De ce plângi? Ce nu-ţi convine?! Eşti fericită!

O am pe Makeba. E pisica mea şi e neagră şi cu ochii precum chihlimbarul. Noaptea, plânge la uşă. Spune nişte cuvinte pe care nu le înţeleg. Mami zice că nu-i ştim noi limba şi de-aia. Clar este că nu-i plac uşile închise. Nici mie, dar sunt nevoită să le închid fiindcă Makeba, ca nebuna, sare pe mine când dorm, iar dimineaţa, pe la şase, o apucă să-mi ronţăie părul. Totuşi, începe mereu cu mami.

 

Makeba mănâncă boabe de pisică. Îi place să fie multe în castronul de Horezu. Câteodată este tolomacă, adică de multe ori. Fugăreşte un cordon prin casă în continuu. Aleargă apoi în jurul meu, de parcă aş fi o statuie mică. Zici că fuge să se ascundă ea de ea. Pisică.

 

Într-o zi, Makeba miorlăia, iar eu nu mai suportam plânsul ei. Atunci, eu, foarte nervoasă, i-am zis: De ce plângi? Ce nu-ţi convine?! Eşti fericită! Mama şi Makeba au rămas trăsnite împreună, când au auzit ce-am zis, iar mama a început să râdă, dar Makebi cred că s-a speriat fiindcă a început să plângă din nou, însă mai înfundat. Am luat-o în braţe, că aşa trebuie să faci după ce superi greu pe cineva iubit.

Toate hainele care-mi rămân mie mici i le dau ei să le poarte.

 

 

323 comentarii la “De ce plângi? Ce nu-ţi convine?! Eşti fericită!


  1. 1
    Zozu:

    Noul meu text!


  2. 2
    Nora:

    Zozu, bine că ne atrăseşi atenţia că nici nu observam.

    Eram ocupată cu prostii de oameni mari. 🙂


  3. 3
    Nora:

    E bine că mama şi Makeba au rămas trăsnite împreună şi nu separat. E mai rău să rămâi trăsnit de unul singur. 😆

    Eu n-am avut niciodată o pisică. Nu ne înţelegem prea bine. Dar când eram mică, am avut o căţeluşă. O chema Helga.


  4. 4
    Nora:

    Eu am vrut s-o botez Hildegard, dar a zis mama că-i prea de tot. 😀


  5. 5
    +:

    Ia, vedeţi ce faceţi cu poza!


  6. 6
    Zozu:

    Ce să facem cu poza +?


  7. 7
    Nora:

    Era format bmp. Nu jpg.
    Gata.


  8. 8
    Zozu:

    Da Hildegard ….Era fată sau băiat? Pare nume de băiat.
    Chiar mai bine e Helga. 😀


  9. 9
    +:

    Măi, mi-a dispărut comentariul de la Moş Crăciun, sau nici nu l-am pus?!


  10. 10
    Zozu:

    Cum adică bmp??


  11. 11
    Zozu:

    Nu ştiu +, pune-l încă odată evident dacă vrei.


  12. 12
    Costelus:

    Bine-ai revenit Zozule 🙂 Esti in vacanta?

    Ia vezi, ghicesti ce animalut e in poza asta:


  13. 13

  14. 14
    Nora:

    Bmp, Zozu, e un format de poze. Pozele sunt de mai multe feluri: bmp, jpg.


  15. 15
    Danny:

    Buna, Zozu! Ce mai faci? Ma bucur ca ai aparut.


  16. 16
    Zozu:

    Nu Costeluş nu sunt în vacanţă! Şi da am văzut animalul, dar mi se pare că e o rozătoare.


  17. 17
    Zozu:

    Bună tuturor! Bună Danny!


  18. 18
    Zozu:

    Am înţeles, Nora! Mersi! 🙂


  19. 19
    Costelus:

    Cum nu esti in vacanta? Nu s-a terminat scoala?

    Animalutul ala era o marmota. Poza e din vara, de prin munti.


  20. 20
    +:

    Rada, pisicuţa ta e cam tristă. Cel puţin în poze. Dar vorbim despre asta mai târziu.

    Acum urmăreşte firul care pleacă de la tastatură şi intră în calculator. Spune-mi ce formă are dispozitivul acela mic prin care intră firul în calculator!


  21. 21
    Nora:

    Costeluş, au şcoală şi săptămâna asta.


  22. 22
    Nora:

    Unde e animalul? Văd doar pietre! 😆 Te pomeneşti că-mi trebuie ochelari!


  23. 23
    Zozu:

    +,

    Sincer să îţi zic nu stiu sa iti zic ca nu vreau sa iti zic o prostie!


  24. 24
    Zozu:

    Eu am vazut 3 animale!


  25. 25
    Zozu:

    Hai, ca mama nu ma mai lasa mai vorbim, pa, pa! Noapte buna!


  26. 26
    Nora:

    Noapte bună, Zozu, e cam târziu, într-adevăr!


  27. 27
    +:

    Lasă că-mi zice mami!


  28. 28
    +:

    Maaaaamiiiii!


  29. 29
    Apocrif:

    Mă-sa s-a culcat. Zice că-ţi dă mâine mail, +. Zozu scrie de pe un laptop, pentru moment, însă ea are un desktop. La ce să mă uit?


  30. 30
    +:

    Vreau să ştiu ce intrare pentru tastatură are, USB (pe care-l ştii -- că e universal) sau PS2 -- o chestie ca o bucăţică de creion -- un tubuleţ.


  31. 31
    Apocrif:

    +,

    USB. Scrie Microsoft pe el, dacă asta are vreo importanţă, deşi nu cred dă aibă. Val, confirmă tu că e USB, carevasăzică nu vorbesc avioane.


  32. 32
    +:

    Pe „el”?! Eu ziceam de tastatură!

    Mă rog, vreau să ştiu dacă desktopul (dacă la ăsta scrie Rada) are intrare PS2 -- de aia în care intrau tastaturile şi mouse-urile mai vechi.

    Uită-te în spatele lui, în partea de sus. Sau fă-i o poză de pe spate şi pune-mi-o.


  33. 33
    Costelus:

    Ce plus, ai de aruncat o tastatura? Incearca pe geam 😀


  34. 34
    Apocrif:

    „Pe el” înseamnă pe bucata de plastic de care e lipit USB-ul, carele intră-n viscerele unităţii. Aia ne interesează, nu? Dacă intră ca un USB. No, fix aşa. Că din tastatură pleacă un fir ca un cordon ombilical. Doară n-oi desface-o, să văz cam cum iaşte ea alcătuită.

    Costeluş,

    Virgulă după primul cuvânt, ca să se înţeleagă ce vrei în viaţă. Bine, nu în general, după primul din comentariul tău. Sau diseminează-te. 😀 „Ce, plus, ai de…” Dacă zici „ce plus…”, se înţelege „ce fel de plus”. Mda, şi cu ăştia mici e la fel de complicat la virgule, nu te complexa. Creşteţi voi sau măcar unii dintre voi. 😀


  35. 35
    +:

    Da, asta am înţeles. Mă interesa dacă are şi PS2 în spate. Poza ar fi edificatoare.


  36. 36
    Apocrif:

    Draci, acu’! 😆 Cu pedichiuri sau fără? 🙄

    Val, ajută-mă! Zi-i omului (plusului) dacă are şi pesedoi au ba. Te rog.


  37. 37
    +:

    Mă duc să mă culc.


  38. 38

    +, în mod aproape sigur are şi PS2. foarte putine placi de bază nu au şi mufele astea. iar la nevoie un adaptor USB/PS2 e uşor de găsit. dar tu ştii astea foarte bine, nu înteleg de ce întrebi. 🙂


  39. 39

    Apocrif, eu n-am apucat să văd spatele unităţii, dar pînă acum n-am auzit încă de placă de bază fără PS2. mă rog, cele de laptop, dar alea nu se pun. 🙂


  40. 40
    Apocrif:

    Luai şi lanterna, da’ nu mă ajută să pricep. Deci are pesedoi. Tastatura e Microsoft sau nu importă? 🙄

    Val,

    Mulţumesc. 🙂

    Mă duc şi eu să mă culc cu plus. Zice-se că singurătatea e mai uşoară în doi, am auzit asta aseară, ca replică într-un film românesc. 🙂


  41. 41
    Costelus:

    Ia vezi daca si la usa de la intrarea in bloc e vreo intrare PS2 😀

    Stiu de vocativ si de virgule, da’ nu-mi plac. Ametesc de la ele.


  42. 42
    Danny:

    Noapte buna, Zozu! Te pup, fata frumoasa. Ne auzim maine.


  43. 43
    +:

    Am triste experienţe cu toate adaptoarele PS2->USB. De preferat fără. Şi sunt grămezi de plăci fără PS2, de asta am şi întrebat.

    Deci e bine să te uiţi.


  44. 44
    Morringain:

    Zozu, uite alta poz(n)a cu pisica mea


  45. 45
    Apocrif:

    Mă uit şi plâng. Mă uit. Cam cum făcu Zozu faţa când îi zise mă-sa că nu ne învăţăm cu pistolulcubuline: „Adică nu mai am pistol? Cum să nu mai am pistol?! E pistolul meu!” De unde rezultă că poţi dezarma adulţi sau ei se pot autodezarma, dar copii nu poţi. Agresoarea abandonă, spăsită. Vseo.

    Fac mâine poză în spatele unităţii, dacă asta vrei, şi ţi-o trimit. Dar nu, mai bine, mă uit ce scrie pe unitatea aia? 🙄


  46. 46
    +:

    Nu, nu te uita ce scrie. Fă-i o poză!


  47. 47

    Apocrif, nu-i nevoie să faci poză. dacă te uiţi pe spatele unităţii, observi un spaţiu ocupat cu diverse mufe şi conectori.

    cele mai de sus sînt doua mufe mici, rotunde, una verde şi una mov. dacă le are, sau măcar una (albastră) e în regulă. 🙂

    mă rog, dacă vrei, poţi face şi poză. 🙂


  48. 48
    +:

    Problema cu calculatorul este că oricine poate găsi droguri în el. Şi nu te mai lasă. Copiii sunt cei mai expuşi pericolului.

    Când îi spuneam câte unuia să nu-şi mai lase copilul să se joace pe calculator zicea că nu-l lasă decât o oră pe zi, în timpul săptămânii şi oricât vrea el sâmbăta. O maaaaare greşeală. Copilul stă fizic o oră, dar după aceea nu se gândeşte decât la calculator. În timp ce citeşte la geografie, se gândeşte cum trebuia să-l împuşte pe ăla, cum ar trebui să încarce arma mai repede et c.

    În cazul blogului, pentru Rada poate fi la fel de periculos. E ceva inedit pentru ea că poate vorbi cu cei mari. Tot timpul se va gândi ce trebuia să-i răspundă nu ştiu cui, cum să-i explice nu ştiu ce altuia et c.

    E complicat, iar calea de mijloc greu de găsit.


  49. 49

    stai liniştit în privinţa Radei, +. 🙂

    garantat!


  50. 50
    Danny:

    Am uitat cine este Apocrif.

    Apocrif? De-alde cine esti?


  51. 51
    Danny:

    Apocrif???


  52. 52
    Danny:

    Te pup, Apocrif! Noapte buna!


  53. 53
    Seva Tudose:

    Zozo,

    uite când ai timp la îndemână,bineînțeles și mami să vedeți acest video-clip comedie…este foarte comic 😆

    și apropo Ana a spus că nu-i place de pisica mea de gravatar,a zis că s-a hotărât,pentru că îi e frică rău de pisicuța mea ?!

    dar pisicuța mea râde,tu ce zici,nu este nostimă ?


  54. 54
    Seva Tudose:

    Zozo,

    uite că aproape uitai….


  55. 55
    Jaco Pastorul:

    „Boabe de pisica”??? Ce pisica canibala! Din vasu’ de Horezu??? Sacrilegiu! Pisica mananca din comorile noastre nationale!

    Macheba la scoala de pisici, cursul „deschiderea usii”:


  56. 56
    Jaco Pastorul:

    Seva, pisicuta ta arata ca una peste care a trecut un camion! Rade saraca, da’ parc-ar fi surasu’ mortii!


  57. 57
    Apocrif:

    +,

    Are pesedoi. Tocmai a confirmat Ioan, profesorul de matematică. Nu mai fac poză, ştie omul ce vorbeşte.

    Danny,

    Apocriful e un apocrif, cum adică cine este? 🙄

    Jaco,

    Şi eu am râs la „boabele de pisică”, se pare că are Zozu o viziune canibală asupra universului. 🙂 Da, vasul de Horezu a fost al copilului, i l-a adus mă-sa în primăvară, îşi mânca iaurtul din el, dar s-a oferit să i-l dea Makebei ca să-i arate că o iubeşte. Na, vasul ei, decizia ei. Ţi-am spus ce-am păţit cu „Nu mai am pistol?! Cum adică nu mai am eu pistol?!”. Mai ales, asta ca să-l liniştim pe plus, că Zozu n-a călcat pe câmpia pistolului fără ca mă-sa să fie acasă şi nici pe calculator n-a intrat, că iexistră metode simple pentru asta. 🙂


  58. 58
    geluodagiu:

    Traim intr-o lume a minciunii?

    Decembrie. Zapada. Mos Nicolae. Mos Craciun.

    M-am intrebat de multe ori daca este o intamplare ca revolutiile se petrec in decembrie. Raspunsul mi-a venit in minte, cu rugamintea de al transmite si altora in soapta, pentru a nu-mi atrage dusmani. Nora spunea odata ca blogul ei este prea mic pentru a incerca sa fac publicitate pe el, ca nu este frecventat de multa lume. Se poate spune ca daca postez aici raspunsul, va fi considerat o soptire(altfel nu stiu cum as putea scrie in soapta).

    Revolutia este un fel de renuntare la o minciuna si inlocuirea ei cu o alta, ambalata frumos, astfel incat sa para adevar.

    Ne mintim copii ca drept rasplata pentru cumintenia lor, adica pentru statul lor chircit intr-un patut al lui Procustut, in luna decembrie vor fi rasplatiti de un mos(Craciun, dupa ultima revolutie, Gerila, inainte de ’89), cu tot felul de daruri.

    De ce un mos? Pentru credibilitate(un mos este un om serios). Asociem imaginea lui cu un bradut, pentru a da senzatia de verde permanent, cu o pelerina rosie, ca prin contrast cu verdele sa existe un echilibru, niste globuri de sticla, ceva beteala stralucitoare, unul sau mai multi reni si gata, minciunica poate fi servita ca un adevar, timp de cativa ani.

    Ce daca dupa un timp copii vor afla ca au fost mintiti, ca vor simti o mare durere in sufletele. Minciuna a fost frumoasa si suntem multumiti ca au descoperit-o. Din acest moment sunt si ei marisori si chiar sunt pregatiti sa inghita urmatoarele minciuni. Vor merge la scoala, unde vor citi basme cu Ilene cosanzene si feti frumosi. E acum momentul sa afle ca exista si capcauni, zmei si alte lighioane. Asta asa pentru contrast si echilibru. Urmeaza formarea gandirii lor matematice. Matematica, o alta minciuna. Multi aici vor sari sa ma contrazica. Cum sa consider stiinta asta exacta o minciuna? Pai daca porneste de la niste postulate pe care trebuie sa le inghitim pe negandite, ce poate fi? Si in matematica minciuna este bine ambalata. E presarata cu – si +, cu : si x, cu ridicari la puteri si radicali. Toate semnele astea sunt ca verdele bradului si rosul pelerinei, ca ilenele cosanzene, feti frumosi si capcaunii, zmeii. Contrastele dau acel echilibru déjà cunoscut, educat inca din prima copilarie.

    Odata cu interventia matematicii in perfectionarea modului de a ne mintii, adica odata cu trecerea noastra printr-o noua revolutie, cea stiintifica(cred ca tot in luna decembrie s-a petrecut si revolutia asta), incepem sa ne simtim finite superioare. Atat de superioare, ca acest cuvant nu mai are nici grade de comparatie. Putem acum sa raspandim minciuna incet, incet, in Univers. Incepem cu povestioara catelusei Laika. Am inceput cu ea pentru credibilitate. Parea prea gogonata sa incepem cu Iuri Gagarin sau Valentina Tereshkova. Un caine este credincios stapanului si nu divulga aproape niciodata minciuna ambalata in adevar. Asta stim si din politica. Foarte rar se intampla ca un catelus politic sa faca publica adevarata fata a sefului lui de partid.

    Dupa revolutia din ‘89(decembrie), ne-am indreptat gandul spre vest, am ajuns sa cercetam chiar si minciuna americana. Americanii astia au ajuns pana pe Luna, cu minciuna. Cica unul Neil Armstrong ar fi facut si un mic pas pe acolo, considerat gigantic pentru omenire. Daca o fi asa, doar el stie si a plecat cu asta pe alta lume. Intre noi fie vorba, cred ca minciuna asta cu oameni pe luna, este un plagiat grosolan al povestii scrise inainte de unul Jules Verne. Armstrong asta nu este Luis, cel care canta la trompeta. Este altul, un alb. Asta pentru credibilitate. Am amintit de Luis pentru contrast(stiti cu totii ca trompetistul este negru). E adevarat ca utopia cu rasa alba, pura, nu prea sta nici ea in picioare(este tot un neadevar). Armstrong suna a nume Indian tradus in americaneasca: arm-strong, adica brat- puternic .

    Voiam de fapt sa ajung la Luna, la luna decembrie, luna in care ne pregatim de trecerea revolutionara intr-un nou an si in care se obisnuieste sa se ureze:

    La multi ani!

    Asta va urez si eu, in lumea asta a minciunii, frumoasa, echilibrata, cu multe contraste: bradut, pelerina rosie, Ilene cosanzene, feti frumosi, capcauni, zmei, -, +, :, x, puteri, radicali(aici suna putin a politica: puteri radicale).


  59. 59
    Edle:

    „Am luat-o in brate, ca asa trebuie sa faci dupa ce superi greu pe cineva iubit.”

    🙂 Bravo, Zozu, foarte frumos ai scris.


  60. 60
    Jaco Pastorul:

    Gelu, nu te supara, asta-i paranoia in stare pura! Da’ pe mine ma binedispui intotdeauna, asa ca da-i inainte!

    ” Pai daca porneste de la niste postulate pe care trebuie sa le inghitim pe negandite, ce poate fi? ”

    Le-au gandit altii cu creiere mai dezvoltate inaintea noastra, asa ca ce rost ar mai avea sa ne batem si noi capsoru’?


  61. 61
    geluodagiu:

    Zozu,

    Eu sunt Gelu, un nebun suspicios, pe care nici nu trebuie sa-l cunosti. Apar cateodata pe aici si stric cu aberatiile mele atmosfera.

    Asa ca, tu esti fata desteapta si pricepi ca necredinta mea in mos Craciun, in matematica sau in calcatul pe Luna, sunt doar manifestari ale nebuniei mele. Am si eu o calitate. Iubesc copii si as da lumea pe mana lor fara nici o retinere. Atunci nu voi mai fi nebun si cred ca voi trai linistit si fara suspiciuni.

    Din tot ce am scris la „58”, tu trebuie sa retii doar acel „La multi ani!”, care iti este sdresat in primul rand tie.


  62. 62
    geluodagiu:

    Jaco,

    Ce am scris la „61” pentru Zozu, e valabil si pentru tine. Nu de alta dar nu vreau sa ma iei in serios si sa-ti tulbur echilibrul, dat de increderea in cum gandesc „altii cu creiere mai dezvoltate inaintea noastra, asa ca ce rost ar mai avea sa ne batem si noi capsoru’?”


  63. 63
    +:

    Gelule, spui numai prostii. Da’ e dreptu tău, aşa că …


  64. 64
    +:

    Apocrif, n-ai înţeles treaba cu copiii şi calculatorul.


  65. 65
    geluodagiu:

    Nora, iarta-ma pentru aparitia mea meteoritica(ca sa fiu in ton cu zburatul spre Luna)!

    Ma gandeam ca daca tot m-ati suportat o perioada pe aici, mi-am castigat dreptul sa va urez „La multi ani!”.

    Acum, asa cum ii sta bine unui meteorit, dispar pentru cateva milioane de ani(cei drept, ani lumina).


  66. 66
    geluodagiu:

    Plusule,

    inainte sa plec iti raspund si spun ca asa este. Ai dreptate.

    nebunul cu ochii inchisi phoenix


  67. 67

  68. 68
    Jaco Pastorul:

    La multi ani si tie, meteoritule! Si nu mai fi suparat, mai sunt doua zile si termina totul, asa ca…


  69. 69

  70. 70
    1Q:

    Poveștile nu sunt chiar așa candide, cum ni le imaginam cu ochii copilăriei. La o anumită vârstă, cea a maturității (pentru unii prea devreme, pentru alții mai târziu sau deloc), dacă stai să le analizezi cât de cât, vei constata că f. multe nu transmit chiar exemple bune de urmat pentru copii. Descoperim suficiente comportamente nedorite: Scufița Roșie nu ascultă de maică-sa, Pinocchio minte, ba chiar fuge de acasă, Cenușăreasa se întoarce de la chefuri după miezul nopții, Frumoasa din Pădurea Adormită doarme mult timp, ca o leneșă, Aladin este șeful hoților, Albă-ca-Zăpada stă cu 7 bărbați (pitici, dar asta nu contează, sunt 7!!), ca să nu mai pomenesc de Superman sau Batman, care conduc cu viteză f. mare sau de Tarzan, care se afișează prea dezbrăcat, și de Asterix, care consumă o poțiune, furnizată chiar de preotul orașului… ș.m.a.
    Până și Moșul este un grăsan libidinos ce nu ține cont de sfaturile dr. Mencinicopski sau Oana Cuzino.

    La mulţi ani!


  71. 71
    Nora:

    Domnule Odagiu, tot drama queen sunteţi. Nu v-a gonit nimeni aşa că nu e nevoie să fugiţi ca meteoritul.
    La mulţi ani!


  72. 72
    +:

    Uite, mie nu-mi vine să râd la astfel de glume. Că sunt glume, sper!


  73. 73
    1Q:

    La mulţi ani!


  74. 74
    geluodagiu:

    jaco,

    te referi la faptul ca peste doua zile vom cunoaste noul guvern?


  75. 75
    +:

    Te-ai interpus!


  76. 76
    Apocrif:

    +,

    Mai am vreme să înţeleg. 🙂 Mulţumesc pentru sfaturi.


  77. 77
    1Q:

    Zozu,
    Joci 4Story?

    Ai level mare în jocul de pe aici. Bravo!


  78. 78
    Apocrif:

    Nu, nu joacă. Iar acum e la şcoală. 🙂


  79. 79
    +:

    Apocrif, Orange-ul meu aşteaptă să-i dai verde.

    Verde, Orange, …, am înnebunit!


  80. 80
    1Q:

    P. joacă zilnic dar mă bucur că nu neglijează şcoala. E un drog, clar, dar n-am ce face! Asta e generaţia şi o înţeleg. Sunt convins că aş fi făcut la fel (de parcă acum nu sunt conştient că-s la fel de depedent de calculator)..Oricum, conflict între generaţii a fost mereu.


  81. 81
    Apocrif:

    Să văd dac-am înţeles, că e cam viscol.


  82. 82
    1Q:

    Gheaţă la mall..bzzzzzzzţţşşşşşş..pe alocuri ninsoarea va fi viscolită iar ţţşşşşşzzzzz..

    Uf!


  83. 83
    Apocrif:

    Ea are grijă de nişte animale, dar nu zilnic. Mai decide nişte outfit-uri pentru nişte păpuşi adolescente. P. e şi niţeluş mai mare decât ea.


  84. 84
    1Q:

    Responsabilităţi serioase!


  85. 85
    1Q:

    Nu e mare diferenţă. Ştii doar că, în general, la băieţi trebuie să le adaugi ceva ani pt a fi la nivelul fetelor.


  86. 86
    Apocrif:

    Ştii că mă gândesc că şi asta e o poveste pe care ne-o tot spunem? Am crescut cu falsa imaturitate a băieţilor, lucru infirmat de colegii şi prietenii ei. Nu pare niciunul să aibă nevoie de adaosuri. Sunt atent în continuare. 🙂 Ăsta e unul dintre cântecele mele preferate. Mulţumesc.


  87. 87
    1Q:

    Da. E o poveste aparentă. Nu cred ce-mi spui. 🙂

    La șc. sunt fooooooarte mulți care necesită adaosuri. Inclusiv părinții lor, chiar profesori. Și nu mă mai refer la băieți. Fetele au devenit mult mai violente decât aceștia. Ieri, 2 fete din clasa lui P, s-au îmbrâncit, una din ele spargându-și capul.


  88. 88
    Apocrif:

    Nu înţeleg ce nu crezi. Vorbeam despre faptul că încerc să-mi identific prejudecăţile cu care m-am format. Asta cu fetele mai mature decât băieţii de vârsta lor e una dintre ele. Şi copiii sunt oameni şi oameni, la fel ca adulţii. De părinţi mi-e şi greu să vorbesc. Mereu trebuie să fac PR la şedinţele cu părinţii, să fac un slalom delicat între ei şi profesori, părinţii fiind cumplit de agresivi şi inspirându-le copiilor lipsă de respect faţă de profesori, însă nedându-le vreo soluţie fezabilă în raport cu atitudinea recalcitrantă la care-i împing. Iar copiii, da, sunt violenţi unii cu alţii. Vin pe brânci de la astel de şedinţe, zici că mă storc ăia ca pe rufe.


  89. 89
    1Q:

    Nu cred că niciun coleg din clasa ei nu are nev. de adaos. Eu tac la ședințe. Doar dau bani pt fondul clasei și notez ce-mi dictează diriga. Note, telefoane, semnez în tabele formalități.. prostii. Vorbesc alții. Mult, prost și cu aere de revoluționari care vor să facă, să dreagă.. dar, la o acțiune, se blochează și dau înapoi.

    De prejudecăți nu am ce zice. Nu cred că există vreun om fără o prejudecată. Unii au mai multe prej., alții mai puține.
    Suntem marcați de prejudecăți.


  90. 90
    Apocrif:

    Păi, tocmai că suntem. Am zis că încerc să le identific, să renunţ la ele. În timpul ăsta, cred că fac loc altora noi. Mă gândesc că suma tuturor prejudecăţilor trebuie să fie mereu constantă. 🙂

    Nu tac niciodată, că iese Săpoca. De notat, notez, da. Fiecare vrea ca toată lumea să stea drepţi pentru copilul lui. Eu întreb avioane, de tipul: Cum s-a coagulat noua clasă? Cum se înţeleg copiii unii cu alţii? Vorbim despre o competiţie sănătoasă ori despre vânătoare?. Lumea e destul de cuminte fiindcă aparenţa mea e una combativ-agresivă. Ca să-i mai potolesc, fac glume. Multe. Mai respiră şi ei. Apoi îi iau iar la mitraliat. Altfel, nu mişti nimic. Lumea e calată exclusiv pe discuţii sterile.

    Acum, de exemplu, le-am zis să terminăm cu copii de 11 ani care le spun poezii emoţionante la serbare părinţilor. Au făcut asta în fiecare an. Azi au un fel de petrecere a lor, în clasă. Doar ei şi diriginta. Au tras nişte bileţele săptămâna trecută, între ei, şi fiecare oferă un cadou unui coleg şi primeşte de la altul. Mi s-a părut că important e să se simtă ei bine, iar diriginta, speriată niţel de mine la început, a priceput că se poate baza. E liniştită deja.

    Uite, la şedinţa de luni, care a fost, de fapt, o aducere la zi a situaţiei şcolare, o mamă întreba dacă e vreo problemă pentru ea, fiind catolică, la Religie. Mă întreba pe mine, că diriginta e profesoară de Engleză. Am lămurit-o că ăştia nu ajung la filioque şi la imaculata concepţie, manualul fiind conceput de ca şi cum am trăi înainte de 1054, ceea ce pe ea şi pe băieţelul ei nu-i afectează.

    Lumea a fost trăsnită iniţial de atitudinea mea faţă de obiectul Religie, că am avut şi nişte discuţii mai săltăreţe, călcând profesoara pe bec, prima dată în cinci ani, de altfel, însă le-am explicat cât am putut eu de cuminte cum trebuie să fie cu neamestecurile. Oricum, când lumea află că am şi studii teologice, nu ştie cum să-şi ascundă imensa mirare, că n-arăt de ca şi cum le-aş avea, asta apropo de prejudecăţi, Verzel.

    Iar când a venit o mamă şi-a spus ceva de sinagogile în China antică, am sărit de şapte coţi: cine să te lămurească pe tine şi cu ce, dacă habar nu ai despre ce vorbeşti?!

    Replica: Dragă, dar istorie de unde mai ştii, pe toate le ştii? (Mă rog, o replică din ochi, dar nu mai puţin reală.) 🙂

    Nu, fraţilor, la multe sunt praf şi pulbere şi nu mă amestec, dar istoria e marea mea pasiune, ştii tu, Verzel, că doar am făcut amândoi acelaşi liceu, iar eu am terminat Filologie-Istorie – Ştiinţe umaniste.


  91. 91
    1Q:

    Cah! Istoria. Minciunele multe, mari pt primari și mici, pt cei mici.
    Ref. la Religie, nu sunt de acord cu predarea în școli. Fie ea și povestea anilor X. Avem 18000 de biserici. Să le folosească p`alea pt catehism. Sunt atâtea altele de făcut la scoală. Bine, P. adoră lecția de rel. pt că proful le spune bancuri. E o oră de respiro. Dar nu peste tot e aceeași atmosferă. Am văzut la teveu un popic cum bătea un copil (e chestia aia cu bătaia e ruptă din rai) pt nu-ș` ce motiv. Mă urcam pe școală și săream pe el, dacă ar fi predat la șc. lui P.


  92. 92
    Apocrif:

    Câh pentru tine. Mie-mi place. Mereu mi-a plăcut. Na, că mă făcuşi să recunosc chestiasta, că n-am spus-o până acum, am tot făcut pe niznaiul. 🙂

    Şi la noi la şcoală e bine la Religie, minus scăpările recente, chestiuni de poveşti tâmpite, fără legătură cu programa, în sensul că, evident, e o oră de respiro. 🙂

    Acord au ba, asta e situaţia şi basta. Nu m-am gândit nicio clipă să retrag copilul de la Religie. Dacă tu eşti împotrivă, o poţi face.


  93. 93
    1Q:

    Propunerea cu bilețele nu e rea. Și dacă nu le convine perechea? schimbă bilețelele între ei? Na, nu toți sunt prieteni. Îi obligi?


  94. 94
    Ana:

    Stai, măi, copile, ce perechi? 🙄

    E vorba numai despre cadouri. S-au tras la sorţi cadorisiţii şi… cadoutorii. 🙂


  95. 95
    Nora:

    Asta cu bileţelele se face şi prin firme, între angajaţi. 😀


  96. 96
    1Q:

    Da, știu că se poate. Și unde să-l duc, ce altceva să facă în ora aia?
    Oricum, teismul/ateismul, e moștenire de familie, poate să facă tumbe prelații la școală cu materia asta, mai mult de ce există deja, pupători de moaște, nu mai prind în plase. Zic. Nu dau cu paru`.
    Dar era mult mai plăcută când era mai ferită, mai intimă.


  97. 97
    Edle:

    Sevaaa, daca te razgandesti, vezi ca ti-am gasit un pisoi frumusel foc, care sa nu mai sperie fetele. 🙂


  98. 98
    Ana:

    Nora,

    A spus o altă mamă, la şedinţă, luni, de bileţelele la firme. 🙂

    Verzel,

    Unde să-l duci? Să nu facă ora, ai opţiunea să n-o facă. Detalii nu am, cred că trebuie să optezi pentru altceva, dar nu la jumătatea anului. Nu dai cu paru’, că n-ai par. E opinia ta. O respect. Am alta. 🙂


  99. 99
    1Q:

    K, n-am citit bine. Am înțeles că trag bilețele între ei (unul trage bilet pt a face altuia un cadou.. și tot așa).
    Pff.. tot n-am înțeles! 🙂


  100. 100
    1Q:

    Poți să n-o respecți. Dă tu cu paru`..dacă ai!


  101. 101
    Ana:

    Uof! Ai înţeles bine, dar nu sunt perechi. Fiecare dintre ei primeşte şi face un cadou unui coleg care i-a picat la sorţi. 🙂


  102. 102
    1Q:

    O să stea pe hol ca un proscris.


  103. 103
    1Q:

    Rew la com. 93. Ii obligi? cum faci dacă nu le convine colegul căreia treb. să-i ia cadou?


  104. 104
    1Q:

    căruia*. pardon.


  105. 105
    1Q:

    Ptiu!.. mă bâlbâi.


  106. 106
    Nora:

    1q, se pun laolaltă bileţele cu numele copiilor din clasă. Fiecare copil trage un bileţel. Trebuie să ia un cadou pentru cel al cărui nume a apărut pe bileţel. 😀


  107. 107
    Nora:

    Ei, nu-i convine, asta e! Ce parcă mie mi-a convenit! 😀


  108. 108
    1Q:

    Păi, nu e politically correct! 🙂


  109. 109
    Nora:

    Mie mi se pare ok, per ansamblu. Fiecare copil primeşte ceva şi se pot distra încercând să ghicească cine cui a luat.
    Aşa, dacă fiecare ar decide, ar rămâne copii poate fără niciun cadou. N-ar fi în regulă.
    Ce, parcă băieţii au chef să dea mărţişoare tuturor fetelor? N-au. Dar dau. 😀


  110. 110
    Edle:

    Daca nu-i convine, ii face un cadou naspa. 😆


  111. 111
    1Q:

    Io am doar 2 pretini, restu` dujmani.
    Cum ar fi, să trag un bilet pt a lua cadou vecinului, care ieri mi-a bulit mașina în parcare și nu recunoaște?


  112. 112
    Nora:

    Nţ, nţ. Răutate ce eşti!


  113. 113
    Nora:

    😆
    1Q, de fapt, cred că ar fi chiar interesant. Ia încearcă! Nu vrei să-i vezi faţa? 😀


  114. 114
    1Q:

    Da. Îmi aduc aminte că P nu vroia deloc să dea mărțișor unei fete cu care se certase. Până la urmă a cedat și i-a dat unul. Insistasem. Ea l-a primit și n-a zis nimic. Tot certați au rămas. N-a apreciat.


  115. 115
    1Q:

    O, ba da! Aș vrea să-i văd fața la teveu. C-a bulit mașina.


  116. 116
    Ana:

    1Q,

    Recalcitrant mai eşti azi. Du-te şi te spovedeşte. 🙂


  117. 117

    Rada, cred că pisica ta s-a supărat foarte tare pe tine…
    Ce ştim noi despre viaţa şi aspiraţiile pisicilor??!! 🙂


  118. 118

  119. 119
    Ana:

    Mie, mămicuţă. 😀


  120. 120
    1Q:

    Atunci, `ade-n confesionar! 🙂 Ia și-un reportofon.


  121. 121
    Ana:

    Con-fe-si-o-nal! 😈 Reportofonul îl am cu mine mereu. 😀


  122. 122

    Apocrif, spaima şedinţelor… 🙂
    m-ai umilit de tot!
    eu la şedinţele cu părinţii dorm cel mai bine. e cald, un zumzăit continuu, din cînd în cînd mai tresar la cuvîntul „fond„…
    am un carneţel şi un pix pe bancă, întotdeauna şi, de obicei, desenez feţele celor din jur. sau trasez îmbîrligături delicate. sau visez. asta cel mai des.


  123. 123
    1Q:

    🙂 Asta ca să vezi de câte ori am fo p`acolo! 🙂


  124. 124
    1Q:

    andreea,
    Io măcar stau treaz. Smirnă. Mă ridic și în picioare când diriga face prezența. Spun: -- Prezent! și mă așez repede, roșind ușor.


  125. 125
    1Q:

    Diriga e tânără și tare frumoasă. Nici n-aș avea curaj să o contrazic în ceva. Câteodată mai sare câte-o țață cu gura da` o potolim repede, noi, bărbații. Spre binele copiilor noștri.. ce dacă face religie! E bună +++


  126. 126
    Ana:

    Muză,

    Ţi-am spus că te iau cu mine cândva. Tre’ să te upgradez, nu mai merge-aşa. 😀


  127. 127
    Ana:

    1Q,

    Las’ că recuperăm noi. 😀 Îţi fac spovedania din copilărie. Trecem şi de apocalipsa a’ mare aşa. 😆


  128. 128
    Nora:

    1Q! Nu te duuuuu! Am auzit eu că se-ntâmplă lucruri înfricoşătoare acolo! Nu te duuuu! Te duci ca mielu’! Of, că-mi vine să plâng! Mă-nţeapă ochii, mai mult stângul!

    („du” e intenţionat! Zozu, corect e „nu te duce”. Tu să nu te iei după mine!)


  129. 129

    atunci cînd mă conectez la realitatea şedinţei, observ cu uimire că toată lumea spune exact ceea ce trebuie să spună. şi fix cu vorbele pe care mă aştept să le spună. e incredibil! şi atunci, mă culc la loc. 🙂


  130. 130
    Ana:

    Ba să se ia, vezi că te editez de nu te vezi! 😀 Ştie ea de glumă, cum crezi că n-ar şti? 🙂

    1Q,

    Hai la mămica, micuţule, hai… În genunchi! Nu te lua după ea, tu nu. E salomee, n-o asculta. Înfricoşător n-o să fie, doar te voi tara un pic.


  131. 131
    1Q:

    Și vorbește așa de blââând. Mai ales când cere bani pt ceva. Nu mulți. Toți avem câte ceva prin pungă. Cine n-are, îi mai dăm noi, ceilalți mai cu stare. Ghionturi și priviri galeșe, noi, părinții, împarțim cu voioșie. Totu` la comun. Ne ajutăm, ca frații. Cine n-are stare, așa ca mine, stă nițel și pleacă-n ..durerea lui. Să fie bine, ca să nu fie rău. +++


  132. 132
    1Q:

    ..Ascult și mă supun ședinței. Sau e șezătoare?

    Con-fe-si-o-nal?


  133. 133
    Ana:

    Muză,

    La noi, lumea vorbeşte mai mult aiurea. Relativ normali sunt când vor ceva pentru copiii lor. Altfel… De-aia nu poci să dorm. Mă rog, oricum n-aş putea, mă ştii. Cum să vorbească alţii? 😆


  134. 134
    Nora:

    Nu sunt salomee! Sunt ăăăăă… ăăăă…. o bună samariteană!


  135. 135
    Ana:

    1Q,

    Aşa fac toţi fariseii, mămică. Lupi în chiei de uoi. 😀

    Bună? Ca diriga lui P.? 😆


  136. 136
    1Q:

    Intolerantelor! 🙂


  137. 137
    1Q:

    Ana,
    Nu. Ca religia.


  138. 138

    mă doale o uleche. 🙁


  139. 139
    Ana:

    Adică Nora e ca Religia-n şcoală? Înnebunişi? 😈 Nu te mai spală nici apa Vitezdei. Treaba ta, viaţa ta.

    Muză,

    Dacă vorbeşti serios, Audiron, picături. Dacă ai buba, trece. Dacă n-ai, nu-ţi face nimicuţa. E homeopat. Trei picături în fiecare ureche. Dacă nu, ia-o mai uşurel. 🙂


  140. 140
    1Q:

    Ce mă buu-hu-huuu-cuuuuur! Ce, doar io să rămân într-o ureche?


  141. 141

  142. 142
    1Q:

    Nora e profă de Reli?
    E, na! Pe bune?
    Ups!


  143. 143
    Ana:

    Muză,

    Ăla chiar e bun. Sigur că există şi Otocalm sau alte chestii, dar eu zic ce merse la Rada, că tu ştii că noi avuserăm mari sensibilităţi cu urechile. Dar fără săculeţ cu sare grunjoasă încfierbântată în prelabil, nu trece foarte repede.


  144. 144
    Nora:

    Bună la inimă! Am un borcan de miere acolo! Un pandişpan cu vanilie! Un cozonac!

    (soră-mea s-a tâmpit. Maică-mea a lăsat la mine carneţoiul ei de reţete. Şi acum două seri mă sună soră-mea să-i dictez reţete de cozonaci. I-am dictat două. Erau patru. Vrea să facă. De Ajun. Culmea, nu ne omorâm după ei niciuna. Dar vrea să-i miroasă lui David a cozonaci în casă când fac bradul! Clişeul suprem! Şi să-l îndoape cu cozonac cald făcut musai de mâna ei (i-am zis să-şi bage minţile în cap şi să comande!)! Mie cozonacii mi se par un munte al lui Sisif într-ale bucătăriei. Ţin minte cum eu m-am dus la culcare, m-am trezit pe la 7, iar în bucătărie era saună! Abia atunci băga mama cozonacii la cuptor. Îi frământase şi crescuse toată noaptea.)


  145. 145
    Nora:

    1Q: 😆 😆 😆


  146. 146
    1Q:

    andreea,
    N-o asculta!
    Încearcă o târnosanie, o rugăciune, o icoană lipită pe ureche..


  147. 147
    Nora:

    Ce e aia târnosanie?


  148. 148
    Ana:

    1Q,

    Nespoveditule preapocaliptic, nu pricepuşi nimic. Io sunt profă de Religie, deşi am predat numai în facultate, în practică.

    De restul, îţi iei de la Nora. 😀


  149. 149

  150. 150
    Ana:

    Târnosire e atunci când se sfinţeşte o biserică.


  151. 151
    1Q:

    Ana,
    Bine că nu mai ești profă de reli..că făceai reli!
    Îmi închipui la Nora, cele zise. 🙂 Ba chiar sunt credincios +++
    Târnosanie = dedicare sfântă, închinare


  152. 152

  153. 153
    Costelus:

    Nora, cozonac = piine umpluta. Mare scofala!


  154. 154
    1Q:

    Nora:
    Toate vin din ceruri. +++

    „Intru aceasta vor cunoaște toși că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” (Ioan 13,35)
    „Vă spun, că pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala în ziua apocalipsei.” (Matei 12,36)

    Na..


  155. 155
    Nora:

    Costeluş: Ce vorbeşti tu, Franz?


  156. 156
    1Q:

    D-na de reli,
    Parcă a-nceput să-mi placă!
    E bine să faci reli..


  157. 157
    Nora:

    1Q, ce-ai cu mine? 😥 😥 😥

    Dac-o respect pe prima, se pune? 🙂 Că sunt ucenici ai Lui pentru care am mare dragoste! 😀


  158. 158
    1Q:

    Așa răspunde P, când nu știe o întrebare (evident, acasă).
    -- Dumnezeu știe!
    Și gata. Pot să-i reproșez ceva?


  159. 159
    Nora:

    Ce răspuns de om mare! Câţi ani are P?


  160. 160
    1Q:

    Nora,
    Orice se pune mieluța Domnului,+++ cât timp faci mătănii și baie în apă sfințită. Pt mine e sufi apa de gură, că-s spurcat rău. Mă știe diriga lu` P. Cre` că-i dă note de 10 și de frica mea.


  161. 161
    1Q:

    12. Da` pe 4story se dă de 16. Cică pt iubite, că nu l-ar băga-n seamă dacă le zice adevărul.


  162. 162
    Ana:

    Scuze, am ieşit niţel.

    De la ce vine a târnosi? E un cuvânt slav, ca majoritatea celor din jargonul specific, dar asta tu ştii. Cred că în forma în care l-ai dat tu înseamnă, mai degrabă, bucăţelele mici pe pânză îmbibată cu ceară, care se taie din pânza cea mare, necesară ritualului de sfinţire a bisericii. Drept este că am asistat o singură dată la o sfinţire de acest fel, însă n-am avut, evident, acces la ritualul în sine, am primit doar bucăţelele de pânză, la final, ca toată lumea. A, şi am trecut prin altar, fiind singura dată când femeile au voie să calce în altar.

    1Q,

    N-auzişi că n-am predat decât în practică? Şi-am făcut materia asta cu părintele Galeriu.


  163. 163
    Ana:

    1Q,

    Nu vrei tu să nu-i mai spunem noi copilului doar cu iniţiala? Are un nume aşa de frumoooos. Te rog. 🙂


  164. 164
    1Q:

    Auziși mică-meo, auzișidracu, doar nu-s surd de ambele urechi.
    Și, kumfu? de ce n-ai profesat mai departe?


  165. 165
    1Q:

    Bine. Silviu. Nu-i place P.


  166. 166
    1Q:

    Auzii..cică e corect. Na, dacă n-aud bine!


  167. 167
    Ana:

    Eu te-am rugat pentru extensia lui P. El nu citeşte pe-aici, ca alţi copii. 😀 Silviu nu-mi place mie. Dai P.-ul integral?

    N-am profesat nici cealaltă specialitate fiindcă nu am propensiuni de pedagog. Am sperat şi crezut c-o să, dar, în practică, mi-am dat seama că pedagogia nu e pentru mine, adică şcoala românească se poate lipsi cu mare uşurare şi bucurie de mine. Şi gata. Nici ca asistentă n-am vrut să rămân, mă rog, în primul an, postul era de preparator. Mi se pare chiar înfricoşător să predai studenţilor. Dar să ştii că, la o bătrâneţe mai înaintată, nu exclud asta. Încep să mă profesoresc, cu vremea. 🙂


  168. 168
    1Q:

    Aha, k, niciodată nu e prea târziu. O să mă înscriu la teologie. Popă mă fac. E o meserie de viitor. Mai ales după apocalipsa asta..

    Ete, că nu vreau io. Tu știi cum îl cheamă, cine ar mai vrea? Să-și lumineze fața!


  169. 169
    Ana:

    Bine, îi voi spune Pavel. Că tot te faci tu popă. 🙂


  170. 170
    1Q:

    🙂
    Spune-i! O să te spuu-un..


  171. 171
    Ana:

    S-a făcut… lumină. Pavel. Ori vrei Saul, nechematule? 🙂


  172. 172

  173. 173
    1Q:

    Mai încearcă. Să vedem dacă-i plașe vreun sfânt.


  174. 174
    Ana:

    Nu, m-am decis: Saul, ca înainte de epifanie. Aşa rămâne. 🙂 Deşi nici Chefa nu era rău. 😉


  175. 175
    1Q:

    Doar dacă ești judice Conti.


  176. 176
    Ana:

    Nu. Nu Conti. 😉


  177. 177
    1Q:

    giudice, mai caracatițic.


  178. 178
    1Q:

    Cum zici tu. Samuela? 🙂


  179. 179
    1Q:

    Goagălu`, na! Să trăiască! Să nu mă bănuiești de răspopeală.


  180. 180
    Nora:

    Ce semnifică pânza, bucăţelele etc?


  181. 181
    1Q:

    Feriți-mă de filistenii bătăuși, că vă las în pacea Domnu-lu-ui! Pistolului să ne rugăăăm! +++ Peace with voi!
    Pis..pis!


  182. 182
    1Q:

    Nora:
    Jertfa. Carnea din Trupul Sfânt. D`astea..


  183. 183
    1Q:

    E un ritual sfânt.
    2 mătănii pt răspuns, că nimic nu e gratis, mireană e.pistolară!


  184. 184
    Nora:

    Să zică Ana. Tu cine ştie ce bazaconii-mi spui! 😛


  185. 185
    Ana:

    1Q,

    Era să zic Chapeau!, da’ o zbârcişi la final, să nu care cumva să creadă cineva că… 🙁


  186. 186
    Ana:

    Nu, Nora, a zis bine el, le ştie foarte bine, dar simte nevoia să se dezică public, chestie pentru care va primi câteva scatoalce de la mine în curând. 😀 Pe viu.


  187. 187
    1Q:

    Cum s-ar zice, planificat. Să nu se zică..că..
    na! ce-ar mai fi fost!

    🙂


  188. 188
    Nora:

    Aham. Merci, 1Q, eşti dăştept, dă-te-ncolo!


  189. 189
    Ana:

    Termină, părinte, că nu mai suntem în primele secole, să desenăm peşti în loc de cruci. Nu te-aleargă nimeni să te răstignească pe lemne patibulare. Eşti cine eşti şi gata. Blagosloveşte…


  190. 190
    1Q:

    Aș fi fost bun de prof de reli..
    Ce mai distram copiii! Clovnerie divină aș fi făcut.
    Că sunt f stresați de programa asta școlară, cât și extracuricumsemaizice.


  191. 191
    Ana:

    Nu se zice, doar se spune. 🙂


  192. 192
    1Q:

    Hai, gata. V-am dat câte-o bulină la fiecare. Vin nu mai am, că-l beuidracu.. ș-așa nu sunteți proalcoholici.

    Și plecdracu-n sihăstria mea, că m-ați turmentat cu laudele! ptiu..iar m-am înroșit! de la ce-o fi?


  193. 193
    Ana:

    Pojar sau răpciugă. Tre’ să văz în ochi.


  194. 194
    Nora:

    Andreeeeea, te mai doare urechiuşa? Mie mi-a trecut, să ştii.


  195. 195
    Ana:

    Da’ aveaţi dureri împărtăşibile? 🙄 Ţie cu ce ţi-a trecut?


  196. 196
    1Q:

    Ana,
    Ambele.

    S-aveți bafta de noroc!
    Vă pup părintește, pe fruncea lătăneață!
    `ade, pe rând, taică, pi rând!
    `ca-le-ar taica, de cârlane! Mi-a mai crescut corazonu`..


  197. 197
    Nora:

    Pe mine m-a durut acum o săptămână şi. Mi-a trecut de la sine. Cred că a răcit puţin. (mă spăl pe cap şi plec cu părul ud. Şi na, atunci era şi lung.)


  198. 198
    Ana:

    E, stai! Nu exagera cu binecuvântările, să mai rămâie şi la hăilanţi enoriaşi. 🙂 Apropo, numele meu fix enoriaş înseamnă. 😆 Nu, nu Ana, celălalt.


  199. 199
    Ana:

    Mda, era şi iarnă săptămâna trecută. Poţi să încerci şi săptămâna asta, că urechea eliberată de păr e mult mai bine expusă la intemperii. Mda, şi tu vrei bătaie, iar eu sunt generoasă… 😀


  200. 200
    Nora:

    Acum se usucă repede. 😀 Înainte, îl prindeam şi când îl desfăceam seara, era ud-ud la ceafă.

    (Zozu! Să nu faci ca mine! Acum ceva timp a trebuit să mă duc la doctor, să iau pastile! Din cauza asta! Mai aveam puţin şi-mi făceau injecţii ceea ce eu urăsc!)


  201. 201
    Ana:

    Hmm… Exces de bătaie îţi trebuie.

    Zozu, din cauza istoricului urât şi întins pe aproape doi ani cu otitele, nici nu-şi spală singură părul. I-l spală mă-sa fiindcă ea e ocupată să-ţi ţină degetele bine înfipte în urechi. Nicio picătură de apă n-are voie să pătrundă, iar degetele copilului pot face asta mult mai eficient decât orice variante de dopuri cu silicoane. Şi căştile de la mare au fix acelaşi rol.

    Zozului i se usucă părul cu aer cald, nu există varianta sauvage prin interior sau exterior. Iar Zozu mai are şi varii dispozitive de apărare a urechilor. Dacă vrei să-i mai albeşti un fir de păr mă-sii, atunci e musai s-o pui pe Zozu să facă una dintre următoarle afirmaţii:

    1. Mami, începe să mă mănânce…
    2. Mami, mă doare urechea.

    Şi gata. Se intră în stare de necesitate.


  202. 202
    Nora:

    Ştiu, ştiu, ziceam pentru când o fi ca mine şi s-o spăla singură pe cap. 😀


  203. 203
    Ana:

    A, da. 🙂


  204. 204
    Edle:

    Stie sa inoate, Ana? Ii place in apa?


  205. 205
    Ana:

    Doamne, chiar m-am tâmpit!

    Nu i-am zis lui Gelu la mulţi ani. Chiar zilele astea mă gândeam pe unde-o umbla.

    La mulţi ani, Gelu! 🙂


  206. 206
    Nora:

    E ziua lui? Sau îi zici aşa, de Sărbători?


  207. 207
    Ana:

    O, Dana! Mă mir că mai ştie pe uscat. Scorpion, na. 🙂

    Mâncai un bombon şi-mi amintii de Andi, cum a reuşit el performanţa de a termina o bomboană Raffaello în aproximativ două ore, la fiecare deschidere de uşă luând câte-o fărâmă. Fix la asta mă gândeam acum. 😆


  208. 208
    Ana:

    De Sărbători, că l-am văzut de dimineaţă, în fugă, şi apoi m-am luat cu altele, vorba lui Fumurescu, şi-am uitat să-i răspund. 🙂


  209. 209
    +:

    „Am văzut la teveu un popic cum bătea un copil (e chestia aia cu bătaia e ruptă din rai) pt nu-ș` ce motiv. Mă urcam pe școală și săream pe el, dacă ar fi predat la șc. lui P.”

    Să nu uiţi paraşuta!


  210. 210

  211. 211

    Nora, mă mai doare. că fu frig rău şi şi eu umblu cu capu gol. gol pe dinafară. de asta mi-am pus şi broboadă, dar numai în poză.
    unchiule, parcă-parcă te dai pe brazdă cu muzica… 🙂


  212. 212
    Edle:

    ( 😆 Venea, inspecta un pic terenul, lua o firmitura si pleca.)

    Tre’ sa se pazeasca bine atunci. A patit-o si Robbie. De atunci mai rarut cu piscina.


  213. 213
    Ana:

    Andreea,

    Dar de ce faci (şi) tu prostii premeditate? 🙄

    Îţi cumperi o căciulă. Acum!


  214. 214
    Nora:

    De fudulă! Cum de ce?!

    Eu de ce crezi?

    Nu-mi place de mine cu căciulă. Pălărie mai port când şi când…


  215. 215

    fudulă de-o ureche. 🙂

    ce cuvînt!


  216. 216
    Ana:

    Doamne, miluieşte-le! Cu căciuli… iarna.


  217. 217
    Nora:

    Andreea, nu zice „Hop”! Acum, acum, ne trânteşte un album Ramstein în cascadă! Heavy rotation!


  218. 218

    fantastice chestiile astea. nucile caju. mmmmmm…


  219. 219
    Ana:

    Muză,

    Avem gusturi comune? Avem, inspiratoareo. 🙂


  220. 220
    Costelus:

    Cui ii pasa pe strada daca aveti voi caciuli in cap sau nu? Sa fi fost vorba de o fusta scurta, poate.


  221. 221

    mda, dar mi se pare că au milioane de calorii. cam aşa ceva…


  222. 222
    Ana:

    Costeluş,

    Eu pricep fudulia lor, chit că n-o aplic. Tu nici n-o pricepi, bro. 🙂


  223. 223
    Ana:

    Muză,

    Păi, sunt caloriile lor, nu ale noastre. 😉


  224. 224

    şi mai e ceva ce-am descoperit de curînd. muguri de pin. iaaaamiiiii!


  225. 225
    Nora:

    Şi, Costeluş, învaţă naiba să te uiţi şi tu la o femeie din cap până în picioare! Tu când erai mic desenai doar trunchiul oamenilor? 😆


  226. 226
    Edle:

    Si fisticul. Mmmm.


  227. 227

  228. 228
    Nora:

    Nici nu cumpăr de-astea. Să n-aud. Dacă le am în preajmă, nu mă las până nu le termin. Mă dezgroapă oamenii peste trei zile după un morman de coji, eu, palidă, zăcând fără suflare… 😆


  229. 229
    Ana:

    Nu, Nora, doar buricele. 🙂

    Dana,

    Daaaa, dar îl desfaci tu? 🙄

    Muză,

    Să-mi dai şi mie, n-am gustat. Iubesc migdalele.


  230. 230
    Nora:

    Muzo, mă tăiai singură, daaaa? Îmi dădui şi trei palme mititele!


  231. 231

    fisticul e o dragoste mai veche. 🙂 are părul alb. un pic de burtă, chelie… 🙂


  232. 232
    Nora:

    Ana: 😆 😆

    Eu oricum vreau unul care să admire şi pământul pe care păşesc. 😆 Şi dacă e noroi, şi ţărână, şi dacă e un covor de peturi şi chiştoace, el tot mut să fie! 😆

    Cum se chema cartea aia mişto „Pământul de sub tălpile ei”. 😀


  233. 233
    Costelus:

    Da, bine ca va preocupati de caloriile din nuci, dar nu si de alea din zahar, cola etc.

    Eu vorbesc de umblat sanatos… Am fost pe munte acu’ 3 saptamini, am transpirat si fesul mi-a inghetat bocna. Cica si gheata tine cald si apara si de vint. 😀


  234. 234
    Ana:

    Nora,

    Nu ştiu cartea, dar mi-amintişi de răzbătutele versuri ale lui Nichita Stănescu, alea de încep cu Iubito, dacă te-aş prinde…. E, nu, că nimeni nu mi le poate face aşa cum mi le fac eu. 😆


  235. 235
    Edle:

    Ana, eu, eu, si nu numai pentru mine, ca mai am doi iubitori. 🙄


  236. 236
    Ana:

    Costeluş,

    Fesul n-a îngheţat, ci miezul lui. Nu te mai uita la fes, e plin de calorii, în sânge ai cola şi transpiri trestie de zahăr, dacă nu chiar sfeclă. Ce să mai, eşti o oroare încarnată… 😆


  237. 237
    Costelus:

    Pai asa fac, privesc imaginea de ansamblu. Incepind de la picioare.


  238. 238
    Ana:

    Dana,

    Egoistooooooooooooo!


  239. 239

    păi din astea nu pap, Costeluş. deloc. zahăr doar în ciocolată, pentru că, da, nu pot renunţa la ea. nu pot. şi gata.


  240. 240
    Nora:

    Cred c-o am. E a lui Rushdie. Ţi-o dau dacă vrei. Şi dacă dau de ea. Ştiu că am împrumutat-o, nu mai ştiu dacă mi-a fost returnată. Îl trimit pe Costeluş după ea. 😆 😆


  241. 241
    Costelus:

    Nu transpir zahar, ca nu maninc zahar. Uite acuma beau un ceai cu ceva stevie. Cred ca v-am zis de stevie, asa-i?


  242. 242
    Ana:

    Vezi tu, Costeluş, muică, e momentul să-ţi ridici selfăstimu’ şi să ridici capu’ din pământ. Picioarele coronat opus, little boy. Retina ta nu funcţionează corect, răstoarnă aleatoriu. 😆


  243. 243
    Edle:

    ? Si eu care ma laudam acum ca fac acte de caritate. 😆


  244. 244

  245. 245
    Ana:

    Nora,

    Vreau, da’ nu te omorî cu căutatul. Când ţi-o sări-n ochi. Mai am ceva Diaz, până una, alta.

    Costeluş,

    Nu, da’ de când am mâncat friptură de ştevie la grătar, nu mai pot fără ea. Zi cu ceaiul. E returnabil şi ăla? 🙄

    Dana,

    Îmi desfaci şi mie doi-trei fistici? 🙂

    Muză,

    Vreau cozonac.

    Val,

    Tu pe unde eşti? Că noi mâncăm. Pin, caju, fistic, migdale, ciocolată şi ştevie. Vii? 🙄


  246. 246

  247. 247
    Costelus:

    Nu ma, nu-i stevie de-aia de primavara! E o planta braziliana din care se extrage un indulcitor puternic, fara calorii si fara efectele alergice ale zaharului. Avantajul mare al steviei e ca totul e natural, nu va ginditi la prostii gen aspartam. Se gaseste de cumparat si in Romania.

    http://www.nowfoods.com/Foods/Better-Stevia/What-Is-Stevia/

    Nimic nu stiti! 😀


  248. 248
    Ana:

    N-ai, faci! Eşti fumeie serioasă, cum adică n-ai? N-ai încă. 😈


  249. 249
    Edle:

    Pentru tine desfac 10.

    Azi am party la scoala. Cu vin rosu si ciocolata. Si lumanari. Asa mi-au zis. 🙂


  250. 250

    eu sînt la cură, Ana. 😆


  251. 251
    Ana:

    Costeluş,

    Vezi ce-nseamnă să n-ai diacritice? Nu te înţelegi cu oamenii. Dacă le-aveai, nu mai mijloceam eu pentru tine de o viaţă pe lângă fete. Diacriticele adecvează, să ştii. 😀


  252. 252

    nu ştiu să fac. sînt o… o… o…


  253. 253
    Ana:

    Val,

    Da? Nu mi s-a părut, dar mă rog… 😆

    Dana,

    Te rog să precizezi că la şcoala ta, nu a copiilor, să nu creadă lumea că societatea germană se secularizează ireversibil în preajma Crăciunului. 🙂


  254. 254
    Ana:

    Muză,

    O doamnă. Doamnele nu fac dozănaci. Las’ că fac eu. La şi cu mama.


  255. 255
    Edle:

    😳

    La scoala mea de adulti, sigur ca da.

    Zozu, tu stii ca eu fac cursuri de germana, nu?


  256. 256
    Ana:

    Dana,

    Aşa, de adulţi seculari. 😉 Nu i-ai spus că faci cursuri, cred. Dar v-a auzit vorbind pe voi şi pe Val.


  257. 257
    Nora:

    Costeluş, ce draci să fac cu ea? Nu îndulcesc cafeaua, nici ceaiul. Am zahăr brun în casă, doar pentru musafiri.


  258. 258
    Costelus:

    Cine vrea cozonac? Am gasit doar o felie, stiu ca mai aveam poze.

    http://img12.imageshack.us/img12/679/img0926dk.jpg


  259. 259
    Costelus:

    Nici prajituri nu faci, niciodata?


  260. 260
    Nora:

    Nu-mi spune că l-ai făcut tu! 😀


  261. 261
    Ana:

    Eu aş vrea, Nora. Că m-am săturat deja de miere. Deşi tot o iubesc. E o relaţie de du-te-vino cu mierea. Aş mai ierta-o o vreme.


  262. 262
    Nora:

    Eu? Nu. Nu ştiu. Doar clătite! Dar aş face, cred, într-o zi…

    Dar nu cred că poţi folosi la prăjituri înlocuitor de-ăla.


  263. 263
    Costelus:

    Daca mai pun si-o alba-ca-zapada, chiar iau bataie, nu? 😀 😀


  264. 264
    Costelus:

    Nora: ba da. Serios.


  265. 265
    Ana:

    Eu vreau cataif, Costeluş.


  266. 266
    Edle:

    Alba-ca-zapada stiu si eu sa fac. 😛 Sau, in fine, stiam. 🙄


  267. 267
    Ana:

    Dana,

    Serios? Păi, aia nu e floare la ureche. Ia să mă-nveţi şi pe mine. Fac cu Nora. 😀


  268. 268

    pornirăm de la caju. 👿
    caju creşte în copac! 👿

    nu trebuie să faci nimic!
    doar să-l culegi! 👿


  269. 269
    Edle:

    Si mai faceam o prajitura cu foi, cu crema caramel si glazura de ciocolata. 🙄 Am zis faceam, crezi ca mai tin minte retetele? 🙂


  270. 270
    Ana:

    Muză,

    Da, milostivă cocoană, săru’ mâna! Acu’-l culeseşi? E proaspăt?


  271. 271
    Ana:

    Dana,

    E, le aflăm noi. 😉


  272. 272
    Edle:

    Da, exact, Andreea.

    Curmalele va plac? Asta mananc eu acum.


  273. 273
    Nora:

    Andreea: 😆 😆 😆


  274. 274
    Nora:

    Hm, o să râdeţi, dar mie dintre fructele astea deshidratate, cel mai şi cel mai mult îmi plac prunele. 😀 Restul mi se par prea dulci. Prunele parcă păstrează şi ceva acrişor.


  275. 275

    aşa, bravo, ce fete cuminţi! 🙂


  276. 276
    Edle:

    Sunt foarte dulci, asa e. Dar am chef de ele uneori. Prunele nu-mi plac de niciun fel.


  277. 277

    nu rîdem. şi mie. prunele şi apoi merişorul. cranberries. şi stafide. dar cînd mănînc stafide, îmi vine să strănut. foarte curios.


  278. 278
    Nora:

    😆

    Mie, după ce fumez, dacă mănânc un măr, mi se pare că are gust de unt. 😀 Tot o bizarerie.


  279. 279
    Costelus:

    Da, n-am gasit cozonacu’ ala, s-o fi mincat si poza 😀

    Luati altceva

    nori

    Cataif chiar n-am mincat niciodata. Da’ de facut, m-as baga.

    (Nora: ce dimensiuni pui la imagini cind faci embed?)


  280. 280

    🙄 voi vorbiţi de fructe pe frigul ăsta? mă rog, poate doar ca desert.


  281. 281
    Nora:

    Tot felul de dimensiuni, dar nu mai mari de 490 pe lăţime.


  282. 282
    Costelus:

    Recomand prunele verzi cu lapte si iaurt.


  283. 283
    Nora:

    Cred că se face foarte greu. Şi cred mereu că sunt secrete la prăjiturile astea arăbeşti inaccesibile nouă, păgânilor. 😀

    Val_one: eu am şi acum prune. Proaspete, nu uscate. Bune, bune. Din ţara prietenă Chile! (cred) 😆


  284. 284
    Ana:

    Curmale. Vreau curmale.

    Vă rog să-mi daţi voie să completez textul Zozului, că acum îmi amintii de la ce-a pornit ideea lui. O să citez din Zozu, aşa că va fi ca şi cum ar scrie ea.


  285. 285

    nu-mi spune că din alea mari şi rotunde! că n-au nici un gust aleaaaa! 😥


  286. 286
    Costelus:

    Nu maninc fructele uscate pentru ca au foarte multi conservanti. Doar nu credeti ca mai usuca cineva prunele cum faceau bunicii?

    Greu, foarte greu 😀 Cozonacu’ sa stii cit de greu se face!


  287. 287
    Ana:

    Nu, din alea colţoase, ca săbiile din Oman. 🙂 Sau ca…


  288. 288
    Costelus:

    Ca ce, mami? 😀


  289. 289

    rotunde. sferice. cam cît piersicile. brrrr. am mîncat una şi am plîns. parcă mîncam carton.


  290. 290
    Ana:

    Ca muza. 😳 Da’ ea crecă se referă la prune, eu, la curmale, cine să ne mai înţeleagă?

    Văzurăţi completarea? 🙄


  291. 291

    ba da. dar de încălţăminte nu zice nimic? 🙄


  292. 292
    Ana:

    Val,

    Nu. I-a scăpat asta. 😆


  293. 293

    adică eu sînt colţoasă. biiiiiiine…


  294. 294
    Ana:

    Am zis colţoasă, nu colţuroasă, da?


  295. 295
    Costelus:

    Ceai returnabil, acum am vazut! 😀 😀

    De-acuma la asta va ginditi cind ma vedeti.


  296. 296
    Ana:

    Costeluş,

    😆


  297. 297
    Jaco Pastorul:

    Incep sa ma gandesc foarte serios sa initiez un grup de presiune asupra guvernului sa infiinteze Oficiul pentru Protectia… Producatorilor si Comerciantilor!


  298. 298

    da, da! hoţilor! şnapanilor! nu vă mai ajunge cîştigul!
    vreţi să vă îmbogăţiţi pe spatele nervilor noştri slăbiţi. slăbiţi ca elasticul izmenelor lui Costeluş!!
    nu ştiu cum de vă mai rabdă Ăl de sus!
    arde-v-ar focu să vă ardă!!


  299. 299
    Costelus:

    OPPCI.

    Ghici de la ce vine I-ul.


  300. 300

    Jaco, eu aş. include şi vînzătorii la această necesitate de protecţie. 🙄

    sau măcar Vînzătoarele de Articole de Îmbrăcăminte. 😆


  301. 301
    Zozu:

    Bună seara! 🙂 Am venit! 🙂


  302. 302

    bun venit, Zozule, bună seara. de lecţii nu te întreb, ştiu că sînt gata. 🙂
    acum pot să-ţi spun cît mă bucur că ai revenit, aseară era prea tîrziu pentru mine. 😉

    şi, cu incălţămintea te-ai hotărît, tot Makebei i-o laşi cînd îţi rămîne mică? 🙄

    (scrii tot mai bine cu fiecare text, observ eu. 🙂 )


  303. 303

  304. 304
    Zozu:

    Adica ei i-o las toată. 😆


  305. 305
    Zozu:

    Jaco,

    Am pus-o pe Makebi să se uite la cursul de deschiderea uşii. Mulţumim! 😆


  306. 306
    Zozu:

    Ce mai faceţi? 😉


  307. 307

    acu` nu zic să încerci aşa ceva cu Makebi, aşteptă şi tu vara, să nu răcească: 🙂


  308. 308
    Zozu:

    La mulţi ani, Gelu! Îmi place foarte mult de fiica ta, Monica. 🙂


  309. 309

    ce vioaie eşti, Zozu, la ora asta! 🙂
    eu mor de somn şi mi se-mplecitesc cipioarele. şi detegele. au, au!


  310. 310
    Morringain:

    Sal’tare, gasca 🙂

    Cozonac ati vrut, cozonac aveti:

    PS. Chestia aia cu biletele o faceam si noi la scoala. Ce cosmar… bine ca nu mai tre sa o fac 😀


  311. 311
    Zozu:

    Andreea,

    Nici eu nu sunt prea vioaie. Am cam obosit. Mâine am câteva ore doar şi e bine. A venit tati şi mi-a adus cadouri şi am şi o carte frumosă pe care m-am apucat să o citesc. Am şi parfum, am şi rochiţă şi o bluză cu mneci cu dungi şi faţă de iepure cu bot în relief. 🙂

    Morringain,

    Prinţesa se uită la televizor? Makebi fuge de el la fel ca mami. 😆 Am primit cercei frumoşi de la Karina, să ştii. Şi moş de ciocolată, dar a uitat că eu nu mănânc ciocolată.


  312. 312
    Morringain:

    @Zozu: pai stii, pisicile seamana cu stapanii. Noi nu fugim de televizor 🙂 e drept ca de aproape opt ani e numai pe desene animate 🙁


  313. 313
    Zozu:

    Andreea! Cipioarele. 😆 Când eram mică ziceam colamandă în loc de telecomanda. 😆


  314. 314
    Zozu:

    Morringain,

    Pisicile chiar plâng? Asta mică avea mai devreme lacrimi în ochi chiar daca n-avea şi motive. Poate plange după mama ei?


  315. 315
    Zozu:

    Mi-a zis mami că tati e foarte priceput la cadouri şi mereu a fost asa. Ea spune ca el face cele mai frumoase cadouri şi cele mai potrivite ca se gândeşte mult şi caută mult şi e foarte atent la ce-i place şi i se potriveste omului. Zice că el nu greşeşte niciodată la cadouri. 🙂


  316. 316
    Morringain:

    Nu stiu, Zozu, eu chiar am avut multe pisici si n-am vazut una sa planga pana acum 🙂


  317. 317
    Zozu:

    Si mami zice ca alea nu sunt lacrimi, dar mie mi-a fost frica să nu fie suparată ea de ceva si de-aia să plangă. Au ele ochii aşa mai umezi?


  318. 318
    Morringain:

    Cateodata, Zozu 🙂


  319. 319
    Zozu:

    Acum merg la culcare ca ma cheama mama. Noapte buna tuturor! 🙂 Vorbim mâine, pa, pa.


  320. 320
    Morringain:

    Noapte buna, Zozu 🙂


  321. 321

  322. 322
    Seva Tudose:

    Zozo,

    știu că ești plecată cu mami* la bunici,cui ai lăsat-o pe Makeba,să nu îmi spui că ai luat-o cu tine,că nu te cred ? Na, că te-am prins !


  323. 323

    Seva, pentru că nu ştiu cînd poate Zozu să-ţi răspundă, îţi spun eu că a luat-o şi pe Makebi în vacanţă.

    cum s-o fi lăsat acasă sau la altcineva? 🙄
    de-ai şti ce-o iubeşte… 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *