textul a fost fără diacritice. M-am mai poticnit eu pe ici, pe colo, recunosc. Dar asta cu embrionii am citit-o cel mai greu. Şi pe-aia cu răzvrătitşitotdatăblând. 🙂 Nu mi se pare urât, ci altfel. Dificil de citit, da, cum a zis şi Gelu. Aveţi dreptate amândoi, dar aşa a scris omu’, nu puteam să-l secţionez eu.


  53. 53

    să vie aci să dea sama!! eeeeei, comedie…


  54. 54
    Ana şi Andrei Cartas:

    Muză,

    N-aş crede. Eu i-am dat linkul, ca şi data trecută, dar să ştii că oamenii care ne citesc pentru prima dată au senzaţia că suntem un grup foarte bine închegat şi nu prea le vine să intre-n vorbă cu noi. Mai mulţi mi-au spus asta. Un fel de coterie. O gaşcă nebună. 🙂


  55. 55
    Igraine:

    Da, da, gașcă nebună de-a dreptul, dar cred ca și Andrei Cartaș are loc pe ici, pe colo. 😆

    A,

    Ce link? Cui ai dat, ce? Nu înțeleg nimic, azi sunt blondădracu.

    Gelu,

    Baftă fetelor la concert. Dau și sfară-n țară. Am văzut-o pe cea mică la „Vocea…”. Talentată, clar.


  56. 56
    Igraine:

    Edle,

    Ce mă bucur de pozele tale, cu tine, cu dovleacu’. Zici că te știu de o viață, soro. Te-ai opintit cu bartai dovleacul ăla? Io nu am avut parte de dovleci decât în formă coaptă. Care-mi place de mor. Te-aș lua la mine să stăm la palavre, la bucăți de dovleac, la un pahar de vin roșu, o Budurească… iamiiii 🙂


  57. 57
    Nora:

    Neaţa. Văd că faceţi bine. Care masacraţi dovleci, care-i mâncaţi… 😀


  58. 58

    şi eu am unul în cuptor.


  59. 59

    am o idee. să ne prefacem vreo lună că nu ne cunoaştem. să comentăm sec, la obiect, scorţos şi duşmănos.


  60. 60
    Nora:

    Hm, eu n-am. Nici, nici. Dar îmi luai porţia de dulce încă de la cafea. Veniră prietenii cu bunătăţuri.


  61. 61
    Nora:

    Hm. Ce idei năstruşnice are muza sâmbăta de dimineaţă. Dar tu uiţi că unii nu pot fi seci, scorţoşi şi duşmănoşi nicicând. S-au mai prefăcut unii aşa. N-au sfârşit prea bine.


  62. 62
    Ana şi Andrei Cartas:

    …iar alţii nu pot fi altfel decât seci, scorţoşi şi duşmănoşi. 😆 Diversitatedracu. 😉

    Igraine,

    Lui Andrei i-am dat linkul de la textul precedent şi de la ăsta. Blondă, blondă, până dincolo de rădăcini. 😆


  63. 63

    io sînt sigură că se uită la noi, pe după perdeluţă.


  64. 64
    Ana şi Andrei Cartas:

    Muză,

    N-aş crede, la cum îl ştiu eu. Dar… nu pot avea certitudini. Însă dacă te vede pe tine, vine târâş, să ţi se-nchine. 😉


  65. 65

    👿
    o să-i dau două palme!
    io sînt singura poetă de pe-aci!


  66. 66
    Ana şi Andrei Cartas:

    Aşaaaaaaaaaaaaaaa! Atât am vrut. Să recunoşti că te roade, că te macină, că te arde. 😆 Mersi, dulceaţă!


  67. 67
    Edle:

    Ana, sa ne-o arati! 🙂

    Igraine, daaaa, vreau! 😉

    Andreea, eu una nu pot sa ma prefacdracu.


  68. 68
    Igraine:

    Edle,

    Și io vreau… deci, ce facem? Și mai ales când?

    Nora,

    Bunătățuri dulce la cafea… sunt de groază pentru una ca mine, dezrădăcinatădracu. Ori, ori.

    A,

    Care rădăcini, soro, că nu posed așa ceva. Mă știi dracusensibilălanuanțe(perverse).

    Andreea,

    L-aș cunoaște ‘in persona’ pe nenea ăsta care scrie așa… că, m-am gândit io, dacă scrie așa, cum naiba o fi simțind… ăăă, sărutând, mângâind. Nu, nu m-am dus, cu mintea, direct la gutut. La dracu’, sărutul e arvuna gututului, zic.


  69. 69
    Ana şi Andrei Cartas:

    Aoleeeeeeeeeeeeeeu! Cine mi-a făcut rost de tineeeeeeeeeee?! 😳 😳 😳

    Dacă vede Andrei că l-ai gute, nici că mai scoate capu’ ca să-i dea muza binemeritatele două palme pentru un intempestiv care este el.


  70. 70
    Nora:

    Nu sunteţi zdravene. 😆
    Vedeţi, de-aia stau toţi în uşă, pe după perdele, şi nu intră unul.
    Igraine, la mine dulciurile merg oricând. Iar cafeaua cu croissant e unul dintre clişeele dragi, căruia nu-i pot zice „ba”. Mai întâi beau cam juma’ de ceaşcă goală, iar după aia le amestec. 😀


  71. 71
    Ana şi Andrei Cartas:

    Ba pardon! Eu sunt zdravănă, că n-am în cap deşertăciuni de-astea cu „sărutul e arvuna futului”. Nu în cap… 😳

    Eu beau ţuică, nu cafea. Sunt româncă şi nu sunt snoabă, ca altele. 😈 Cu dulcele am rezolvat-o azi, de-aia am trecut pe ţuică.

    Raj,

    Am semne la coma diabetică sau cad din picioare direct? Ca să ştiu, să beau nişte ceai, să diluez dulceala. Ţuica nu pare s-ajute prea mult.


  72. 72
    Nora:

    Da’ ce draci mâncaşi?


  73. 73
    Edle:

    Of, Igraine, daca as sti… Dar un vin rosu ar merge de minune pe frigul asta.

    Si la voi a venit iarna?


  74. 74
    Nora:

    Nu încă, Edle. E înnorat, dar nu e foarte frig. Nu e de cizme, nici de paltonul cel gros.

    Când e botezul?


  75. 75
    Edle:

    Tuica? Caaaah. 😆


  76. 76
    Nora:

    Edle, cred că o ia pe post de medicament. 😀 Eu i-am zis de Jager, dar a făcut pe mofturoasa. Acum îi dă cu ţuică. Cin’ s-o mai înţeleagă?


  77. 77
    Igraine:

    Nora,

    Și la mine merge croissant-ul la cafea, dar doar când cafeaua e de tip solubil, în care adaug lapte condensat. Altfel, cafeaua normală merge de minune, la mine, cu ceva sărat sau cu o țigare. Pe care nu am voie s-o aprind. Stomacu’ va fi devastat dacă o fac. E doza letală cafea și țigare. Dar, să știi, că eu mănânc croisant după cafea,a fo oră așe…


  78. 78

    numa la mîncare şi la gutut vă e gîndul…


  79. 79
    Edle:

    In decembrie, pe 6. Da’ dracu’ stie daca am timp de ceva, ca eu mereu sunt in intarziere.

    Cred ca v-am zis ca odata am si pierdut avionul.


  80. 80
    Igraine:

    Edle,

    E iarnă prin unele case… La mine, e mai frig, în casă decât e afară. Dacă ajungi să depinzi de alții, să nu ai centrală proprie așa se-ntâmplă. Io stau la mâna unor moși care nu vor să pornească centrala blocului (da, nici măcar nu stăm la mâna RADET, termoficarea orașului) ca să nu plătească prea mult la întreținere. O mare tâmpenie. Mai bine stau în frig, se îmbolnăvesc și dau banii pe medicamente. Deh!


  81. 81
    Igraine:

    Neprihănito! Ce te strepezești, A, când ăsta e adevărul gol-goluț. Da, sărutul e arvuna gututului. Io mai romanticădracului.

    Și nu mă bag peste Andreea. O las să se bucure și suflețelul ei de palme asurzitoare. Cum să iau o astfel de bucurie omului? La vorbe sforăitoare mi-s pricepută. Liniștește-l tu pe Andrei Cartaș. Nu-l gut virtual. 😆


  82. 82
    Igraine:

    Nora,

    I-am dus Anei și niște sirop de căpșuni, foooarte bun, făcut de mânuțele soră-mii a mare. A zis ea că-i merge cu țuica de pere din Ardeal. O fi știind ea ce știe 😆


  83. 83
    Edle:

    Nici eu n-am dat drumul, dar a inceput sa fulguiasca dimineata si ma gandesc ca ar cam fi cazul. Curios, in casa e caldut.


  84. 84
    Nora:

    Igraine, moşii mei sunt invers! Mă ucid cu căldura. Tot aşa, avem centrala blocului, nu depindem de radet. I-au dat drumul acum câteva zile, o vor mai opri în mai. Eu oricum dorm cu geamul deschis. Ăştia nu-şi fac griji de facturi, unii spun că sunt foşti securişti toţi. 😀


  85. 85
    Nora:

    Edle: să fulguiască? De acum? Mişto. În ritmul ăsta, peste două săptămâni schiaţi în Alpi. 😀

    Igraine: pricepută soră. Exotic amestec la Ana. 😆


  86. 86
    Igraine:

    Nora,

    Asta am vrut să-ți zic, că stai în bloc de securiști. Avantaj tu. În blocul în care am stat până în iulie și eu aveam parte de geam deschis toată iarna, moșii nu erau, afișat, securiști, ci oficial, foști membri ai Academiei Române. Blocul a fost ridicat special pentru ei, deh, din banii lor, în ’59. Eu prefer să am câldură câtă vreau, dar să am și geamuri deschise. Să intre aerul rece și frumos mirositor al iernii. Dar asta se va întâmpla în viața în care voi avea centrală. Când va fi, dacă va fi. Și casa mi-o va face Andreea arhitecta.


  87. 87
    Igraine:

    A,

    Zi de siropul de căpșuni, de la Leanca, că doar tu-l știi la gust.


  88. 88
    Nora:

    Da, şi la mine e plin de doctori în diverse. 😀 O doamnă însă, etnolog, e „pe bune”. Restul, nu ştiu. 😀 Şi ăştia tot aşa, stau aici de când s-a făcut blocul. Pe mine mă cam deranjează risipa asta. Deh, sunt niţel ecologistă. 😀 Bine naiba că e termoizolat blocul, or consuma mai puţine gaze.


  89. 89
    Igraine:

    Ecologistanaibiiceești, am văzut niște ciorapi groși de un verdeeee ecologist, cemai… pentru tine erau, iar io nu știam de ce mă holbam la ei.


  90. 90
    Igraine:

    Sorry, Nora, dar nu am găsit altă expresie mai bună 😆


  91. 91
    Nora:

    Ce ciorapi? Unde? De unde ştii? :mrgreen:


  92. 92
    Igraine:

    Ce să știu? Că-ți place verdele și că ai vrea ciorapi verzi? Cred, dar nu bag mâna în foc, că am umblat în ziua când i-am văzut de am rămas fără tălpi la pantofi, în Cora sau Auchan.

    Și mai aveau șosete, lungi, în dungi colorate. Cu o multitudine de culori. O nebunie.


  93. 93

  94. 94
    Igraine:

    Să nu uitați să vă dați, la noapte, ceasurile înapoi cu o oră. Adică, ora 4.00 devine ora 3.00 🙄


  95. 95
    Raj:

    Trebuie sa-mi fac somnul de frumuste pentru nunta. Nu voi bea, nu voi manca, nu voi dansa, dar darul il voi da. Nu-i corect, trebuie sa mi se permita sa gut mireasa………….. Adle: sa va traiasca ficiorii ! Is frumosi……….. Nora: puneti mana si faceti copii.


  96. 96
    Raj:

    Nu uit Ingraine. Anul trecut l-am dat cu o ora inapoi. L-a dat si nevasta mea si fecioru


  97. 97
    Raj:

    Se anunta iarna grea. Procurati-va izmene vatuite si chiloti cu maneca tip „mamaia””


  98. 98
    Raj:

    Ana 71: Beti tuica din pozitia sezand, sa nu patiti ca Anica


  99. 99
    Raj:

    Nora 85: Voi schia in cacat. N--am bani pentru Alpi


  100. 100
    Raj:

    Andreea 93: Ce-ati gasit de ras ? Am afirmat eu cumva ca mi-e bine ?


  101. 101
    Raj:

    Edle 83 : E cald in casa penca inca nu s-au racit peretii. Otz vedea peste 2 saptamani.


  102. 102
    Igraine:

    Raj,

    Să nu guți mireasa că nu mai ieși din căcat nici măcar pentru o partidă de schi 😆


  103. 103
    Ana şi Andrei Cartas:

    Am visat. Lăsaţi-mă să-mi reviu şi v-oi povesti ce-am visat.

    Am mâncat: salată verde, omletă, dulceaţă de cireşe albe, negre, ciocolată, napolitane, dulceaţă de smochine, ţuică de pere cu duşti groase de sirop de căpşuni, că necesitam dulce, nişte pită de casă şi… pat. Am dormit, după 9 zile de încercări, am dormit. Nu mult, că aia mică vru s-o machiez şi vestimentez de helăuin, că s-au decis să colinde. Am luat-o, am ferchezuit-o, am fedeleşit-o şi i-am dat drumu’ la colindat. „Mama, ce spun că sunt, dacă mî-ntreabă lumea?” Vrăjitoare de secol XIII, din Franţa. A plecat mulţumită. Cred şi eu: fard şanel, creion şanel, ruj eco, viaţă…


  104. 104
    Igraine:

    Până-ți revii comple(c)t spune dacă fo poză i-ai făcut să ne bucurăm ochiu’?


  105. 105
    Ana şi Andrei Cartas:

    Aoleu, se mută ora! Dracusămăia. Uitasem. Ce faaaaaaaaaaaaaaaaac?!

    Siropu’ de căpşuni e minunat: gros, aromat, dulce şi… apropae tot în ţuica de pere. 😳

    Revin cu visul, dar numai dacă vreţi.

    RSVP aici.


  106. 106
    Ana şi Andrei Cartas:

    Poză cu ce? Cu telefonu’? Nu, c-a zburat pe scări, să se laude că e mişto. M-am simţit şi eu mamă, că şi mama mea mă costuma şi machia când eram mică. Îi fac poză cu telefonu’ când revine.


  107. 107
    Igraine:

    Io, da. Vreau să știu pe unde ai mai umblat.

    Am zis mai sus ce faci cu ceasu’, îl dai cu o oră înapoi. Capisci?


  108. 108
    Ana şi Andrei Cartas:

    Raj,

    Ce-a păţit Anica, deampicioarelea?


  109. 109
    Igraine:

    Așa, cu telefonul, soro. Dacă alte scule n-avem… 🙁


  110. 110
    Manuella:

    Ana,

    Cine te-a furat în vis? doar cât să-ţi prindă şiraguri de perle în jurul gleznelor?


  111. 111
    Edle:

    Multumesc frumos, Raj. Sunt.

    Ana, pai, asa ne-a fost vorba?

    Pana povestesti visul uite inca una, proaspata:


  112. 112
    Igraine:

    Manu,

    Romantică incurabilă! Lasă-le naibii de perle că încurcă la preludiu 😆


  113. 113
    Manuella:

    Edle,

    Înspăimântător!
    Merită toate bomboanele!


  114. 114
    Igraine:

    Edle,

    Cazi de-anpicioarelea cu mititeii ăștia ai tăi. Cum să nu le dai bombonici când au fețicile alea, zău. Oricând, nu doar de halouin. 🙂 🙂 🙂


  115. 115
    Manuella:

    Igraine,

    Ahh, tocmai că nu… de aici începe povestea-vis…


  116. 116
    Igraine:

    Manu,

    I rest my case, darling, când te duci deja în vis cu perlele alea. Io rezonez la de-astea „facitimpulsă-ngheţe, devenindu-l maineted şi maiverde decâtjadulmângâietor al priviriitale ce-mi lichefiazăomoplaţii atuncicândmă-ndepărtez de tine.” Nu știu să fac semnul de rușinică, deh, blondă, dar asta ar merge aici, uns.


  117. 117

    Mă dol de cludul tău amol
    A pieptului meu coalde,
    Şi ochii mali şi glei mă dor,
    Plivilea ta mă alde…


  118. 118
    Manuella:

    Daa…îmi mai place şi partea cu susurul…
    Omul are un fetiş cu perlele, iar eu fiind in love mă supun!


  119. 119
    Ana şi Andrei Cartas:

    Igraine,

    Capisco, da’ eşti praf. Păi, eu la mine mă gândesc sau tu… 😈 Fă un calcul, dă un semn, draci, laci.

    Edle,

    Petrecerea e miercuri, pe 31, aflai acu’. Aia cu rochia. Asta e decisă ad hoc sau la botu’ calului. Nu e petrecere, e colindat.

    Visul:

    Eram în casa unui bărbat care avea doo paturi. De fapt, un pat maaare şi o saltea. Eu stăteam pe saltea. Vorbeam la telefon. Cu celălalt, titularul. Ăsta se prefăcea că naude, navede. Mă rog. La un moment dat, se apropie de mine, să mă-mbrăţişeze. Ete, draci! L-am împins, l-am dojenit şi l-am strigat pe numele celuilalt. Oare când mi s-or limpezi minţile şi n-oi mai face de-astea?! 🙁

    Am vrut la duş, mă gândeam că nu e mare lucru dacă-l gut pe-ăla, mi se făcuse milă. Gututul de milă e cel mai mişto. Te simţi om, nu animal. Faci ceva concret pentru aproapele tău. În baie, două bideuri, WC-uri p. Niciunul. Pe ele, tronau doi bărbaţi între doo vârste. Unul citea Financial Times, celălalt, New York Times. Îi întreb ce profesii au. Îmi spun că-s bancheri amândoi şi că pot să trag perdeaua căzii, ca să am intimitate. Fac asta, fac şi duş, ies şi-i zic ăluia că vreau să mă gut pe saltea, nu în patul lui imens. Acceptă. Când se-apropie din nou, sar din vis direct deasupra unu iaz aflat într-o pădure, toamna, iazul fiind acoperit frumos cu frunze de aproape toate culorile. Verdele lipsea. Încep operaţiunea zbor deasupra unui iaz în octombrie şi apare ăla, dornicul de gutut. Eu, fericită nevoie mare. Zborul, fără cusur, nu ca la Lufthansa. Iar îi zic ăluia pe celălalt nume, iar se face ăla că n-aude.

    Cobor din zbor şi mă trezesc la Starbucks. Aveam un portfard plin cu bancnote de toate mărimile. Ăsta cu gutaiul, în spatele meu, mai spre dreapta. Mă sună titularul, mă-ntreabă unde sunt, îi spun că la Starbucks. Gutangiul zici că n-auzea nimic. Mort. Titularul se miră, că mă ştie fată neumblătoare pe la Starbucks. Eu infirm. Îi zic că pe vremuri mergeam des, sunt familiarizată cu locul. Vânzătoarea mă-ntreabă ce cafele vrem, în timp ce-i desfac portfardul, să-şi aleagă banii, că nu sunt Şiva. Eu îi spun că nu ştiu, că sunt pentru prima dată aici. Din telefon, vocea spune: „Cum adică, iubito?”

    M-am trezit îngrozită, prinsă cu ditamai cotoiu’-n sac, cu inima bătând, fericită apoi că sunt în patul meu, cu tusea mea, cu frigul meu, cu aroma de ţuică de pere combinată cu sirop de căpşuni.


  120. 120
    Ana şi Andrei Cartas:

    Edleeeeeeeeeeeee,

    Pe Andi îl mănânc întreg, cu pălărioi cu tot. Să-mi dai şi mie poza aia, te rog. Robbie e un gentleman. Andi e un prăjitur. 🙂

    Manu,

    Mă sperii tu. Cu perle, cu alea, cu alelalte, eşti spusă.

    Igraine,

    Bucata aia e şi preferata mea. 😉 Aledracuccurve!


  121. 121
    Manuella:

    Ana,

    Partea cu bancherii citind pe bideuri indicii economici e minunată! Very english! 😆


  122. 122
    Igraine:

    Ăsta-i vis? Aș fi băgat mâna în foc că-i un soi de prevestire, dar… io mai știu. De unde dracului să știu io ce-i una și cealaltă.

    Nu poci a face calcule că nu le am cu aritmeticile, mamaie uitucă. Nora, crez io, că poate. Știe ea carte, a învățat, nu ca mine greier gutăios. 😆


  123. 123
    Zâna Măseluţă:


  124. 124
    Ana şi Andrei Cartas:

    Pe vremea când noi doi semănam, măcar din spate, până la identitate. 🙂 Mi-e dor de vremurile alea.


  125. 125
    Nora:

    Cum se uită Andie la Robbie. 😆 Cu un soi de teamă şi respect. 😆


  126. 126
    Raj:

    Eu ma uit la amandoi ca-s netunsi


  127. 127
    Ana şi Andrei Cartas:

    Raj,

    Unul dintre ei e fratele meu. 😉 Când era el mic. 🙂


  128. 128
    Raj:

    Fratele-i rocar, dna Ana ?


  129. 129
    Ana şi Andrei Cartas:

    Raj,

    Da.


  130. 130
    Raj:

    Sunteti mai bine Dna Ana ?


  131. 131
    Seva Tudose:

    Ana,

    la schimbarea vremi dintre vară și toamnă,atunci sunt cele mai rele vremuri de îmbolnăvit ! Te rog eu crede-mă că indiferent ce ai,oțetul este remediul universal ! în fiecare zi o lingură/două de oțet bio din vin cu miere !

    Oțetul este arhimondial recunoscut să lupte cu sutele de boli, chiar 300 ! guturai,dureri de măsele/dinți,mijloc,genunchi,umflături,bășici,mâncărime, migrene,vomă,astenie,artrită,reumatism,gută,prostată,boli de piele….tensiune arterială…șamd !

    un alt remediu vit.C,vit.A,vit.B3-Omega… și un lucru:

    an apple per day,keep the doctor away (un măr în fiecare zi,chiar două) !


  132. 132

    tutrebuie sanu incurcicititorul. iardaca ilincurci sa fie o incurcaturaplacuta. Ingenere poeziilepoeteselor considerca trebuie sa nu capeteamploare. Sau… daca capata… sa nu paraseasca sectorul vrajit. Pt ca dacama scoti din sectorul vrajit incep sa nu o mai iubesc pe doamna poetesa. Putine is femeile care m-au tinut langa poezia lor pana la capet! As putea spune ca is doua. Si.. niciuna nu-i in manuale -- pt ca asa e la noi…


  133. 133
    Nora:

    Ghermane, vezi că aberezi. Poezia nu e scrisă de Ana, ci de Andrei Cartas, tipul din fotografie. Ăla mişto, de pe cal. 😀 Ana doar i-a găzduit textul. Atât de fin cititor eşti încât nu te-ai prins că e cu totul altă scriitură. La mai mare!


  134. 134

    Nora, tucrezicaamcitit tot? IonCristoiu se laudaca citeste pe verticala. Daca in primele doua randuri nu zice nimica autorul… doar nu crezi ca is nebun sa ma aventurez & sa-mi pierd timpul. Nici daca e vorba de un minut si tri secunde!

    Mai bine vorbesc cu tine decat sa citesc bombaneli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *