To Rome with Love – ce poate să iasă rău?

Woody Allen a început să facă filme de duminică. Acele filme care pe imdb se numesc, de multe ori, „comedii romantice”. Nu că asta ar fi un impediment în sine. Asupra mea, funcţionează şi magia minoră, a lucrurilor mărunte, familiare, care ne fac să ne simţim confortabil. În categoria asta intră şi ultimul său film, To Rome with Love – un mărunţiş drăgălaş şi frumos colorat turistic. Căci da, în ultimul timp, pare să-i placă al dracului de mult în Europa, nu prea se mai lasă dus de aici, iar acum mă gândesc numai la Vicky. Cristina. Barcelona, Match Point şi Midnight in Paris.

Filmul începe pe acordurile din Volare, unul dintre cele mai kitschoase şlagăre italiene. Dar e, repet, genul de kitsch simpatic, care te face să-ţi bâţâi picioarele şi pe care se mai întâmplă să-l şi fredonezi, măcar la refren, după care te uiţi uşor ruşinat în jur. Nu e agresiv, iar filonul de cinism „light”, prezent şi aici, face pelicula digerabilă.

Apoi, ni se perindă peticele mişcătoare ale colajului: cuplul provincial venit să reuşească în Big Apple-ul italian şi intrat într-o încurcătură erotică, un alt cuplu (e de dragoste, da?) format din americanca rătăcită cu harta în mână, aflată în căutarea Fântânii Trevi şi care primeşte ajutor de la italianul cel chipeş de stânga, avocat pro-bono, provenit din familia tipică (ea, casnică, el… mai puţin tipic, proprietar de firmă de pompe funebre şi cântăreţ de operă la duş), cuplul de studenţi americani care primesc vizita celei mai bune prietene (Ellen Page) – tensiune erotică suplimentară la orizont, prietena americană, nevrozată, sexy şi de o frivolitate delicioasă, mereu cu un citat la îndemână, fie că e vorba de Yeats sau de Rilke, cuplul de americani la vârsta pensionării – ea psihiatru, el – mahăr, dar „way ahead of his time”, în industria muzicală. Toate peticele au chipuri faimoase: Penelope Cruz – prostituata voluptuoasă şi cinică, Alec Baldwin – arhitect faimos şi ghid fantomatic pentru studentul entuziast, dar debusolat, prins în chingile anunţatului, posibilului adulter cu deznodământ trist, Roberto Benigni – anonimul ajuns faimos fără să ştie de ce (nici noi nu aflăm), Woody Allen însuşi în rolul pensionarului venit în Italia (pe care o tot confundă cu Spania, cel puţin la nivel lingvistic) să-şi mărite fiica şi incapabil să se împace cu gândul retragerii din „câmpul muncii” – retragere pe care o asociază cu moartea, aşa cum îl psihanalizează soţia sa – Judy Davis şi, în fine, Jesse Eisenberg în rolul studentului.

Sigur, toate aceste petice sunt legate prin tivul dragostei – aşa cum se anunţă încă din titlu. Personajele se iubesc, se pierd, se regăsesc, se pierd din nou şi, între aceste episoade, nu uită să se minuneze de cât de minunată (:P) e Roma. Pe fundal avem mereu monumentele celebre, „cărţile poştale” obligatorii. Roma nu e doar minunată, Roma e şi foarte cinematografică, iar asta e clar din multitudinea de filme care se filmează în… film, din mulţimile de paparazzi frenetici (La Dolce Vita?) şi din acea promisiune, falsă, de cele mai multe ori, pe care o face celor care vin să-i umble colinele în trecerile lor, mai mult sau mai puţin vremelnice. Peste toate, un strop de realism magic şi un tribut adus filmelor italiene (deşi, vai, ce diferenţă faţă de Roma unui Fellini sau Pasolini).

Dincolo de momentele comice, de decorurile prea cinematografice, de faptul că Woody tot pare să ne facă semne dintr-un colţ al cadrului, filmul ăsta mi-a evocat următoarea situaţie: ştiţi, când e frigiderul cam gol, te uiţi prin bucătărie şi decizi să improvizezi ceva. Arunci două vinete, trei roşii, nişte paste şi o mână de parmezan şi te gândeşti că rău n-are cum să iasă. Cam aşa cred că a făcut şi Woody Allen: a găsit ceva într-un sertar, altceva într-un jurnal de acum cinci ani, o frântură de idee pe spatele unei facturi, le-a amestecat şi a rezultat… To Rome with Love.

317 comentarii la “To Rome with Love – ce poate să iasă rău?


  1. 1
    Seva Tudose:

    Nora,

    după filmele octogenarul Woody Allen prin Europa cum ar fi„Vicky Cristina Barcelona”…„Midnight in Paris”…„To Rome with love”…

    nu crezi Nora, că se îndreaptă cu pași vertiginoși către România,poate va face filmul…„Fetițe dulci din București”
    😆 😆


  2. 2
    Jaco Pastorul:

    „Woody Allen a început să facă filme de duminică.”

    A facut si altfel de filme?


  3. 3
    Nora:

    Seva: n-ar fi rău deloc. M-aş duce la casting pentru figuraţie. 😀 Păcat că Bucureştiul nu e prea „fotogenic”. 😛

    Jaco: ca să mă refer doar la cele din ultimii ani, Cassandra’s Dream şi Match Point nu prea s-ar încadra aici. Cred că nici „Whatever Works”. Şi asta îmi plăcea la el, amestecul de naiv şi amar pe care ni-l trântea.


  4. 4

    am văzut doar cîteva din filmele lui. da, cam uşurele în ultima vreme. probabil nu toţi înghit genul lui de umor. şi, mai mulţi nu-i înghit biografia.
    Vicky Cristina Barcelona e salvat de Penelopa şi Bardem, normal… 🙂

    ăsta cred că mi-a plăcut:
    http://www.imdb.com/title/tt0089853/

    ăsta nu:
    http://www.imdb.com/title/tt0075686/

    dar, am rîs aici:
    http://www.imdb.com/title/tt0068555/


  5. 5
    Nora:

    Nu ţi-a plăcut Annie Hall? 🙄 Ce e în neregulă cu biografia lui? Cât despre umorul lui, e fix pe gustul meu. 😀


  6. 6
    Jaco Pastorul:

    Ce ditai labau are Diane Keaton in afisul filmului (http://www.imdb.com/title/tt0075686/) . N-o fi greseala de fotosop?

    Eu n-am reusit nici sa zambesc la vreun film de-al lui. Mi se pare un umor castrat, de salon.


  7. 7

    ăăăăăăăă…


  8. 8

    pf, pf, iartă-mă. am confundat Annie Hall cu ăsta:

    http://www.imdb.com/title/tt0079522/


  9. 9
    Nora:

    Uof, cum să nu-l iubeşti? 😆

    În fine, ne „gâdilă” lucruri diferite.


  10. 10
    Nora:

    „Manhattan” n-am văzut.


  11. 11

    iote ce cred eu.

    nu e vorba că e umor castrat sau de salon. e umorul oamenilor neînvingători. al timizilor, al celor gata oricînd să dea doi paşi înapoi şi să se ia la palme. să plîngă într-un colţ, după ce au rîs. e umorul lipsei de succes.

    deci, mă aştept să nu-l înţeleagă oamenii puternici, neşovăitori. siguri pe ei. antipatic de siguri pe ei. cei care dau capul pe spate, se zguduie de rîs şi hohotesc de se aude la de 5 km depărtare.


  12. 12
    Nora:

    E umorul oamenilor care se expun. E umorul vulnerabililor. Al celor care practică autoironia, care râd mai întâi de ei, nu de alţii, care nu-şi găsesc locul pe lume. E un umor amar, nu are sclipiciul farsorilor. De-aia mi-e drag.


  13. 13

    of, ai spus mai bine decît mine. nu-mi găseam bine cuvintele… am draci.


  14. 14
    Nora:

    Şi în To Rome with Love, Allen joacă tot rolul unui ratat. El crede că inovează, presa italiană îl numeşte „imbecil”. Cum e total ignorant în ceea ce priveşte limbile străine, crede că i s-a adus un elogiu.

    (comentariile spam trebuie să ajungă în „spam”. Nu le mai puneţi la „gunoi”, vă rog. :D)


  15. 15
    Jaco Pastorul:

    Mai exact al neinvingatorilor care se simt frustrati de faptul ca nu pot fi invingatori. Ca mai sunt si neinvingatori carora putin le pasa de chestia asta.

    Asta ca sa nu mai zic ca exista si invingatori si puternici carora nu le place chestia sau carora le este perfect perpendicular…

    Cred ca personajul care se potriveste descrierii tale, Andreea, e mai curand Charlie Chaplin si care n-are nimic in comun cu Woody Allen.


  16. 16
    Nora:

    Ce păţişi? Te stropi vreo maşină la trecerea de pietoni? 😛


  17. 17
    Ana şi Andrei Cartas:

    Muză,

    Ba să te aştepţi. Mie îmi place regizorul ăsta. Nu se găseşte niciodată, nu varsă niciodată concluzii. Nu face diferenţe între sexe: şi unii, şi alţii sunt buni să mături cu ei, să speli pe jos. Autentic chiar şi când ne învârte artificiul deasupra capetelor. Artificiile lui sunt verosimile. E o viziune pur iudaică, pe care şi-o asumă şi declarativ. Mereu îl citesc cu mare interes şi am parte de fiecare dată de o plăcere reală. Nu mă uit la dozaje.

    Nora,

    Foarte mişto letopiseţul. Mă unse la inimă şi, mai mult, la plămâni. Că necesitam.


  18. 18
    Jaco Pastorul:

    Nu, nu, umorul lui Woody Allen e obraznic, cu ifose, autoironia e o masca subtire.


  19. 19
    Nora:

    Da, Jaco, frustrarea răzbate, dar mişto e că personajele lui Allen sunt nişte frustraţi conştienţi, care scot limba la propria frustrare şi care nu se iau prea în serios. Ba mai fac mişto şi de învingătorii zilei. Şi personajele de aşa-zis succes au dimensiunea lor ridicolă. Nu sunt deloc „maieştuoşi” şi „erecţi” mereu.

    Chaplin e tragic.


  20. 20
    Nora:

    Uof, Jaco, eu nu i-am văzut niciodată ifosele. Da, filmele lui sunt pline de referinţe culturale, dar le trânteşte fix la mişto, nu o face grav şi patetic, ci a la legere.

    Ana, exact.


  21. 21
    Nora:

    Ah, şi e genul de scenarist căruia mi-ar plăcea să-i citesc, pur şi simplu, scenariile. Ceea ce cu puţini se întâmplă. Aşa e de „witty”.


  22. 22

    aha, Ana puternica… neşovăitoarea… 🙂


  23. 23

    la urma urmei, de gustibus

    cum ar fi să ne placă tuturor aceleaşi lucruri, aceiaşi oameni? ne-am uita unul la altul şi ne-am da cu ruj pe buze, ca în faţa oglinzii.


  24. 24
    Ana şi Andrei Cartas:

    Muză,

    Păi, ca muza mea: puternică şi neşovăitoaredracu. 😉 Vrei teatru?


  25. 25

    mda. m-ai găsit. eu nu sînt sigură nici cu ce-s îmbrăcată azi. darămite ce gîndesc, ce vreau şi pe cine iubesc.

    io zic să-ţi cauţi altă muză. 😥


  26. 26
    Ana şi Andrei Cartas:

    Mă părăseşti? Pe blog? Eşti sigură?


  27. 27

    nu te părăsesc deloc. dar să te aştepţi oricînd să-mi pun pantofii invers.


  28. 28
    Ana şi Andrei Cartas:

    Şi ce dacă? E determinism reciproc aici. Ce, credeai că e univoc? Ia, potolirea! Azi îţi pui pantofii ca la carte.


  29. 29

    apropo de umor.
    eu sînt gata oricînd să mă amuz. să rîd cu lacrimi.

    o singură dată îmi amintesc că am făcut pe mine de rîs. la un spectacol Divertis. prin 91-92. ce vremuri! iar Pascu… o bombonică de om! 🙂


  30. 30
    Ana şi Andrei Cartas:

    Întru totul de acord cu tine. Aici ne potrivim mănuşă, iar tu cauţi zâzanie şi diferenţe. Urâto!


  31. 31
    Nora:

    Ce-o fi cu Costeluş? Parcă nu l-am văzut de ceva vreme. 🙄


  32. 32

    toţi bărbaţii ne părăsesc! sîntem rele, agresive şi nevricoase! 😥 😥


  33. 33
    Nora:

    Eu, nu! Sunt o dulceaţă! Te somez să recunoşti! :mrgreen:


  34. 34

    mai am un pic şi mă deprim din nou…


  35. 35
    Ana şi Andrei Cartas:

    Azi n-ai voie. Săptămâna viitoare, să mă întremez eu. Facem cu schimbul. Nu ne părăseşte nimeni, că-i linşăm.


  36. 36
    Edle:

    Woody Allen si Benigni. Ce combinatie misto!

    Nora, il ai? Mi-l dai si mie?


  37. 37
    Nora:

    Nu, Edle. Îl au ăia de la cinema. 😛 Dacă fac rost altfel de el, ţi-l trimit, sigur.


  38. 38

    o să-mi pun decolteul la avatar.


  39. 39

    aaa!
    acum văd că iar eşti ciulin!!


  40. 40
    Nora:

    Sunt. De ieri. 😀

    Bine faci. Eu îmi voi pune ceafa. Să nu mai sparii cinstiţii comentatori.


  41. 41

    am reparat poza textului. că iar era lăbărţată.


  42. 42
    Edle:

    Ah, e nou-nout. Nu vreau sa-l vad in germana! 👿


  43. 43
    Nora:

    Şi în Germania le dublează la cinema? Uof! Hai că văd cum fac şi ţi-l trimit. Nu trebuie văzut în germană! Mai ales că juma’ din el e în italiană. Se duce dracu’ tot farmecul.

    Andreea: mulţam. L-am pus azi-noapte, pe la 1 fără ceva, n-am mai avut chef de meştereli. Iar azi uitai de ea.


  44. 44

    ihlibedih.
    ihlibedih.
    ihlibedih.
    ihlibedih.
    ihlibedih.

    🙂


  45. 45
    Ana şi Andrei Cartas:

    După ce i-aţi alungat, faceţi pe florile de nu-mă-uita. Femei…


  46. 46
    Edle:

    Ihi. Si ce urat sunaaaaa! 🙁


  47. 47
    Ana şi Andrei Cartas:

    ?


  48. 48
    Edle:

    Ana, ii raspundeam Norei. E foarte aiurea sa nu auzi vocile originale.


  49. 49
    Ana şi Andrei Cartas:

    Da, aşa este. Ai dreptate. Eu nici nu mă uit, dacă nu aud vocile originale.


  50. 50
    Nora:

    Deci. 😛 Cum sunt damă sensibilă şi cum şansele să-mi fi pierdut minţile sunt mari, atentă la cei din jur cum mă ştiţi :P, vă anunţ că îi voi scoate pe toţi ăia mulţi, câtă frunză, câtă iarbă (în număr de trei 😆 ) din cuşca bannării. Acum să vedem cum va fi.


  51. 51
    Nora:

    Aşa. Dragi copii care căutaţi compuneri cu titlul „Oraşul în care mi-ar plăcea să trăiesc” sau „Oraşul ideal”, nu le veţi găsi aici. Frumos ar fi să le faceţi voi singurei, să scrieţi chiar ce vă trece prin cap. Ia, gândiţi-vă voi bine ce vă place, ce nu vă place acolo unde trăiţi, ce aţi menţine şi ce aţi schimba. Scrieţi ideile pe o foaie, apoi dezvoltaţi-le în câte un paragraf, încercând să le şi argumentaţi. Va fi mult mai bine decât dacă aţi copia una „de pe net”. Curaj!


  52. 52
    Ana şi Andrei Cartas:

    Nora,

    Darling, eşti bine? Toată? 🙄 Câţi decilitri?


  53. 53
    Nora:

    N-oi fi. O fi băut Igraine şi m-oi fi îmbătat eu. Mă simt cam ca-n laboratorul lui Dexter. Vedem, vedem. 😀


  54. 54

    uuuuuuaaaah!
    ai dat drumul bestiilor din lanţ?!!!


  55. 55
    Ana şi Andrei Cartas:

    Stai aşa. Eu mă refeream la partitura de profesoară cu beţe-n cur pe care tocmai ai interpretat-o. Muza mea visează c-or sufoca-o bărbaţii. Mă rog. De la inspiraţie la operă mai sunt şi pierderi de parcurs.


  56. 56
    val_one:

    lasă, Andreea, că vedem noi. ne-om ascunde, om fugi tare…


  57. 57
    Nora:

    Darling, eu, dacă aş fi profesoară, sigur aş fi o scârbă cu beţe-n cur. 😆 Bine că nu sunt.

    Andreea, dea! Am scos zăvorul, am dezlegat lanţul.


  58. 58
    Nora:

    Muzo, nu ziseşi tu că suntem rele, agresive şi nevricoase? Acum, când mă făcui o dulceaţă, numai lapte cu nesquik, tot nu-ţi convine?


  59. 59
    Nora:

    Val_one: nu fugiţi niciunde, nu vă ascundeţi nicăieri. 👿 Femeii îi stă bine martiră, supusă, blândă, cu lacrimi jucându-i în ochi. Ce sunt apucăturile astea de amazoane evadate la voi, ha?


  60. 60
    Ana şi Andrei Cartas:

    Mda, nu degeaba nu suntem profesoare, ci criticătoare de profesoare.

    Uite, citat din Rada: Mami, tu să nu te faci hair-stylist, că laşi oamenii fără păr, să nu te faci maseuză, că le rupi oasele, şi să nu te faci designer de modă, că le scoţi sufletul şi-i ciupeşti când îi îmbraci. Mami, tu să te faci contrazicătoare, că mereu ai ceva de comentat, nimic nu-ţi convine.


  61. 61

    lasă, că mai sînt meserii… 🙄


  62. 62
    Ana şi Andrei Cartas:

    Zi tu. Care mai sunt cele absolut nepotrivite mie?


  63. 63
    Nora:

    Şi şi dacă aţi avea vreun gând de fugă, decent ar fi din partea voastră să vă împiedicaţi. După vreo 50 de metri, cam aşa. 😆


  64. 64
    Zâna Măseluţă:

    Nora, good Work!


  65. 65
    Nora:

    Păi, da. Fu un act zânesc. 😆


  66. 66

  67. 67
    Zâna Măseluţă:

    Nora, sporturile extreme fie te calesc fie te termina!


  68. 68
    Nora:

    Zâno, deznodământul nu cred că va fi prea fericit. Aştept să mă ajuţi cu „baby-sittingul”. Măcar să culegi măselele după meciuri. 😆


  69. 69
    Zâna Măseluţă:

    Zâna e vigilentă şi mereu la post, doar mă ştii.


  70. 70
    Ana şi Andrei Cartas:

    Nu fuge nimeni. Io plec puţin. Ne vedem mai pe seară. Să nu fumaţi.


  71. 71
    Edle:

    Merciiiiiii! 🙂


  72. 72

    iaca. m-am dezbrăcat.
    🙂


  73. 73
    Nora:

    Hiii! Lumeeee! 😳


  74. 74
    Nora:

    Costeluşşş! Scoală! A-cum!


  75. 75

  76. 76
    Nora:

    Muză, ia povesteşte. Unde erai acolo? În ce alcov, în ce budoar. Cu cine. Ce făceai. Ce sperai, ce nu sperai.


  77. 77

    pfui, poliţista sufletelor ce eşti!


  78. 78
    Raj:

    …… …………. Andreea a dat jos textila, Trebuie sa-mi iau pastila, Sa-mi elimin din cap idila,


  79. 79
    Nora:

    Păi, da. Trebuie şi poveste pe lângă decolteu. :mrgreen: Balene de cuvinte. 😛


  80. 80

  81. 81
    Raj:

    Ma ia cu fiori. Un maieu micut. O nimica toata. Pot sa-i ghicesc sanii. Vorba aia: la nudisti parea-mbracata, la-mbracati parea nudista


  82. 82

  83. 83
    Raj:

    Va rog sa nu stranutati , ca-i cade maioasul ! Sau mai bine stranutati.


  84. 84
    Nora:

    Dar lăsată pe o mână, şăgalnic, ce o fi? Ce misterioasă breteluţă, înşelătoare promisiune, se iţeşte acolo?

    Hai că tacdracu’. Să vorbească Raj. Andreea fugi deşi bestiile încă n-au apărut. Poate o coadă de potaie, ici şi colo.


  85. 85
    Raj:

    breteluta aia nesuferita. cineo fi inventato ? Ar trebui pus/a la zid. Cred totusi ca o femeie a inventato. Un barbat nar fi creat o asa ineptie vestimentara.


  86. 86

    terminaţi! m-am dezîmbrăcat aşa în cinstea eliberării. cînd mi se face frig, mă îmbrac la loc.


  87. 87
    Nora:

    În cinstea eliberării? Ha! Ce mai scuză! Te-oi crede la Paris, când cu americanii! 😆 Membră a rezistenţei ce eşti! 😆


  88. 88
    Raj:

    Barbatii astia, la ce stati cumanancur ? Bagati lemne pe foc ! Va ordon : fiti fochisti !


  89. 89
    Nora:

    😆 😆 Aşa, Raj! Fă din ei nişte fochişti-majorete! 😆


  90. 90

    canci!
    nu vezi? nu vine nimeni.
    stau aci şi tremur…


  91. 91
    Nora:

    Andreea, sunt timizi. Vin, vin, acum numai îţi iau urma. Stau ca lupii, la capul stânei. Le văd urechile mişcându-li-se şi cozile pleoştite.


  92. 92
    Raj:

    Suntem putini dar buni. Crema, esenta, reprezentantul purtatorilor de izmene. La ce trebuie multi ?


  93. 93
    Raj:

    Va rog frumos ! Eu sunt cu coada sus


  94. 94
    Nora:

    Tu, da. Că umbli liber. 😆


  95. 95

    hai să încerc cu cîntatul…

    Iubite, bună seaaaaaaala
    Te-aştept ca din ceeeeel
    Te-aştept să îmi aduuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuci continente de palid mistel
    Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa….

    Bună seaaaaala, iubite, te-aştept ca şi cââââââââââââââââând
    numai dlaaaaagostea noastlă al fi pe pământ, maaaaai pleeesus…
    ……………..

    Mai plesus de mălili, de cădeli, de mălili, de cuvââââââââââââââââânt!!!


  96. 96
    Raj:

    Stau ca berbecii la capulanului de popusoi


  97. 97
    Raj:

    de mariri, de caderi ? Sunt maricei si nu sunt cazuti deloc.


  98. 98
    Edle:

    😆

    Habar n-aveti ce pierdeti, baieti!


  99. 99
    Nora:

    Ce tăntălăi! Ăştia stau cu paracetamolul în mână şi cu ventuzele cu spirt pe spinare. 😆 Noroc cu Raj!


  100. 100
    Nora:

    Nişte … trişti şi posomorâţi! 😆


  101. 101
    Ana şi Andrei Cartas:

    Halt! Achtung, baby! Am venit. Ce de ţâ-ţeeeeeeeeeeeeee! Uau! Mai mişcădracu poza aia, maipişientru, că vreau şi sfârcuri. Urăsc zgârcenia din rărunchi. Taie escesu’ şi centrează imaginea. Aşa, aşa, încă puţin.

    Alea sunt ţâţele tale personale şi profesionale sau sunt feromoni? 🙄


  102. 102
    Raj:

    Mai bine sani frumosi, decat casoaie, stanci, dovlecoi, cascade si matze toante, asa cum ne arata Seva. Nush care, ne-a aratat unghii verzi deunazi. Poate ca n-o fi avut sani …


  103. 103
    Raj:

    Nora 99: Cu paracetamolu-nmana ? Ash ! cu viagra-npula stau astia. In special Cosa si cu al de-l pupa in cur de dimineata pana seara. Noaptea, nu , penca tre sa hie odihnit ca s-o ia de la capat a doua zi. Bovina barfeste pistolul dincolo. De ce nu l-as face albie de puorci si eu aici ?


  104. 104
    Raj:

    Dna Nora: nu-i primiti aici pe neadaptatii de dincolo: Florin, Cosa, Goco ?


  105. 105
    Nora:

    Eu, Raj, eu v-am arătat unghii verzi. Deh, mă iartă şi tu, asta am avut prin casă.

    În ceea ce-i priveşte pe cei din capul lanului, nu mă gândesc aşa departe. Presupusei doar că or fi răciţi şi arătai un dram de compasiune.

    Cu Florin e mai complicat, prefer să nu intru în amănunte. Cu restul, tocmai am anunţat că am deschis cuştile. Cosa n-a fost niciodată bannat, el doar face pe niznaiul, e fan înfocat însă. 😆


  106. 106

  107. 107
    Danny:

    Surpriza!!! Multumesc de reprimire. Chiar ca nu ma asteptam. Oi fi citit ultimul mesaj?


  108. 108
    Nora:

    Nu are nicio legătură, Danny. Părerile mele despre tine rămân în picioare, stai liniştit. Iar tupeul tău de a-mi scrie e incredibil. Să văd cum te porţi acum. Nu eşti singurul „eliberat”. V-am „graţiat” la grămadă. 😆


  109. 109
    Nora:

    Pe scurt, n-ai niciun merit pentru faptul că poţi comenta iar.


  110. 110
    Danny:

    Sa-mi schimb poza? Ar fi cazul. Spuneam c-o schimb la 7 zile. N-am mai apucat.


  111. 111
    Danny:

    Sper ca parerile tale despre mine sa fie bune. Imi este imposibil sa nu comunic cu tine. Ceva ma atrage la tine. Aceasta atractie imi da tupeu. De fapt, traim intr-o era a tupeului. Imi pare rau. Tot romantismul din noi s-a dus. Imi inchipui ca sunt „gratiat” la gramada. Fac parte dintr-un maldar, stiu. Iti dai seama cum ma simt? N-am nici un merit. Crud adevar, dar suport. Ai facut-o in spiritul ideilor liberale?

    O fi gratiat si Goco? Imi este imposibil sa cred. Dar totul e posibil.


  112. 112
    Danny:

    Sa stii ca purtam dorul multor persoane de aici. Bineinteles, si al tau. Era pacat sa nu fi vorbit cu ele.


  113. 113
    Nora:

    Este graţiat şi Goco. Da, eraţi în aceeaşi grămadă. Incorect. E imposibilă comunicarea, iar tupeului mai pune-i zăbală. Mai bine ar fi, pentru amândoi, să mă eviţi. Iar prin evitat înţeleg să te abţii şi de la a face tot felul de aluzii la mine sau la părerile mele. M-am făcut înţeleasă?


  114. 114
    Danny:

    Erau doar 3 masculi aici: Raj, Paco si Costelus. Cine sa comenteze despre Andreea? Acum am fost eliberat si eu. Intr-adevar, Andreea, vin din ceruri si te vad altfel. Doar mi-ai cantat, nu?


  115. 115
    Danny:

    Auzi, eu eram in aceeasi gramada cu Goco!?! Asa cum Cleo 7 a fost adusa, infasurata intr-un covor, inaintea Cezarului la Roma, asa am fost rostogolit si eu impreuna cu Goco, la pachet, in casa Norei. Ha, impreuna cu Goco, in aceeasi gramada? Da-te Goco mai incolo ca n-am loc de tine.

    Ma voi stradui sa nu-ti mai critic parerile, daca prin asta intelegi aluzii. Tu nu pricepi ca eu sunt istoric si am un simt dezvoltat al criticii? In fine.


  116. 116
    Raj:

    Il vreau aici si pe goco so Cosa. Ar fi mai haios. Dna Nora: cepui sa ma obicinuiesc si cu verdele ala. Imi amintea de iarba verde dacasa.


  117. 117
    Raj:

    Danny: bun revenit !


  118. 118
    Nora:

    „Haios”? 😆


  119. 119

  120. 120
    Edle:

    Hai c-a fost simpatic. O harababura placuta cu personaje care mai de care mai trasnite.

    Misto faza cu profesoara aiurita care se pregateste de amor memorabil cu staru’ si se trezeste pana la urma in pat cu hotul. 😆


  121. 121
    Nora:

    Cred că a fost oricum mai mişto cu hoţul decât ar fi fost cu „sex-simbolu'”. 😀


  122. 122
    Ana:

    Neaţa!

    Se vede treaba că am o muză preţioasă.


  123. 123

    da’ dă ce zici aşe?


  124. 124
    Edle:

    Nora, cred si eu. 😉


  125. 125
    Danny:

    Raj, bine te-am regasit! Bine am regasit pe toata lumea. Sa vedem daca lumea ma regaseste bine.


  126. 126
    Danny:

    Andreea, vad ca tremuri: brrr? Sau brrr vine de la Brrr-la? Ti-am zis sa te imbraci ca e frig. In curand va veni iarna.


  127. 127
    Zâna Măseluţă:

    Danny, bine ca te-am regasit!!!

    Pe unde dracu’ (Doamne iarta-ma) ai umblat???


  128. 128
    Ana:

    Muză,

    Că nu te dai şi nu te dai. Sclifosito!


  129. 129
    Danny:

    Buna, Zana! Ce mai faci? Nu stii pe unde am umblat? Ia ghiceste.

    Am si eu o intrebare: mai stie cineva ceva de Svetlana?


  130. 130

    s-a făcut tulvă. din cauza crizei.


  131. 131
    Danny:

    Tulva? Ce inseamna asta? Explica-mi. Tot mai e criza? De 4 ani m-am plictisit sa tot aud acest cuvant.


  132. 132

    adică îşi vinde corpuşorul pe bani frumoşi.


  133. 133
    Ana:

    Snoabă. Ăia urâţi ce-au?


  134. 134

    momentan e suficient, Ana. 🙂
    ziceam de descopereli.

    frumoşi adică mulţi.
    urîţi, adică puţini.


  135. 135
    Danny:

    Svetlana isi vinde corpul pe bani frumosi? Esti sigura de acest lucru?


  136. 136

    păi cum! chiar ieri am vorbit la telefon. spunea că e cam obosită. că o dor toate celele…


  137. 137
    Danny:

    Pai, de ce s-o doara? Banul nu doare, nu oboseste. Nu-mi vine sa cred.


  138. 138
    Edle:

    Banu’ se face cu truda si sudoare, Danny. Normal ca oboseste. Si ce e asa greu de crezut?


  139. 139
    Raj:

    Dna Ana: cum va simtiti azi ? Dna Nora, Dna Seva: sunteti suparate pe mine ? Asa sugereaza goco/mos plecsicu dincolo.


  140. 140
    Nora:

    Tristă soartă.


  141. 141
    Nora:

    Raj, tu te uiţi la ce zice individul ăla? Lasă-l, ignoră-l, e bolnav. Bolnav de ură. Şi vezi bine, deşi l-am lăsat fără botniţă, tot pe la garduri miorlăie. Aşa se simte el bine, alte posturi nu-i sunt confortabile.


  142. 142
    Svetlana:

    Da, Danny, asa e, mi-am vandut corpul unui institut farmaceutic. M-au internat aia intr-un sanatoriu in Elvetia, am camera mea cu internet si cablu, dus cu jet si radio, mese la ore fixe, plimbari prin munti, dar trebuie sa fac o cura cu niste medicamente aflate momentan in experimentari. E vorba de niste pastile care dematerializeaza particulele cuantice care se afla in componenta neuronala periferica. E ceva mai complicat, dar pe scurt, inseamna ca daca faci un asemenea tratament, corpul material ti se transforma incet, incet in spirit pur, si prin asta scapi de o gramada de inconveniente, cum ar fi, spalatul, hranitul, adapatul, depilatul, imbolnavitul, fututul, ba chiar si scarpinatul!

    De asemenea, nu mai trebuie sa mergi la croitor, sa-ti incalzesti casa, sa te speli pe dinti si sa-ti faci pedichiura (asta ma enerva cel mai tare). Cu alte cuvinte, nu-ti mai trebuie bani si deci, nu mai e nevoie sa muncesti. E o chestie care va revolutiona putin omenirea. Oricum, e secret, asa ca nu prea bate toba!


  143. 143

    bine, Svetlana, da’ mie nu mi-ai spus că e chiar aşa de grav! mi-ai spus că îţi lasă capul în pace! deci, mai ai nevoie de pastă de dinţi şi periuţă, de pieptene… poate chiar de stomatolog… eu zic că ai acceptat ceva ilegal. pe bune! ia, intereseză-te, citeşte nişte legi, documentează-te… în plus, răposatul n-ar fi fost de acord cu asta în ruptul capului!


  144. 144
    Nora:

    Ce tâmpenie! Pastile de-alea să iei tu, Svetlano! Nu le mai face reclamă pe aici că unii dintre noi nu vrem să scăpăm de „inconvenientele” alea. 😆


  145. 145
    Nora:

    Îi lasă capul? Deci, aşa. Păi, oricum, capul ce era de ea… Cu el i l-a furat pe Jianu Joianei, că doar nu cu pedichiurile! Acum, o s-o iubească aşa, un cap plutitor ca baloanele de heliu.


  146. 146
    Ana:

    Raj,

    Fac prostişor spre… nu ştiu.

    Svetlanăăăăăăăăăăăăă!

    Venişi, anghilă frumoasă şi duioasă!


  147. 147

    cap de anghilă! atît. toată anghiloşenia s-a dus naibii! 😥


  148. 148
    Raj:

    Dna Ana: cea Seva ca otetul cu miere face minuni. Presupun ca otetul balsamic. Sa va faca domnu o frectie. Dna Svetlana: pot pentru ca sa ma bag in seama cu dv. ? Pentru ceput, sarumana ! Dna Nora: mi-e mie frica sa ma mai duc dincolo. E o fata Alexandra acolo. As vrea so salvez, dar mi-e mie frica. Cand intru in panica, scriu cu liniuta de despartie. Dna Andreea: sunteti nesuferita. Cu breteaua aia e ca cum iai arat cainelui osu, fara sa il dai. Va pup, va ling, chestii dan astea …


  149. 149
    Ana:

    Raj,

    Bine. Am notat. Nu merge. S-a năşpit rău răceala. Am trecut pe antibiotice, chestie nasoală, am evitat până am dat-o de gard. Să-mi facă, da’ mai bine să nu-mi facă. La frecţie mă refer.


  150. 150
    Raj:

    Dna Ana: io cand is bolnavior, fimea nu se deslipeste de langa mine. Sta si ma pazeste inrolata la picioare, pan ce vine ma-sa. Ii preda suferindul colet si-o taie pe strazi. Sare cu rolele de po bordula pe alta, face giumbuslucuri si mi se face inima cat un purece. N-o las fara casca si alte cele. De regula ma las tradus de ea, dar la capitolu asta, neam. Este ca Rada va aduce apa, ceai la pat ? Parca o vaz…


  151. 151
    Seva Tudose:

    bâldîbâc,bâldîbbâc,eu numai pot de atâta ploaie cu hirricane-ăsta Sandy,care a făcut ravagii pe coasta de est a Americii,a ploat torențial non-stop,de 4/5 zile,au murit 55 de oameni…inundând orașe totalmente,metrouri !

    circuitul acestui strorm cu o rază de peste 1.500 de km.
    a făcut ravagii și în interiorul țării,vijelii de peste 100 km/oră,case distruse,acoperișuri,linii electrice, ieri școlile au fost închise…desigur cu aceste vijelii de vânt zboară pe sus un copil de 25/30 de kg. 😥

    d-abia acum miercuri s-a potolit,dar va ploua și azi și mâine și poimâine,apoi să vezi inundații


  152. 152
    Nora:

    Seva, sper că în zona ta pagubele nu sunt foarte mari. 🙁


  153. 153
    Edle:

    Ciudat, e sfarsitul lui octombrie. Ar fi trebuit sa se termine cu uraganele pana acum. 🙁


  154. 154
    geluodagiu:

    Am fost sambata la o nunta. Mi se intampla foarte rar. Am mers aproape obligat. Seara la restaurant am trait un vis amestecat cu realitatea.

    Realitatea era ca sora, mamei celor doua fete ale mele, se marita cu persoana iubita, dorita si poate chiar potrivita, cine stie.

    M-am amestecat, aproape anonim, printre invitati si am urmat programul evenimentului, cu mersul la primarie, biserica si seara la un restaurant din str. valea Oltului, sau Argesului(nu stiu exact). Pentru mine totul era plictistor. Am avut un moment de tresarire egoista cand Ana si Monica au cantat cateva melodii si au dansat impreuna, pentru cei doi miri.

    Visul a inceput pe la ora 3. Seful de sala, care facuse ca totul in restaurant sa fie cat mai placut si fara cusur, de ceva timp nu si-a mai facut vazuta prezenta. Eu am observat acest lucru aparent fara importanta si asa in treacat am simtit putina tristete. Facea deja parte din decorul cu care incepusem sa ma acomodez.

    Deodata, un copil, a intrat in local in fuga. Parea obosit precum alergatorul de la Maraton. A mers direct la mama lui, si-a ascuns fata in poala ei si spunea cu greu cuvinte, pe care le auzea doar ea. Fata mamei s-a albit brusc si mainile ei au invaluit protector puiul.

    Muzica se auzea tot mai incet si un amalgam de sunete se amesteca cu aceasta. Erau sunete de sirena ce patrundeau in interior pe usa prin care intrase micul maratonist.

    Purtat de curentul provocat de miscarea invitatilor spre exterior, m-am trezit intr-un decor de cosmar. Masini de politie, microbuze salvare, girofaruri, smurd, oameni curiosi. In centrul acestui decor, un om era framantat de cativa medici, asistenti sau pompieri. Era seful de sala.

    Am spus era, pentru ca dupa o ora si nu mai stiu cate minute de framantari ale acelor profesionisti, sufletul acelui om s-a inaltat(cred ca asa se spune), lasand pe asfalt ramasitele pamantesti, ravasite de lupta cu moartea.

    Cosmarul cred ca a devenit repede o stire pentru manipularea de a doua zi a unor telespectatori. Unul dintre accidentele asteptate de reporteri pentru a unple cu ceva, programele de doi bani, a transformat nunta la care am mers si eu aproape obligat, intr-un fel de priveghi.

    Casa de piatra!

    Dumnezeu sa-l ierte!


  155. 155

    esplică-mi. nu pricep.
    ai adormit la nuntă? 🙄

    a fost pe bune? 🙁

    voi pricepeţi?


  156. 156
    geluodagiu:

    andreea,

    din pacate a fost pe bune. Saracul om a iesit afara, vorbea la telefon, pe trotuar. s-a impiedecat de un gardut, s-a dezechilibrat si a ajuns pe carosabil. Soferul unui autoturism l-a observat in ultimul moment si nu a mai putut evita…cosmarul.


  157. 157

    lucrurile acelea ciudate…


  158. 158
    Raj:

    Parca au dat ceva la stiri. Cat a fost darul coane Gelu ? Treb si io …


  159. 159
    Raj:

    Vad ca Obama face fata dezastrului Aia sunt mai organizati


  160. 160
    geluodagiu:

    Andreea,

    Inainte de a povesti intamplarea de sambata, voiam sa scriu cu totul altceva. Voiam sa scriu ceva care ti se adresa tie. As fi trimis catre tine un mail dar nu stiu o adresa ubde se putea face asta. Era ceva legat de felul in care scrii versuri.


  161. 161
    geluodagiu:

    Raj,

    A fost o nunta fara dar, daca dar inseamna acea suma de bani ce se pune intr-un plic, ca la doctor sau se striga cu tam tam pentru a face pe unii sa se simta importanti si pe altii rusinati.


  162. 162

    păi spune, Gelu, în public. e ceva ruşinos? 🙄


  163. 163
    geluodagiu:

    Andreea,

    nu este rusinos.

    Incerc sa fac Monicai un repertoriu. Ma gandesc sa-i scriu eu niste piese. Nu pot sa spun de ce dar am simtit ca tu ai putea sa scrii niste texte in engleza care s-ar potrivi cu muzica ce-mi umbla prin minte si cu modul de exprimare al Monicai. Cred ca ar putea iesii un produs care sa fie propagat in lume si sa bucure niste suflete.


  164. 164
    Nora:

    Îmi pare rău, domnule Odagiu, pentru seara care a început vesel şi s-a terminat atât de trist. 🙁


  165. 165

    engleză?
    eu?
    🙂
    sînt sigură că nu aş putea scrie direct în engleză.
    şi atunci cum? să le traduc?
    nu ştiu cum ar fi…


  166. 166

    (Nora! te iubesc! dacă ai nevoie să depun vreodată mărturie mincinoasă la procuratură, a ta sînt! contează pe mine! pupici! 🙂 )


  167. 167
    geluodagiu:

    Nora

    Imi pare rau si mie. Nici nu stiu daca am facut bine ca mi-am descarcat sufletul aici. A fost mult mai trist decat am reusit eu sa povestesc. Mireasa, in timpul cand se aducea tortul, plangea in hohote, reprosindu-si ca ea a insistat ca acel om sa se ocupe de masa, desi el in acea zi era liber(a mai fost la acel restaurant si i-a placut mult de acel sef de sala).


  168. 168
    geluodagiu:

    Andreea,

    putem face o incercare. Cand ai tu timp pentru asta si inspiratie.


  169. 169
    Nora:

    (Andreea, lasă-mă, că era să mă înec de râs când citii! Auzi, dar dac-o fi să mardim pe careva, îmi eşti alături? Pupici şi io! Love, love! Şi stai, că uitai! Înjură bine pe oricine! Aşa vei demonstra că eşti capabilă să mergi până la capăt, că n-ai nimic de pierdut, că eşti dârză şi neînfricată! Ori suntem bagabonţi ori… Îmi plăcu şi aia cu „eu sunt un solitar”, cum zise lupul singuratic din mijlocul forumului, îmi venea să plâng, mai ceva ca la Zorba grecu’! 😆 )


  170. 170

  171. 171

    cum facem, Gelu?
    îmi cînţi melodia la telefon? 🙂


  172. 172
    geluodagiu:

    Andreea, Nora,

    Ai ca m-ati binedispus si pe mine. Nu intelegeam ce spuneti. Am citit printre sipci, la vecini si am inteles dialogul vostru.


  173. 173
    geluodagiu:

    Andreea,

    Daca ma iei in serios, putem proceda in doua moduri:

    poti face tu un text si apoi eu melodia sau iti pot trimite eu in forma audio o melodie si tu sa incerci sa-i faci un text.


  174. 174

    da` neapărat în engleză?


  175. 175
    geluodagiu:

    Maine seara, Monica va canta la „TRIBUTE” si pe 14 la „coyote cafe”. Ma gandeam ca poate ai timp si dispozitie sa o auzi cantand, poate si asta te inspira.

    Nu voiam sa o supar insa pe Nora cu publicitatea si de aceea ma gandeam la mail(nu pentru ca era ceva rusinos)


  176. 176
    geluodagiu:

    Andreea

    In final, da, in engleza. In primavara voi merge cu ea la Londra si cei de acolo nu prea stiu romaneste.


  177. 177

    oooof, Gelu, fetele tale sînt centrul lumii tale, nu-i aşa?


  178. 178
    geluodagiu:

    Andreea,

    Nu. Eu sunt centrul lumii mele.

    De ce oooof?


  179. 179

    ei, aşa e vorba cîntecului… of, ooooof, măi, măi… 🙂

    mai rar am văzut taţi atît de preocupaţi de copiii lor. de asta am zis ce-am zis. taţii sînt mai… desprinşi, de obicei.


  180. 180
    geluodagiu:

    Andreea

    Ana, cea mare s-a desprins singura(varsta). Monica are 16 ani si simt ca inca nu ne-am desprins. Cred ca nedesprinderea mea se datoreaza si preocuparilor cumva comune.

    Cu „of, oooooof, mai mai” , sa inteleg ca deja scrii vorbe pentru cantec? 🙂


  181. 181
    Jaco Pastorul:

    Parca le-ati pus o eticheta alora care barfesc intr-o parte, ce se intampla in alta parte. Urat lucru, in orice caz.


  182. 182

    eu nu. nu am pus nici o etichetă. tocmai pentru că ştiu că o să am chef să o fac, uneori.


  183. 183

    chiar m-ai enervat, de data asta… ok, urît lucru…


  184. 184
    Nora:

    Ete, fleoşc. Nu vă bârfeam deloc, vă luam doar puţin la mişto. Şi dacă tu compari schimbul meu de replici cu Andreea cu ceea ce fac alde Goco…


  185. 185

    m-am tuflit de tot.
    nu-s morală şi verticală deloc!
    mă duc să mă spînzur…


  186. 186
    Raj:

    Coane Gelu: ai reusit so superi pe Dna Andreea, cadeiar breteluta ! Creca nunta aia tea dat peste cap. Eu am fost la o nunta sateasca , la un camin cultural intrun sat mai mult decat sarac in judetul Vaslui. Pe mese au fost puse coli albe de hartie. In loc de scaune, banci de lemn. De cum mam asezat, mai intai miam rupt nadragii in cur, ca un cui nu era bine batut. Am luat o piatra si am batut cuiul bine. Masa se clatina si am protzapito bine punandui sub un picior o surcica. Apoi am purces la indreptatul furculitei penca un dinte din ala sau cum ii zice, batea spre est, iar eu dupa cum stiti, is pro shenghen. Multi domni de la oras strambau din nas, dar io cu nevastamea neam adaptat rapid si chiar neam distrat la nunta. In fata nevestemi, in loc de pahar, era un borcan de mustar gol. Mai bine zis, un borcan gol de mustar. Am facut schimb. Am pus in dreptu mieu borcanu si iam dat nevestemi paaru meu. Erau multe babe la nunta, cu basmale inflorate pe cap, legate strans sub barbie. La majoritatea li se unea nasu cu barbia, cu buzele crete si stranse, intocmai ca mastile de halauin. Aleia din fata mea, ii mai trebuia o matura so puna intre craci, gata sasi ia zboru. Lui ginerica i se vedea buricu ca, camasa ii statea ca pula. Era gras tare, ca de aia la vrut soacra mica: ca era gras si frumos. Mireasa era ca o scandura. Avea palmele muncite, era bronzata la fatza de soarele dogorator de la munca campului, nu ca miresele de la oras care se bronzeaza la strand sau mai rau, pe litoralul romanesc al Marii Negre. Il certa cand si cand pe ginerica penca acesta ciocnea paharu cu fiecare dupa care il dadea pe gat, apoi il reumplea, ciocnea, dat pe gat, samd. Lac oras, ginerele ciocneste paaru , cu toata lumea. La Vaslui, nu. Una peste alta, mam distrat bine


  187. 187
    Nora:

    Andleeeeea, nu pââângeeee!

    Jaco, ar fi frumoasă puţină obiectivitate. Sau, dacă nu poţi, mai bine te-ai abţine. Vezi tu cine m-a făcut pe mine în toate felurile dincolo de juma’ de an încoace, cum am reacţionat eu şi de câte ori au fost pomenite aici id-uri care nu comentau. Am încercat să înăbuş orice tentativă de soiul ăsta. Vezi şi cine ia de aici pomelnice de comentarii şi le postează dincolo când ştie clar că nu voi interveni şi nu voi face nimic ca să combat aberaţiile. Şi nu simte deloc că ar fi ceva în neregulă cu asta. Zău, cred că ai orbit de tot. Ştii ce, am impresia, sincer, că de la tine, cei care mă înjură pe mine sau pe Ana primesc o bilă albă, by default. Nu contează modul aberant, grosolan, halucinant în care o fac, sunt bineveniţi. Că deh, se echilibrează balanţa, nu-i aşa, dragule? Amuzant cum îţi stă în gât o bulină micuţă, precum o glumă, dar înghiţi cu voioşie broaşte, şerpi şi alte dihănii. Alea alunecă bine sau cum?


  188. 188
    Nora:

    Neaţa, Raj. 🙂 Pitorească nuntă. 😀


  189. 189
    Jaco Pastorul:

    Libertatea mea de gandire si de exprimare e lucrul la care tin cel mai mult. Nici comunismul si nici capitalismul nu au reusit sa ma mute 1 cm din drumul meu, drum pe care am fost tot timpul singur. Nu mi-am facut prieteni de conjunctura, prietenii mei sunt foarte putini, dar pretiosi, si nici nu m-am dus cu sorcova sa obtin beneficii rapide.

    Mistoul vostru nu ma atinge si de aceea il consider complet nelalocul lui. Daca pentru tine, Nora, a fi solitar este un lucru de rusine, pentru mine, curios, a fost singurul meu mod de a-mi tine echilibrul. Modul asta de a fi m-a invatat sa gandesc intotdeauna cu capul meu, sa nu ma bizui pe castiguri usoare si imediate sau nemeritate. De asemenea, stiu foarte sigur ca orice se plateste pe lumea asta si prefer sa-mi primesc rasplatile fara sa le mai impart cu altii.


  190. 190

  191. 191
    Nora:

    Oleee, Highlander! 😆

    Dacă nu te atinge, nu pricep de ce te-a iritat atât. Mi s-a părut doar amuzant să te recomanzi drept solitar când eşti totuşi, de vreo doi ani şi mai bine, parte activă a unui forum.

    În rest, da, ai dreptate. Noi, toate astea de pe aici, ne tot facem prieteni de conjunctură. Suntem moi ca tacâmurile de aluminiu, că tot povesti Raj de furculiţa strâmbă. 😆


  192. 192

    eu n-am făcut decît să-mi exprim amuzamentul în faţa soiului de solidaritate masculină afişat artistic. romantică viziune, ce să zic! şi nu am făcut-o acolo, pentru că nu am chef de înjurături. mă protejez şi eu cum pot.

    da, nu mă simt bine cînd sînt înjurată. altceva, Jaco? să-mi ţin gura altădată?


  193. 193
    Raj:

    Dna Nora: Sunteti in eroare. Una e sa fii solitar in real si alta e sa comunici pe forum. Eu sunt in real ca Jaco. Poftim, un lingau e ca Jaco, dar sper sa nuse simta ofensat de asemuirea pe care tocmai am facut-o. Si eu imi aleg cu grija prietenii. In real, nu as discuta cu unii cu care pe aici mai schimb cate o vorba. Pentru mine forumul e de amuzament. Sa nu va asteptat sa dau commenturi de valoare. Pot foarte bine s-o faca altii.


  194. 194
    Jaco Pastorul:

    Nora 187.

    Stiam ca asa gandesti, e bine ca dai pe-afara.

    A ma suspecta pe mine ca ma bucur cand va da cineva o palma e o tampenie nemaintalnita. Nefiind adeptul gastilor, consider ca fiecare trebui sa-si duca razboaiele singur.

    Deasemenea, sunt convins ca fiecare este raspunzator de ceea ce scrie si ca fiecare comentariu pe care il posteaza formeaza un puzzle care pana la urma va fi imaginea proprie si personala. Asa ca, ce treaba as putea avea eu cu comentariile gocilor adresate altor persoane???? Daca mi se adreseaza, ii raspund, daca nu, ce treaba am eu? Aa, in spiritul solidaritatii de gasca as fi trebuit sa intervin? Ne, ne, nu ma bag si nici nu astept pe nimeni sa intervina in favoarea mea. Ba chiar m-as simti jenat.

    De bucurat nu ma bucur cand vad ca cineva injura. In schimb, daca mi se pare ca spune adevarul, sau ma rog, acel adevar in care cred si eu, am oarecare liniste sa constat ca nu sunt singurul nebun. Dar nici in asta, nu e nimic personal.
    Modul tau, Nora, de a pune problema, mi se pare marunt.


  195. 195
    Jaco Pastorul:

    Raj, daca vrei sa inteleg ce vrei sa-mi comunici, fa un efort si scrie romaneste. Ca ma faci lingau, aia am inteles, pe ce baza o faci, asta n-am inteles. Sau stii ce, lasa, nu mai fa nici un efort. Esti unul din personajele hopa mitica care au pareri conjuncturale, deci nu poti fi luat in seama. Hai ca acum ma cert cu toti. Nu ma lua in seama, Raj.


  196. 196
    Nora:

    Vai, vai, Jaco. Totuşi, de câteva ori ai intervenit. Mă interesa criteriul după care o faci. Ştiu, ştiu, toţi suntem mărunţi, tu un dalai lama coborât printre noi. Nu, nu în spiritul solidarităţii de gaşcă, ci al adevărului şi imparţialităţii cu care stai mereu pe buze. Acum, sărişi la trei metri de la o glumă, de la o ironie. Aşa cum am zis deja, broaştele le înghiţi cu mare bucurie, nu te mai revoltă. Da, sunt convinsă că tu găseşti adevăruri de împărtăşit şi în injurii, şi-n psihanalizele cu coji de seminţe între dinţi care s-au practicat pe aici sau pe dincolo. Ce să fac, nu toţi avem o privire aşa de pătrunzătoare ca a ta. Totuşi, dă-mi voie să-ţi amintesc de câte ori ai nimerit tu în bălării cu „adevărurile” tale.

    Raj, nu sunt deloc în eroare. Mie nu-mi pasă cum sunteţi tu sau Jaco în realitate. Eu vorbeam de modul în care funcţionează el pe forum. Pe blog, deşi îşi arogă o poziţie superioară, de mândră izolare, nu e deloc aşa. Vrând, nevrând, legături şi-a creat aici. Nu pricep de ce nu acceptă o chestie simplă, umană până la urmă. Nu suntem conduşi doar de raţiune. Sau cine ştie, el şi-o fi extirpat „glandele afectelor”. Dar nu sunt sigură că ăsta e un motiv de mândrie.

    Şi da, sigur că sunt indivizi cu care nu m-aş însoţi nici trei metri în realitate.


  197. 197
    Nora:

    Uite, Jaco. Iar ai avut un moment de „epifanie” după ureche la 195. Raj scrie foarte clar. Cum se face că tu nu pricepi? Tocmai tu?


  198. 198

    ok.
    deci, adevărul şi numai adevărul.

    1. raj a vorbit cît se poate de româneşte în ultimul comentariu.
    2. EL ÎNSUŞI era lingăul! îşi dă lui însuşi în cap! şi-şi cere scuze că se compară cu tine. un lingău (eu, Raj, adică), e ca Jaco.


  199. 199
    Jaco Pastorul:

    Si dupa cum poate stii, Nora, rolul meu pe aici e sa mai fac un pic de propaganda muzicii care imi place. Nu m-am prea bagat in alte probleme. Eu inca sunt convins ca muzica rezolva foarte multe convulsii.


  200. 200
    Nora:

    Şi Raj, îţi reamintesc faptul că sunt printre cei pe care i-a interesat mereu povestea, nu păpuşarul. Că unii s-au grăbit să pună semne de egal, de mai mare sau mai mic, nu e treaba mea şi nu m-a pasionat niciodată.


  201. 201
    Jaco Pastorul:

    Am inteles dupa aceea, de aia i-am cerut sa nu ma ia in seama. Am si treaba in timpul asta si ma concentrez mai greu.


  202. 202
    Nora:

    Hai, lăsaţi! Când induci, în subsidiar, ideea că noi nu suntem sinceri, aşa ca tine, că noi ne facem prietenii de conjunctură, că Raj se îndoaie după cum bate vântul, nefiind capabil să pricepi o frază simplă, tot propagandă muzicală faci?

    Pe bune, sunt convinsă că până la propagandă muzicală, unii au nevoie, disperată, de un curs de reading and comprehension. Am mai zis-o şi o repet! Eventual, structurat pe mai multe feluri de comunicare. După aia, puteţi începe vânturarea de „adevăruri”.


  203. 203
    Raj:

    Jaco: tocmai am facut-o. Nu te simti jenat. Am dat commentul de mai sus, pentru ca, in real sunt cam ca tine. E greu de crezut, dar asta sunt. Pe forum sunt catalogat ca fiind lingau pentru ca ma feresc sa sa jignesc doamnele. Val-one n-a mai scris o luna pentru ca s-a simtit jignita, de Andreea ce sa mai zic ? E sensibila, chiar daca e monosilabica. Vorba Norei: sa injur femeile ca sa cresc in ochii butucanosilor ? Pe vechiul forum era unul care dadea replica dupa doua zile. Clocea commentul, nu-i lipsea nicio virgula, cauta pe goagal judecati de valoare, maxime, cugetari, chestii, trestii. Eu le trantesc direct. Cu ortografia in varfu pulii, cu virgule puse aiurea sau nepuse. Nu-mi recitesc textele, nu le corectez. Le dau drumul asa cum ies ele. As propune un concurs, duminica cumva (cacofonie depistata rapid !), de genul „vrei sa fii milionar””, cu raspunsuri date intr-un minut. Totusi, la aceste concursuri nu se poate depista inteligenta, doar cititul asiduu. La acest gen de concursuri, de multe ori nu-i chestie de cultura generala, ci de perspicacitate, de analiza rapida. Ai patru variante de raspunsuri si daca esti pe faza, poti da raspunsul corect, chiar daca nu dispui de o bogata cultura generala. Mi s-a intamplat mie. Gataiantu asta e un jeg de om. E mai idiot decat ultimul concurent, dar o face pe desteptu. Nu acelasi lucru se poate spune despre Brenciu………. Andreea, doamnele se otravesc, nu se spanzura. O puteti face citindu-mi postarile, ca tot o otrava sunt.


  204. 204

    pînă la urmă, tot tămbălăul ăsta a fost pentru că s-a simţit atacat la valoarea de „solitar”. iaca.
    şi eu sînt o solitară. cel mai mult îmi place să citesc şi să mănînc mere. singură. am zis!


  205. 205
    Nora:

    Raj, n-ai nimic de demonstrat nimănui. Poţi fi gunoier la ROSAL, inginer chimist, centralistă, analist politic sau ambasador! Mie nu-mi pasă. Nimănui n-ar trebui să-i pese. Dacă sunt unii care expun aici părţi din viaţa lor intimă, privată, e un risc. Şi aşa cum s-a demonstrat deja, câte unii vor profita cu nesimţire de asta şi vor scoate ceea ce ei consideră a fi o informaţie-instrument în orice discuţie, după ureche, cu sau fără legătură. Ţaţele. Mai rău ca babele de la nunta la care ai fost.


  206. 206
    Jaco Pastorul:

    Nora, a discuta cu tine in contradictoriu e pierdere de vreme. Eu nu induc nimic. Eu spun ce am de spus, nu induc. Da, voi sunteti altfel, va plac gastile si bataliile intre ele. fix ca pe strada. Lectii de alea de care spui tu, mi-a servit viata cu toptanul, deci am dobandit un soi de instinct in a cunoaste omul. Rareori ma insel. Faceti voi, astia mai tineri cursuri, nu ma trimite pe mine.


  207. 207
    Edle:

    Si eu, si eu. 🙂


  208. 208
    Raj:

    Corectare la 193 sau cam ce-am vrut sa zic. Ar fi cazul sa-mi recitesc textele inainte de a le da drumu. Deci refac textul: Poftim, eu sunt ca Jaco (in sensul ca nu am prieteni de conjunctura. Sunt solitar. Am extrem de putini prieteni, in realitate) „Poftim, un lingau e ca Jaco, dar sper…” Nu stiu de ce am scris asta ? Nu asta am gandit, nu asta am vrut sa-mi iasa si, totusi sunt cuvintele mele. Trebuie sa fac un efort sa scriu romaneste. Asa cum am zis, nu stau prea mult pe ganduri cand scriu. Ar fi bine sa fiu mai atent. Am totusi o scuza. Siameza si Coco se alearga prin camera. Sunt cu ochii pe siameza. E totusi pisica si nu se stie. Fiica mea si maica-sa , ar innebuni daca siameza ar ucide, chiar si-n joaca, papagalul…. In consecinta, nu am vrut sa te fac lingau, Jaco. Eu sunt catalogat asa, situatie care nu ma deranjeaza deloc. Daca ar spune Nora, Ana, Andreea ca-s lingau, as intoarce foaia. Eu doar nu vreau sa fiu mitocan cu doamnele. Asta n-au inteles gocii


  209. 209
    Nora:

    Păi, de ce, Jaco? Parcă toţi aveam de învăţat, toată viaţa. Păcat. Te-ar scăpa de multe confuzii jenante pentru tine, iritante pentru alţii.

    Nu, nu-mi plac bătăliile. Nu de soiul ăsta. Altfel, eram pe Pandora’s acum şi dădeam de toţi pereţii cu diverşi. Şi tot de-aia nu i-am pomenit pe aici, şi tot de-aia am încercat să fac în aşa fel încât să nu-i pomenească nici alţii. Ca să nu se simtă provocaţi, băgaţi în seamă. Dar vezi, de-aia zic eu că unii sunt psihopaţi. Că deşi nu mai am nicio legătură cu ei de luni de zile, rar trec două-trei zile fără să fiu pomenită. Până una-alta, ar fi foarte trişti dacă aş dispărea de tot.


  210. 210
    Nora:

    Şi tu ce, Edle? 😀


  211. 211

    extirparea glandelor afectelor… bună idee! ştiţi cumva unde se face operaţia?


  212. 212
    Jaco Pastorul:

    Raj, intr-un final am inteles, ca ardelenii, na. No problem.


  213. 213
    Edle:

    Sunt solidara cu solitarii. 😛


  214. 214
    Raj:

    Jaco: citeste commentul 198 al Andreei. Asta am vrut sa zic. Am scris la 208 si tot nu ai fi inteles. Andreea: sa-ti pup, sa-ti ling creierii aia de aritecta ! Cum ar fice soacramea. Jacoooooooooo ! Forumul e un hopa mitica in ansamblu !!!!!!!!!!!!!! Asta se doreste, asa e bine sa fie. Eradracu un articol care voia sa defineasca pandorasul. Scria ca dimineata ne certam, la pranz , ne cunoastem, seara o luam de la capat, se fac si se desfac aliante, prietenii. Nu mai dau de el. Tre sa-l citeasca si Jaco si antilingaii. Cum dau de el ?


  215. 215

    ia mai termină, Raj!!
    cum să-mi lingi creierii???!

    Doamne iartă-mă, că numa dilimani îs pe aici… 😆
    tu şi cu Hannibal Lecter…


  216. 216
    Raj:

    No problem din pula domnu Jaco. Mai facut sa plang ca nam fost inteles, in timp ce incercam sa dau explicatii cumorcovuncur caci siameza si Coco se alearga. Cand coco pe Mitza, cand Mitza pe Coco. Credeti ca e posibil sal ucida ? Cica siamezele astea au fost create artificial , cu secole in urma. Ceva corciturta intre tigru bengalez si nushce alta lighioana. Daca ii face de pretecanie, ma spanzur cu funia Andreei, in cazul in care sa razgandit si vrea so faca cu furadan


  217. 217
    Raj:

    Asa am zis cai ling ? De fapt voiam sa zic cai toc marunt sii mananc dupa reteta aia turceasca . Am recitit ceam scris. Suna cadracu. Deci: Deci: Doamna Andreea: sa va sarut capusorul ala care contine o minte frumoasa de arhitecta ! Asa merge ?


  218. 218
    Raj:

    Dna Nora: sunteti in eroare ca asa vreu io. Am luat hotararea ca, in fiece zi sa nu fiu de acord cu dv., cu dna Ana, cu celelalte doamne, la un anumit capitol, nu conteaza care e acela, nu conteaza daca aveti sau nu dreptate. Asa, ca sa-mi dispara eticheta de lingau. ……….. Dna Ana umbla ca naluca pe holurile cashii scanteii


  219. 219
    Raj:

    Doamna Nora: ar mai fi o chestie. Commentul dv. nr. 12 m-a pus pe ganduri. Credeti ca ma expun ? Ca sunt vulnerabil ? Credeti ca eu insumi sunt un umor amar ? Credeti ca expunandu-ma, m-am facut de ras ? Eu mi-am expus viata si meseria pe aici. Am recunoscut ca mi s-au pus coarne. Am o firma de salubrizare cu cativa salariati si, cand unul din ei e in concediu, eu insumi incarc tomberoanele in masina. In plus, trec la matura cu Anica daca e cazul. Mai si vidanjez. Se poate chema ca sunt patron ? Cand fiica mea e cu rolele pe strazi si ma vede cu gunoiul in brate, nu se rusineaza cu taticul ei. Nu pentru ca am reusit s-o educ eu asa, ci ca a stat mai mult de mica cu maica si cu soacra mea. Considerati ca, bagandu-ma si eu pe aici si pe Pandora`s, v-am stricat forumul ? Intreb si io ca omu ? Fac multe greseli gramaticale. Am recunoscut ca am luat bacul cu 6,33 iar facultatea aia nenorocita -- omu si locu -- am terminat-on tot cu medie mica. Va fac de ras ?


  220. 220
    Ana:

    Da, că numa’ ce mă blocai în lift. Şi mă uitam cum nu se deschide uşa aia construită în vremea lui Stalin, că io iau liftu’ ăla vechi. Are cel mai rar probleme. La mine, fu prima oară. În ălelalte se blochează lumea mai mereu. O femeie a stat aproape 24 de ore, era să moară în sicriul ăla de oţel. Am apăsat parter, a mears un etaj în jos şi s-a blocat, apoi am dat 5, a luat-o tot în jos, şi, într-un final, am apăsat 4 şi a deschis imensitatea de uşă. Am ieşit şi-am urcat frumuşel pe scări.

    Tu, Raj, erai în spatele meu? Ăla cu barbă?


  221. 221
    Nora:

    Bine, Raj! Iaca, fie. Cum eu am eticheta că nu accept aici decât lingăi şi cum nu doresc să scap de ea, sunt de acord cu tine. Fiecare cu etichetele lui. 😆


  222. 222

    uite, Raj, aci miros eu că nu eşti sincer.
    întrebările tale sînt retorice. tu ştii prea bine că e bine ce faci şi cum faci. bag mîna-n foc că ştii. eu, cînd întreb vreo trăznaie din asta, CHIAR AM ÎNDOIELI. mă îndoi ca sălciuţa tot timpul. (apropo, pe unde o mai umbla ghermănuţă?… 🙂 )

    deci, mi-am ars mîna sau nu? ia spune? 🙂


  223. 223
    Nora:

    Raj, chiar nu te aveam pe tine în cap la 12. Ci pe Woody Allen şi comedia pe care el o practică. Dar, dacă tot întrebi, şi umorul tău are bucăţile lui de amar.

    Şi nu, nici când am spus că e riscant, nu te aveam pe tine în minte. Repet a nu ştiu câta oară: mie nu-mi pasă că eşti vidanjor (dacă eşti), nici că faci greşeli (ele sunt în logica personajului pe care l-ai construit). Şi nu e vorba că strici nimic. Ce idee tâmpită! Dar da, unii vor folosi toate astea împotriva ta şi nici măcar nu le va trece prin cap că e posibil să fie doar un rol.

    Ca şi pentru tine, forumul e amuzament. Nu e de trecut în cv.

    Nu mă mai tot întreba asta că ţi-am răspuns de nu ştiu câte ori pe aceeaşi temă.

    Singurele puncte în care îmi mai stai în gât sunt alea legate de politică. Dar îmi trece repede. 😀


  224. 224
    Ana:

    Andreea,

    Sinceritate pe bloguri? Cum vine asta? Ar însemna să ne despuiem public, să ne transformăm în ecorşeu. Mă uit la mine: una lume adună toate cele de le spun eu şi are impresia că are imaginea mea corectă şi completă. Uneori mă amuz, alteori mă enervez. Pentru mine, oamenii nu sunt sumele sau produsele intervenţiilor lor scrise. Nu se poate aşa ceva. Dar autenticitatea poate trăi fericită până la adânci bătrâneţi în absenţa eviscerării.

    Şi apoi, nimeni nu ne minte atât de mult, frumos şi consecvent pe cât o facem noi înşine. Şi nu întotdeauna ne dăm seama că ne minţim. Atunci, frumoasa şi ţâţoasa mea, care sinceritate?


  225. 225
    Raj:

    Aici e buba Dna Andreea. Ca am fost sincer. Ca intrebarile mele sunt retorice, e clar ca bunaziua………..Vedeti ca am zis eu bine catz umblat pe holuri ca naluca ? Daca ala cu barba era berbat bine, io am fost. ……… Dna Nora: asezati-va linistita. Eticheta v-a fost pusa de oropsitii forumurilor romanesti, de oameni rai, care si-n viata reala sunt nemultumiti de orice: de vecinul care are o masina mai buna, de amicul care are leafa mai mare. Ehe ! stiiim noi ! Asia-s goci


  226. 226
    Ana:

    Acu’ mă confunzi cu muza. Ceea ce nu e deloc problematic. Şi eu mă confund cu ea câteodată.


  227. 227
    Raj:

    Pai io nici macar nu cunosc optiunile dv. politice. Ca-s monarhist ? Sunt, dar fara Radu Duda camapucadracii. Pana la urma l-am votat pe basescul. Si bine am facut. Ca crinul sa fecut de ras. Ziceai cai Raj pe forum sau chiar mai rau. Io acu cand postez, sunt in „biroul” meu. O cuseta din termopan de 1,5 pe 1,5 m , intr-un colt al unei hale imense. Tocmai a trecut Anica ferindu-se de mine, ca am certat-o rau ieri, ca umbla beata si era sa faca accident de munca. Adracu sa fiu, daca nu era leit pantera roz cand se furisa in filmu ala, cum ii zice ?


  228. 228

    păi, uite, eu m-am despuiat!! 🙂


  229. 229
    Nora:

    Ei, ai mai zis tu nişte treburi pe la referendum. Cum că numai needucaţii îl mai vor pe Băsescu în funcţie. Dar lasă, chiar nu contează asta. Când o veni vorba de asta, ne-om părui. Văzurăţi numirile de la DNA şi procuror şef? Unul a „rezolvat” dosarul de la revoluţie, altul pe cel cu mineriadele. Splendid tandem!


  230. 230
    geluodagiu:

    Jaco,

    Sunt comvins ca eu te-am suparat, la (172).

    Eu de regula sunt usuit, marsuit si din aceasta cauza sunt mereu trist. Probabil ca ruperea monotoniei(m-au binedispus si pe mine o data Andreea si Nora), te-a scos din echilibru. Promit ca nu mai fac


  231. 231
    geluodagiu:

    Raj,

    Voiam sa-ti spun ca te dai votant de Basescu, spre a te pune bine cu doamnele. Sunt insa convins ca nu este asa. Si eu am avut o „afacere” la Braila pe vremea PDSR sau PSD(sau cum s-or numi ei) si in timpul alegerilor imi doream ca lucrurile sa nu se schimbe. Eu insa nu votam de loc. Probabil la tine in oras se afla mai repede cu cine votezi si…nu e bine domnul Raj(daca nu votezi cum trebuie).


  232. 232
    Nora:

    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!


  233. 233

    LEŞIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIN!!!


  234. 234
    Ana:

    Ce draci aveţi? 🙄 Ce vă dădu pe spate?


  235. 235
    Nora:

    Logica implacabilă. Argumentaţia fără cusur. 😆 Sunt alergică la ele. 😆


  236. 236
    Nora:

    Ah, şi insultatul cu meandre, pe după copac. Mă dau în vânt, mă topesc toată.


  237. 237

    măi, ce-o fi cu Costeluş? ştie cineva? daţi-i un mail!


  238. 238
    Nora:

    Şi eu mă îngrijorez. Şi cu Morringain, şi cu Jasmine, şi cu Nastasia…


  239. 239
    geluodagiu:

    Vezi Jaco? Te-ai impacientat de geaba. Deja doamnelor li s-au blocat tastele. urmeaza „maaaars!” si chipurile… regretele „Hm!”


  240. 240
    Nora:

    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!
    UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!


  241. 241
    Ana:

    Io tot n-am priceput, da’ o fi ziua aia de prostie… grasă (vorba unei prietene).

    Muză,

    Bagă şi nişte craci, te rog.


  242. 242

    Ana, 🙂
    dacă vrei, ne întîlnim. stăm pe bancă şi îmi ridic fustiţa suuuuus sus de tot.


  243. 243
    Ana:

    Da, facem. Şi dai jos şi decolteul, că mie nu-mi place cu sugestii, ştii doar. Chiloţii să fie animal print.


  244. 244
    Nora:

    Nu! Să fie oxblood.


  245. 245
    Ana:

    Alea ce ie, mămică? 🙄


  246. 246

    rooooooşu ca sânjieeeeele-nchegaaaaaaaat!!


  247. 247
    geluodagiu:

    uuff! am scapat.

    Multumesc Ana, ca ai deturnat atentia de la mine!


  248. 248
    Nora:

    Daaa, domnule Odagiu, fix toate reflectoarele erau îndreptate spre dvs.

    Ana, e una dintre culorile sezonului.

    oxblood


  249. 249

    ce-s chiloţii ăia de mamaie??!


  250. 250

  251. 251
    Nora:

    Uof, pisi! Revin piesele de inspiraţie vintage! Mie-mi plac. :mrgreen:


  252. 252
    Ana:

    Şi mie-mi plac, dar pe fata aia. Să poarte ea. Io vreau chiloţi din mileu cu struguraşi şi sutien cu ciucurei de se puneau la cheile de la şifonier. Vintage, da’ româneşte!

    Gelu,

    Contează pe mine, dar fă-te că nu observi. Mergi pe burtă, că le ogoim noi. 😉


  253. 253
    Nora:

    Nu ştiu cum e mileul cu struguraşi. 🙄 Ciucureii îi ştiu. Deci, aşa? 😆

    ciucuri


  254. 254
    Ana:

    Nu, evident, eşti vulgară. Ciucureii sunt sferici, tăiaţi cu forfecuţa de unghii, sunt făcuţi din lânică şi au un lanţ croşetat cu care se prind de cheia de la şifonier.

    Sunt consternată.


  255. 255
    Nora:

    Ah, da, ai dreptate. Ăia de lânică nu-s. 😆


  256. 256
    Ana:

    Mă ia cu frisoane când văz dezbrăcătura aia. Pune-i un pulover sau măcar un pizdover, ceva…


  257. 257
    Nora:

    Gata, Ana. O îmbrăcai. Are salopeţică. 😀


  258. 258
    Ana:

    Da, ca la Techirghiol. Da’ nişte chiloţi de tweed şi tartan n-ai găsit? Că înţepenesc de frig. Acu’, dacă-mi zici că-mi trece cu un fut, s-ar putea să încerc. 😆


  259. 259
    Nora:

    Of, că năzuroasă eşti! E bine aşa, zi merci!


  260. 260
    Ana:

    Merci! Poate-mi face Apocrif chiloţi şi sutien din plăpumioară. Mmmm…..


  261. 261
    Raj:

    Ana, Nora, Andreea, etc. Imi spuneti si mie cu cine ati votat la referendum ? Cu cune ati votat domniile voastre, am votat si eu. E bine asa coane Gelu ?


  262. 262
    Raj:

    Chilotii din plapiumioara tin de cald la tzurca.


  263. 263

  264. 264
    Edle:

    Iaca si animal printu’:

    http://cdn.yoox.biz/rel10/48/48143744ft_14_f.jpg

    Nora, da-o tu cu namol. 🙂


  265. 265
    Ana:

    Ce draci e aia ţurcă, în acest context?

    Dana,

    Pornografia salvează România.


  266. 266
    Ana:

    Raj,

    Eu nu spun nimic de votare. M-am enervat destul cu tata în ziua aia. Votul e secret, în p.m.!


  267. 267
    Seva Tudose:

    Votari acolo,votări aici

    Nu-mi văd cap de treabă,

    De draci mă fac arici

    Îi las în pace,ocupați cu labă !

    PS.

    hai spuneți cu cine-ați votat ?


  268. 268
    Nora:

    Uof, Seva, tu nu ştii ce meciuri am avut atunci? Nu era clară poziţia mea? 😀 Eu n-am fost la referendum pentru că am vrut ca Băsescu să-şi continue mandatul şi pentru că referendumul a fost unul ilegitim. Şi lunile care au trecut de atunci mi-au dat dreptate. Nu e zi în care să nu mă şocheze guvernarea usl-istă.

    La voi cum mai e treaba?


  269. 269

    nici eu nu am fost.


  270. 270
    Danny:

    Svetlana? Ti-ai vandut corpul unui institut farmaceutic. Te-ai oferit cobai. Devii spirit pur. Macar sa fi pastrat dorinta si placerea sa faci sex. Nu-i ca imbracatul, spalatul, scarpinatul, etc. Atat sa-ti fi pastrat: regulatul. Iti dai seama, in lipsa acestora, orice experienta iti este inutila. Spiritului nu-i trebuie experienta, materiei da. Ai fi doar un spirit, care face doar sex.


  271. 271

  272. 272
    Nora:

    😆 o primisem şi eu pe-asta.


  273. 273
    Danny:

    Ia uite ce look nou la Andreea. Ce ochi mari, ce buze, nas, ce par si ce privire! Mai ca mananca lupul dintre oi.


  274. 274
    junghiul:

    „Arunci două vinete, trei roşii, nişte paste şi o mână de parmezan şi te gândeşti că rău n-are cum să iasă”

    Asta-i pasta „a la Nora”?
    Dacă ai înlocui parmezanul cu ricotta sărată ar fi „a la Norma”!


  275. 275
    Nora:

    Pasta a la „ce mâncăm şi noi astă-seară?”. 😀 Parmezan are lumea mai degrabă prin frigider, ăla se strică greu. Ricotta are viaţă mai scurtă. 🙂 Care Norma? Norma Jean? 🙂


  276. 276
    junghiul:

    Scuză-mă, căutam ceva de mâncare.
    Dincolo m-au speriat de-a binelea OMG-urile!

    Iese bine și cu parmezan , ricotta sărată o găsești numai prin Sicilia. Să nu uiți să dregi cu busuioc!


  277. 277
    junghiul:

    Nu vrei mai bine să mă ocup eu, de la A la Z?


  278. 278
    Nora:

    Păi, şi eu? Nu fac nimic?


  279. 279

  280. 280

  281. 281
    Nora:

    Stai, stai că ne găteşte Junghiul. Ştiu, numele nu e de bun augur, dar, pe de altă parte,
    What’s in a name? That which we call a rose
    By any other name would smell as sweet…

    😆


  282. 282
    junghiul:

    Eu gătesc și tu îmi spui o poveste!


  283. 283
    junghiul:

    De adormit Andreea, neapărat!


  284. 284
    Nora:

    Spun!
    A fost odată ca niciodată o fată. Avea şosete albastre, fruntea albă şi la gât o eşarfă galbenă de mătase. Îi plăceau mult sandwichurile învelite în şerveţele de hârtie. Până la pauza mare, hârtia se umezea, iar sandwichul împrumuta un iz plăcut, lemnos şi dulce. Îi lua cinci minute numai să dezlipească micile bucăţele de hârtie care se lipeau de şunca presată.

    Andreea, adormişi?


  285. 285
    Nora:

    Dă din gene! Fă un semn discret din urechi!


  286. 286
    junghiul:

    Mai bine o las baltă!
    Nu pot găti când spui tu povești!
    Nu sunt poveștile pe care le-am făcut eu și mă lași cu gura căscată.


  287. 287
    Nora:

    Fata avea un câine. Îl chema Azur (cuvântul îl luase din vocabularul ei de expresii frumoase) pentru că blana lui neagră bătea în albastru. Genunchii îi erau plini de semne (nu aştepta niciodată vindecarea completă a rănilor, le tot jupuia când pojghiţele abia începeau să se ivească). Nu că ar fi fost mare căţărătoare, rănile ei erau domestice, bunăoară când rata vreun prag.


  288. 288
    Nora:

    Uof! Bine, tac. 🙄 Pun flori în vază, aranjez perdeaua, scot argintăria. Mă joc de-a mâncatul.


  289. 289
    junghiul:

    Mulțumesc, deocamdată!

    Au mai rămas 1000 , bine?
    Eu trec la gătit!


  290. 290
    Seva Tudose:

    Dragă Andreea,furtunoasă Medeea

    Unică Maleea,arhitecta`AgileEa,

    Deschisă ți-e aleea,în UK visa EEA

    Ca roca-n Crimeea,ori ungi ca Nivea…

    În felul tău unică,pot spune timidă

    Arareori voinică dar mereu candidă !

    LA MULȚI ANI,ANDREEA 😆 😆


  291. 291
    Zâna Măseluţă:

    Lubrifianto, de ziua ta iti doresc casa de piatra de Crimeea si sa ajungi in UK!
    Fara candida!


  292. 292
    val_one:

    Andreea, după urarea Sevei orice aş spune eu ar suna palid. 🙂

    un simplu La mulţi ani! cuprinde tot ce aş dori să-ţi urez. 🙂


  293. 293
    val_one:

    Seva, eu nu ştiu să rimez aşa ca tine, dar îţi doresc să ai mereu parte de the sunny side oh life, ştii tu. 😉

    La mulţi ani! 🙂


  294. 294

    vă multumesc tutulor! sevelor şi valonaşelor!

    ei, eu acum unde mă mai ascund? întotdeauna o să fie cineva care o să mă ştie… nu-i aşa, Seva?
    La mulţi ani, Seva! îţi sînt datoare cu o poezie… las că vezi tu… :mrgreen:

    Medeea? Nivea? hm… 🙄


  295. 295

    Zînă afurisită ce eşti… 🙂


  296. 296
    Raj:

    E ziua Andreei ? LA MULTI ANI ANDREEA ! O scorpioanca evoluata… E si ziua ta Seva ? LA MULTI ANI si tie ! O scorpioanca … plecata. Pe taram american, ca sa nu se interpreteze. Oricum pisica mea ii mai frumoasa


  297. 297
    Jaco Pastorul:

    Iote, e si ziua poetesei, ce coincidenta! Pai La multi ani si tie, Sevo si sa-ti dea Dumnezeu rime.


  298. 298
    Manuella:

    La mulţi ani, Andreea! 🙂

    Pune-ţi inima la treabă şi caută tot ce e mai bun în orice!


  299. 299
    Manuella:

    La mulţi ani, Seva! 🙂

    Întotdeauna sentimentul de tare-aproape atunci când te citesc!


  300. 300
    Raj:

    Sentimentul de tare. Poate dupa viagra…


  301. 301

    mulţumesc cadînei şi vidanjorului… 🙂


  302. 302
    Manuella:

    Raj,

    Te-ai trezit binedispus. Sau nostalgic?!


  303. 303
    Manuella:

    Andreea,

    Cu drag! Un dans din buric să dansăm! 🙂


  304. 304

  305. 305
    val_one:

    ia, analiză pe text. 🙄

    http://www.realitatea.net/socant-marturiile-cutremuratoare-ale-copiilor-folositi-ca-sclavi-in-satul-peteni_1044682.html

    nu comentez drama acelor oameni, dar tare aş vrea să ştiu cine a scris textul.


  306. 306
    Raj:

    Dna Andreea: poate ati voit a zice: multumesc vidanjorului si cadanei. Ordinea importantei, cemamadracu ! Cadande is pe toate drumurile Arabiei, pe cand scotzatori de cacat… N-or fi elle ca Ella, dar orshacat. Nostalgic, m-am trezit. Se apropie jubileul. Mai sunt 2 ani…


  307. 307
    Nora:

    Val_one: pe realitatea.net, materialele nu mai au autori. Dar e cu adevărat cutremurător faptul că mai există aşa ceva în zilele noastre. Au mai fost şi prin vară nişte materiale despre copiii-zilieri. 🙁


  308. 308
    Manuella:

    Raj, te rog!
    Eu mi-am machiat intens ochii, mi-am pus voaluri de mătase, am pus frumoasă urare în plic!
    Vreau eu prima!


  309. 309
    geluodagiu:

    Sunt un mare egoist si imi place sa ma dau important. Am asteptat sa va ureze toti cate ceva, pentru a ramane eu mai la urma. Voiam sa raman in mintea vostra(fiind ultimul urator). In timp ce asteptam imi si storceam mintea pentru a va spune, ca urare, cele mai inteligente cuvunte.

    Eu va urc pe rand intr-o barca, in zorii unei zile, a unei vieti, in care timpul sa va poarte inapoi sau inainte, in asa fel ca mereu sa va fie dor de ce a fost si de ce va sa fie.

    Seva, Andreea, va rog frumos poftiti in barca, in viata, in zori, cu dor!

    https://www.youtube.com/watch?v=INkaUqqwL1s

    Am mintit putin cu ramanerea mea la urma. Pur si simplu nu stiam ca este ziua voastra de nastere.


  310. 310
    Seva Tudose:

    Vă mulțumesc din suflet TUTUROR ptr. urări 😆 😆


  311. 311
    val_one:

    Seva, aşa campanie e pe la voi, de plîng şi copiii? 🙄


  312. 312

  313. 313
    Seva Tudose:

    Val_one,

    campania aceasta este unică,fiecare,președintele Obama și guvernatorul Mitt Romney…este foarte trist că se fac video-clip-uri cu mult mai deplasate…uite

    în fiecare zi la tv.radio,te sună la telefon…primești zi de zi foi volante,fiecare se condamnă unul pe celălalt. Uite ce-am primit azi,referitor folosirea copiilor ! Uite citez,pe prima față este portretul uneifetițe de 7 ori 8 ani înlăcrimată, ținând în mâini această plancardă unde scrie, Qoute:

    THANKS OBAMA.

    You`ve spent my Lunch money,

    my allowance,my inheritance,

    35 years of future paychecks

    and my retirement. ENOUGH !

    NO SECOND TERM.

    YOU`RE FIRED

    End of qoute.

    Acesta fiind plătit de către Scott R. Wagner. 😥

    Paid by Scott R. Wagner,a concerned citizen,taxpayer and business owner.Not authorized by any candidate or candidate`s committee.


  314. 314
    Nora:

    Pfoa, murdară campanie electorală.


  315. 315
    Seva Tudose:

    Nora,

    dacă nu-mi vine să intru sub pământ,câtă ură și câți afro-americani ori fie ei hispanici ,albi,tineri,femei și bâtrăni nu îl susțin pe Obama ?!? dar sunt orbi la ce spune EL 🙄 🙄

    uite aici un video-clip unde a luat „în bătaie de joc” pe Issus și un spectator a început să îl apere pe Issus Christos,Domnul nostru,urlând la Obama….

    desigur,nu a arătat că pesemne a fost ridicat pe sus,și scos din sală,de ia rămas geaca acolo și apoi Obama face glume pe caz de geacă,admițând sec 🙄

    mda….desigur „Issus is our savior….bla,bla,bla…”

    D-abia aștept marțea care vine pe 6 noiembrie 😥

    http://www.youtube.com/watch?v=c9Qy5rAdIU8&feature=related


  316. 316
    Raj:

    Seva: vrei sa zice ca americanii se poarta ca noi in campanie ? Am comis necuviinte la adresa pisicii tale. Deh, invidia…


  317. 317

    La filme dinastea faci recenzii?

    e… fiecare dupa inspiratie. E mai mult decat pentru o revista de femei… ce-i drept! Dar… as vrea sa vad o recenzie la… 🙂 o recenzie pt Melancholia?

    da! Stiu! Nu faci cestiuni de genu la comanda! Si… cu atat mai putin cu cat nu reactionezi la provocarile unui individ care nu are nicio treaba cu cinematografia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *