De ce a murit Alina? Vinovaţii fără vină

De la După dealuri, pleacă uşor nemulţumiţi atât ateii, cât şi credincioşii. Singurii care pleacă fericiţi sunt cinefilii. Iar când categoriile se suprapun (ca în cazul meu), rămâne ca fiecare să decidă cu ce „picior” păşeşte în sala de cinema. Sau cu care iese. La mine, este evident care a fost „dreptul”.

Subiectul presupun că-l ştie cam toată lumea, mai ales după premiile de la Cannes (cel mai bun scenariu şi premiul pentru interpretare acordat ex aequo celor două actriţe principale, Cristina Flutur şi Cosmina Stratan, aflate la debut în cinema), dar îl reiau aici pe scurt: Alina şi Voichiţa au crescut împreună într-un orfelinat din Moldova. După părăsirea căminului de copii, la maturitate, Alina a încercat să-şi croiască o viaţă în Germania în timp ce Voichiţa s-a integrat într-o mănăstire nou-înfiinţată şi încă nesfinţită, mănăstire situată „după dealuri”. Alina revine cu gândul de a o convinge pe Voichiţa s-o urmeze în Occident. Numai că Alina începe să se comporte „ciudat”. Atât de ciudat încât intervin cele două autorităţi în materie: sistemul medical şi, mai apoi, biserica. După cum, iarăşi, cei mai mulţi dintre voi ştiu, filmul pleacă de la celebrul caz Tanacu, dar nu aşa cum a fost el ilustrat în media, de al cărei „profesionalism” suntem deja conştienţi cu toţii, ci pornind de la varianta extrem de bine documentată (din câte am înţeles) a celor două cărţi ale fostei jurnaliste BBC, Tatiana Niculescu Bran: „Spovedanie la Tanacu” şi „Cartea judecătorilor”, ambele fiind romane non-ficţionale.

De ce spun că pleacă nemulţumite ambele categorii? Pentru că Mungiu rămâne neclintit de obiectiv. Deşi subiectul ar fi constituit un teren zemos (câte ritualuri de exorcizare care se termină cu deces mai au loc în zilele noastre şi ţin prima pagină a ziarelor?), el se abţine. Tot filmul (şi are mai bine de două ore), am avut senzaţia că şi-a dat peste mână ori de câte ori ar fi putut cădea în tentaţia senzaţionalului facil, a grotescului sau, pur şi simplu, a scandalosului. Nu am avut un minut impresia că şi-ar fi dorit să zdruncine temeliile solide ale ortodoxiei, aşa cum a fost acuzat de către unii care s-au şi grăbit în a identifica pseudo-fisurile apărute. La fel, relaţia amoroasă a celor două (iarăşi teren mănos), deloc ascunsă, este afişată fără pic de ostentaţie. Tot ce fac aceste fete, toată tragedia pe care o traversează sunt punctate de gesturi atât de arhetipale încât filmul capătă valenţe clasice. Avem, ca în vechile tragedii, o înlănţuire de factori, de cauze, iar toate creează, împletesc un drum unic, o destinaţie ineluctabilă. Da, Alina m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva percepe însăşi divinitatea şi religiozitatea recent căpătată de Voichiţa drept competitori, concurenţi ce trebuie eliminaţi pentru a-şi recâştiga locul în viaţa prietenei ei. Dar e asta ceva atât de scandalos când aceste două fiinţe nu au cunoscut afecţiunea niciunei alte persoane niciodată? Voichiţa crede că şi-a găsit locul pe lume, că şi-a câştigat apartenenţa la o familie. Alina este „rătăcitoarea”, ea nu şi-a aflat pacea şi singura alinare în care poate spera este iubirea vechii ei prietene din copilărie, care pare acum prizoniera unui stil de viaţă pe care ea nu-l înţelege şi, deşi face eforturi, nu reuşeşte să şi-l apropie. Amândouă sunt îngrozite de singurătate.

Toate episoadele sunt extrem de bine dozate, iar imaginea lui Oleg Mutu face minuni. Deşi ştim clar care e finalul, nu ne târâm privirile în timpi morţi. Dramatismul creşte, suspansul se umflă ca aluatul bine dospit. Culori austere, griuri apăsătoare, albul care vine târziu şi nu mai purifică nimic. E o lume vie, o lume chinuită, o lume de victime. Cu toţii, nu doar Alina. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării, totul îşi descoperă un ţel (până şi fizionomiile actriţelor, una cu linii rotunde, calde, la cealaltă dominând cele frânte, angulare). Mungiu e un autor cerebral, iar asta e foarte pe gustul meu.

Trecând apoi la cealaltă „boxă” a acuzaţilor: sistemul medical şi dezastrul din secţiile de psihiatrie. Însuşi psihiatrul are în biroul său înşirate respectuos, la aceeaşi înălţime, o reproducere proastă după Gioconda, o icoană şi un peisaj kitschos. Ce le spune el măicuţelor venite să se intereseze de Alina, după ce le completează o reţetă şi fără să auzim o singură dată măcar un diagnostic clar? „Puneţi-o să citească din Psaltire, o să-i facă bine…”. Poliţiştii înşişi sunt experţi în „descântece”, dar şi ei trebuie să-şi „facă meseria”…

Ar mai fi poliţia şi procuratura care au tolerat, au scăpat de sub control, au ignorat (spuneţi-i cum doriţi) flagelul pedofiliei din orfelinatele româneşti de după ’90, când erau „călcate” de „ajutoare” nu tocmai bine intenţionate. Că preotul („tati”, cum îi spun călugăriţele, aprinzând într-o izbucnire – oedipiană? – mânia Alinei) demonizează vestul cu tot ce înseamnă el – e parte integrantă iarăşi a fricii de necunoscut. Ignoranţa e universală. La mănăstire, încă din primele secvenţe, citim pe o plăcuţă fixată chiar pe poartă: Aceasta este casa lui Dumnezeu. Interzis celor de altă religie. Crede şi nu cerceta! (citez din memorie), iar la spital medicii nu fac altceva decât să recomande „linişte şi odihnă”. Cele veşnice? Când boala nenumită a Alinei începe să se manifeste, măicuţele îşi spun că sigur are ea un mare păcat şi încep să îi citească, aşa cum făceam noi când eram mici şi „rezolvam” în grup „oracole” sau „teste de personalitate”, un îndreptar de spovedanie (sper să nu mă înşel asupra terminologiei) cu nici mai mult, nici mai puţin de 464 de păcate.

Tuturor acestor oameni le e frică. O frică teribilă. Preotului şi călugăriţelor, medicilor şi poliţiştilor. Toţi încearcă „să-şi facă datoria”, toţi sunt convinşi de bunele lor intenţii, toţi sunt vinovaţi şi nevinovaţi, curăţă cartofi fierţi la aceeaşi masă, scot apă din fântână, ninge peste toţi, iar aici stau măiestria şi umanitatea lui Mungiu. Şi totuşi, Alina moare. De ce a murit Alina?

PS: vedeţi cu cine mergeţi la film. Noi ne-am „certat” până la 4 dimineaţa. 🙂
Nu vă lăsaţi păcăliţi de trailer. Muzica, de fapt, lipseşte aproape cu desăvârşire. Nici vorbă de sunetele alea terifiante din trailer.

360 comentarii la “De ce a murit Alina? Vinovaţii fără vină


  1. 1
    Seva Tudose:

    Aș dori să citesc cartea acestui film,ori să vizionez mai mult …îmi aduce aminte de viața Magdalenei…

    http://www.mysticsofthechurch.com/2011/12/sister-magdalena-of-cross-nun-who-made.html


  2. 2
    Jaco Pastorul:

    Seva, sfatuieste-l pe al tau sa incerce sa se transforme incet, incet intr-un soi de Mos Craciun, pentru ca e cel mai nasol lucru sa vezi un batran nazuros si cu capsa pusa. Si daca nu intelege ca pe copii trebuie sa ii iubesti neconditionat, asa cum ti i-a dat Dumnezeu, atunci n-are minte.


  3. 3
    Raj:

    Pai daia mie frica si mie: sa nu devin un mosneag irascibil, pus pe hartza. Deocamdata, prietenul lu fimea ma catalogat ca fiind cul. Mia zis nevastamea, ca ia zis fisa, ca ia zis puberu ala. Sa vezi ce cul oi fi io daca indrazneste oarece. Coane Jaco: oare nai talnit si pa forum batrani nazurosi ? Treb si io ca prostu


  4. 4

    bun. tre’ să văd filmul. l-am evitat pînă acum, nu-mi place subiectul. aşa-s io, mă cam codesc, uneori. 4,3,2 mi s-a părut excelent şi, tot aşa, am amînat momentul. Occident, la fel, un film bun.

    la Moartea domnului Lăzărescu (ştiu că nu e al lui Mungiu) n-am vrut să merg, pur şi simplu. şi nici pînă acum nu l-am văzut.


  5. 5

    Jaco, te-ai rătăcit.


  6. 6
    Ana:

    Nora,

    Voi vedea filmul. Mulţumesc. Şi noi am avut momentele noastre în 2005 şi s-a lăsat cu discuţii lungi, săptămâni întregi, tot noaptea, că ziua munceam, numai că eram fix pe aceleaşi poziţii. Dar doi oameni tangenţi la acest mediu e greu să epuizeze un astfel de subiect. Vreau să văd ce-a făcut Mungiu.


  7. 7
    gelu odagiu:

    Vrei sa castigi un premiu la eurovision ?

    Trebuie sa facem rost de reteta. Sau mai bine ne presentam cu traditionalele sarmalele. Avantajul este ca misterul nu da gres niciodata. Sarmaua are misterul ei. Istoricul ei este neclar. Multi considera ca face parte din arta gastronomica romaneasca, desi specialistii ii revendica originea orientala. Adica musulmana? Nu, si aici exista mister. Se mananca si in zone catolice, crestine. E posibil ca si budistii sa aiba sarmaua lor. Misterul creste in fata sarmalei asezata pe farfurie. Nu stii niciodata ce se ascunde in ambalajul pe care scrie, varza, foaie de vita sau epoca de aur ori „dealuri” dupa care se afla sigur ceva.

    Am spus „eurovision”? Am gresit sau poate nu. Cred ca puteam sa spun si „X factor” sau „ursuletul de aur”. Toate astea functioneaza pe baza de jurii. Eu cred ca nici un juriu nu are dreptul sa spuna ce e bun si ce nu in materie de arta, fie ea comestibila sau nu.

    E posibil ca filmul „Dupa dealuri” sa-mi placa. Am insa teama ca l-as viziona sub influenta unei idei preconcepute, aceea ca a fost facut special pentru a participa la „eurovision” sau oricum pentru un juriu al unui concurs(nu conteaza cum se numeste competitia).

    Mungiu este regizor, sau vorbim de Mungiu Pippidi? 🙂


  8. 8
    Nora:

    Cristian Mungiu este fratele Alinei Mungiu Pippidi. În rest, mi-aş dori să lăsăm deoparte prejudecăţile astea când mergem să vedem filme. Juriile au şi ele rostul lor şi mi se pare cam de căcat (pardon!) să compari Eurovisionul cu Cannes.

    Eu nu sunt însă un juriu şi eu spun că e un film bun!


  9. 9
    Nora:

    Ana, imaginează-ţi cum a fost când oamenii sunt pe poziţii diferite. Consens a existat totuşi într-o privinţă: filmul e bun, actriţele sunt excelente.


  10. 10
    Nora:

    Ah, şi mai frumos ar fi să ne bucurăm. Eu recunosc, deşi alte domenii mă lasă cam rece, când vine vorba de noul cinema românesc sau noul val (cum îi zic unii prin revistele de specialitate), creşte inima în mine. Mai ales că se pare că n-a fost doar o modă, ceva pasager, ci regizorii ăştia, câţiva, confirmă în mod repetat.


  11. 11
    Ana:

    Foarte bine, Nora. Până la urmă, vorbim despre artă. Aici despre film este vorba, nu uit asta.

    Ce-ar fi să mergi din nou la film, de data asta cu mine? Muză, Val, vreţi şi voi? Pe urmă, bem un ceai… călugăresc. 🙂


  12. 12

  13. 13

    îuliuuuu…
    să mergem aşa… cu clasa?… 🙄


  14. 14

  15. 15
    Nora:

    Acum văd că nu mai e decât la AFI. Tot acolo am fost şi noi duminică, la 20:50.


  16. 16

    io consimt, dacă o puneţi sîmbătă.


  17. 17
    Nora:

    Fine with me. Se termină cam pe la 12 fără ceva.


  18. 18
    Ana:

    Da, muză, da’ tu eşti doamna. Note, mustrări, indicaţii de spate drept, unghii curate, ştii tu.


  19. 19

    uuuuuuuuuuuuuuuu.
    mai devreme nu e?


  20. 20
    Ana:

    Ora! Ajutor cu ora. E prea târzie pentru mine.


  21. 21
    Ana:

    😆 😆 😆

    Crăpă.


  22. 22
    Nora:

    Mă uitai pe Cinemagia şi e singurul cinema în care mai rulează. Şi aia e singura oră. O mai veni şi pe la altele…

    http://www.cinemagia.ro/program-cinema/bucuresti/

    Deocamdată, asta e singura variantă şi e doar de azi până joi. Ca dracu’! Cât a stat în cinemauri? Parcă la sfârşitul lui octombrie a venit… Când am mai vrut eu să mă duc, era peste tot.


  23. 23

  24. 24

  25. 25
    Ana:

    Foarte bine, doamnă profesor! Întregul colectiv vă mulţumeşte şi vă luăm cercei cu peruzele de Crăciun. 🙂

    Propun prânzul. Cine face rezervările?


  26. 26
    Nora:

    Hm, pe 1 nu pot eu. E ziua colocatarului. De naştere! Nu doar „de ţară”!


  27. 27

    păi nu ziceai că poţi sîmbătă??!


  28. 28
    Nora:

    Păi, da. Dar nu ştiam în cât suntem sâmbătă. Văzui acolo pe port.ro. :mrgreen:


  29. 29

  30. 30
    Nora:

    Nu vreţi duminică pe 2, la Elvira Popescu, la 13:30?


  31. 31
    Ana:

    Ha, e Săgetător! Norocoasă mai e una lume. Bravo, te pricepi să alegi. Ştiam eu că mai tre’ să fie un motiv pentru care m-am amorezat de tine. 🙂


  32. 32
    Nora:

    Aham. 😀 Şi mai am un prieten tot pe 1 născut. 😀


  33. 33

    în loc să-i faci cadou un film pe care l-a văzut deja, de data asta într-o companie absolut şarmantă… :mrgreen:


  34. 34
    Nora:

    Nu l-a văzut. Că n-am fost cu el, dar nici prea dornic nu e. :mrgreen:


  35. 35
    Ana:

    Duminică e la fel de bine pentru mine, mai ales ora.


  36. 36

    în principiu, da.
    valone s-a pitit…


  37. 37
    Ana:

    Vine ea. E la pensat, manichiu- & pedichiurat, coafat, chestii.


  38. 38
    gelu odagiu:

    Nora,

    nu cred ca suntem pe parti diferite ale baricadei, cum iti indica tie detectorul de persoane non grata.

    Spuneam ce spuneam, in putina cunostinta de cauza. Am fost martor pe platourile de filmare la filmul „amintiri din epoca de aur”(Monica mea avea de jucat un mic rolisor de eleva-iar fac publicitate 🙂 ).

    L-am urmarit pe Mungiu fara ca el sa stie ca exist si eu pe acolo. Este puternic, plin de energie si idei, dar pentru ca si acel film era gandit pentru jurii, asta il facea sa-si infranga creativitatea. Sunt convins ca daca filmul lui ti-a placut, cu atat mai mult ti-ar fi placut filmul care ar fi iesit fara frana de mana trasa.

    Si Ana s-a ratoit la mine, cand i-am spus ca Raj straluceste atunci cand scrie liber, nu la comanda. Cred ca si ea a inteles cum sper ca si tu intelegi ca nu sunt impotriva lui Raj, sau Mungiu.

    Va doresc vizionare placuta!


  39. 39
    Ana:

    Gelu,

    Mulţumim mult. 🙂 Eu nu mă răţoiesc niciodată, domnule. Niciodată. Numai că aia n-a fost comandă, ci presiune pe om. Dacă n-o ducea, nu scria. Dar el duce. Am ştiut unde să apăs, pe un om care poate. Nu apăs niciodată pe moi. M-am supărat atunci, nu m-am răţoit. Însă a trecut, că doar nu suntem profanatori de morminte. Friends? 🙂


  40. 40
    gelu odagiu:

    Friends

    Pe facebook? 🙂


  41. 41
    Ana:

    Dacă vrei, cu plăcere, deşi eu sunt cvasiinactivă, adică nu ţi-aş folosi la nimic. 🙂


  42. 42
    Morringain:

    facebook friendship is highly over-rated 😀


  43. 43
    Ana:

    Bă, dămădracu’, să resuscită Morringain! Bine-ai venit acasă, baby! 🙂 Păi, şi noi suntem de-alea pă feisbuc. Mare brânză. Feisbucu’ ne face pe noi? 😉


  44. 44
    Nora:

    Domnule Odagiu, mie nu-mi pasă pentru ce anume e gândit un film. Pe mine mă interesează produsul final. Dacă stă în picioare sau dacă are nevoie de cârje. Dvs. lansaţi o ipoteză. Dvs. vi s-a părut că avea frâna de mână trasă, poate o avea, poate nu, poate ar fi ieşit mai bine, poate că nu. 😀


  45. 45
    Nora:

    Bonjour, resuscitato! 😀


  46. 46

    🙄 mulţumesc mult, dar de data asta voi lipsi. motivat. 😉


  47. 47
    Nora:

    Val_one: data viitoare, o trecem în catalog. 😀
    Deci, rămâne pe duminică?


  48. 48

    tocmai aia ziceam, Nora, că nu pot. 🙂

    iertăciune!


  49. 49
    Ana:

    Val,

    Eu îţi scad nota la purtare, îţi dau vot de blam şi mă gândesc deja la mai mult. Mai încearcă.


  50. 50
    Nora:

    Pricepui, val_one. Le întrebam pe Ana şi Andreea.


  51. 51

    ăăăă, daaa…
    dacă nu o să fiu mahmură după ziua României.


  52. 52
    Ana:

    Rămâne, Nora. Şi-ar putea fi şi ziua noastră aniversară, că tot suntem pe-aproape. Da, des-tră-bă-la-rea, înaiiiinte, marş!


  53. 53

    aoleu, Ana! mai mult? exmatricularea? 🙄


  54. 54
    Nora:

    Iar îi faci tort? 😆


  55. 55
    Ana:

    Nu, Val, dar bătaie ca la domnu’ Vucea, da. M-am supărat pe tine. Rău.


  56. 56
    Raj:

    cine face , cui face ? In definitiv, de ce-i face ? Ii criza, o alvitza e suficient, o vata pe batz, un drops…


  57. 57
    Raj:

    o duda, o mura…


  58. 58

    domnul Vucea era ăla de-l bătea nevasta? 🙂

    nu-i mai fac tort, că nu merită. e o comunistă împieliţată.


  59. 59
    Nora:

    Andreea face tort României! Criză, necriză, ea coace blaturi şi amestecă în creme şi glazuri la bain-marie. 😀


  60. 60
    Nora:

    Aaaa, nu-i mai faci… Nu contează, trebuie s-o iubeşti necondiţionat! 😆 Măcar un tort de-ăla sintetic la cutie.


  61. 61
    Ana:

    Nora,

    Lasă-mi muza-n pace! 😈

    Muzică, nu mai faci, aşa-i? Îţi pui doar păru’ pe moaţe, îţi iei desuurile roşii, ciorapii cu bandă, pantofii a la call-girl, chestii din astea. Eşti matură, cedracu’! Tre’ să ştii că dezbrăcăciunea umple gura, nu excesu’ de glucide. Nu te uita la Nora, te provoacă.


  62. 62
    Raj:

    E adevarat ca-l batea, dar era si vina lui. Aducea putini bani in casa. Si atunci, ca si acum, salariile in invatamant erau mici. Acum, salariile in NEinvatamant is ca sa-ti cumperi tigari si si otca ieftina


  63. 63
    Raj:

    Amesteca cacatu ! Nu merita tara asta blaturi construite de Andreea.


  64. 64

    după ce că stăm toată ziua pe bloguri şi trăncănim, mai avem şi pretenţii!


  65. 65
    Raj:

    Sa nauz de glucide


  66. 66
    Ana:

    😆 😆 😆 Mda, muzele noastre tre’ să fie mai bune decât noi, altfel cumdracu’ să ne inspire?! Fuseşi totală. 😆


  67. 67
    Raj:

    Sa nauz de glucide5


  68. 68
    Ana:

    Ho! Că nu mai auzi56789…


  69. 69
    Nora:

    Mie mi se părea drăguuuuţ că face tort patriei-mumă!


  70. 70

  71. 71

    aoleeeeu, lasă-mă că mi-am amintit de poeziile şi textele celei mici, din manualul de limba română. Moş Ion Roată şi Unirea, Preda Buzescu, Patria mea, După steag, băieţi… de vreo lună numai aşa o ţine, că am ameţit eu de atîta patriotism… vitejie, eroism, neînfrînt, erou, duşmani, pămînt scump, sînge, jertfă, numai cuvinte din astea…


  72. 72

  73. 73
    Nora:

    Pe bune? Au manuale la fel de tembele?


  74. 74

    fix, fix ca alea de acum 30 de ani.


  75. 75

  76. 76

  77. 77
    gelu odagiu:

    Andreea,

    ori a luat si filmul asta vreun premiu pe la „eurovisianele” alea?

    Nu cred. Dar mie imi place.


  78. 78
    Nora:

    Începeţi să semănaţi cu preotul ăla. Şi ăluia tot ce venea din vest îi mirosea urât. Amuzant că vă duceţi totuşi la Londra. Nu la Moscova. Adică încercaţi să intraţi în graţiile fix unuia dintre „juriile” alea pe care le demonizaţi atât.


  79. 79

    acia iaşte ca la matematică. iaşte deci două mulţimi. mulţimea filmelor bune şi mulţimea filmelor premiate. intersecţia celor două mulţimi nu-i mulţimea vidă, ci un sac plin cu bunătăţi.


  80. 80
    Nora:

    Mda. Mă enervează în egală măsură cei care spun „e premiat, e câh!” de zici că se uită toată ziua la filme underground şi cei care zic „e premiat, e wow!”.


  81. 81
    Nora:

    Ah, şi să nu mai tot facem pe mimozele. Nu finanţează nimeni la nesfârşit un regizor care e ignorat de toţi. Să fim serioşi. Mare, mare noutate: filme costă bani, mămicuţule. Deci, ca Mungiu sau alţii să facă filme în continuare trebuie să placădracu’ şi unei părţi a industriei. Acum, e ca la mâncare. Poate să fie foie gras (şi aici e o industrie) sau junk food (altă industrie). Mungiu face parte din prima categorie.


  82. 82
    Verzel:

    Bună ziua,
    Permiteți să joc și eu?
    🙂


  83. 83
    Nora:

    Bună ziua, Verzel. Poftiţi, poftiţi. 😀


  84. 84
    Verzel:

    Desenele animate nu vă plac?
    Iote, cu varză!


  85. 85
    Verzel:

    Ați chatuit nu glumă!
    Nora: N-am văzut filmul dar la o așa prezentare, musai să-l văd! Sigur îmi va plăcea!


  86. 86
    Verzel:

    V-am întrerupt? Ș-așa, parcă aveam ceva treabă..
    Mă scuzați! aimastgău. Guba-ai!


  87. 87
    Nora:

    Mna, nu ştiu ce fel de filme îţi plac ţie. Dar mie, da, mi-a plăcut.


  88. 88

    Verzeeeel, spune-mi şi mie cîţi ani aaaaai! 🙂


  89. 89
    Nora:

    Nu ne-ai întrerupt. Turbarea mea se poate relua oricând. 😀


  90. 90

  91. 91
    gelu odagiu:

    Nora,

    nu am spus ca tot ce vine din vest miroase urat(mai regleaza te rog detevtorul ala, sa nu se blocheze dezavantajos mie).

    Artisti, regizori, cantareti, dansatori, pictori, sculptori, niste minoritati care trebuie sa si manance, putin, cat sa supravietuiasca si sa nu se ingrase prea tare. Pentru asta trebuie sa se adreseze unei piete largite, fie ea si spre vest. Totul este ca ei sa nu uite ca au ceva de spus, nu doar de vandut.

    Am stat vreo 4 ani in Germania si nu mirosea urat. Creierul, mai ales, era foarte bine spalat. Mai toti aveau riduri in forma de zambet amabil pe chipuri. Acum se cam incrunta la noi. Au sesizat ca nu santem maimute. Cand vor constata ca facem si filme bune, vesticii astia, nu ne vor mai premia ca acum cand le prezentam prin arta, niste secvente dintr-o lume primitiva(asa cum inca ne cred ei).

    Era o vreme cand ne indemnau sa daramam zidurile, ne dadeau lectii despre libertate si acum nu mai prididesc sa puna ziduri in calea acelei mult trambitate libertati(libertatea noastra desigur).


  92. 92

  93. 93

    (a dracu’ Merkel…)


  94. 94
    Nora:

    Domnule Odagiu, eu vă cam compătimesc. Trebuie să fie tare obositor. Eu, când mă uit la oameni, fie ei nemţi sau ce-or fi, nu le văd fluturând deasupra capului un steag. Îi iau numai individual. Cred că visaţi urât, tot detectând atâtea creiere mai ceva ca la tomograf. Brrrr!


  95. 95

  96. 96
    Nora:

    Ah, asta îmi scăpase. Îmi jigniţi inteligenţa dacă veniţi cu discursul ăla cum că artiştii noştri le livrează „ălora” mesajul pe care vor „ăia” să-l audă şi că îşi „denigrează ţara” pe câţiva arginţi. De parcă regizorii ar trebui să facă muncă de propagandă şi să promoveze turismul. Bleah. Nu mai visaţi la îmbălsămători de rahat.

    De fapt, stai! Puteţi visa! Îl aveţi pe Marga acum!


  97. 97
    Verzel:

    Andreeeaaaa, vrei să știi câți ani am?
    Nu suport să te mint, da` cre` că vreo 82, de prin 92..parcă!


  98. 98
    Verzel:

    Ce-s numerele alea? 35, 45? ani? 🙂


  99. 99

  100. 100
    Ana:

    Da, iubire. Încercam să te-nsor, dar văd că-mi dai peste mâini. Mai tacidracu’ şi lasă-mă să te codoşesc. 🙂


  101. 101
    gelu odagiu:

    Jurii, jurii jurii…

    oare ce juriu ar premia ce scrie Verzel pe aici, cum ar putea sa fie incadrat intr-un stil, curent, etc, de cativa „sprcialisti” batosi. Si totusi place.

    De mine nici nu mai vorbesc. Nici nu stiu inca bine sa scriu, dar indraznesc sa spun ca nu va sunt indiferent, ba uneori va si bucur sufletele.


  102. 102

  103. 103
    Nora:

    Doamneeeeeeeeeeeeeeeeeee!

    Cu toată aprecierea pentru Verzel, ştiţi că un film costă mai mult decât un abonament la internet. Şi implică riscuri, persoane, investiţii, joburi etc. Şi eu pot să fac la mine un tort bun acasă şi să mă laude prietenii (vorba vine!), dar nu mi-aş deschide cofetărie. Sunt sigură că pricepeţi diferenţa.


  104. 104
    Nora:

    Şi da, chiar şi Verzel poate fi încadrat într-un stil. Iar asta nu l-ar face să plesnească, sunt sigură.

    Şi da, bărboşii ăia (apropo, nu mai e trendul aşa) pot fi nişte minţi ale dracu’ de agere şi pot face nişte super analize. Dar lasă că ce dracu’, ne pricepem noi mai bine!


  105. 105
    Nora:

    Să vă mai spun că există materiale de critică despre anumiţi autori care mi-au produs o plăcere la fel de intensă ca însăşi lectura autorilor trataţi? Să vă mai spun de câte ori am avut senzaţia că mi-au deschis ochii, că am văzut totul aşa de limpede, de clar şi de câte ori am avut senzaţia unui orgasm cerebral?


  106. 106
    Nora:

    Hai că m-am enervat!

    Verzel, zi ceva! Îmbunează-mă!


  107. 107

  108. 108
    Nora:

    Ce te doare, Andreea? 😀


  109. 109
    Verzel:

    Bau! vreau să ma-nsor. Da` nu mă lasă mama! help!


  110. 110
    Nora:

    Pune piciorul în prag. Zi că aşa nu mai merge. Că s-a terminat. Că-ţi iei câmpii şi răzorul!


  111. 111
    Verzel:

    Am greșit cu ceva? Tiii..


  112. 112
    gelu odagiu:

    Nora,

    Se spune ca daca vrei sa iti alegi un prieten sau partener, e bine sa-i cunosti inainte parintii, adica steagul ce le flutura deasupra. Risti asa mai putin sa fii dezamagit cand apar sitatii critice in relatia cu indivizii respectivi.

    Si doar te atentionasem ca nu vreau sa facem politica.

    Cred ca nu poti tu suporta si pace ca mai exista si alte pareri.


  113. 113
    Verzel:

    Nu mai fac! Promit.
    cozmaihartsamoaramama!


  114. 114

    am vlut să te-ntleb dacă păţeşti asta şi la alta cu tendinţă sau mai ales la alta pulă…


  115. 115
    Verzel:

    Noraaaaaaaaaa,
    Ți-a trecut?


  116. 116
    Verzel:

    Îuci.. andreea ce ulît volbești! m-am înloșit.


  117. 117
    Nora:

    Îmi trecuse, acum mă apucă iar! Număr, număr, respir, respir! Urlu afară ca ăia din desene animate! 😆


  118. 118

    o cheamă Lola, Nola, paldon…


  119. 119
    Nora:

    La alta pulă, Andleea. Alta cu tendinţă îmi lepugnă şi îmi lepugnă şi ăia care caută musai tendinţa acolo unde nu e că altfel nu pot fălă ea. Cititolii şi spectatolii şontâcăiţi!


  120. 120
    Verzel:

    Scuze, c-am scris cu î din i.. pfff, iar m-am înroșit!


  121. 121
    Verzel:

    Aolicăî..Doamneeei, mă, Nola, măî, și tălică volbești ulât?


  122. 122

    din cauză de gel. cînd e foalte flig afală, ne îngheaţă limba. adică, gelu e de vină…


  123. 123
    Nora:

    Şi eu, velzel. Sunt o stlicată. Nici măcal nu-s din Havana.


  124. 124
    Verzel:

    Taicăăăî, ce zi grea avui! Și aici dau de..îu, iar m-am înroșit!
    Mă duc acasă la mine, că se făcu târziu. Voi mai stați?
    Hai, care merge cu mine! Da` io conduc. Da?


  125. 125
    Nora:

    Şi eu tre’ să mai stau, Verzel. Dar aş bea un cappuccinooooo! Cu muuuhuuultăăăă spumăăă de lapte! Tre’ să-mi iau aparat de-ăla de face spumă de lapte!


  126. 126
    Nora:

    Dar merci, eşti un scump şi un sprinten la vârsta ta nonagenară.


  127. 127

  128. 128
    gelu odagiu:

    Nora,

    noi nu suntem deacord pentru ca eu sunt aerian si tu esti infipta in realitatea materiala. Tu masori cheltuielile cu productia de film si le compari cu cele necesare scrierii unui roman. Esti sigura ca diferenta este imensa. Eu nu sunt asa sigur. Eu pun in balanta si consumul de suflet, si noptile nedormite si diferenta dintre film, unde se lucreaza in echipa si sporturile individuale: scris, pictat, sculptat.


  129. 129
    Verzel:

    Mi-am adus aminte câți ani am!

    Li-liiii..
    na, iar am uitat! Scuze!
    Voi cine sunteți? Și io ce caut p`aici?

    Maaaa-maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa..


  130. 130
    Nora:

    Mda, bine. Eu sunt scârba mercantilă, dvs. un boem pur şi neîntinat. S-o lăsăm aşa.


  131. 131
    Nora:

    Cu toate astea, vă reamintesc: echipa de la film trebuie să mănânce! Şoc şi groază!


  132. 132

    scîlbă melcantilă!
    sufletofago!
    plagmaticofilo!


  133. 133
    Verzel:

    K, gaata. Biinee, plec.

    Vă pupă taica! Așa mi-a zis să vă zic,..ce!


  134. 134

  135. 135
    Nora:

    Se aplobă pozitiv, Andleea. 😆


  136. 136
    Ana:

    😆

    Nebunilor!


  137. 137
    gelu odagiu:

    Ana,

    Ai scris „nebunilor”. Adica numai barbatii sunt nebuni? 🙂


  138. 138
    gelu odagiu:

    Andreea,

    vad ca te pelticesti ca sa ma faci pe mine vinovat (122)

    Asa nici gura nu-ti miroase a usturoi 🙂


  139. 139
    +:

    Şi eu voi fi duminică în Bucureşti. Şi eu pot să vin la film. Ha, ha, ha. Poate chiar vin! Dar nu veţi şti!
    Este! … Nu este! … Este! … Nu este!

    Ne mănâncă balauru! … Nu ne mănâncă! … Ne mănâncă balauru! … Nu ne mănâncă!

    Ne strică uziua! … Nu ne-o strică! … Ne strică uziua! … Nu ne-o strică!


  140. 140
    Nora:

    Dar te rog. Vino să mă înjuri în faţă. Nu prin gard, cum ţi-e obiceiul. Hai, zmeule, coboară din copac!


  141. 141
    +:

    Tu vorbeşti serios?


  142. 142
    Nora:

    Tu crezi că eu am cea mai mică dorinţă sau curiozitate să te văd în faţa ochilor? Da, mi-ar face o extremă neplăcere. Dar decât să te piteşti prin boschete, mai bine ieşi la iveală. Nu?


  143. 143
    +:

    Nu la asta mă refeream (adică la faptul că vrei sau nu să ne vedem – că asta ştiu). Voiam să zic că tu chiar crezi că te-am înjurat eu vreodată?! Am înjurat pe cineva de când scriu pe blog?!

    Jignirile nu sunt înjurături.

    Aici, de unde sunt eu, înjurăturile sunt aşa: futu-ţi biserica mă-tii de harţabală! Fute-te-ar cânii! Chestii de astea. Şi, după câte îmi amintesc, eu nu am înjurat pe nimeni!


  144. 144
    +:

    Adică … sunt, totuşi, nişte limite!


  145. 145
    Nora:

    Bine, bine. Da, vorbesc serios: tu ai trecut peste toate limitele mele. Nu te înghit.


  146. 146
    +:

    Scopul meu nu a fost să mă înghiţi tu. Deci nicio problemă!

    Şi, ca de obicei, deviezi. Eu vorbeam de înjurături, la propriu, nu de nu ştiu ce limite. Limitele le-ai încălcat tu prima. Eu doar ripostez.

    Dar, mă rog!


  147. 147
    Nora:

    Ah, şi da, înjurăturile sunt oricum mai scuzabile decât jignirile. Fie şi datorită formei lor „imperative”, impulsive. Or, jignirile (de felul celor proferate de tine) denotă răutate şi sunt un act plănuit, deliberat. Deci, pe aici, „pe la mine”, sunt şi mai mizerabile. Mă doare undeva de sistemul tău, nu după el fac eu alegeri, ci după cel propriu.

    Lasă diversiunile (nu mai ţin de mult), eu n-am încălcat nicio limită cu tine.


  148. 148

  149. 149
    Nora:

    Dacă tu chiar ai de gând să faci vreo figură duminică, scormoneşte-te de un dram de onestitate şi zi acum. Dacă ai. Întâlnirile sunt, pe aici, pe la mine (poate pe la tine, nu), consimţite de ambele părţi.


  150. 150
    Raj:

    Ce reacu-i aicisa ? Andreea se da cu gelu pe limba. Mai ramane ca si Gelu sa se dea cu Andreea pe limba. Verzel: cati ani ai ?……….. O salut ceremonios pe realizatoarea acestui articol cu pochi futaciosi si maicute siluite !


  151. 151
    Ana:

    Gelu,

    Păi, cum spui când te referi atât la doamne, cât şi la domni? 🙄

    Mrrrr… ce atmosferă erotizantă… 😳


  152. 152
    andreea:

    ăuliiiiiiiuuuuuuu…


  153. 153
    gelu odagiu:

    Imi place cum isi dau unii intalnire in virtual si cu temeri de real. Pe vremea mea spuneam: ne vedem la ceasul din centru. Si totul era frumos si real, cu temeri si emotii comuniste. Cine se spala cu Fa sau Rexona era smecher. Blugi sau raiati, adidasi, cel mai smecher Pe atunci existau doar calculatoare Felix si telefoane fixe. Mai erau si telefoane publice, cu fise…


  154. 154
    Ana:

    Păi, da, că pe vremea aia fisele picau mai uşor. 😉


  155. 155
    gelu odagiu:

    Ana,

    Asa se spune cum spui tu. Doar ca nu suna convenabil sau suna?


  156. 156
    gelu odagiu:

    fisele da, fiicele, mai greu.


  157. 157
    gelu odagiu:

    Seva,

    Ce faci cu lincul ala, pui paie pe focul Norei? il informezi pe „+”?


  158. 158
    Nora:

    Raj, mon cher, nu e niciun popă futăcios în filmul ăla, iar singura siluire e… la cap.


  159. 159
    Ana:

    Gelu,

    Nimic nu e neconvenabil. 🙂


  160. 160
    Seva Tudose:

    Gelu,

    tu chiar crezi că fetele au vorbit serios,să divulge locul,ziua,ora 😆

    vai ce naivi sunt bărbații 🙄 scuză-mă,ați înghițit momeala 😆

    Gelu,în cazul ăsta ar fi tăbărât toată Pandora cu Pistol cu…tot 😆


  161. 161
    Seva Tudose:

    Nora,

    pst,pst,Nora,șterge rogu-te adresa incriminatoare#157 că apăru DANNY,mai știi vine și Goco,limbricul…. 🙄


  162. 162
    +:

    Poate vin. Cum trebuie să ne îmbrăcăm?


  163. 163
    Nora:

    Seva, l-am şters. Dar oricum avea toate datele deja. Am vorbit aici ca tâmpitele. 🙁


  164. 164
    Nora:

    Nu vreau să vii! Nu eşti invitat! N-am chef de tine!


  165. 165
    +:

    Vaaai, deci, nu pot să creeeed! Mă dor maxilarele de râs!


  166. 166
    Nora:

    Şi pe mine. Stomacul. De silă.


  167. 167
    Nora:

    E incredibil, câteodată sunt atât de relaxată încât uit cât de urmărit e acest blog.


  168. 168
    gelu odagiu:

    Seva,

    Eu asa am crezut, ca fetele vorbesc serios. Sunt naiv deci sunt barbat. Si ce era asa rau sa mearga lumea cu pistolul, la film?


  169. 169
    Seva Tudose:

    Gelu 😆

    cu pistolul la film,ce te crezi cowboy 😆 aici în USA la cinematografe sunt detectoare de metal 😆


  170. 170
    gelu odagiu:

    Aici ar trebui sa existe si detectoare de cutii pandoriene


  171. 171
    Danny:

    Nora, ala cu + este papagalul de Cosa? Inainte avea un cerculet sau punctulet. Unde trebuie sa vina amaratul ala?

    Pe mine ma deranjeaza, Seva. Tocmai vorbeam de atitudinea ei. Stai linistita, batranico, eu nu vin nicaieri neinvitat. Nu sunt precum Cosa, lingusitor, si nici ca tine, barfitor. Eu am principiile mele de anglo-saxon, dar ma deranjeaza la tine atitudinea ta de tatza, care vorbeste pe ascuns despre persoane cunoscute de doi ani. Degeaba esti de 22 ani in U.S.A., tot bruneta ai ramas. Cred ca USA la tine este putin mai incolo de Ploiesti.


  172. 172
    Nora:

    Ştiu, Danny. Răzbate anglo-saxonia din tine mai ceva ca after-shave-ul Axe din reclamele alea. Dăm toţi din nări şi ne facem cruce cu limba-n gură.


  173. 173

    numa` să fie o poză superrrrrbă… altfel nu acceptăm.


  174. 174
    Nora:

    Eu vreau să fie în poză în super-jachetă, în clăpari şi ştrampi gri asortaţi.


  175. 175
    gelu odagiu:

    andreea,

    nu e rea propunerea cu pozele, adresata lui Dany. Eu ma gandeam ca la fiecare fotografie a lui sa postezi si tu una a ta, asa pentru egalitate intre sexe. Incepe tu prima! sau mai bine, simultan. 1, 2, 3…


  176. 176
    Danny:

    Pozele mele arata bine, zic eu. Altfel, n-as pune. Asa voi fi, cum vrei tu, Nora.

    Nora, eu am niste principii. Daca nu le-ai observat, nu e vina mea. Te cunosc destul de bine, ca om, ca gen de femeie si incerc sa te inteleg. Asa cum ai si recunoscut, esti capoasa, iute la vorbe si manie, chiar in prezenta celor dragi tie. Dupa aceea regreti si e bine ca faci lucrul acesta. Dar incearca sa fii mai echilibrata. Iti va prinde bine.


  177. 177
    Nora:

    Sigur că ţi-am observat principiile. Cum apari, cum îmi zic „doamne, ce principii!”.


  178. 178
    Nora:

    Domnule Odagiu, unde aţi mai văzut muză fotografiată? Acum, dacă am avea un artist plastic să-i facă o sculptură, o pictură… alta ar fi treaba.


  179. 179

    am pus buclă de muză, gambă de muză, decolteu de muză. ajunge!

    a, şi mînă de muză…


  180. 180
    Nora:

    Gata, te „colăm”! 😆


  181. 181
    gelu odagiu:

    Andreea,

    sper ca in cazul simultaneitatii sa nu se intample asa:

    Prieteni de Marin Sorescu

    Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,

    Azi am comunicat atat de bine,

    Am fost atat de tristi,

    Perfectiunea asta in comun

    N-o mai atingem noi

    Si e pacat sa pierdem momentul.

    Cred ca in baie e cel mai tragic,

    Sa facem pe romanii cei luminati

    Care isi deschideau venele,

    Discutand despre esenta iubirii.

    Uite, am incalzit apa.

    Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei…

    In iad am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,

    Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe
    legaturi.

    Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,

    Dar timpul trece…

    Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,

    Mai ales la inceput, stiti eream singur,

    N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,

    Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.

    Un cerc extraordinar de sudat,

    Discutam tot felulde chestii teoretice.

    Ne simteam minunat,

    Am ajuns chiar pana la sinucidere.

    …Si iarasi m-am pomenit singur in purgatoriu,
    Cautandu-mi cateva suflete mai apropiate,

    Desi sunt destul de suspiciosi

    Purgatorienii- cu situatia lor neclara

    Intre doua lumi-

    O fata ma iubeste, e foarte frumoasa,

    Avem clipe de mare extaz- nemaipomenit, fantastic!

    Si chiar imi vine pe limba sa-i spun…

    Patit, o las pe ea mai intai,

    Eu ma sinucid abia dupa aceea,

    Dar fata face ce face si-nvie-

    Si iatama singur in rai-

    Nimeni n-a patruns niciodata aici,

    Sunt primul om, lumea exista ca proiect,

    Ceva foarte vag,

    In capul lui Dumnezeu,

    Cu care chiar ma imprietenesc de la o vreme.

    Exista tristete la toate nivelurile,

    Dumnezeu e dezdanajduit,

    Ma uit in ochii lui goi si ma pierd in ei.

    El aluneca vajaind in prapastiile mortilor mele.

    Comunicam de minune,

    Doamne, cred c-am atins perfectiunea,

    Tu mai intai,

    Ce-ar fi sa lasam totul in intuneric.


  182. 182
    Danny:

    Andreea, sa-mi arati si mie gamba de muza, ca eu n-o vad. Mie imi plac ochisorii tai, buzele si nasucul tau. Tot de muza sunt? Si mai ales privirea.


  183. 183

    Marin Sorescu, poetul preferat…


  184. 184
    goco:

    Da bai Seva, ai nimerit-o! Cea mai mare fantezie erotica a vietii mele de cand te-am cunoscut, e sa ies cu tine la film. Revin cu un banc.


  185. 185
    Nora:

    Serios vorbind acum, am şi eu un comunicat. 😀 Am primit asta pe mail via cineva care lucrează la Distrigaz.

    Buna ziua dragi colegi,

    Asa cum v-am obisnuit in preajma Sarbatorilor, va solicitam ajutorul pentru sprijinirea copiilor de la Matei Bals. Este vorba de 11 bebelusi abandonati definitiv, 4 dintre ei cu varste intre 0 si 6 luni, iar 7 cu varste intre 6 si 9 luni. Toti acesti copii au fost diagnosticati cu boli imuno-deficitare grave (HIV, sifilis, citomegalovirus) insa se bucura de atentia si ingrijirea personalului medical de la Matei Bals.

    Doamna doctor Ungureanu care are grija de ei ne-a transmis cu ce i-am putea ajuta:
    -- Pampers de la nr.0 la nr.3;
    -- lapte praf: consuma in medie 1 cutie de Nan 1/zi, deci ar veni 30 de cutii/luna…
    -- produse cosmetice: 2 cutii mari de crema pt iritatii fesiere, 2 flacoane mari de sampoane / luna, 1 flacon mare de crema de corp / luna;
    -- hainute „de casa” si groase pentru copii cu varste intre 0 si 10 luni;
    -- Cereale pentru copiii de 6 luni.

    Puteti contribui cu bani sau produse, fiecare cum poate, pana pe 14 decembrie (le vom strange noi, la Serv. Control Intern).
    Speram ca in saptamana 17-21 Decembrie sa mergem la Matei Bals sa livram ceea ce vom strange.

    Va multumim frumos pentru ajutor.


  186. 186
    Nora:

    Asta că tot aduse Danny vorba de cadouri. Eu mă interesez unde anume se pot lăsa produsele sau unde se virează banii (cine poate).


  187. 187

    da… să ne spui.
    azi au sunat două tanti la uşă, aveau nişte catastife pline de acte şi semnături şi adunau bani pentru doi copii bolnavi rău. adică, sper că pentru asta îi adunau. 🙁 n-am putut să nu le dau, deşi am auzit că-s multe făcături… firme false şi alte trăznăi din astea.


  188. 188
    Nora:

    Ştiu. Dar asta sigur nu e făcătură. O ştiu pe tipă bine, e în conducere. Mai aflu mâine informaţii şi vă zic. Şi, rahat, doar nu se apucă cineva să facă trafic cu Pampers şi lapte praf.

    Eu am avut parte de o fază foarte amuzantă cu unul pe la Romană săptămâna trecută. Mă opreşte şi-mi întinde o hârtie. Eu cred că e reclamă la ceva (că mereu stau prin zonă) şi dau s-o bag în geantă (gest reflex). El zice „Nu, nu! 5 lei”. Eu: „pentru ce?”. El: „pentru nişte copii bolnavi.” Arunc un ochi (abia acum) pe hârtie. Era o reclamă la nişte suplimente alimentare, ca alea pe care ţi le mai bagă la farmacie în plăsuţă, pe lângă produsele pe care le cumpăr. Încep să râd, i-o dau înapoi şi dau să plec. El, punându-mi tot maldărul de fiţuici în braţe: „ia-le tu, că eu m-am săturat de ele”. Îi mulţumesc, i le înapoiez, îi cer scuze că nu-l pot ajuta şi mă îndrept spre Reiffeisen. Că acolo aveam treabă. Rezolv ce aveam de rezolvat, când ies, tipul mă aştepta. Zice „bine, pentru tine, 3 lei”. Atunci chiar m-am pus de râs şi n-am mai scăpat de el până la metrou. Părea un hipsteraş care ieşise să facă şi el bani de-un joint.


  189. 189
    Danny:

    Fetelor, ce-i cu putrefactul ala intre voi? Ala cu ochii beliti, mort in accidentul feroviar din Madrid? Pleaca, mai, strigoiule de aici.


  190. 190
    Nora:

    Danny, nu-i frumos să faci mişto de o tragedie în care au murit atâţia oameni.


  191. 191
    goco:

    Un alpinist escaladeaza Everestul, fiind prins in corzi. In acelasi timp dar in alta parte a lumii unui tanar i se face sex oral de catre o baba. Amandoi isi spun in minte acelasi lucru: „Nu te uita in jos! Nu te uita in jos!”


  192. 192
    Danny:

    Of, Nora! Asta nu-mi place mie, ca nu sunt inteles uneori de tine. Adica tu asta crezi ca fac eu? Fac misto de niste oameni morti intr-o tragedie? Asta crezi tu despre mine? Nici prin cap nu mi-a trecut asa ceva. Vezi ce inseamna sa interpretezi? Eu ma refeream strict la acest papitoi, care deranjeaza pe toata lumea, oriunde s-ar afla. Vreau sa fiu inteles corect. Iar pe asta il voi ataca pe unde il voi vedea. Stii de ce? Dupa ce mi-a pupat mana, m-a muscat turbaciunea, dupa ce a revenit pe bloguri. Este tradatorul intruchipat, iar asa ceva eu nu iert. Nici Cosa nu trebuie sa-l ierte. Dar de maine le voi pregati un plan. Daca l-as vedea in fatza, l-as spinteca imediat.


  193. 193

  194. 194
    Seva Tudose:

    DANNY com#171

    Anglo-saxonule,ce-am spus eu ? te-am făcut un îngâmfat că de fapt ești și dacă adevărul te supără înseamnă că eu sunt țigancă„brunetă puțin mai încolo de Ploiești” ???

    te avertizez eu că dacă nu te potolești cu aerele tale,poți să le spui cui vrei ,dar nu mie ! Data viitoare ai cuvântul meu că te fac albie de porci,dacă asta ceri !

    stai naiba-n banca ta ! și nu-mi da mie sfaturi,ai fi ultima persoană de pe planetă,să îți cer/aștept eu sfatul tău !

    hai fă pași cu paloș cu tot ! stâng-drept,stâng-drept…
    Codoșule,uiți că te-ai certat cu absolut TOȚI de aici și de pe Pandora !

    Deci Nora te va tolera în măsura când păstrezi măsura,ca atare dacă nu ripostezi,acesta a fost ultimul meu comentariu cu tine ! Ne-am înțeles ?


  195. 195
    Seva Tudose:

    Goco#184

    ai dat-o în bară,cine a spus că va fi la acel cinematograf, eu 🙄

    tu ai impresia că eu plec din USA și vin în România să văd un film ? 😆

    iar dacă vreau să mă întâlnesc cu fetele nu aș „parodia” pe net cu amânunte,aș alege e-mails !


  196. 196
    Danny:

    Seva, tu esti si proasta si nesimtita. Imi faci scarba. Mai mult nu am ce sa-ti spun. Si vezi cu albia de porci cum faci, s-ar putea sa te scalzi in ea. Nu sunt eu obligat sa-ti suport toate jignirile tale gratuite de tatza. Nu ti-am dat tie nici un sfat, panaramo. Cu tine nu vorbesc de mult timp. Dar tu intelegi numai in gura, deoarece creier nu ai. Sper sa nu ma mai deranjezi.


  197. 197
    Seva Tudose:

    prost și nesimțit ețti tu,scârba a fost de partea mea că mereu te repeți paranoia ce ești cu paloșul pizdii mătii,
    iar tu ești curvă masculină aruncând gratuițăți oricăruia,iar tu ești un măscărici ce te faci de panaramă de fiecare dată,nu mă mai atrage în conversații cu tine că nici mucii nu-i dau pe tine !

    ce faci singularule,că este 1:14 dimineața și te iei de singura persoană pe net ? N-ai somn ? Hai marș la culcare ! La mine-i 6:15 seara deci am timp să te bălăcăresc !


  198. 198
    Danny:

    Mai, dar tiganca mai esti. Nu-mi vine sa cred. La ce ma repet, aiurito? Dar de „a ma-tii”, ce zici? Nu suna mai misto? Ia zi, mai ai in repertoriu ceva? Daca ai fi fost o femeie adevarata, ai fi tacut dracului, ti-ai fi cerut scuze, ai fi bagat capul la fund, dar tu, dai intr-una cu jigniri si injuraturi. Blesteme si farmece nu cunosti?, ca asa-i prin tiganie……………….


  199. 199
    Seva Tudose:

    bă,să bag capul la fund ? cere-i lu*prietena lu*matale…
    hai ca să nu mă iau de membrii familiei tale,nu-i așa n-ar fi frumos !

    și du-te dracului acum că trebe*să plec undeva….ne mai înjurăm și mâine că doar n-a intrat zilele în sac !


  200. 200
    Danny:

    Auzi, stau si ma intreb, tu scrii, sau barbatul scrie in locul tau, Sevo? Parca n-ai mai fi tu.


  201. 201
    Ana:

    Neaţa!

    Nu-nţeleg nimic. Clar, obnubilare.

    Hai, e o altă zi. 🙂


  202. 202

    RONDEL

    Tot mitigând, cărbosul fic
    Se rumestise cu brezină.
    De-atâta şampă arbazină.
    Plăvea în grabă şi ţârchic.

    S-ar fi crâmbat, dar nu cu blină.
    Neînstrufat şi cam sugic,
    Tot mitigând, cărbosul fic
    Se rumestise cu brezină.

    În fine, zborul de vremină
    Printre volinci şi poroşic,
    Se-morbobozase în ceplină
    Şi hurbălea ca un sfiric

    Tot mitigând, cărbosul fic…
    _________________
    Nina Cassian


  203. 203
    Ana:

    🙂 Eşti frumoasădracu’.


  204. 204
    Jaco Pastorul:

    Ce dracu inseamna tot, printre, de-atata???


  205. 205
    Nora:

    Ioi, Andreea, ştii spargă.


  206. 206

    tot înseamnă flot
    printre -- glindre
    şi
    de-atîta înseamnă carmîta.

    nu te pricepi deloc…


  207. 207
    gelu odagiu:

    Buna dimineata, Ana!


  208. 208

    ştiu. l-am căutat mult pe cărbosul fic, ca să mă mărit cu el. mi se părea că am putea să mitigăm împreună… că am putea fi amîndoi neînstrufaţi…


  209. 209
    gelu odagiu:

    Buna dimineata, Andreea, Jaco, Nora!


  210. 210
    Nora:

    Bună, domnule Odagiu.


  211. 211

    bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa!
    bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa!
    bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa!
    bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa!
    bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa!
    bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa!
    bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa!
    bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa!
    bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa! bună dimineaţa!


  212. 212
    gelu odagiu:

    Eu va pot fi nas de corozie. Sa spiti frescuiti pana ce carpea va va strecozi!


  213. 213
    +:

    Nora, pot să-ţi spun ceva serios, sincer şi din suflet?


  214. 214
    Ana:

    Bună dimineaţa, Gelu! 🙂


  215. 215

    Gelu, da’ ştrimeţi prebuşinaţi de crandere putem să birfonăm?


  216. 216
    Raj:

    buna dimineata Andreea !


  217. 217
    Raj:

    Doamna Ana dormiteaza la birou. Aspectuoasadracu !


  218. 218
    Ana:

    Cel mai mişto schimb de replici cu un om necunoscut din toată viaţa mea profesională:

    -- Alo, bună, Maria, sunt Ana Barton de la Grand’Or.

    -- Bună, Ana, nu sunt Maria, sunt Marta.

    (Drept este că eu îi citisem greşit numele sau făcusem asocierea biblică involuntar.)


  219. 219
    Ana:

    Raj,

    Azi chiar sunt mişto. Îmbrăcată cum eu n-o prea fac, juri că sunt aia, Christine Lagarde. Nu rezişti fără nitroglicerină. Aşa, ridică limba, ga-ta. Înghite. 🙂

    Aspectuoase sunt torturile. Sau şi eu sunt… o tortură? 😆


  220. 220

  221. 221
    +:

    Nora, eşti mai proastă chiar şi decât Seva. Fără mişto!

    Uneori stau şi mă întreb şi eu ca fata aia, dacă tu şi Danny nu sunteţi plăsmuirea cuiva care vrea să facă mişto de noi!

    Poţi să te superi, dar cel mai bine ar fi dacă te-ai întreba cum, dracu, am ajuns eu la concluzia asta?! Şi să nu-ţi răspunzi cu „un tâmpit! venind din partea lui sună chiar bine”.


  222. 222
    Raj:

    Pai ce sa mai zic ? Daca aratati beton, chiar ca-mi… pregatesc limba. Sper sa se… interpreteze


  223. 223
    Ana:

    Raj,

    Se. Bagă nitroglicerina aia odată!

    Nora,

    Să mă preţuieştidracu’! 😆


  224. 224
    Nora:

    Uof! Pentru atâta lucru o aşa introducere şi atâta foială? 😆


  225. 225
    Nora:

    Ana, te foarte preţuiescdracu’! 😉


  226. 226

  227. 227
    gelu odagiu:

    Ma gudurnez. mai birfonam. Ai chestresca mea de milar?


  228. 228
    Raj:

    de introdus e simplu. depinde cat rezisti


  229. 229
    Raj:

    va salut, va gudurnez !


  230. 230
    Ana:

    Păi, rezişti. Dacă nu, iei două şi crăpi. Depinde ce-ţi doreşti. Mai vrei apă?


  231. 231

    fundal sonor. dramatism pe pîine. limbi necunoscute, nitroglicerină, luptă pe viaţă, palme, pumni şi răzbunare.


  232. 232

    chestresca nu zurnează dacă te blocolinezi pe sparderuză! dar mai crontempăm. dacă pilipinoşti crepla, e bine.


  233. 233
    gelu odagiu:

    postrochita ilustratia spirolisana.


  234. 234
    Nora:

    Uof, too much drama, too much drama pentru un aşa fâs.


  235. 235
    Ana:

    Potoliţi-vă! Am impresia c-aţi înnebunit şi voi şi mă descurcam şi aşa din ce în ce mai greu cu mine. Reveniţi-vă.

    Daţi şi voi un cântecel, ceva.


  236. 236
    gelu odagiu:

    pilipinosc crapla


  237. 237
    gelu odagiu:

    chestresca mea, e cea cu care m-am blocolinat pe sparderuză


  238. 238

    nu te frez. te glauzi.


  239. 239

    cîntecel, ai?
    poftim. spor la treabă!


  240. 240
    Ana:

    Mersi, muză. 😀 Acum chiar că am spor. 😆 Romantico şi necrofilo!

    Ce porcărie! Mi-e rău. 🙂 Ai chef de glume?


  241. 241

  242. 242
    gelu odagiu:

    freez me, cand spun ca pilipinosc crapla. Sunt om wortilos.


  243. 243

    😆

    Freeze, I am Ma Baker. Put your hands in the air and give me all your money


  244. 244
    Nora:

    Cheer up, girls! 😛


  245. 245
    gelu odagiu:

    I find it impossible to give you something, if I raised hands


  246. 246
    Verzel:

    Hello evribadi!


  247. 247
    Verzel:

    Și gata!


  248. 248

    gata?! aşa scurt?!


  249. 249
    Nora:

    Poftim, cultură!


  250. 250
    Verzel:

    Mi-am uitat telef acas`. Cre` că găsesc pisica turbată de somn.


  251. 251
    Verzel:

    Ei, mai vreți?


  252. 252
    Verzel:

    Ete si ceva cultura extrasa din subcultura verzei mele!


  253. 253
    Nora:

    Verzel, am o taină cu tine. Pot să-ţi scriu un email la adresa cu care comentezi?


  254. 254
    Verzel:

    Desigur. Ador tainele.


  255. 255

  256. 256
    gelu odagiu:

    Traim o perioada de izolare a individului.

    Paradoxul este ca teza ce ni se propune se numeste „globalizare”.

    Nu mai pricepem nimic.

    Globalizarea este o adunare a tuturor energiilor si impartirea sumei la numarul termenilor, pentru obtinerea unei medii individuale acceptabile sau aceasta adunare are ca scop doar stocarea aberanta a energiilor, neurmata de redistribuire?

    Traim oare o noua minciuna?(retorica)

    Am trecut prin promisiuni de genul „de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa necesitati” ori „cine poate, oase roade” sau „pestele cel mare, il inghite pe cel mic”.

    Am ramas mereu cu speranta ca si noi vom primi „dupa necesitati”, ca dupa roaderea oaselor vom primi spre consum, doar carne macra, ca tot inghitind pestisori, vom deveni si noi un fel de balene.

    Singurul beneficiu din strabaterea timpului, ne-a ramas creativitatea: muzica, dansul, pictura, sculptura…filmul.

    Nu stiu ce-mi veni…


  257. 257

  258. 258

    panseuri, pansele, panseluţe…


  259. 259
    Nora:

    Cât de organic dansează tipul ăsta:


  260. 260

    a, da, e din film, nemaipomenit.


  261. 261
    gelu odagiu:

    Cred ca stiu.

    Imi e dor de fratele meu(cand avea vreo 35 de ani s-a suparat pe lumea asta si smechereste, pitit dupa un accident rutier, a parasit-o), frate ce mi-a ramas dator.

    Cand eram copii, iarna, ieseam impreuna la saniusi. Aveam doar o sanie. Unul se asesa pe ea si celalat tragea sania de sfoara. O data el, o data eu, alternam, schimbam rolurile in, sa-i spun atelaj(nu stiu daca e corect spus, dar voi intelegeti ce spun).

    Creativ cum era, mi-a propus sa trag eu de sfoara, 3 ture, ca apoi sa ma bucur de statul in sanie 3 ture. Eu nesatul, dornic de stat cat mai mult pe sanie, am venit cu un amendament: sa facem schimbul dupa 10 ture. A acceptat zambind pe sub mustata(care inca nu-i mijise.Era doar un copil). Dupa 10 ture mi-a spus ca daca mai trag de sfoara voi fi premiat cu 20 de ture(iti dai seama ce bine va fi?).

    A aparut mama si ne-a chemat la masa. Am repetat scena asta de multe ori si el imi amintea mereu cate ture imi e dator. Ma simteam tare bogat in ture. Erau depuse in banca fratelui meu si nu-mi era teama ca aceasta va da faliment. Nici nu ma gandeam la tzeapa cu accidentul.

    Imi e dor. I-as spune ca renunt la ture. Ca nu am pastrat extrasele de cont…


  262. 262
    gelu odagiu:

    Sper sa nu plangeti. Da-le-ncolo de ture!


  263. 263
    Ana:

    Nora, cu Chinawoman, m-a băgat sub birou, cu lacrimi şi fără urlet. Să nu te văd în ochi!

    Gelu,

    Tu m-ai scos de acolo. Mulţumesc.


  264. 264
    gelu odagiu:

    pentru putin, Ana!


  265. 265
    Nora:

    N-a fost cu intenţie, Ana. 🙂


  266. 266
    Ana:

    No, Nora, nu. Inocento! 🙂 Mi-a intrat mie direct, ca săgeata. M-a pus jos. Acum ascult pe repeat, că m-am contaminat.

    Gelu,

    Pentru mult. Gheaţă pe faţă. Aveam nevoie. Mulţumesc iar.


  267. 267
    gelu odagiu:

    Ana,

    De la mine mai putin, de la…….


  268. 268
    gelu odagiu:

    Am pus „….”, ca sunt un comunist si ateu pe deasupra.


  269. 269
    Ana:

    Ador ateii. Am crescătorie. 😆 😆 😆


  270. 270
    Nora:

    Ana, nu e tocmai afacere, să ştii. Ei nu prea se înmulţesc. :mrgreen:


  271. 271
    gelu odagiu:

    Atunci sunt doar ateu(ador sa fiu adorat). Cu comunistul am exagerat putin. De stanga da, chiar daca in tinerete ma comportam ca un liberal. Deh, fiecare perioada cu mana ei. Sunt stangaci chiar si la propriu si cu mana si cu piciorul.


  272. 272
    gelu odagiu:

    Ai dreptate Nora. Tocmai scriam de mana, care nu foloseste functiei de reproducere.


  273. 273
    Danny:

    Interesant dialogul dintre Ana si Nora de la com. 269-270. Ana spune ca adora ateii, ba chiar are si o crescatorie, iar Nora ii spune ca nu este o afacere buna sa colectioneze atei, deoarece nu prea se inmultesc. Superb dialog, interesante idei si concluzii.

    Eu o intreb pe Nora: cine ar trebui sa se inmulteasca atat de mult, incat colectionarea lor sa fie o afacere rentabila?


  274. 274
    gelu odagiu:

    Buna seara, Dany!


  275. 275
    Seva Tudose:

    Hop și eu,did you miss me 😀


  276. 276
    Danny:

    Buna, Gelu! Ce mai faci?


  277. 277
    Danny:

    Sigur ca mi-ai lipsit iepuroaico. Ti-ai mai revenit?


  278. 278
    Danny:

    Pe unde sunteti, fetelor, intre orele 19 -- 21? Nu prea vorbiti in aceasta perioada. Banuiesc ca serviti cina.


  279. 279
    +:

    Sevă, test, să văd cât eşti de şmecheră:

    Cum pui orezu în sarmale?


  280. 280
    Seva Tudose:

    orezul îl călești puțin în ulei până devine auriu nu maro,amesteci cu carnea tocată pui piper și sare,dacă în zona ta se pune verdețuri,pui pătrunjel tocat mărunt…amesteci compoziția și sulemenești sarmalele…pui un pat de varză acră tocată pe fundul cratiței,câteva felii de slană afumată,o foaie de dafin…torni apă amestecată cu pastă de roșii/bulion…

    și le fierbi la foc moale/potrivit 2 1/2 ore !


  281. 281
    Danny:

    „Sulemenesti” sarmalele, vine de la Suleiman Magnificul, care suleimena sarmale cu orez in timp ce le servea?

    Mi-ai facut o pofta, Sevo, la sarmale ma refer. Ma duc sa le sulemenesc si eu.


  282. 282
    Seva Tudose:

    deși toată peninsula Balcanică inclusiv Asia Mică se laudă cu invenția sarmalelor,eu cred că turcii au inventat „delicatesa” sarma,că doar toți eram sub papucul Sultanului,acolo se serveau…


  283. 283
    Danny:

    Corect! Uite ca l-ai pus la treaba pe Cosache si acum infasoara sarmale. Dar celelalte fete, ce fac? Pauza.


  284. 284
    Nora:

    Seva, mama pune şi ceapă călită în umplutură. 😀 Şi da, pune şi verdeaţă şi cimbru şi nişte vin în zeama aia în care fierb. Sau aiurez eu? 🙄


  285. 285
    Nora:

    Eu ştiu, Danny? 🙄


  286. 286
    +:

    Ei, vezi?! De aici provine diferenţa de gust, din micile detalii.

    La mine în curte, se pune orezul la călit, după care, aproape de final, se pune ceapă peste el, tot pentru a se căli, iar când şi ceapa e aproape călită, se pune şi bulion gros -- un fel de pastă, nu mult. După care, toată treaba asta se amestecă în compoziţia pentru sarmale.

    Pe fund, peste stratul de varză, se pune o crenguţă de cimbru. Cimbrul nu se pune în compoziţie.

    Şi în niciun caz, dar în niciun caz, nu se pune slănină afumată. Se pun -- în funcţie de ce ai, jumeri de raţă, gâscă sau curcan. Jumerile se obţin prin prăjirea grăsimii de pe târtiţă.


  287. 287
    Morringain:

    Eu pun orezul crud. Bine, nici n-am pretentii de bucatareasa. Desi si bunica tot crud il punea, si mama tot crud il pune. Ies bune si asa 😀


  288. 288
    Nora:

    Morringain, sunt convinsă că sunt mai multe reţete. Iar slănină afumată cred că punea şi Păstorel Teodoreanu. Aşa că… Nu există un singur mod de a le face, fiecăruia cum îi place. 😀


  289. 289
    Morringain:

    Cu siguranta, Nora 🙂


  290. 290
    Dana:

    Eu n-am facut niciodata sarmale. Sunt… varza. 🙂

    Am un prieten din Sangeorz care zice ca, daca nu pui un pic de afumatura in sarmale, sunt degeaba.

    Merci pentru reteta! L-oi invata eu, pana la urma, pe barbatu-meu sa (si) gateasca. 🙄


  291. 291
    +:

    Da, există mai multe moduri de preparare, că de aia unele sunt bune altele nu. Dar putem să analizăm şi un pic în afara obiceiurilor. Un pic mai obiectiv şi logic.

    Dacă pui slănină (afumată sau nu), inevitabil aceasta se va topi lăsând sarmalele într-o colcăială grasă. Dacă vrei să dai un gust de afumat, sau dacă vrei ca sarmalele să „alunece” mai bine, atunci topeşti slănina sau târtiţa în prealabil şi pui în sarmale (de fapt în varza de pe fund) doar jumerile.

    La mine, chiar dacă sarmalele „alunecă” bine, sunt totuşi un pic mai seci şi mai cărnoase.

    Cele mai proaste sarmale le-am mâncat la familii din Bucureşti care erau acolo de câteva generaţii. Şi evident la soră-mea care nu ştie să facă nimic.


  292. 292
    Morringain:

    Tizo, eu cam degeaba ma chinui sa invat. Bestiutei automat nu -i plac 🙁


  293. 293
    Nora:

    Eu să ştii că nu mă omor după mâncărurile grase. Dar cu câteva felioare de costiţă (mă rog, de aia de are şi puţin şorici, mai multă carne şi mai puţină grăsime, nu ştiu sigur cum îi zice) tot îmi place. Ah, şi să fie în oală de pământ. Iar mie nu-mi plac seci şi cărnoase, ci mai zemoase sub şi deasupra rumenite, aurii. Aşa că, „obiectiv” judecând, alea seci ale tale pot să-mi displacă total.


  294. 294
    Nora:

    Şi înc-o treabă: nu sufăr atunci când compoziţia din ele se întăreşte (probabil de la prea mult orez) de-ţi vine să dai cu ele pe casă. La urma urmei, se pot face şi de curcan sau de gâscă. 😀


  295. 295
    Nora:

    În fine, nu sunt o „sărmălăgioaică”. Dar dacă e să mănânc, aşa le prefer. Şi cu iaurt. 😀


  296. 296
    Morringain:

    Eu nu pun slanina, eventual pun niste kaizer fara asa multa grasime. Dar din carne doar de porc, n-as suporta ideea de sarmale de vita. Bleah.


  297. 297
    Nora:

    La mine, trebuie să fie amestec. Jumi’, juma’.


  298. 298
    +:

    Deci, mă rog, nu e o chestie importantă reţeta la sarmale, dar dacă tot discutăm, să definim nişte termeni. „Mai zemoase” nu cred că se referă la interiorul sarmalelor (că n-are cum!) ci la în ce stau ele. Despre asta eu n-am spus nimic. Dar, după ce se fierb bine, noi punem pe deasupra foi de varză şi le băgăm la cuptor. Astfel seacă mult (nu definitiv că n-are cum) şi se rumenesc bine.

    Apoi, când am spus „mai cărnoase” am vrut să spun mai fără orez şi mai fără grăsime (în compoziţie). Pentru că sunt mulţi care pun în compoziţie multă grăsime şi mult orez pentru a le înmulţi.

    Iar chestia cu costiţa da, se acceptă. Costiţa având cu totul şi cu totul alt efect decât slănina. Repet, jumerile sunt de preferat deoarece lasă acelaşi gust, dar mult mai puţină grăsime.

    A, că era să ui, şi în nici un caz nu se pune carne de vită în compoziţie (cum am văzut la foarte mulţi). Carnea de vită le usucă şi le întăreşte rău de tot.


  299. 299
    Seva Tudose:

    Nora,

    da,se pune și ceapă dar niciodată prăjită, că are alt gust ca și cum ai pune ceapă deasupra la fasole bătută !

    deci se pune o ceapă crudă tocată f.mărunt ori efectiv trasă prin răzătoare/răzuitoare. De ce ?

    ceapa prăjită face ravagii la unii oameni sensibili de stomac,eu una nu mai pun nici ceapă crudă,de aceia am omis să spun.Iar cimbru nu pun la sarmale, îl folosesc mult la mici/mititei…

    până acum 7/8 ani puneam ceapă în grădină și mâncam ceapă verde și cu ciorbă,de Paști la drobul de miel,când
    începeam o ceapă verde o mâncam de la cap la coadă odată,
    atât ce nebună eram după ceapă verde !

    olteancă,învățată cu prazul 😀 vorba ăluia,7 bordeie, 7 obiceie*


  300. 300
    Danny:

    Mai, fetelor, nu se poate asa ceva! Intre orele 18.16 -22.16 n-ati vorbit deloc pe blog, tocmai in perioada clasica a unei discutii de seara dintr-o toamna tarzie. Sunt revoltat. Majoritatea discutiilor zilnice le aveti intre orele 14-18. Nu-i corect!

    Dana, cat de varza esti la gatit? Esti buna la cuptor?

    Nora, sarmalele de vita se mananca cu iaurt, cele din varza se manca cu mustar. Concluzia ta de final din nou este absoluta: „Nu există un singur mod de a le face, fiecăruia cum îi place”. No comment!

    Pana la urma, ce vrea Cosa? Retete culinare? Dupa ce a jignit in stil mizerabil pe platforma si aici( vezi com. 221) numeroase persoane, acum vrea sa manance la masa cu acestea, precum lupul intre oi? Mie mi-ar fi rusine sa procedez astfel. Hai sa-i raspund eu la intrebaciunea asezata Norei:” Uneori stau şi mă întreb şi eu ca fata aia, dacă tu şi Danny nu sunteţi plăsmuirea cuiva care vrea să facă mişto de noi”! Caraghiosule cosian, eu si cu Nora suntem plasmuirea unei divinitati necunoscute tie si vrem sa facem misto de….???, care voi? Tu si cu proasta aia infumurata de pe platforma? De Goco? Ala-i lovit de soarta sau de tren, nici el nu stie bine, de libidinosul vanitos? Apoi, nu stim de ce anume sa facem misto. Pentru ca prostie nu mai aveti, si aia vi s-a terminat de mult, inteligenta nici atat, deci…………………??? Cosa, dezbraca haina aia de lup cenusiu si mananca sarmalele facute de sora-ta. Le vei aprecia cel mai mult.


  301. 301
    Nora:

    Seva, nu prăjită! Ci călită! Călită înseamnă la mine în apă cu foarte, foarte puţin ulei, o lingură, două. Noi nu prăjim ceapa. De fapt, nu prăjim mai nimic.

    Cosa, nope, sorry, sarmalele doar din porc mi se par greţoase. Şi da, eu mă refer şi la consistenţa conţinutului. Mie-mi place mai fraged, cu ceva lichid în el (lăsat probabil de ceapa aia şi de ce se mai pune pe lângă carne). Vezi cum sunt la turci, care nu folosesc porc. Mă rog, la ei sunt cu totul altfel!

    În fine, noapte bună!


  302. 302
    Morringain:

    Nora, turcii folosesc carne de oaie. Grasa 😀


  303. 303
    Seva Tudose:

    Morringain,

    Nora s-a culcat,este 1:44 dimineața !

    Dar să știți că eu fac sarmale și din carne de vacă(ground beef 70% adică cu 30% seu de vacă) sunt așa de delicioase și merg grazav cu smântână !


  304. 304
    Morringain:

    Seva, stiu ca s-a culcat, eu i-am scris pentru maine dimineata. Nu stiu, poate iti ies bune, mie nu mi-ar placea cred. Sunt obisnuita cu porc cam in toate, nici friptura de vaca nu-mi place decat daca are si ceva grasime. Ce sa mai zic de pieptul de pui, parca mananci carton 😀


  305. 305
    Seva Tudose:

    Morrigain,

    vezi tu dacă friptura de vacă este tăiată de măcelari profesioniști,acel steak care are incorporat siraguri de grăsime este teribil de grozav și pe grătar Del Monico Steak…

    nu trebuie să fie f.macră/slabă ! Eu una fac și cârnați unde pun porc,vacă grasă ori vițel și pun și oaie…mai mult nu spun că nu vreau să divulg rețeta 😆


  306. 306
    Seva Tudose:

    pieptul de pui este minunat dacă îl faci așa,fie șnițele
    ori umplut.Îl tai în așa fel ca să poți pune umplutură pe pieptul de pui,îl aduni și îl prinzi în scobitori ori îl legi cu sfoară de bucătărie.

    umplutură cu ciuperci, brânză dulce,sare,piper alb,usturoi,mărar și apoi faci un sos de smântână gen ciulama și torni pe deasupra,poți rade peste puțin parmezan la sfârșit !

    Morringain și eu la rându-mi trebuie să mă retrag…sorry


  307. 307
    Jaco Pastorul:

    Ceapa calita in apa???? Yammi, yammi…


  308. 308

    da, frate, ce te miri?!
    vezi, de aia sînteţi voi graşi, urîţi şi aveţi numai idei bolnave. pentru căcăliţi ceapa în ulei. noi, astea de o călim în apă, sîntem absolut diafane la propriu şi la figurat şi plutim ca nişte fulgi toată ziulica.


  309. 309
    Nora:

    Jaco, crede-mă, nu-ţi vor sta sarmalele în gât de la asta. 😀 Şi probabil tu te gândeşti că se face într-un lighean de apă. Nu, o pui în tigaie (de teflon sau aşa ceva, ca să nu se prindă) cu o ceaşcă, două, cât să fie acoperită. Apa oricum scade. În altă ordine de idei, astă-vară am făcut ardei, dovlecei şi roşii umplute cu piept de curcan tocat. Foarte bune au fost! Există viaţă dincolo de porc şi de prăjeală! 😆

    Ah, iar maică-mea face nişte vinete umplute cu ton, verdeţuri şi parmezan… o minune!

    Asta că tot suntem la capitolul „tocături”.

    Noi nu prăjim! Noi nu „rântăşim”! 😀


  310. 310
    Nora:

    Se vede că n-ai dry-cooker ca Danny… 😆

    Spune-mi că ai măcar oală pentru fiert la aburi şi mai ai o şansă!


  311. 311
    Jaco Pastorul:

    Io?


  312. 312
    Nora:

    Tu. Cu sănătatea, nu te gândi la halte halea.


  313. 313
    Jaco Pastorul:

    Io am numa’ un ceaun. Il pun dimineata la fiert, bag in el ce am, ulei, apa, ceapa, dekili…
    Si dupa aia ma proptesc aşe in bîtă, cum mă vezi in poză şi mă uit la el cum hierbe.


  314. 314
    Nora:

    Ce e aia „dekili”?


  315. 315

    hierbe hieratic…


  316. 316
    Jaco Pastorul:

    dekili îi egal, adică nu contează că ce-i


  317. 317
    Jaco Pastorul:

    nu hieratic, c-apăi ţî s-apleacă la hiere


  318. 318

    şi eu care credeam că e vreun soi de vegeta sau delikat


  319. 319
    Morringain:

    Mai, mi-ar placea mie sa fiu mai slaba, dar de cat sa mananc fara gust, mai bine nu mai mananc deloc 😀 Si oricum, la mine problema nu-i de porc sau mai stiu eu ce carne, ci de faina si alte alea. Si nu rezist si mai dau iama si in ele 🙁


  320. 320

    draci! sper că voi mai ştiţi de glumă! că doar aţi văzut că nu-s vreo slăbătură!


  321. 321
    Morringain:

    @Andreea: scuze, citeam ce vraji a mai facut motoaca pe la FSPUB. Sigur ca stiu de gluma, daca la mine te refereai. Si vorba Anei, nu te mai alinta 😛


  322. 322
    Nora:

    Apropo de vrăji. Să vă zic şi vouă. Ies vineri seara în oraş cu două prietene. Una dintre ele e traducător pentru PE. Cealaltă o întreabă ce ştie legat de anchetarea lui Macovei de către PE. Noi facem ochii mari, niciuna nu ştia nimic. Căutăm pe google. Toate rezultatele returnate duceau ori la site-urile antenelor, ori la site-uri de tipul ziare.com sau ştiri.rol care doar preiau ştiri. Mai mult, nu găsim că ar exista o Comisie de Etică a PE, aşa cum pretindeau anteniştii. Probabil că ştiţi că Macovei anul ăsta a condus o comisie care se ocupă cu descărcarea de gestiune a agenţiilor europene. La una dintre agenţii, cea de mediu, au găsit ceva nereguli, nişte conflicte de interese. Un europarlamentar psd-ist (ziceau articolele anteniştilor) ceruse anchetarea ei pentru defăimare (!) la adresa preşedintei respectivei agenţii. În fine, din tot scandalul legat de descărcarea de gestiune, Macovei a ieşit bine, iar Jacqueline McGlade nasol.

    Aşadar, Comisia de etică nu există, Macovei nu e anchetată de nimic.

    De dimineaţă, mi-a trimis prietena mea un email în care îmi zice aşa:

    Intamplarea intamplatoare a facut ca azi sa imi vina la tradus o dezmintire din partea Parlamentului European referitoare la stirile mincinoase din presa romaneasca (in dezmitire zic ca stirea ar fi aparut in Ziarul Ring -- ce ziar mai e si asta?!) cum ca Monica Macovei ar fi cercetata de asa-zisa Comisie de etica a PE. Nu e cercetata, nu s-a pus niciodata o astfel de problema, iar sus-numita comisie nu exista.

    Se pare ca ceea ce exista este un Comitet consultativ pentru conduita deputaților, instituit conform articolului 7 din Codul de conduita al PE. In caz ca va intereseaza lectura lui:
    http://www.europarl.europa.eu/pdf/meps/201206_Code_of_conduct_RO.pdf

    Cam asta ar fi tot. Cu televizorul mintim boborul! Dar asta nu e o noutate.

    PS: Codul asta de conduita, respectiv comitetul consultativ, a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2012. Inainte de asta, erau doar cateva chestii anexate la Regulamentul de procedura al PE, care e un document mult mai general. Asta cred ca s-a intamplat in urma scandalului cu Severin. Pt. ca, daca va duceti la articolul 2, o sa vedeti ca mentioneaza clar ca nu au voie sa ia bani de la lobby-uri.

    Sunt curioasă cine va publica dezminţirea asta. Să nu ne mai mirăm cât suntem de dobitoci. Câţi caută să verifice ce spun ăia la Antene?


  323. 323
    Nora:

    Am rămas şocată nu neapărat legat de minciuna legată de Macovei, cât de faptul că au inventat o comisie care nu există!


  324. 324

  325. 325
    Nora:

    Oricine se duce pe site-ul PE poate verifica lista comisiilor. Cum să nu verifici măcar atâta lucru?

    Iar ăsta probabil că e un exemplu minor. Cine ştie cu câte mai intoxică, câte minciuni se mai propagă. Şi nu pricep nici non-combativitatea ARD din campania asta. Parcă s-au resemnat cu procentele din sondaje. Au atâtea puncte nevralgice de atacat şi stau cu mâinile în sân. Unde dracu’ e MRU? De ce nu zice nimeni nimic de modificările la legea audiovizualului, de proiectul ăla de lege legat de folosirea în instanţă a înregistrărilor SRI care dimineaţa nu exista (apud Ponta), nu se punea problema, la prânz exista, dar ştia doar Min. Justiţiei de el (tot după Ponta), după-amiaza, exista niţel mai mult că ştiau încă vreo două-trei ministere plus Secretariatul General al Guvernului (conform aceluiaşi Ponta), iar până seara, ce să mai, există, dar nu vorbim acum de el, vorbim după alegeri?!


  326. 326
    Jaco Pastorul:

    In cadrul Securitatii exista o sectie de Dezinformare si Propaganda. Si nu le-au inventat ei. Dezinformarea si propaganda exista de cand lumea, iar perfectiunea, pana in epoca digitala a atins-o Biserica.


  327. 327

    da. e vorba despre resemnare.


  328. 328
    Nora:

    Jaco, pricep să exagerezi, să prezinţi părtinitor, să denaturezi. Dar să minţi, pur şi simplu, cap-coadă, să inventezi farfurii zburătoare şi să spui că ele planează la Bruxelles mi se pare dincolo de orice. Mi-e silă, silă.


  329. 329
    Nora:

    Mda, mă seacă şi resemnarea lor. Ajung să se agite mai mult alde Cărtărescu sau Pleşu.

    Apropo, că-mi adusei aminte, pentru boii care cred că n-auzise nici dracu’ de Mircea Cărtărescu în vest până să vină Patapievici la ICR: desculţilor, Cărtărescu fusese tradus în Franţa din ’92! În rest, vă aştept cu critici pertinente la adresa cărţilor lui înainte să-l faceţi netalentat!


  330. 330
    Jaco Pastorul:

    🙂 🙂 🙂

    Pai toata religia, lasandu-i deoparte sensurile metaforice si filozofice, pe care omul de rand oricum nu le percepe, nu e un basm si o minciuna in falş?
    Istoria nu e plina de minciuni?


  331. 331

    Jaco, iar te-apucă…


  332. 332
    Jaco Pastorul:

    Andreea, nu e resemnare, e blat ordinar.


  333. 333

    şi blatul tot un fel de resemnare e.


  334. 334
    Jaco Pastorul:

    nu m-a lasat niciodata…


  335. 335
    Nora:

    În fine, mi s-a luat să văd tot felul de gâzi şi de ciutaci dându-şi cu părerea în chestiuni în care nu sunt nici măcar alfabetizaţi. Nu spun că mă omor după toate cărţile lui Cărtărescu, dar de aici până la a spune că e un scriitor de doi bani (geee, oare de ce l-or fi luat ăia să predea creative writing la universităţi germane, te pomeneşti că i-a pus Băsescu pile) sau că opera lui n-ar sta în picioare fără ajutorul ICR e cale lungă.


  336. 336
    Morringain:

    De obicei, imi plac oamenii care reusesc sa-si atinga scopurile fara prea multe scrupule si fara sa respecte reguli cavaleresti. Dar si eu am limite si mi se pare de prost gust sa inventezi in halul asta in preajma alegerilor 🙁 Orice ar fi, Daniel Barbu e un intelectual cum rar vezi, l-am admirat intotdeauna. Si la fel de buna e si Macovei in domeniul ei.


  337. 337
    Nora:

    Mie nu-mi plac oamenii ăia, dar pricep că nu e realist să mă aştept la cavalerism în politică. :mrgreen: Cavalerism, nu, dar ştiri inventate…

    Dacă mâine ar apărea la Antena 3 o ştire care ar suna aşa: ” Maiestatea sa, Regele Uniunii Europene (!!!) l-a condamnat pe Traian Băsescu la exil într-un sat albanez”, mă aştept ca boborul să creadă. La câte broaşte i s-au servit până acum…


  338. 338
    Morringain:

    @Nora: la mine e admiratia pentru omul care persevereaza in a-si atinge scopul. Perseverenta pe care eu nu o am. Dar e o admiratie impletita in acelasi timp cu un fel de scarba, mi-ar placea sa ajung nu stiu unde, dar n-as calca peste cadavre pentru asta. Niciodata. Nu stiu daca m-am facut inteleasa. Am admirat o Diane de Poitiers, dar n-as recurge niciodata la manipularile ei.


  339. 339
    Nora:

    Morringain: da, sunt fascinanţi de la distanţă oamenii ăştia. Măcar Diane de Poitiers era deşteaptă, la noi am senzaţia că ne prostesc toţi… prostănacii. Adică nici măcar nu sunt cine ştie ce genii, intrigile lor nu sunt deloc subtile, îşi tot dau cu stângul în dreptul, dar vor câştiga! Electorat mai nemofturos ca al nostru mai rar.


  340. 340
    Morringain:

    @Nora: pai poate de aia imi place mie politica la trecut, adica doar ca istorie. Si cu atat mai mult GOT, ca ma distreaza fara sa fi platit cineva pentru asta in viata reala.


  341. 341
    Nora:

    Apropo de istorie, am văzut azi-noapte A Royal Affair (titlul în engleză, în daneză mi-e imposibil să-l reproduc :D). L-ai văzut? E veridic d.p.d.v. istoric?


  342. 342
    Morringain:

    Nu, il caut acum.


  343. 343
    gelu odagiu:

    Doamne, iar a inceput lupta politca.

    Iar scandaluri si certuri. Iar concluzii clare si sigure(mi-a spus mie cineva de incredere, care sie de la altcineva de incredere). Iar antene, B1-nuri, ziare, Ponti, MRUngureni, Crini-somnorosi, Basisti, CCR-isti, USL-isti, ARDeri, funii de usturoi, flacari olimpice, pungi de plastic, galeti, geci si tricouri inscriptionate, dosare, breaking news, socuri televizate, DDDinrect, hahalere, aliante…

    …imi iau doua saptamani libere…de politica.

    Distractie placuta!


  344. 344
    Morringain:

    Pare foarte misto, mai ales ca joaca in el Mads, pe care il stiu din Valhala Rising (nu te sfatuiesc totusi sa il vezi, e foarte inspaimantator). Cand o sa il vad, pot sa-ti spun mai multe. Sincer, nu-s foarte familiara cu istoria relativ recenta daneza, mai degraba pot sa-ti povestesc de Canute 😀


  345. 345
    Nora:

    Domnule Odagiu, nu e vorba de nicio „mi-a spus mie cineva de încredere” şi de nicio luptă politică. Verificaţi site-ul PE. Există sau nu există Comisie de Etică? Nu. Despre ce dracu’ mai vorbim atunci? Luaţi-vă liber, dar lăsaţi lamentările aiurea.


  346. 346
    Nora:

    Ştiam actorul, dar nu din Valhalla Rising, ci din ăla despre Coco Chanel. Juca rolul lui Igor Stravinsky. E foarte carismatic şi sexos. 😀 Mă rog, după gustul meu.


  347. 347
    Morringain:

    @Nora: ce vrei, pe mine ma pasioneaza filmele astea sangeroase 😀


  348. 348
    Nora:

    Ştiu de el, se uita colocatarul într-o seară, dar mi-a zis că e o porcărie. 😀 Mie cine ştie, poate chiar mi-ar plăcea, avem gusturi diferite la filme.


  349. 349
    Morringain:

    @Nora: zi-i colocatarului ca vin sa-l bat 😛


  350. 350

    spuneţi-mi şi mie: e liber şi vineri şi luni?! oficial, adică?


  351. 351
    Nora:

    Luni? De unde până unde? Vineri, da, e. De luni nu ştiu nimic.

    Morringain: 😆 Îi zic, dar cine ştie ce fantezii dezvoltă din asta. 😛 Că doar un deget îi trebuie.


  352. 352
    Nora:

    În schimb, au votat pentru 24 şi 31 decembrie.


  353. 353
    Morringain:

    Aoleu! Zi-i ca sunt un fel de Brunhilda wagneriana, sa-i tai fanteziile 😀


  354. 354

  355. 355
    Raj:

    Dna Andreea: maine e Sf. Andrei. Inca de azi, va urez multa sanatate si proiecte grandioase ! Voiam sa fiu primul…


  356. 356

    da, Raj, mersi, mersi.
    chiar că eşti primul. proiecte grandioase, probabil, în altă viaţă, după ce mi se termină sănătatea din viaţa asta.


  357. 357
    Danny:

    Nu e corect! De ce Raj i-a urat zile senine Andreei, inca de acum? Deci, nu se pune. Si eu puteam sa fac asta, dar am zis ca de maine. De ce sa fii tu primul, Raj? Nu se pune.


  358. 358
    Raj:

    Macar la urari sa fiu primul. N-am avut si io parte dio fata mare. Tot timpul mia luato altu inainte. Neci actuala nevasta na fost ficioara cand am luato. A zis ca navea cum, din moment ce am luato cu un prunc. Nui un motiv serios. A vrut sa aiba oarece scuze


  359. 359

  360. 360
    Danny:

    Daca dadeai peste Nora, o luai de nevasta, Raj? Sigur ai fi gasit-o virgina. Uite-o cum mustaceste pe ascuns.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *