Mama India

Îmi amintesc de femeia cu unsprezece copii căreia i se spunea mama India. Pe vremea aia, nu ştiam mare lucru despre indieni. Doar că sunt mulţi. A, şi mai erau, în colecţia BPT de Poveşti nemuritoare, multe istorisiri frumoase din locurile alea. Şi cam atât.

Acum, cât am stat în Italia, am fost multă vreme printre ei. Prima cunoştinţă pe care mi-am făcut-o pe aeroportul din Veneţia a fost Shanoo, o indiancă frumoasă şi caldă, o făptură cu o feminitate discretă, însă prezentă. Am stat mult împreună. M-a surprins, cu o zi înainte de plecare, scoţând din trollerul cel mic şi bej, şi eu aveam unul, dar roşu, pe care-l căra, ca noi toţi, de altfel, în fiecare zi la târg, pentru a fi umplut cu media kits, o carte cu nişte coperte minunate: un amestec de structuri textile diferite, cu motive şi simboluri indiene, o splendoare. Mi-a spus că l-a pus acolo de dimineaţă, că nu ştia pe la ce oră ne întâlnim şi să fie sigură că-l are cu ea când va da de mine.

Nu ţin să vă detaliez ce am simţit, vă spun doar că m-am simţit frumos. Shanoo mi-a spus că e un jurnal, eu mi-am trecut mâna peste ambalaj, dar nu l-am desfăcut. Era foarte târziu, seara, iar eu îi înnebunisem deja pe toţi cu faptul că noi nu avem cum ieşi deloc din program, iar eu nu-i pot lua nimic fetei mele şi-o să ajung să cumpăr ceva, în fugă, din aeroport. Ceea ce, in extremis, am şi făcut. Aşa că i-am spus lui Shanoo că-i voi face Radei cadou jurnalul, mai ales că mă înnebunise de cap înainte de plecare fiindcă şi-l rătăcise pe unul dintre ale ei, cel mai important, cel cu lacăt. Acasă, când Zozu l-a desfăcut, am observat că hârtia jurnalului era făcută manual.

Ne-am uitat noi două şi-n magazinul de la Sheraton, dar n-am găsit nimic pentru copilă, nimic s-o încânte. Apoi, l-am rugat pe Nino, italianul care a avut mare grijă de mine când mi-a fost rău, un fel de chelner-recepţioner-amfitrion, să-mi dea un suc de portocale şi un termos mare cu apă fiartă, să urc în cameră şi să-mi fac ceaiuri şi bagajele.

Nu v-am spus până acum, dar în domeniul serviciilor, atât în Elveţia, ţară pe care o vizitez în fiecare an de ceva vreme, cât şi, observ acum, în Italia, ceea ce numim noi oameni în vârstă sunt angajaţii de bază. În Elveţia, sunt chiar oameni în jur de 70 de ani, adică şi peste. Şi sunt gazde minunate, oriunde i-ai întâlni. Iată că şi la Padova s-a întâmplat la fel. Nino, Guido şi ceilalţi erau nişte domni spre 60 de ani care înţelegeau din ochi cam ce vrei. Eu n-am mâncat la hotel decât ce i-a inspirat faţa mea să-mi dea. Exact asta le spuneam, iar ei greş n-au dat, indiciul meu fiind unul singur: fără carne.

Micul dejun era un spectacol interetnic. Indienii coborau în costume Armani, cu cravate înnodate ferm sau nu prea, cu multe inele din aur galben pe aproape toate degetele, bărbaţii, da?, inele cu pietre tăiate caboşon, şi vorbesc acum despre safire, rubine şi smaralde, nu semipreţioase; diamantele nu le plac, sunt spelbe. Las’ că şi eu le consider la fel. Aşa, deci la patru ace erau aceşti domni, dar în picioarele goale, adică labe nude în papuci din ăia cu un deget. Femeie în delegaţia lor era numai Shanoo; ea se îmbrăca casual-sport. Într-o dimineaţă, am văzut un domn cu ochi înguşti, trebuie, după faţă, să fi fost din vreuna dintre fostele republici sovietice, n-aş putea să vă spun din care, îmbrăcat într-un costum fin, cu o cravată de mătase, decorată cu norişori bleu şi aurii. Sigur că n-am schiţat niciun gest, doar nu vă imaginaţi că mi-aş fi permis să râd. Treaba e că, în timp ce-mi beam cafeaua, ochii mi-au ajuns sub masa lui şi i-am văzut încălţările; nişte ciocate din piele de aligator de Louisiana, cu ţinte multe şi mari, până aproape de genunchi. E, ăla a fost momentul în care am decis că-mi beau totuşi cafeaua afară.

Apoi, Shanesh, deşi văd c-am scris cam mult. Un om cu nume şi înfăţişare de elefant. Să n-o luaţi cumva altfel decât ca pe-o chestie amuzantă, îmi plac mult pachidermele, pentru blândeţea lor. Shanesh a făcut o pasiune pentru mine: voia să se asigure mereu că am tot ce-mi trebuie, că-mi place mâncarea, că mă simt bine. Eu i-am mulţumit cât pentru zece vieţi. Omul era ultraatent, nu enervant, deşi, uneori, recunosc, pe mine mă exceda, dar asta numai fiindcă nu sunt obişnuită cu aşa de multă atenţie şi, oricum, nu din partea unui străin. Pe urmă, băieţii din Toronto, de la revista de lux de-acolo, care-şi uitaseră cărţile de vizită acasă. Doi homosexuali foarte de treabă, unuia dintre ei plăcându-i să-şi atingă des interlocutorul în timpul conversaţiei, dar asta numai dacă era femeie, adică eu, că restul fetelor erau cam rezervate, îndeosebi rusoaicele. Dar eu i-am cultivat pe băieţii cei veseli, fiindcă erau foarte deschişi şi extrem de agreabili.

Şi mi-a mai plăcut mult o chinezoaică din Shanghai, Jessica pre numele ei, că, spune ea, generaţia tânără poartă adesea astfel de prenume. De multă vreme n-am mai văzut la o femeie de 24 de ani puritatea unei fetiţe de 4 ani. M-a impresionat Jessica; era aşa timidă încât nici nu îndrăznea să-şi ia singură mâncare la recepţii. O lăsam cu Shanesh şi mă duceam şi-i aduceam câte ceva din tot ce era pe-acolo, să aibă de unde alege. Mânca fix cât un colibri şi mulţumea cât toată ţara ei.

Hai, că m-am întins prea mult. Dacă mi-oi mai aminti ceva, mai scriu altă dată.

Foto: Andrei Cartas

790 comentarii la “Mama India


  1. 1
    Ana:

    Gata, aveţi loc de joacă nou. 🙂


  2. 2

    stăi, să citesc mai întîi şi pe urmă vin cu ursuleţul.


  3. 3
    Adrian:

    Super text! Ana, ne dai voi sa ne desfasuram si aicia?


  4. 4
    Ana:

    Adrian,

    Ăsta-i supertext?! 🙄 Mă dau cu capu’ de scările Casei Presei! 🙁

    De-aia l-am scris, ca să fie loc de dezbatere în subsol.


  5. 5
    Nora:

    Mi-au plăcut oamenii din textul tău. Sunt coloraţi. 😀


  6. 6
    Ana:

    Nora,

    O, da! Foarte. 😆


  7. 7
    Nora:

    Cum zicea şi profa mea de arabă: „prin părţile alea, kitschul înseamnă cu totul şi cu totul altceva. Nu plecaţi la drum cu prejudecăţi şi nu faceţi comparaţii anapoda”.


  8. 8

    pentru mine, imaginea tip a indianului se suprapune peste cea a nebunului 🙂 din Petrecerea. aşa e? sînt binevoitori pînă la exasperare şi niciodată nervoşi? ar fi frumos…


  9. 9
    Nastasia:

    Atunci n-o să râdeţi de leii de pe soba mea? Sunt trei lei de faianţă, cam de 20x30 cm, pe care i-am găsit aici, pe soba de teracotă în care fac foc cu lemne, în ciuda centralei. Fiu-meu, care mă ştie alergică la bibelouri, m-a întrebat, curios şi amuzat, ce am să fac cu ei. I-am contemplat, m-am gândit că stau acolo de atâţia ani, că cine i-a pus, i-a pus cu drag şi am hotărât că rămân la locul lor. Fiu-meu i-a declarat lari sau penaţi şi acum ni-s dragi şi contăm pe ei să ne ocrotească.


  10. 10
    Ana:

    Nora,

    Profesoara ta deşteaptă muiere mai este. 🙂 Orice legătură de acest fel ar fi mult prea primejdioasă.

    Andreea,

    Da, aşa sunt. Nu se enervează niciodată, sunt foarte binevoitori, atenţi, plini de solicitudine. Shanesh m-a sunat într-o seară, m-am speriat cumplit fiindcă ăştia de la Sheraton au pus telefon şi-n baie, să mă-ntrebe dacă vreau, la plecare, să mă-nsoţească până la Veneţia. Asta numai fiindcă duminică mi-a fost rău; eu ştiu că de la peşte, dar lor nu le-am spus. El avea temeri că nu voi ajunge bine. Sigur că nu l-am luat aiurea până acolo, m-am descurcat. Răul se şi dusese simţitor, între timp. Iar Shanoo e o minune de femeie.


  11. 11
    Ana:

    Nastasie,

    Lasă zeii la locurile lor! 😆


  12. 12
    Adrian:

    Tot mai bine ramanem la „ceilalti”. Aici e prea ordine, disciplina. Noa’ trebuie sa sparg un bibelou ca sa dau startul dezbaterilor!


  13. 13
    Nastasia:

    Acolo stau. S-or fi bucurând că le e cald, că se face din nou foc în soba lor, după atâta vreme.


  14. 14
    Nora:

    Ştiu modelul ăla de elefanţi de pe sobă. Aşa aveam şi noi la Craiova, când eram eu mică. 😀


  15. 15
    Ana:

    Păi, nu zise femeia că erau lei? 🙄

    Ea e swahili, tu eşti hindi. 😉


  16. 16
    Nora:

    Nu ştiu de ce naiba citii elefanţi. 😀 Îmi rămase Shanesh-Ganesh în cap. 😀 Ai mei chiar erau elefanţi.


  17. 17
    Nastasia:

    Elefanţi, lei, ce-or fi. Ei sunt acasă, eu sunt venetica. Şi mă integrez de zor.


  18. 18
    Ana:

    Uof, Nastasia şi Nora!

    Ce-mi făcurăţi voi mie, cu sobele voastre. Mă făcurăţi să plâng. Cobor să beau o cafea cu Irinuca.

    Toată copilăria mi-am petrecut-o printre sobe de teracotă; ştiu de mică diferenţele dintre ele, plus ce e aia cărămidă de şamotă. Da, o să scriu cândva despre sobe, e musai. Tone de sobe am mirosit, văzut şi pipăit. Adică plăcile alcătuitoare, despre alea vorbesc eu. 🙂


  19. 19
    Nora:

    Daaaa, obişnuiai să te plimbi cu degetele pe ele când se făcea focul până când începeau să te ardă? Mie-mi plăcea şi gustul lor, le mai încercam cu limba. 😀


  20. 20
    Nastasia:

    Tare dragă mi-e soba. După atâţia ani de calorifere..Da’ să vă zic şi de ladă. Am primit-o cadou de la vecinul care ne ajută la toate. Aduce lemne, mătură zăpada. Când am auzit că vrea să ne aducă o ladă pentru lemne, m-am gândit cu groază că o să se potrivească ca dracu’ în cameră. A adus-o. Solidă, din lemn masiv, capac cu balamale, veche, uşor scorojită. A fost dragoste la prima vedere. Tata, că s-o recondiţionăm. Nici nu vreau să aud. Casa a devenit şi mai casă cu ea, cu vătraiul şi lopata alături.


  21. 21
    Jaco Pastorul:

    Io nu pricep ce naiba tot aveti cu soba aia? Am terminat cu monitorul, ca sa incepem cu soba?!


  22. 22

  23. 23
    Nora:

    Asta cu lemnul nu prea am gustat-o. Ale noastre erau cu gaze. Nastasia, pare că te-ai mutat într-o comunitate foarte mişto.


  24. 24
    Nastasia:

    No, nu te mânia, că n-am zis că-i obiectivă soba (ptiu, iertare de vorba cea proastă).


  25. 25
    Nastasia:

    Da, până acum aşa pare. Când am luat decizia drastică să las Clujul pentru sat, mă gândeam că ori a fost un puseu de demenţă senilă, ori o ultimă tartariniadă de săgetător bătrân, ori cedarea obişnuită la presiunile odraslei. Un pic din toate, probabil, dar e nesperat de fain.


  26. 26
    Nora:

    Visul meu pentru mai încolo e o livadă de lămâi. Sau de măslini.


  27. 27
    Nastasia:

    Aici n-ar creşte. Am meri, nuci, vişini şi nu ştiu ce mai e, că n-am apucat să-i cunosc. A, liliac şi zmeură. Dar oamenii m-au dat gata. Unii cunoscuţi se mirau că mă mut în sat unguresc, că aşa-i, cam 90%. Ne-au adoptat imediat, cel puţin vecinii din dreapta-stânga.


  28. 28
    Nora:

    Ei, în visul meu, sunt plecată pe alte meleaguri, mai calde. 😀 Ah, am şi tufe mari de levănţică.


  29. 29
    Ana:

    A, în lada aia o să dorm eu când vin la voi. 🙂 Că nu va să fie iarna, ca să ai nevoie de ea, Nastasie.

    Nora,

    Să fi văzut portocalii pe care ploua şi lapoviţa la Vicenza. Crecă i-ai fi băgat în sân şi i-ai fi uscat cu foehnul, dacă aşa-i iubeşti. Şi atârnau de fructe coapte.


  30. 30
    Nastasia:

    Bine. Când s-o termina cu lemnele, oi pune în ea busuioc şi levănţică, s-o înmiresmez pe când vii.


  31. 31
    Costelus:

    Nastasie, pe-acolo nu se fura deloc?


  32. 32

  33. 33
    Ana:

    Busuioc îi destul. Poate şi-o mână de cimbru. Levănţica ţine-o pe când vine Nora, că mie mi-i tare greu s-o simt. Numa’ ce coborâi la cafeaua aia şi simţii unul dintre mirosurile care m-au distrus când eram gravidă; nu-l pot decela. Iar mi s-a făcut rău, ca atunci. 🙂


  34. 34
    Ana:

    Nora,

    😆 😆 😆

    Milele Tale, Doamne…


  35. 35
    Costelus:

    Mie-mi place faza cu popii care sfintesc masini. Se strica, te duci si iei popa de guler: „ba, ce n-ai sfintit bine, ba??”.


  36. 36
    Nora:

    După miros nu mă omor nici eu. Dar în aer liber nu mă deranjează.


  37. 37

  38. 38
    Nastasia:

    N-am auzit încă de furturi. Porţile nu se închid. De două luni stăm aici, dar nici noi nu închidem. Să poată intra Zoli să aducă lemne sau să măture zăpada, să vină Laczi cu laptele proaspăt muls „de la a treia casă” (acolo locuieşte vaca, încă n-am văzut-o, dar laptele e minunat), să intre meşterii care vin cu noaptea în cap (încă mai e un pic de şantier). Cam aşa e pe aici.


  39. 39

  40. 40
    Costelus:

    Nastasie, tu n-ai trecut granita cumva?

    Bunicii mei au trait intr-un sat din Botosani. Dupa ce-au murit, ai mei au mai pastrat casa vreo citiva ani. Tata se mai ducea vara si punea cite ceva in gradina. Furau vecinii aproape tot, nici macar o bancuta de scindura nu rezista. Cind ma duceam, luam toporu, bateam 4 pari in pamint, faceam o bancuta, pe care aveam grija s-o demontez la plecare. Trebuiau scosi si parii din pamint, altfel faceau picioare.


  41. 41
    Raj lt.rez.:

    Nu v-at intins deloc, Dna Ana. Mai ziceti. Eu am muncit opt luni in Sri Lanka, am mai zis parca la Pandoras. Tot un fel de Indie. Am avut un amic la munca, din India. Il chema Raj. O dulceata de baiat. In Sri Lanka, inginerii pun curu la munca, nu ca la noi.


  42. 42
    Daria:

    se îndură cineva să-mi spună câțiva ani are Costea? el a spun că nu citește ce scriu


  43. 43
    Jaco Pastorul:

    Ba a trecut-o, Costelus, e in Ardeal! Intr-o comunitate unita si monolitica. Dar stai linistit, sunt si dezavantaje.


  44. 44
    Raj lt.rez.:

    Nasta are lada dar nare gravatar… Cum or putea unii ? Dna Ana iubeste sobele, le imbratiseaza, face dragoste cu ele. Ce fetis o fi si asta ?


  45. 45
    Ana:

    Raj,

    Poate scriem împreună, că a trecut cam multă vreme de la ultimul nostru text. Recent, m-am documentat în legătură cu Sri Lanka şi mi-a plăcut ce-am citit. Mi-aş dori mult să ne povesteşti experienţa ta acolo. Eu am fost fascinată numai de puţinele informaţii citite. 🙂 Parcă de Ceylon nu-mi amintesc să fi zis tu sau poate ai spus în treacăt.


  46. 46
    Nastasia:

    Casa asta n-a fost locuită 12 ani. Mai veneau proprietăresele (mamă şi fiică) uneori, că-s plecate din ţară. Nu s-a atins nimeni de nimic, deşi prin capătul livezii se circulă liber. Înainte să ne-o vândă, au cules mere şi nuci. Şi acum mai sunt, sub zăpadă, că n-a fost timp nici pentru ele, nici pentru noi, să adunăm tot. Au avut lemne în şură, lucruri prin casă, dar se pare că n-a dispărut nimic. Dacă au rămas şi leii pe sobă..


  47. 47
    Edle:

    Ai cunoscut numai oameni frumosi. 🙂


  48. 48
    Costelus:

    Daria, tu ai idei putine, dar fixe. 😀 😀


  49. 49
    Raj lt.rez.:

    Aveam liber doar Duminica dupa pranz, Dna Ana. Munceam la o multinationala, 11 ore pe zi. Nu ne impunea nimeni programul asta, dar ne-o impuneam noi insine. Am castigat multicel. Erau ingineri din Polonia pe posturi de muncitori. Eu am avut noroc, eram supervizor. Nu am avut nicio experienta acolo. Eram rupti de lume si in cur


  50. 50
    Ana:

    Dana,

    Chiar sunt, să ştii. Şi thailandezu’, un domn de vreo 65 de ani, şi brazilianca, Maria, şi columbianca, o nebună plină de nerv, Patricia de Brugger, şi englezoaica, o frumuseţe de femeie, blondă şi blândă, cu care am călătorit şi către aeroport la întoarcere şi cu care, lămuriţi-mă voi de ce!, am vorbit cea mai frumoasă engleză din câte pot eu, deşi mi-am cerut scuze de la primele cuvinte. Femeia asta m-a rugat să-i povestesc depsre artiştii din România, pictură, sculptură, teatru, operă, film, şi era ea însăşi foare bine pusă la punct cu subiectul. Iar Ană-ta şi-a dat drumu’ la gură fără complexe şi uite că englezoaica, o tipă plină de umor, a înţeles tot ce i-am spus. 🙂

    Nastasie,

    Las’ că fii-tu e mult mai tiner decât mine, fă-te că nu vezi, şi las’ că măritat veci nu-mi trăbă, da’ ţie un fel de noră-nenoră nu ţi-ar prinde bine pe lângă casa aia? 🙄 Am fi 3. Săgetători, zic. 😉


  51. 51
    Daria:

    Costele, câți ani ai? 😀


  52. 52
    Edle:

    Noraaaa, mi-ai furat visul, nu ma mai jooooc!


  53. 53
    Nora:

    Euuuuu? Ăla cu livezile? Da’ am mai zis o dată!

    Lasă. Poate ne facem vecine. 😉 Sunt multe livezi pe lumea asta.


  54. 54
    Ana:

    Raj,

    Tu zi cu Sri Lanka. Trebuie să fie oarece de spus, dincolo de munca multă.


  55. 55
    Edle:

    Da, da, livezi de maslini si tufe movii, aplecate de vant usor. Mie mi-a fost dat sa poposesc o vreme intr-un locsor din asta si stiu ca acolo vreau sa ma intorc. 🙂


  56. 56
    Ana:

    Capri, Dana? 🙄


  57. 57
    Edle:

    „Nebuna plina de nerv” -- nici n-as putea descrie mai bine o columbianca! 😆

    Nu, dar nu esti chiar departe. Ma gandeam la un satuc din Toscana.


  58. 58
    Vio:

    Eu am fost azi in vizita la un marocan,Mohamed se numeste.(cum altfel??)Nevasta lui,Amina,frumoasa si delicata,ne-a pus pe masa ceai,cafea (avea o aromaaaa,mama) si un platou mare cu biscuiti de toate felurile.La inceput am crezut ca sunt cumparati si nu -mi venea sa mananc,desi aratau tare bine.Amina a zis ca sunt facuti de ea,ca ea face totul in casa,painea,dulciurile.Erau tare buni.cu cocos,cu ciocolata,cu susan,cu dulceata…mmm,nu ma mai puteam opri din mancat.Mi-a pus si la pachet. 🙂


  59. 59
    Daria:

    în care sat din Bt au trăit bunicii tăi? eu și Alexa suntem din orașul acela


  60. 60
    Ana:

    Am decretat că Patricia este nevasta noastră, a tuturor. C-am aşteptat-o într-o seară până la unşpe noaptea. Un autocar întreg, că ea era ocupată cu buyerii. Şi aşa ne-am lipit. Mai ales homosexualii au fost încântaţi de soţia noastră, o tipă de vreo cincizeci de ani, frumoasă de-nţepeneşti. Mă tot întreba: Ana, da’ Eduardo, Ricardo şi Carla aveau totul pregătit când te-ai dus? Te-ai simţit bine la ei? Să-mi spui, că dacă n-a fost aşa, o să fie vai de ei! Cei trei sunt designerii şi ownerii unor branduri braziliene, oameni pe care-i cunosc de câţiva ani, mă rog, pe Ricardo abia acum l-am văzut în ochi, dar ea era foc de implicată. 😆

    Noraaaaaaaaaaaa şi Danaaaaaaaaaa! Ricardo avea cotiere roşii la sacou, o minune. 🙂


  61. 61
    Nora:

    Vio, taci că-mi plouă în gură după ceva dulce. 😀


  62. 62
    Ana:

    Nora,

    Vino la mine, să-ţi dau plăcintă cu mere. Sau îţi spun cum s-o faci. E aproape ca „bună ziua” de simplu de făcut. Nu glumesc.


  63. 63
    Nora:

    Nu poooot. 😥 😥 Sunt în perioadă abstinentă. 😀


  64. 64
    Ana:

    Şi mănânci ştevie la grătar sau ce? 🙄

    Eu am trei copii în casă, începând din seara asta şi până poimâine, cred. Le fac lasagna şi o budincă de vanilie, că nu le-ajunge plăcinta. Ţie ce draci să-ţi fac, da’ să ai şi voie? 🙄


  65. 65
    Nora:

    Mănânc mere verzi, clementine, banane şi salată. Ah, şi ceai şi cafea! M-am porcit o lună şi se vede! Ce draci să fac…


  66. 66
    Nora:

    Poftă bună! 🙂


  67. 67
    Edle:

    Nu fi nebuna! 🙂

    Si nu mai manca banane. Carne slaba si multe legume. Sau nu mananci carne?


  68. 68
    Ana:

    Uof! Nu-mi spune. Dracu’ se mai duce-n Peninsulă! 😆

    Păi, să mă gândesc ce-ai avea tu voie. A, nişte uscături: curmale, smochine, merişor deshidratat, ananas, papaya, pepene, caise, cireşe – toate deshidratate. Câte puţin, să simţi dulceaţa, şi gata.

    Dana,

    Carne am mâncat chiar şi eu, după ce era să mor de la somon, însă din vina mea, nu a lor. 😀


  69. 69
    Edle:

    Ananasul e excelent, dar crud. Chiar e indicat in curele de slabire.


  70. 70
    Edle:

    De ce? A avut ceva somonul sau nu-l poti tu tolera?


  71. 71
    Ana:

    Aia ştie, sis. Da’ n-auzi că vrea să simţească un dulce mai concentrat? 🙄

    Şi, vezi, Nora, cu ananasul. Mie mi s-a făcut rău de două ori de la el. E explicat ştiinţific de ce, dar acum îmi scapă. Adică mănânci ananas crud, da’ puţintel, nu în loc de tot prânzul, cum am făcut eu şi apoi am început să tremur şi să văd înceţoşat, de-am crezut că rămâne bietu’ Radu văduv înainte de soroc. 😆


  72. 72
    Ana:

    A avut, Dana. Era excelent şi mi s-a făcut rău de la prea multă încântare. Nu e prima dată când plăcerea mă pune jos. Bine că se manifestă asta numai cu mâncarea. 😳


  73. 73
    Nora:

    Bananele le însoţesc cu merele. Ştiu c-au mai multe calorii, dar de la mere chioare mă doare stomacul.
    Staţi liniştite, nu mă ţine mult.
    Mă trezesc dimineaţa, mă uit în oglindă, mă-njur aprig, pe mine şi dependenţa mea de dulciuri (nu, nu exagerez, nu mă alint, mănânc o ciocolată odată, pe nerăsuflate. Chiar şi de-aia mare, de 200 de grame, un carton de prăjituri, juma’ de tort, de-astea), mă-nfometez vreo două săptămâni, după care m-apucă iar dragul de mine.


  74. 74
    Costelus:

    Cine-i ea grasuta? 😀 😀 😀


  75. 75
    Edle:

    Lasa, dulcele concentrat mai incolo. Nu e voie. Pai, ori vrem rezultate, ori ce facem? 🙂


  76. 76
    Ana:

    Nora, ştiu cum e, să ne tăiem dară deasupra încheieturilor, în formă de cruci malteze. Viaţă de femei, nu joacă! 😆


  77. 77
    Ana:

    Costeluş,

    Tacidracu’! Niciuna nu e grasă, suntem doar frivole. Toate! 😆


  78. 78
    Costelus:

    Grasute, nu grase.


  79. 79
    Nora:

    Aşa, Edle. 😀

    Sunt de neclintit în fazele astea. Disciplină monahală, nu altceva. 😀

    Dacă nu ştiu să fiu om, să mă opresc dracu’ la o pătrăţică, două, o feliuţă, ca oamenii normali… 😥 😥 Aşa-mi trebuie! 👿


  80. 80
    Costelus:

    Cu minere. Nici n-ar fi de dorit sa lipseasca minerele.


  81. 81
    Edle:

    🙁 Bine, cand vii la mine promit sa nu-ti dau somon. Sau iti dau, dar il pun pe B. sa gateasca. Esti in siguranta. 🙂


  82. 82
    Costelus:

    Nora: exista si dulciuri mai sanatoase, fara zahar (si fara zaharina).


  83. 83
    Nora:

    Mie nu-mi plac mânerele. 👿 Mie-mi plac scândurileeeeeee! 😥 😥 😥

    Gata! Nu mă mai plâng! Mi-o fac cu gura mea.


  84. 84
    Nora:

    Or exista. Am mâncat şi tarte vegane, dar nu dau de ele toată ziua. Şi puţine sunt şi bune, s-o spun pe-a dreaptă. 😀


  85. 85
    Costelus:

    nu scindurilor! Au aschii dracu’.


  86. 86
    Nora:

    Trufele, de pildă, nu cred că sunt şi-n variantă dietetică! 😀


  87. 87
    Edle:

    Nora, acum, serios, stiu despre ce vorbesc, cred ca am citit vreo 10 carti de nutritie. Nu mai manca fructe. Un mar verde, da, e ok. Sau ananas. O sa vezi imediat rezultate. Mananca din trei in trei ore si ia neaparat vitamine. Si vreo 3 litri de apa. Sunt sigura ca stii, da’ na, eu imi fac datoria, ca nu vreau sa te am pe constiinta. 🙂


  88. 88
    Costelus:

    Fructele pe burta goala iti dau o pofta de mincare de innebunesti.

    De ce sa nu fie bune? in loc de zahar pui stevie braziliana. Da’ s-ar putea sa fii nevoita sa le faci tu.


  89. 89
    Nora:

    Edle: Ştiu, au fructoză, deci, îngraşă. De-aia mă-nvârt după mere şi citrice -- au mai puţină. 😀

    De mâncat din trei în trei ore e cu adevărat imposibil. Eu mănânc de două ori pe zi în cazurile fericite. Dimineaţa niciodată. Ştiu, ştiu, exact pe dos.


  90. 90
    Costelus:

    Nu stiam eu de ce-mi esti asa de draga. Acuma stiu, grasuto 😀


  91. 91
    Ana:

    Sunt, Nora, şi sunt minunate, da’ nu alea din ciocolată, carmelit-benedictino. 😆


  92. 92
    Nastasia:

    Nora, nu te prosti! Încearcă să mănânci dimineaţa. Eu n-am reuşit aproape niciodată, de când mă trezesc şi până ajung să mănânc ceva, se duc o juma’ de pachet de ţigări şi o găleată de cafea. Asta ţi-o spun în cadrul acţiunii „nu faceţi ca ea”, că trag destule ponoase. În prea puţinele zile în care am reuşit să mănânc dimineaţa a fost mult mai bine, am simţit diferenţa. Străduieşte-te.


  93. 93
    Nora:

    Da, Nastasia, aşa fac şi eu. Foamea îmi vine pe la 3, 4 după-amiază. Până atunci, doar cafea îmi alunecă pe gât. Şi ţigări. Ştiu, tot îmi propun, dar mi-e o silă de mâncare dimineaţaaaa…


  94. 94
    Ana:

    Aha, Nastasie, deci te fofilezi, nu mă vrei. Biiiineeee… 🙁


  95. 95
    Jaco Pastorul:

    Costelus, cate fructe poti manca pe burta goala?

    Nora, mananca cu incredere banane. Banana e un aliment perfect, neutru, contine si fibre si calorii. Ai vazut tu vreo maimuta obeza?


  96. 96
    Nora:

    Hai să vă-nspăimânt. Am primit un iepure, un iepuroi, mai bine zis, de ciocolată acum vreo doi ani. Avea vreo 70 de cm în înălţime. În fiecare zi, îi dispărea câte o „mână”, un picior. L-am „gătat” de luni până vineri. 😀


  97. 97
    Edle:

    Ana, portocale siciliene ai mancat? Mi-a adus ieri cateva vecina italianca. Nu mai vasuzem de 7 ani. O nebunie. 🙂


  98. 98
    Ana:

    Votez pentru banane şi eu. Mie-mi fac foarte bine mereu. Sunt hrana de bază.

    Mere nu pot mânca din aceleaşi cauze, dureri abdominale mari.


  99. 99
    Costelus:

    Cite vrei, jaco, cite vrei, dar sa te astepti la soareci in stomac.

    Din punctul meu de vedere bananele recoltate cu doua luni inainte si pe care le coci tu in cuptoare sint total inutile.


  100. 100
    Nora:

    Bine, cel mai probabil n-am mai mâncat nimic altceva în săptămâna aia. 😀


  101. 101
    Nastasia:

    Să vină Făt-Frumos cu micul dejun la pat! Să-ţi cânte şi să-ţi dea un pupic pentru fiecare îmbucătură. Tulai, ce-am zis! Cred că i-ai da cu tava-n cap. Sau nu?


  102. 102
    Jaco Pastorul:

    Ntz, numai una, Costelus, ca a doua nu mai e pe burta goala…

    Edle, alea se numesc sanguine, parca.


  103. 103
    Nastasia:

    Nu mă fofilez, tu, Ană, da’ mă dădui cu sfaturile. După noră tânjesc eu, da’ copchilu-i vărsător, cine mi-l ia? Şi nici nu se prea lasă luat. Mai bine te înfiez, că tot n-am şi eu un suflet de fată pe lângă casă.


  104. 104
    Nora:

    😆 Cam da. N-avem poze din alea cu o căpşună între noi, muşcând din ea şi întâlnindu-ne la jumate.

    Iar Făt-Frumos e tot cam ca mine: nu mănâncă dimineaţa. L-am înjurat aseară că s-a găsit să vină acasă cu brioşe!!!! 👿


  105. 105
    Nora:

    Da, bananele sunt foarte consistente. De-aia nu mănânc mai mult de una pe zi.


  106. 106
    Ana:

    Bun, mamă. Ai mei nu tre’ să ştie nimic. Săru’ mâna! A ta sunt. Vărsătorul nu e-n pericol cu mine, fii fără grijă. De fapt, nimeni nu e-n vreun pericol. 😆


  107. 107
    Jaco Pastorul:

    Nora, bananele au fost o revolutie in alimentatie, asta in sec. XVI-XVII. Noii stapani ai Americii de Sud, cautau hrana ieftina pentru indigenii transformati in sclavi. Nutritionistii din vremurile alea au organizat un brainstorming si au ajuns la concluzia ca trebuie sa ia din Asia rizomi de bananier si cu vapoarele sa le duca in America de Sud. S-a dovedit ca nu au gresit si ca au gasit alimentul ideal, care s-a adaptat perfect si la clima de-acolo. Toata America de Sud a fost construita cu ajutorul bananei si a frunzei de coca.


  108. 108
    Costelus:

    Nora, flotari faci?


  109. 109
    Nora:

    Costeluş, nu fac nimic. Sunt o putoare. Nu-mi mai pune întrebări absurde! 😀
    Jaco, ştiu, ştiu, sunt un aliment-minune. Ar mai fi şi cafeaua. 😀


  110. 110
    Seva Tudose:

    Ana,

    frumoasa calatorie,uite si eu am intalnit oameni diferiti,nu la show-uri, ci ii transportam fie cu taxi fie cu limuzina…nu intotdeauna erau toti minunati, frumosi…mai imi tragea teapa cate unul/una iesind din taxi…si tuleo…fugea fara sa plateasca 😆


  111. 111
    Costelus:

    Papa Jaco, banane, papa! Si fulgi de cereale, margarina, iaurt din lapte praf cu melamina, pui de 4 saptamini, papa! Is alimente ideale.


  112. 112
    Jaco Pastorul:

    Cafeaua e vax pe langa frunzele de coca. Bolivienii, sus pe podisul aflat la 4500 de m, muncesc toata ziua ca niste magari de povara si sug o frunza de coca. asta le e mancarea.
    Din pacate, coca e monopol al unei firme farmaceutice si nu poti sa scoti nici macar o samanta din Bolivia. Mai ceva ca drogurile.


  113. 113
    Nora:

    La altceva mă refeream când am zis de cafea. La faptul că i-a îmbogăţit pe moşierii din America de Sud, nu că ar avea nu ştiu ce aport nutritiv sau energetic.

    Costeluş: iar o iei razna. Nu ştiu cum poţi pune bananele pe acelaşi plan cu toate alea.


  114. 114
    Costelus:

    Pai … fa flotari ca sa poti minca ciocolata in voie. Plus ca vei scapa si de celulita (in caz ca ai).


  115. 115
    Nora:

    Seva: şi nu-i alergai? 😀


  116. 116

    mănînc, deci exist! 🙄


  117. 117
    Nora:

    Nu pot să fac sporturi de-astea care-mi seamănă a tras în jug. Adică, monotone, fără ceva palpitant. Cred că-mi fac abonament pe la o piscină. Cu saună. 😀

    Şi oricum, probabil ar trebui să fac o mie de flotări ca să ard 500-600 de calorii, câte are o ciocolată de 100 de grame.


  118. 118
    Edle:

    Ana, bineinteles, m-ai inteles gresit. 🙄


  119. 119
    Costelus:

    Pai daca sint culese cu doua luni inainte? Ce, crezi ca mai au ceva vitamine? Sa spuna Jaco cum le coace, in cuptoare cu etanol.


  120. 120
    Nora:

    Ia uite, veni şi moralista. 😀


  121. 121
    Nora:

    A spus cum le coace. Şi susţine că nu atacă proprietăţile fructelor.


  122. 122

    păi da. mai am o problemă, că tot sîntem între noi, fetele. (un baci şi un motan nu se pun)

    io nu poci mînca banane în public.


  123. 123
    Nora:

    Tu vorbeşti serios? Moooor de râs! 😆 😆


  124. 124
    Costelus:

    Muschii consuma singurei calorii, chiar si atunci cind esti in repaus. Un antrenament cu greutati continua sa produca efecte si peste 2-3 zile. Stiu ca sint pline salile de bezmetice care stau 2-3 ore pe banda, papa doar piept de pui cu iaurt degresat si se intreaba de ce n-au rezultate.


  125. 125
    Jaco Pastorul:

    Costelus, etanolul este o substanta pe care o degaja un mar copt. I se mai spuna si etilena. In depozitele de pastrare a mereleor, exista filtre de carbune, care absorb etilena degajata de mere, tocmai ca acestea sa nu coaca prea repede. La banane e fenomenul invers, le dam etilena sa inceapa coacerea. Tot procesul se intampla la 18-20 de grade, deci nu se pierde absolut nimic.


  126. 126
    Nora:

    Greutăţi? Dar eu n-aş vrea să mi se „umfle” fibra. Pentru ce vreau eu, trebuie aerobic. Sau pilates.


  127. 127

    mda, ce să spun! te joci de-a Dumnezeu cu bananele…


  128. 128
    Nora:

    Eu am încredere în ce zice Jaco. Nu mă pricep, dar nu cred să fie un afacerist veros care vrea să corupă pe oricine la cumpărat de banane. 😀


  129. 129
    Jaco Pastorul:

    Si li se spune impropriu cuptoare, in engleza rippening room, doar pentru ca sunt foarte bine izolate termic.


  130. 130
    Costelus:

    Stai tu linistita, ca nu se umfla nimic. Sa vezi tu unele dupa zeci de ani de sala si de-abia se vede ceva.

    Ti-ar trebui antrenament cu greutati si 10-15 minute de cardio la final. In total o ora de antrenament.


  131. 131
    Nora:

    Andreea, păi, dacă n-ar fi „dumnezeii” ăştia, probabil n-am pupa noi aşa ceva. Ţin minte cum le ţineam, pe vremea lui Ceauşescu, pe şifonier. Să se coacă. Mie oricum îmi plac alea verzi şi tari.


  132. 132

    drumul spre iad e pavat cu bune intenţii!!


  133. 133
    Jaco Pastorul:

    Hm, nu m-am vazut niciodata asa, ca un Dumnezeu al bananelor…


  134. 134
    Nora:

    😆 Auzi, dar îngheţată de-aia subţire pe băţ mănânci în public?


  135. 135

    Doamne fereşte, Nora!!


  136. 136
    Costelus:

    Jaco nu are nici o vina, doar nu l-oi acuza de ceva. Spun doar ca nu cred ca o banana coapta asa, artificial, contine aceleasi vitamine si substante benefice ca aia de se coace in copac si-o papa maimuta. La urma urmei, nu si-ar pierde copacul doua luni energia cu o banana aiurea.


  137. 137

    mai grav, n-aş putea niciodată conduce, din cauza schimbătorului de viteze…


  138. 138
    Costelus:

    A, mi-ai luat vorba din gura cu inghetata. 😀


  139. 139
    Costelus:

    Andreea, dar ce imaginatie!


  140. 140
    Seva Tudose:

    Nora#115

    cum dracului să îi alerg,te ducea prin străduțe întunecate, care le cunoșteau f.bine și desigur nu acolo locuia,acolo era doar locul„strategic” intrau într-o curte care dădea în altă stradă…s-a făcut nevăzut/ă


  141. 141
    Jaco Pastorul:

    Costelus, nu e coapta artificial, ci cat se poate de natural, e coapta controlat, adica o coacem cand vrem noi si astfel reglam cererea cu oferta. Mananca linistit banane.


  142. 142
    Costelus:

    Mai, e coapta asa cum ni se pare noua ca-i natural. Dar nu pot sa cred ca natura face greseli si ca banana ar fi de fapt numai buna de mincat cu doua luni inainte.

    Uneori n-am de ales si maninc banane, dar de cele mai multe ori le evit.


  143. 143
    Nora:

    😆 😆
    Săraca Andreea, e asaltată de simboluri falice din toate părţile.
    Cred că de-aia au crescut vânzările la maşinile cu cutie automată.


  144. 144
    Costelus:

    Nora, eu o inteleg, doar sta toata ziua cu creionul in mina.


  145. 145

  146. 146
    Seva Tudose:

    văd că vorbiți de fructe,hai că și eu precum Nora,începui o cură de slăbire. Nu mănânc pâine absolut deloc,dulciuri de nici un fel,cartofi,orez nici un soi de făinoase.

    doar carne,pește,brânzeturi,ouă,legume și fructe…dădui
    jos 2 kg și juma* iuhhuuuu 😆 că îmi vine să-mi trag două palme…am un metabolism puturos !

    și cum bananele eu le cumpăr verzi nu coapte și le pun în bucătărie într-o fructieră acoperită cu un prosop.
    În felul acesta nu se coc,nu se îngălbenesc foarte repede și niciodată nu se înnegresc !


  147. 147
    Nora:

    Seva, keep going. Nu te lăsa! 😀


  148. 148
    Raj lt.rez.:

    Poate oi zice cate ceva de Raju cel adevarat, Dna Ana.Cel din India. Era un fel de Vineri, sarmanul. Era indatoritor, fara sa fie slugarnic. Coane Jaco, daca mai pomeniti de banane, imi voiu rezerva dreptul sa scriu mai des cuvantul CACAT. Stii, baxul acela din anii 90, de la Paris… Tre sa dispar acasa. Ma fute nevasta…


  149. 149

  150. 150
    Nastasia:

    Mie-mi plac bananele când au coaja galbenă de tot şi pistruiată. Am luat odată una, de la o tarabă din staţie, s-o mănânc până vine troleul. Era superbă, banana visurilor mele. Am desfăcut-o şi am rămas cu coaja în mână. A căzut din coajă. Toată. Zăcea întreagă în mâzga trotuarului. M-am aplecat, cât de aristocratic am putut, am luat-o cu vârful degetelor şi am aruncat-o în coşul de gunoi. Mult e de atunci, multe banane am mai mâncat, dar pe aia încă o jelesc. Era banana absolută.


  151. 151
    Costelus:

    Cum Nastasie, in public?? Ai mai si desfacut-o toata.


  152. 152
    Nora:

    😆 Mi-amintii de textul Andreei, cel cu roşia perfectă.


  153. 153
    Raj lt.rez.:

    Da Costele, in public, ca doar nu era o pula. CACAT ! Oi scrie Dna Nora


  154. 154
    Seva Tudose:

    Andreea#122

    gând la gând cu bucurie 😆 și eu detest metoda de a mânca o banană,dar eu mănânc în public o banană ! o decopertez și rup cu mâna dreaptă bucățele și mănânc !

    Am văzut bărbați care aveau un briceag și tăia câte o felie și mânca… dezgust față de gestul liminal !


  155. 155
    Nora:

    Doamne, na, belea! Pe asta n-o mai ştiam! Era să zic una, dar mă abţin! 😀


  156. 156
    Costelus:

    Hai la ciuperci, cine vrea ciuperci?

    http://goo.gl/p2iaQ


  157. 157
    Nora:

    Pun pariu că sunt otrăvitoare. 😆


  158. 158
    Costelus:

    De ce, arata prea misto, nu? 😆

    Nora, cind ai timp, te rog si eu sa citesti ceva, vreo 5 minute. Nu cred ca ai sa regreti.

    http://www.getfit.ro/slabire/metode-slabire/sportul-si-slabirea.html

    http://www.getfit.ro/slabire


  159. 159
    Seva Tudose:

    Nora#155

    #155 este ptr.mine ?


  160. 160
    Costelus:

    Am uitat ca nu merg doua linkuri, scuze.


  161. 161
    Nora:

    Costeluş, teorie mai ştiu şi eu. Mai greu cu practica.

    Mi-amintii de un fost coleg. Era grăsun bine şi mâncău. De vreo doi ani s-a apucat de sală şi de luat porcării de-alea (aşa îl suspectez eu, că prea i-au explodat bicepşii). Acum arată monstruos, parcă nici nu mai are gât.


  162. 162
    Nora:

    Da, Seva, pentru tine şi Andreea. Eu nu mi-am făcut niciodată probleme din cauza asta, mai ales că tipul de muşcătură nu e deloc… veridic. 😳


  163. 163
    Ana:

    Dana,

    Unde te-am înţeles greşit sis? 🙄

    Andreea,

    Eşti eminamente nebună cu falusoidele. 😆 😆 😆 (Nici eu nu fac asta, da’ nu mi-am dat seama până n-ai zis tu.)


  164. 164
    Nora:

    Mă scoateţi din minţi! Din banană se muşcă! Se MUŞCĂ, daaaaa? Se mestecă! Se roade! Se face bucăţi!
    Bolnavelor la cap care sunteţi! 😆


  165. 165
    Nora:

    Nu te mai întreb nici pe tine de îngheţaţa tip popsicle… Acolo, da, e mai hmmmm… 😳

    popsicle


  166. 166
    Ana:

    Nora,

    Păi, da. Eu şi din banană, şi din îngheţată DOAR muşc, dar… nu numai din ele. 😳 Tu de ce crezi că oamenii se tem de mine? 🙄


  167. 167
    Nora:

    Ah, păi, zi aşa! 😆 Canibalo!


  168. 168
    Nastasia:

    Vai, păcatele mele, eu am lins îngheţată pe stradă! Ce mă fac acuma, că n-o mai pot dezlinge?


  169. 169

  170. 170
    Igraine:

    Ana,

    Textul tău și coloratura personajelor mi-au adus aminte de experiența mea cu bărbații cu chicerele goale în sandale romane pe frig de -10, pe o zăpada de li se urca pân’ la glezne. Erau niște falnici preoți franciscani veniți cu o asociație umanitară, prin ’91-’92. Veneau cu tirurile încărcate de lapte praf, de jucării, hăinuțe și tot felul de amestecuri pasteurizate de fructe. Când s-au dat jos din cabina tirului am crezut că le va cădea plomba de frig, dar ei, foarte veseli și fericiți că au găsit în România zăpadă, au sărit în plin morman, au alergat și țipat ca niște copii năzdrăvani. Mă uitam la ei crucită. Ne-am împrietenit la cataramă. În câteva zile am crezut că vor reveni la sentimente mai bune, își vor lua ciubotele. Nici cu gândul să gândești. Au umblat în sandalele romane timp de o săptămână, iar în câteva zile am aflat că nici sub hainele alea preoțești nu aveau nimic.


  171. 171
    Seva Tudose:

    fructele se pot mânca și modelate,sculptate 😆

    http://www.youtube.com/watch?v=XS8zJVNQwxA

    Nora,

    este aici o reclamă,niște fete se uită la televizor și încep a emana,scoate niște gemături sexuale de:ahhhh,ohhh
    ahhhh…uuuuu 😆

    dar noi nu vedeam ce văd ele…reclama : s-au redus prețurile la pantofi cei cu toc de 10 inches 😆 deci
    ahhhh,ohhhhh,uuuuuh erau subliminal 😀


  172. 172
    Nora:

    Wow! Preoţi sau călugări, Igraine?


  173. 173
    Igraine:

    Andreea,

    Nu mi-am imaginat că e cineva, pe lumea asta, care nu mănâncă banană pe stradă. Și dacă ai fo poftă, soro? Ce te faci? Cari în poșetuță un cuțitaș de fructe?


  174. 174
    Ana:

    Vai, I, ce ruşine! 😳

    Sunt aceaiaşi cu ăia care ziceau Irlo, în loc de Hârlău? 🙄


  175. 175
    Ana:

    Nora,

    Călugăridracu’, te-ncurci?! 😆

    Dau cinci bani pe cuvântul gemături. Primaaaaaaaaaa! 😆


  176. 176
    Nora:

    10 inchi? Aoleu, Seva, mă-nspăimânţi! 😳

    Şi daaa, o să stau să fac un căţel din banană acum! 😆


  177. 177
    Jaco Pastorul:

    Nora, nu prea conteaza, la catolici, nici unii si nici altii n-au voie la femei. Numai daca e ocupat la barbati.


  178. 178

  179. 179
    Igraine:

    Nastasie,

    Cu prima ocazie când mă duc la ai mei o dau dracu’ de centrală și dau drumu’ la sobe. Nu-s cu lemne, doar gaze, dar ce fain e aerul în casă când merge soba. Când eram copil, mama făcea bezele, le punea pe sobă ca să rămână albe. Nu le putea suferi p-alea uscate în cuptorul aragazului că se înălbeneau. Și stăteau pe sobă cu zilele pentru că „prietenii” comuniști nu ne dădeau gaze, deci sobele erau mult timp în zi sloi. Tot din lipsa gazelor am stricat arzătoarele. Am băgat lemne și le-am înfundat de nu le-am mai desfundat nici până azi. Iar lemnele erau din scaune, mese și alte acareturi pe care nu le mai foloseam.


  180. 180
    Nora:

    Fie, Ana! Dar îl iei la pachet cu „sexuale”. Aşadar: gemături sexuale.
    Eu rămân cu „iubirile sexuale” ale lui Gherman. 😆


  181. 181
    Seva Tudose:

    Nastasia#170

    da de unde aflași și cum atât de repede, că franciscanii nu purtau nimicuța sub patrafirele lor 🙄 😆


  182. 182
    Nora:

    Igraine, Seva, nu Nastasia. Igraine s-a împrietenit cu înaltele feţe. 😀


  183. 183
    Igraine:

    Nora,

    Nu știu diferența pe care o faci. Naiba știe ce erau. Le-am pierdut urma de ceva anișori. Au băgat mâna, cam adânc, în visteria asociației umanitare și s-au dat dispăruți.


  184. 184
    Ana:

    Aoleu, I! Te-ai împrietenit cu bărbaţi fără chiloţi sub sutane? Mă duc să-mi administrez singură sărurile, fără spectacolul aferent şi, cel mai adesea, necesar. 😆

    Şi iar mi-amintesc de reacţia colegului meu la vremea unuia dintre scandalurile cu homosexuali călugări, ceva pe la Patriarhie. M-a privit profund şi lung: Hmm… cur de faţă bisericească.


  185. 185
    Igraine:

    Da, Ana, ăia cu Irlo. Prietenii știu de ce 😛


  186. 186
    Nastasia:

    Seva, eu n-am zis nimic la 170! Nu mă mai certa, că nu fac eu chiar toate relele!


  187. 187
    Nora:

    Aoleu! Erau hoţi, Igraine? 🙁


  188. 188
    Igraine:

    Seva,

    „Ți-o spui p’a dreaptă. Am văzut cu ochii mei. Și simțit pe pielea mea. :-[


  189. 189
    Ana:

    Igraine,

    Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! 😳 😳 😳


  190. 190
    Seva Tudose:

    Nastasia

    rectificare,sorry Nastasia !

    Igraine#170

    Igraine com.meu de la 181 s-a dorit ptr.tine.


  191. 191
    Nastasia:

    Igraine, dacă tot sunt stricate arzătoarele, bagă nişte lemne. Să auzi cum trosnesc. Asta mi se pare mie grozav.


  192. 192
    Nora:

    Aoleu! Nu mai pricep nimic. :mrgreen:


  193. 193
    Nastasia:

    Hoţi-nehoţi, bine că n-aveau chiloţi.


  194. 194
    Igraine:

    Da, Nora, erau hoți, dar nu declarați. Nu au fost nici singurii, din păcate. De-aia s-a dus dracu’ și asociația.


  195. 195
    Seva Tudose:

    Nora,

    am vrut să spun, cu toc de 10 centimetrii nu inches 😀


  196. 196
    Igraine:

    Nastasie,

    Acum, da, pot băga lemne cu arzătoarele înfundate. Dar nu mai am scaune și alte cele de aruncat pe foc. Să pun gardu’?


  197. 197
    Igraine:

    Ana,

    Ia sărurile alea, naibii, că văd că ți se face rău și când te scot la cafea.


  198. 198
    Seva Tudose:

    Vă sărut,trebuie să ies să dau ceva la zăpadă și apoi trebuie să plec !


  199. 199
    Ana:

    Da, şi leopardu’. 😉

    Mă tem că trebuie să-i explici Norei cum fu cu onor nechiloţaţii. 😳 Dracu te-a pus.

    Şi eu te pup, Seva. Cu gemături nesexuale. Aşa, de drag. 🙂


  200. 200
    Igraine:

    Uite Nora, Nastasie, Ana, Seva… cine vine-n vizită
    http://www.cluj.travel/soldatii-de-teracota-vin-la-bucuresti/


  201. 201
    Nora:

    Bye, Seva! Aici au dat cod galben de zăpadă şi n-au căzut decât câţiva fulgi rătăciţi.


  202. 202
    Igraine:

    N-am înțeles, Ana. Ce să-i spun Norei?


  203. 203
    Igraine:

    Pa, Seva.


  204. 204
    Nastasia:

    Lasă gardu’, există acuma tot felul de chestii de ars. Bricheţi de rumeguş, legături cu câteva lemne, din astea. Şi ambalate în cantităţi mici, cât să-ţi faci un foculeţ de dragul foculeţului.


  205. 205
    Ana:

    Păi… ce nu pricepu ea singură, c-o ştii grea la deal. Îi ziseşi Sevei că nu doar ai văzut lipsa dedesubturilor franciscanilor, dar ai şi simţit. Acu’, nici eu chiar nu pricep.

    Are dreptate Goco, să ştiţi. Mi-a pus Cosa neşte chestii-n tastatură, de scriu teribil de greu şi, cel mai adesea, greşit. Vina e numai a lui. 🙁 Fac nişte erori extrem de ciudate, zici că scrie altcineva. Plus că mă simt permanent urmărită, pozată, filmată, mă rog, chestii de vedetă internaţională. 😥


  206. 206
    Igraine:

    Nastasie,

    Dacă zici tu las gardul la locul lui. O să mă duc la cules de lemne pe malul pârâiașului Dâmbu. Poate găsesc și-o hăinuță să le-o trimit preoților/călugărilor. 😆


  207. 207
    Nora:

    Aia, Igraine. Ce zice Ana. 😀


  208. 208
    Jaco Pastorul:

    Nastasio, tot cu soba?


  209. 209
    Nora:

    Doamne, fata asta mă bagă la idei rău de tot. Dar ce-au căutat franciscanii pe malul pârâiaşului? Vreun mic dejun în iarbă? 😳


  210. 210
    Igraine:

    Vai, păcatele mele, m-a luat gura pe dinainte. În favor de lume… Să mă retrag că spui prostii. Bașca că m-a taxat și Nora, ea repede, 🙄 că dacă erau preoți sau călugări. Futu-i.


  211. 211
    Nora:

    Da’ nu te-am taxat, soro. Mă ştii scrofuloasă, voiam numa’ să fac o reconstituire fidelă. 😀


  212. 212
    Ana:

    Manet curat, cedracu’. Iaca unde fusăsă modelu’. Joiana s-auză de-aşa ceva, că se leagă la ochi şi, poate, la gard.


  213. 213
    Ana:

    Igraine,

    Iar?! 😳 (Mă refer la propoziţia finală, imperativă.)


  214. 214
    Nastasia:

    Nu numai cu soba, Jaco. Da’ veni iară vorba. Nu te speria, că n-o iau pe urmele lu’ Obiectivu, nomina odiosa.


  215. 215
    Igraine:

    Nora, Nora

    Nu mai pooooooot de râs. Franciscanii nu erau pe la pârâiaș, doar io, soro. Ca să găsesc niscai vreascuri pentru focul din soba alor mei. Franciscanii, erau, acum fo 4-5 ani, undeva printr-o țară africană, cred că-n Togo. De atunci nu mai știu de ei.


  216. 216
    Igraine:

    Ce imperativ, Ano? Unde?!


  217. 217
    Nora:

    Of, Igraine. Mă confuzaşi de tot! Trebuie să schimb iar tabloul, altă vegetaţie, alte treburi. Crezui că franciscanii veniseră la noi cu ajutoare, că doară nu ninge-n Togo.


  218. 218
    Igraine:

    Clar, am băgat și-un imperativ, mă retrag.


  219. 219
    Ana:

    Păi, nu ziseşi Futu-i!? 🙄

    E, te retragi. Fii serioasă! Să ne rugăm pentru sufletele lor duioase şi pentru trupurile ne-mbrăcate.


  220. 220
    Igraine:

    Nora,

    În Togo ninge cu franciscani. Asta mi-e mie clar acum.


  221. 221
    Nora:

    😆 😆 😆 Să ningă dară!


  222. 222
    Igraine:

    Zisei, zisei.


  223. 223

  224. 224
    Igraine:

    Io nu mă rog pentru asta. Au trecut vremile alea, Ana. Dar… dacă-ți dorește suflețelu’… dau de vreunul, știu eu care. Doar pentru tine. Și nu, nu e Patrick.


  225. 225
    Nora:

    Sunt din ce în ce mai intrigată. Patrick? Era irlandez?

    Vezi, Andreea, şi ţie ţi-e jenă să mănânci banane-n public. Uite ce face una lume… 🙄


  226. 226
    Igraine:

    Nora, Nora,

    Mă bagi la colț, frumoaso? Fă tu mii de emoticoane, pentru mine, de rușinică, te rog.

    Patrick era francez, dar cu mama irlandeză. Parcă.


  227. 227
    Nora:

    Nu asta mi-era intenţia, Igraine. Voiam doar să-i dau un „boost” de încredere Andreei. 😀


  228. 228
    Igraine:

    Gata, îmi pun lacăt gurii. Arunc și cheia. Mă scuzați pentru intruziune.


  229. 229
    Ana:

    Igraine,

    Cam târziu pentru lacăte, darling. 😉 Acu’, tre’ să ne spui dracu’, că ne făcuşi curioase. Neah, la mine au trecere numai bărbaţii care poartă hamleţi şi cămăşi de piele.


  230. 230
    Nora:

    Nebună eşti! 😀

    Mie-mi fură simpatici franciscanii, aşa hoţi cum s-au dovedit. 😀 Poate doar erau deghizaţi în franciscani. 😀


  231. 231
    Igraine:

    Știu, Nora, te tachinam. Drept îi că m-ai avut în seara asta. Cam dezlânată, deh.


  232. 232
    Igraine:

    Ana,

    Nu mai zic nimic. Vă fac un cocktail mai la primăvară și povestesc. Ține-i tu pe toți ăia cu budigăi. Io-i prefer pe franciscanii mei.


  233. 233
    Igraine:

    Nora,

    Franciscanii erau reali. Am avut și io dubii, dar când am fost cu ei la Paris s-au spulberat îndoielile.


  234. 234
    Nora:

    Uof, Şeherezadă!


  235. 235
    Costelus:

    200 de comentarii chiar nu pot sa citesc azi …

    Distractie placuta!


  236. 236
    Nora:

    Poftim! Cu fiecare frază mă faci şi mai curioasă. Tu eşti teaserul perfect, dai cu pipeta, nici măcar cu linguriţa. Carevasăzică aşa, v-aţi plimbat „dimpreună” pe la Paris.


  237. 237
    Nora:

    Mulţam, Costeluş.


  238. 238

    Bun seara mai anofilelor si anofililor!

    Ce mai faceti? Vad ca i-ati ridicat pe Adi si Danny la rangul de Goci. Pe Adi il primesc in breasla doar daca vrea si el sa intre. Pe Danny il las tot in militie(cred ca stiti bancul ala vechi cu militienii, popa si porcul).

    A, uitasem sa intreb: Primiti cu gocăitul?

    Ana nici nu stiu daca sa te compatimesc sau sa te mustru amical cand te aud ca eu cred despre mine ca as detine adevarul absolut. Eu sunt ca si Buddha in cautarea adevarului. Si nu mi-e greata de nimeni. Nu stiu de unde va vine perceptia asta. Legat de greata uitati cum e: Cand il depistez pe unul ca se stramba si se ingalbeneste in prezenta mea, ii bag degetele pe gat sa verse tot, ca sa vad si eu cu ce se hraneste atare individ.


  239. 239
    Igraine:

    Măcar asta să se fi prins de mine, promovarea și producerea unui produs 😆

    Am fost, Nora, de fo 3-4 ori, dar tot mereu pe fugă. Amintiri la greu am de pe aici, de prin țară. Am bătut Românica în lung și-n lat. Cu Renault 5 și Lade Niva.


  240. 240
    Nora:

    Mişto Lada Niva. 😀 Ne-a scos şi pe noi odată dintr-o situaţie în care maşini mai scumpe au dat greş. 😀
    Deci, aşa. Vii cu promouri în culori tentante la noi :D. Ne arăţi bucăţi de desuuri şi apoi, pac!, închizi prăvălia. Eu sunt victima perfectă. „Advertise me”, baby! 😆


  241. 241
    Danny:

    Psihopatule, la rangul de goci ramai tu si cu familia ta, pe veci, cretinule! Cu tine nu voi face alianta niciodata si nici cu Gherman.

    Tu te afli in cautarea adevarului, cretinule? Pai, nu l-ai gasit nici acum? Esti bolnav psihic, asta-i adevarul tau! Asa c-ar fi bine sa te afli in cautarea medicilor-psihiatri si a celor mai bune sanatorii din lume.


  242. 242
    Igraine:

    Nu închid, cherie, prăvălia e cu dichis, nu-s toate la vedere. E pentru cunoscători.

    Eu am înjurat Nivele de dracii le-au găsit. Nouă doar probleme ne-au făcut. Era iarnă grea, cu multă zăpadă, iar noi aveam drum pe actuala Transalpina. Am împins atunci la mașină, am dat la lopată cât n-am dat toată viața mea zăpada. Ce a fost bine era că facea cald, mititica, și nu am degerat.


  243. 243
    Nora:

    Da? Şi nouă tot iarna, pe o zăpadă mare-mare, ne-a fost de ajutor. Acum câţiva ani, am închiriat o cabană nu mai ştiu pe ce coclauri. Eram un grup mai mare, unii cu maşini de teren, doar cu Lada Niva am reuşit să urcăm.


  244. 244
    Igraine:

    Io am stat la baza celebrei scene, în Niva, of course, cu geamurile aburite… știi tu, cinefila mea dragă, aia din Titanic. Dacă nu era Patrick… James Cameron nu filma scena aia.


  245. 245
    Nora:

    😆 😆

    Pe mine, de obicei, mă apucă un chef nebun să desenez pe geamurile alea post… 😳


  246. 246
    Igraine:

    Aaaa, ce bine că nu-s singura nebună. Aferim!


  247. 247
    Danny:

    Voi credeti ca mai e cineva sanatos pe aici? Este numai vina Norei.


  248. 248
    Igraine:

    Da, Danny, e doar vina Norei. De-aia, datorită ei, zic eu, dar nu numai ei, unii dintre cei care vin aici, scriu, comentează. Ăștia fac și majoritatea, se simt al dracu’ de bine. Io când nu mă simt bine undeva, fie real, fie virtual, plec, mă retrag. Bonsoir!


  249. 249
    Danny:

    Nu aceasta e vina Norei, Igraine. Vina ei este alta, iar ea o stie bine.

    Toti cei de la butoane ar trebui sa-si ceara scuze fata de mine. Apoi, ma retrag.


  250. 250

    Hei, ala cu degetul pe tragaci, baga-i o bulina in teasta sclemberistului asta de Danny. O bulina rosie ca la indience pe frunce.


  251. 251
    Morringain:

    Am cunoscut multi indieni pe aici. Nu-mi plac. Nu avem cam nimic in comun. Nici matasurile lor in saptezeci de mii de culori nu-mi plac. Iar ca natie sunt enervant de slugosi. Ah, sa nu mai zic ca in afara de vaci, mananca cam orice comestibil, in orice conditie (sau lipsa de). Mi-ar fi placut sa vad India, dar ma opreste intotdeauna gandul mizeriei si prea multelor boli.


  252. 252
    Edle:

    Morringain, mult e de cand nu te-am mai vazut.

    Da, e multa mizerie, dar eu tot vreau s-o vad. Cu mirosurile am inteles ca e cea mai mare problema. Iar pe mine asta ma da gata.


  253. 253
    Edle:

    Ana, dracu’ stie. Da’ sigur te-a deranjat ceva, daca nu mi-ai mai raspuns.


  254. 254
    Ana:

    Morringain,

    Ha, ce fată cuminte şi directă mai eşti tu! Mi-a fost dor. Mie-mi plac culorile şi condimentele lor, şi încă mult. Şi vreau să văd India, dar habar nu am când se va întâmpla.

    Goco,

    Bine, domnule. Ferice să te ştiu, c-oi dormi mai bine la noapte (deşi copiii ăştia nu dau niciun semn de potolire).

    Reprezentantu’,

    Cacum vine că doamnei Ana îi este foarte des rău, ha? Mă scoseşi plăpândă şi bolnăvicioasă. Hai, reciteşte cele 50 000 de comentarii, că nu ţi-ai făcut bine treaba. 😆

    Igraine,

    Aştept povestea, nu scapi. 😀


  255. 255
    Ana:

    Dana,

    Unde, sis? 🙄 Mi-a scăpat ceva, clar. Mai zi-mi o dată, te rog. Niciodată nu m-a deranjat ceva din ce-ai spus tu. E o neînţelegere aici.


  256. 256
    Edle:

    Nu stiu, eu doar ma laudam ca fac un somon excelent si mi-era sa nu ti se faca rau de la el dracu’. Cand vii sa ma vizitezi, se-ntelege. Apoi te-am intrebat daca v-au dat astia portocale siciliene, ca mie-mi plac de mor. Da’ n-am primit niciun raspuns, nici la primul, nici la al doilea, asa ca m-am gandit ca cine stie ce ti-o mai fi trecut prin cap, ca te stiu sensibila. 🙂


  257. 257
    Morringain:

    @Edle: lasa mirosurile, gandeste-te la tuberculoza rezistenta la medicamente, care se transmite extrem de usor.


  258. 258
    Morringain:

    @Ana: eu nu pot suferi turmericul nici sa ma tai 😀 cand fac tandoori masala imi fac eu singura amestecul de condimente, fara turmeric.


  259. 259
    Ana:

    Doamne! Sunt o femeie de succes! Adunai toţi copiii, plus pisica, la masă. Asta înseamnă că pot să fac orice-mi propun de azi înainte.


  260. 260
    Morringain:

    @Ana: bravo 😀 ce le-ai gatit?

    @All: ati auzit de prostia cu medierea in cazuri de viol?


  261. 261
    Edle:

    Nu auzisem de asta, Morringain.

    Vara-mea a fost acum doi ani si, stiindu-ma foarte sensibila la mirosuri, mi-a zis c-o sa mi se faca rau din cinci in cinci minute. Na, oi merge si eu cu masca de gaze, ce sa fac? 🙄


  262. 262
    Nora:

    Am auzit, Morringain. E strigător la cer.


  263. 263
    Ana:

    Dana,

    Să mor dac-am văzut! 🙁 Iartă-mă, te rog. Ne-au dat ei portocale, dar n-am mâncat eu. Sigur că vreau somon făcut de mâinile tale. Ăsta a fost foarte gras; era un peşte uriaş. Ador peştele, Dana, dar rău mi-a fost de prea multă plăcere. Ce e drept, după somon am luat un pic de mousse au chocolat. Shanesh şi-a băgat un deget în el, chinezoaicei i-au ieşit ochişorii din orbiţele, da’ eu n-am treabă cu aşa ceva, nu sunt scârbasă decât în sensul figurat, în cel propriu, niciodată, aşa c-am mâncat liniştită mai departe. Combinaţia de peşte cu ciocolată tre’ să fi fost proastă.

    Morringain,

    Lasagna şi şarlotă de caramel. Mâncară tot, tot, nici nu-mi vine să cred.

    Ador turmericul. Orez byriani fără turmeric nici nu concep.

    Nu citii de mediere. Despre ce e vorba? 🙄


  264. 264
    Ana:

    Val,

    Colecţionara lu’ mămica ce eşti tu! 😉


  265. 265
    Edle:

    Somonul, da, e un peste gras. Nu cade prea bine. Eu nu ma omor dupa el, dar le place copiilor, asa ca e in meniu macar de doua ori pe saptamana. Mie, daca-mi dai crustacee, mananc dimineata, la pranz si seara. In fine, hai, dimineata pot sa ma multumesc si cu o cafea. 🙂 Nu tre’ sa-ti mai spun ca in Italia am mancat doua saptamani numai creveti, scoici si languste. (Seva, stiu, stiu, nu e prea bine, dar nu pot sa ma abtin dracu’! 🙂 )


  266. 266
    Igraine:

    A naibii femeie, tu Ana, pe mine m-ai răscolit cu lasagna făcută de mânuțele dumitale și acum aflai că le făcuși copchiilor și chisicii. M-ai sedus, ca să te iau de la aeroport, și m-ai abandonat. Cine mai face ca mine, ca mine să pățească.


  267. 267
    Nora:

    Păi, iaca. Până acum, prin mediere se puteau rezolva litigiile alea „inocente”. Adică moşteniri, bunuri, chestiuni comerciale etc. Acum, se poate şi violul, vătămarea corporală şi încă vreo câteva de-astea. Mai mult, când te duci tu, victima, să depui plângere contra animalului, e musai să participi la o şedinţă în cadrul căreia să fii informată în legătură cu posibilitatea medierii.


  268. 268
    Igraine:

    Morringain, Edle,

    Și io m-aș duce-n India. Aș trece de toate mirosurile și de toate lipsele (sîc!) ca să văd cum e India. Pofta mi-a venit de la „Slumdog millionaire”.


  269. 269
    Nora:

    Eminenţa cenuşie care a venit cu ideea acestei modificări la legea medierii e Alina Gorghiu de la PNL.


  270. 270
    Igraine:

    Nora,

    După mediere, poate-i trece chefu’ de scandal prin tribonale. Se duce, amărâta, acasă, cu coada-ntre picioare, și și-o ia iar. Că de ce-a pornit scandalul cu tribonalu’.


  271. 271
    Ana:

    Dana,

    Ăştia n-aveau crustacee, aşa c-am fost cumva nevoită s-aleg peştele. Dacă mă mulţumeam cu el şi nu-mi mai trebuia şi mousse au chocolat, crecă era mult mai cuminte. Contez pe tine cu alimentele necuşer, aşa că om mânca amândouă scoici şi creveţi cu polonicu’. A, mint, creveţi au avut, da’ nu câţi mi-ar fi trebuit mie. 😀

    Igraine-femeia-cu-bărbaţi-fără-chiloţi,

    Vină, dară, să mănânci. 🙂 Copchiii au mai lăsat şi pentru tine. Chisica doar s-a lins pe bot.

    Şi zici c-am ştiut eu că vii tu să mă iei? 🙄


  272. 272
    Ana:

    Inimaginabil! Aia şi-o fi făcut histerectomie la cap, săraca. Mediere la viol? Ca pe vremea comuniştilor: dacă el o lua de nevastă, scăpa de puşcărie. Mi-e rău, are dreptate reprezentantu’, mi-e rău cam des în ultima vreme. 🙁


  273. 273

  274. 274
    Igraine:

    Ana,

    Nu face pe niznaiu’ cu mine că nu-ți merge. 😆

    Dacă mă pun acu’ în mașină, doar pentru lasagna și-un strop din Jim… ăăă, am vrut să zic de Jim, tu adormi înainte de sosirea mea. Așa că… pe-altă dată.


  275. 275
    Edle:

    Cu polonicul, Ana, ca bine zici. 🙂


  276. 276
    Ana:

    Igraine,

    Deh, ce să-i faci, unii oameni sunt eminamente diurni. Nopţile-s pentru pasionali antichiloţi, ca tine, nu pentru conservatori proizmene, ca mine. 😀 Eu te-ntrebai dac-am ştiut că vii tu la aeroport, intriganto. 😆

    Dana,

    Îmi amintesc de ultima vacanţă cu Radu, o nebunie, şi nu glumesc, în 2011. Cea mai mişto dintotdeauna. Aveam copilul nostru, dar şi pe fata cea mare a fratelui lui. Am stat trei săptămâni la mare. Ne-am înţeles ca-n filmele de dragoste, alea emoţionante. Când am ajunsără înapoi la Bucureşti, fiecare s-a-nchis în camera lui, aşa cum am făcut în aproape un an înainte de acea vară. Şi gata. Dar frumos a fost că Radu mi-a pescuit de multe ori scoici şi mi le-a şi preparat. El nu suportă peştele şi crustaceele, dar a vitejit pentru mine şi a sperat c-o să se dea şi el pe brazdă. N-a reuşit să se obişnuiască deloc, pur şi simplu nu le suportă, dar eu am fost răsfăţată ca niciodată. 🙂 Dar să ştii că la peşte au reuşit tot italienii să-l seducă. Nişte milanezi. Nici acum nu-i vine să creadă că peştele lor i-a plăcut. 😆


  277. 277
    Igraine:

    Edle,

    Io folosesc „arancia rossa” doar la cocktailuri. Geniale sunt în diferitele combinații, alcoolice toate. Data aviatoare când mai vii pe-aici te aștept, în dinți, cu un cocktail. Că te-am ratat la ultima vizită și mă mustră conștiința. Și mai am un mușteriu ratat, dar îi persoană importantă, nu zic cine. 😉


  278. 278
    Igraine:

    Normal că ai știut, dar te-ai făcut că ai uitat. Una lume aude și, ami ales, reține ce vrea.

    Vă pupez pe toate. Mă bag să văd „Amour”. Pentru a doua oară. Somn lin.


  279. 279
    Ana:

    Igraine,

    Iar?! Sau îl vezi cu Cosa? 🙄

    N-am ştiut decât că ar fi oarecum posibil, dar n-am avut niciun indiciu că şi este realizabil. Dimpotrivă. Las’ că vezi tu bătaie! 😈

    Aha, iar seduci oamenii cu cocteilurile tale? 😆

    (Ce e drept, nimeni nu le face cum ştie ea. Crecă le şi descântă, că altfel nu-mi explic. :lol:)


  280. 280
    Edle:

    Saru’ mana, Igraine, da’ nu prea pot. Mi se face rau. (Ba, numai lesinate pe site-ul asta! 😆 ) Eu beau vin si-atat. Cu ala ma simt cel mai bine. 🙂

    Da, ai lipsit, dar data viitoare nu mai scapi! Gasim noi ceva, sa savuram amandoua. 🙂


  281. 281
    Igraine:

    Găsim, Edle, nu-i problemă. De-abia aștept. Pentru tine, inventez un cocktail cu vin… spumant. Așa merge?


  282. 282
    Igraine:

    Ana,

    Iar, da. Îți spusei că l-am văzut. Altfel nu aveam cum zice ceva despre dânsul, filmul. Cu Cosa tu te-ai aruncat să-l vezi, nu io.


  283. 283
    Ana:

    Beţâci! Orele! Io mă culcdracu’. Mă simt depăşită de subiect. 🙂

    Da, eu, că numai eu îl iubesc pe Cosa, trădătoarelor! 😆 Femei… Ce s-aştepţi?


  284. 284
    Edle:

    Uof, imi dau lacrimile.

    Totusi, eu nu ma-nteleg cu nimeni trei saptamani, cum ai reusit? 🙂


  285. 285
    Igraine:

    Noapte bună, cosânzenelor.


  286. 286
    Edle:

    Merge, Igraine. 🙂 Da’ sa nu fie dulce dracu’. Sau, nu mai bine bem noi sampanie simpla? O aduc eu. 🙂


  287. 287
    Edle:

    Noapte buna, creca ma uit si eu la ” Amour”. 🙂 Val, :* :* :*


  288. 288
    Ana:

    Dana,

    Păi, şi la ce-a folosit? 😆 Atunci m-am decis că-i gata, gata, nu mă-ntreba cum mi-am dat seama, că nu ştiu. Deci, mai vrei să te-nţelegi cu cineva trei săptămâni la rând? 😆 Vezi că m-am mai înţeles io cu altcineva un an încheiat şi… abia acu’ pot să râd. 😆

    Amândouă vă uitaţi la acelaşi film? 🙄 Se umflă Rinu’ şi Danubiu’, surorilooooor… 😆

    Las’ că mi-l trimite şi mie Cosa şi-oi umple şi eu o chiuvetă, ceva.


  289. 289
    Seva Tudose:

    Morringain#251

    în primul rând trebuie să spun că mă speriași cu discreția ta ! Ce dracului,nu intri tu nici de sanchi pe acest site ? Tu nu știi că fiecare persoană,contează ?

    și da,mirosul de cumin ori turmenic mă îmbolnăvește,stas la indieni ! Când mă duc la Indian Plaza…evit amestecătura…2 zile sunt bolnavă ! Sorry Ana !

    am gustat odată un orez(cel care noi îl făceam cu lapte dulce și scorțișoară) ei,indienii îl amestecă cu iaurt,acru și condimentat ! Offff…


  290. 290
    Seva Tudose:

    Edle+Ana

    și da,ascultați la astă bărbă sură…fructele de mare,creveți,shrimps,lobsters…se alimentează din toate fecalele depuse pe fundul oceanului…și au în prostie o grămadă de protoni…mercur…

    și te mai întrebi Ana,că ți se face rău după ce servești
    somon(noi îi spunem salmon)


  291. 291
    Seva Tudose:

    Ana#276

    m-a mișcat….ce dracului spun ? M-a emoționat până la lacrimi…și nu mai știu ce să spun,ca să nu fiu criticată mai târziu !


  292. 292
    Jaco Pastorul:

    Seva are dreptate, mai fruct de mare decat snitelul de porc, nu exista! Jos crevetii si protonii! Jos andivele si quarcii! Mancati traditional si mai ales mancare gatita de voi!


  293. 293

    Din cugetarile lui Ardun:

    Sa nu va bucurati de nimic in viata, caci orice bucurie mica se intoarce intr-o catastrofa si mai mare!


  294. 294
    Edle:

    Seva, stai linistita, ca sunt in siguranta. Nu gasesc mai nimic proaspat pe-aici, asa ca foarte rar mananc. Si asa, ca fapt divers, e chiar indicat sa mananci macar o data, de doua ori pe saptamana peste si fructe de mare. Stii tu, calciu, fosfor, omega 3, de astea. Brain food. 😉


  295. 295
    Ana:

    Dana,

    Recitii acum partea aia de comentarii. Îl văzusem pe ăla cu somonul, postaserăm amândouă deodată, dar, nu ştiu de ce, aveam impresia că-l rogi pe B. să-i facă Norei. Crecă fiindcă şi scriam ceva în timpul ăsta, de-aia am citit aiurea. Dar cel cu portocalele siciliene chiar îmi scăpase. Iartă-mă.

    Rahat, nerahat, vreau creveţi şi scoici oricând! 😆

    Seva,

    Când vin la tine, te-ai nenorocit, că Barton nu mănâncă mâncare tradiţională românească, ci doar legume verzi, fructe uscate, pâine de tărâţe, nedospită, brânză şi peşte & rahat de pe fundul mărilor. Ce ne facem? 🙄


  296. 296
    Nastasia:

    Ha, ha! Te-ai nenorocit tu! Pe pariu că o să mănânci ce-ţi dă Seva, fără să crâcneşti? Te leagă şi te-ndoapă.


  297. 297
    Edle:

    Kein problem. 🙂

    Mie-mi place mancarea traditionala. Mmmm, sarmalute cu mamaliga!

    Mi-a zis unu’ odata ca daca o femeie nu stie sa faca mamaliga, nu e buna de nevasta. 😆 Mie nici acum nu-mi iese. 😀


  298. 298
    Nastasia:

    Mult am luptat şi eu cu mămăliga, până m-a învăţat o colegă că se pune o măsură de mămăligă la trei de apă. De atunci n-am mai avut nici un eşec. Altfel, gătesc cum mă taie capul. Nu măsor, improvizez.


  299. 299
    1Q:

    Începusem prost ăst text, cu povestea unui vis de vreo 3 zile, da` m-am răzgândit şi l-am şters că părea prea fad comparativ cu trăirile intense avute în vis. Ş`apoi, pe cine ar fi interesat ? ei, visasem urşi flămânzi alergând după o mâncare uşor accesibilă; oameni vânaţi la câmp deschis, într-un ţarc. Mi-am adus aminte că mai visasem un urs, mai acum câţiva ani, şi, după ce l-am povestit unei colege oniromantice, mi-a prevestit nenorociri şi după asta,..chiar am avut o pagubă. Întâmplarea pot s-o relatez, visul nu prea, că e destul de complicat.
    În fine, să vă povestesc:
    Un prieten mă roagă să-l ajut să-şi cumpere un porc. Cum nu sunt omul care refuză un prieten, nu mă înfioară cererea, aşa că, o accept ca pe o provocare oarecare. Nu mă pricep la negoţ, i-am zis, da` pt transport, da, îl ajut cu plăcere. Îmi imaginam că dorea să cumpere un animăluţ a cărei karma se încheia cu un măr în gură, pe un grătar, chestii d`astea gurmande, sensibile pentru un stomac delicat. Treabă simplă, timp am, deci,..hai!
    Oborul târgoviştean matinal ne aştepta cu diverse animăluţe, mari şi mici. Gălăgie. Fum. Noroi. Deşi mi-a plăcut atmosfera ce părea o trecere prin poarta timpului în cetatea descălecatului medieval, doream să şi-l cumpere mai repede, să-mi văd de planurile măreţe, de w-end banal, plimbat pe oriunde.. Ştiind ce vrea, mă orientez spre ţarcurile cu godaci neliniştiţi, speriaţi de lumea prădătorilor umani. Prietenul nu mă urma ci se tot învârtea pe lângă alte padocuri, gherete, improvizate coteţe şi intra în vorbă cu vânzătorii de porci fel de fel, numa` mititei, nu. Am crezut că doar se interesa, aşa de curios, pentru a estima un preţ pt cei cu mult mai mici, mai gustoşi, cu fraged şorich. Da` de unde! Nu trece mult timp şi-mi dau seama că el chiar negocia serios cu un gospodar ce-şi lăuda un porc fioros, un urs fără blană, un templu de alb cu părul ţepos. Am crezut că glumeşte până ce mi-a făcut semn şmecher cu ochiu` că, gata, l-a luat. Mi-am înghiţit spaima în sec, ajunsă la os, şi, parcă aflat sub hipnoză, cu spinarea cifoză am ajutat pe lângă alţi 5 oameni să ridice si să lege porcozaurul înghesuit sălbatic în portbagajul Lădiţei. Maşinuţa se lăsase docilă ca o cămilă, prinsese viaţă şi se mişca în sus şi jos la fiecare răsuflare a animalului obosit şi răpus de lupta inegală. O mângâi uşor pe volan, pentru propria relaxare, în tremur golan de emoţii sedate. După nici 500 de metri, animalul îşi exprimă nemulţumirea călătoriei trepidante în portbagajul umilinţei, în condiţii improprii, nenaturale firii lui. Energia recuperată desface funii slăbite, prost înnodate, muşchii-ncordaţi îi devin arcuri şi hop, porcul apare natură-n picioare! Se saltase turbat lovind cu capul capota rigidă, plesnită ca vânăta coaptă-n cuptor. Explozie văd pe retină. Frigul se lasă-n maşină, ochii-mi prind roşul de pică falca, prietenul geme cu capul pe spate. Prin ochii de soacră la ceafă, privesc maşini în coloană ce-mi fac semne lumină cu faruri, fugind de grava problemă, plimbată pe-o stradă emblemă. Să opresc? Nici vorbă! Scrâşnesc cu-aceeaşi turbare, mistreţ furios găsit de gonaci. Prietenul vrea să opresc, privirea-mi tăioasă îi urlă în tâmple:
    -Taci!
    A 2-a zi, mestecam din şorich privind uimit tabla-ndoită. Groasă ca şoriciul transportat, nu s-a lăsat îndreptată jucând-o-n picioare. A fost tăiată şi arsă de foc.. blestem dintr-un vis, ajunsă ruină, preparată băneşte, mâncată rugină. Acum, am altă maşină..

    Conduc şi simt c-aş mânca..jumări cu nutella.


  300. 300
    1Q:

    Bună ziua, la dvs!
    Iertăciune că nu pot intra mai des;
    Nu am de ales.


  301. 301
    1Q:

    Mică-mio, săru`mâna pt masă!


  302. 302
    Ana:

    Ladies,

    Mă descurc eu cu mâncarea la Seva, n-aveţi grijă. 🙂

    Nastasia,

    Păi, cum altfel decât improvozaţie? Că doară nu e fo matematică, Doamne feri! 😆

    Dana,

    Când vii, exersăm. 😉

    Olamicu’,

    Să trăieşti, mămică! 🙂 Toate-s cumsecade pe la tine? 🙄


  303. 303
    1Q:

    Cum se cuvine, mică! 🙂
    `mnezo mă iubeşte! +++


  304. 304
    Raj lt.rez.:

    Sarmana la baetzi si doamne ! Futeti internetu asta de dracii il gaseste. Aveti timp, ha ? Doar ce venii de la munca. Vecinu ala bulangiu care ma face pe la spate moldovean imputit, ca mam ajuns in Timisoara lui, mi-a palit azi mertzanu, dar nu asa tare. A dat cu spatele drept in portiera din stanga care sa blocat si am fost nevoit sa es prin dreapta. Io anu trecut iam zgaraiato oleaca si a iesit taraboi. Acu, dupa ceam cules portiera de pe jos, iam zis vecinului ca nu face nimic. A ramas nauc si ma luat fimea in primire ca de cel umilesc in asa hal pe vecinu. Iam zis fiemii ca nul umilesc, ci vreau buna pace. Fimea a zis ca, pentru gestul mieu, vecinu ma va uri mai mult. Iam zis sa dispara din fatza mea. Deh, copil prost … Dna Ana: nu vati prabusit ca vam tinut io pumnii. Mi-e mie frica de avion…


  305. 305
    Raj lt.rez.:

    La Olamicu toates cumsecade. Chiar si izmenele… Sluga ! Cea ceva de indieni, dna Morri. Gresit. Atitudinea indienilor nui de slugi. Ii cu totu alceva. Nu stie…


  306. 306
    1Q:

    Iote la ticu! Alt lovit în haripă..


  307. 307
    1Q:

    Pardon, portrajtieră..pfiu! portieră. Acu` e de dreapta, monarhist, inglişmen..


  308. 308
    Raj lt.rez.:

    Dna Edle, memeliga adevaraciune se face cu melesteul, nu cu telu. Mai la urma, puneti olecuta de ulei si melesteitzo rapidea. Io daca eram in locu lu sotu dv., mai intai va testam la mamaliga. Glumesc, desigur. Acasa io fac mameliga. O tai cu atza. Fimea nu mananca. Copil prost. A incercat si cu fineti inlauntru dar tot nu ia placut…


  309. 309
    Raj lt.rez.:

    Jumari cu nutela… De unde reacu le scoti dle UnQ ?


  310. 310
    1Q:

    Mie mi-a reuşit cu vecinu` după ce mi-a decopertat vopseaua de pe bara spate. Are daune mai serioase. Nu a văzut când i-am scos limba. Sunt convins că a orbit de la blestemele mele.


  311. 311
    alexa:

    eu știu de unde


  312. 312
    Raj lt.rez.:

    UnQ: cadeaoai in gravataru de mai jos !


  313. 313
    1Q:

    Păi, io mâncam jumări cu mămăligă şi piciu-miu nutella pe pâine. M-a întrebat dacă vreau şi io..


  314. 314
    1Q:

    Na, căcăzu Alexa..
    Om rău!


  315. 315
    Nora:

    1Q, zi şi visul cu urşii. 😀


  316. 316
    1Q:

    Io fac pluta de multişor într-un bazin de epurare şi mouvare..spirituală. 😉
    Mi s-a făcut păru` inghinal măciucă după prima şezătoare.


  317. 317
    1Q:

    Noraaa, ai ţuc iu!

    Nu-l spun.. Nu a fo vis, ci coşmar!
    🙂


  318. 318
    1Q:

    Găsisem o cutie unde să mă ascund.. şi după ce am închis uşiţile (părea o debara) mi-am adus aminte că acolo s-a mai ascuns cineva şi a fost halit de urşi, descoperit după miros.
    Îţi dai seama..io urmam! 🙂 Puţeam, adică..


  319. 319
    1Q:

    Pampersu` neschimbat la timp..deh!


  320. 320
    Raj lt.rez.:

    UnQ face pluta in bazin, io pe cacat. arumana Dra Nora ! Ma duc sa atipesc vo patru ceasuri. Dimineata mam trezit decu noaptean cap


  321. 321
    Ana:

    Bărbate,

    Ştiu că te-ai rugat la sfinţii Luca şi Cleopa să viu acasă, să-ţi mănânc sufletu’. 🙂

    Olamicu’,

    Vezi cum vorbeşti cu tac-tu, că şi-aşa nu te recunoaşte. Deşi-i tot spun că facerea ta n-are legătură cu putirinţele lui, ci cu biologia simplă. N-am cu cine mă-nţelege. 🙁


  322. 322
    1Q:

    Măăăă, scuzaţi-mi scrisul dezlânat.
    Pls, înţelegeţi că am avut un coşmar..


  323. 323
    Nastasia:

    Cum să faci mămăligă cu melesteul?? E ca şi cum ai muşca dim banană pe stradă.


  324. 324
    Raj lt.rez.:

    si io va TzuQ, dna Nora ! Pe Dna Ana o tzuc pan ceo las lata…


  325. 325
    Nora:

    Pfiuuu… 🙄 Poate tu erai al treilea şi debaraua se dovedea cu noroc. 😀


  326. 326
    Raj lt.rez.:

    Dna Nasta: terminatio cu banana ! Se poate interpreta…


  327. 327
    Nora:

    Vă pup şi eu pe amândoi. Mua, mua! Mua, mua!


  328. 328
    Raj lt.rez.:

    Apropos de debara, unde-o fi domnu Danny ? Dispar la sonm


  329. 329
    1Q:

    Mică, cre`că ticu mă acceptă aşa cum sunt, nu tre` să mă pitesc după vorbe. Sunt în ograda lui, nebătut, nefugărit..deci, mă recunoaşte.
    În iubirea voastră nu mă bag.
    Să mă chemaţi la masă, nu e vina mea că m-aţi făcut!


  330. 330
    Nora:

    Acum câteva zile am avut o „dezbatere” cu o colegă moldoveancă. Mi-am dat seamă că pricepem prin „făcăleţ” două chestiuni diferite: după mine, e ăla cu care se întinde aluatul (căruia i se mai zice şi „sucitor”), după ea era ăsta de amestecat în mămăligă. Ea avea dreptate.


  331. 331
    1Q:

    Da, Nasta, io deja te văd cu ochiu` den frunce cum decojeşti banana.. la muşcatură mintea mi se blochează.


  332. 332
    Nora:

    Mă întreb totuşi ce mare chestie o fi să mai ameninţi pe cineva că-i arzi una cu făcăleţul. Făcăleţul ăla de amestecat mămăliga e o biată paletuţă pe lângă vajnicul şi solidul sucitor.


  333. 333
    1Q:

    -- ..zisei. Nu vă supăraţi! zic, morfolit la nas, după o ştergere rapidă cu măneca uscată de molozul întărit..


  334. 334
    1Q:

    Nici una, nici alta. Nu-s plăcute la atingerea cu creştetul capului.. ori un făcăleţ, sucitor ori o macara căzută-n cap, totuna-i!
    ..şi iarăşi zic, repetând gestul de ştergere..


  335. 335
    1Q:

    Depinde de forţa celui care loveşte, de dăruire..

    f = m * a


  336. 336
    Nora:

    Da’ cin’ te prigoneşte, 1Q? Trebuie să chemăm Reprezentantul Organizaţiei „Minte sănătoasă în blog sănătos”? 🙄


  337. 337
    1Q:

    Cum cine? mica.
    Cică să am grijă..zic, privind speriat în jur, smârcâind din nasul roş de atâta frecat funduri de mămăligă uscată..un balon se iţeşte din nara stângă şi se retrage nehotărât..


  338. 338
    Nastasia:

    Vezi cum vorbeşti, 1Q! Un pic de respect, ce dracu! Tocmai am înfiat-o ieri pe mică-ta, aşa că să-mi zici sărumâna, bunică.


  339. 339
    1Q:

    Bunică-mio, săru`mâna!
    Ce minunea mea făcuşi? pfiuu.. şi io credeam că-ţi fur cireşele.


  340. 340
    Edle:

    😆 Raj, n-avea cum, ca habar n-avea ce-i aia. A mancat, mai apoi, in Romania, dar nu i-a placut. Na, parca mie imi plac mancarurile lui! 🙄


  341. 341
    Nora:

    Edle, chiar. Care sunt mâncărurile lui? În afară de cârnăţoii ăia albi (ptiu), găluşte, varză cu porc, nu ştiu mare lucru din gastronomia germană.


  342. 342
    1Q:

    ..şi, Nora, când să mă înhaţe..m-am trezit.
    Visul continua cu urşii pe urmele mele, dar aveam speranţa că s-or fi săturat de la primii haliţi. Da` puteam fi desert, nu?


  343. 343
    Nora:

    Aşa plâns şi prigonit? Nu cred, 1Q. Era Fram, voia să vă jucaţi doar.


  344. 344
    1Q:

    -- şi nu te mai juca cu mâncarea! se răsti ursoaica la ursuleţul jucăuş..
    Mulţumesc, Doamne, pt bunătăţile astea! +++

    Fă draq şi tu rugăciunea `nainte de masă şi mai potoleşte-te, că acu` se trez..


  345. 345
    1Q:

    ..şi m-am trezit. Crezi că, acum, Fram posteşte şi plânge bătut de mă-sa?


  346. 346
    1Q:

    Că, dacă da, Raj e în pericol..Tiii! N-a zis că dispare la somn?


  347. 347

  348. 348
    1Q:

    Alexa, tu ţii cu ursu`? hm..


  349. 349
    alexa:

    eu doar sunt de acord cu tot


  350. 350
    1Q:

    Mă duc să plimb ursu`..
    Vă pupă 1Q!


  351. 351
    Costelus:

    Azi la mine se duc unii intr-o pestera. Acu un an au dat peste un urs care dormea, acolo in pestera. :))


  352. 352
    Costelus:

    Nora (161). Cu steroizi intr-adevar, se umfla bicepsii repede. Git scurt am si eu, dar stiu despre ce vorbesti; de-aia eu nu fac niciodata exercitii separate pentru trapez, nu-mi place aspectul ala de gorila. Mna, da’ ce legatura are asta cu tine? 🙂 Treci la flotari!


  353. 353
    Costelus:

    Cum sa nu-ti iasa mamaliga? Pui faina, uiti sa pui apa? Sau pui faina si apa dar uiti sa dai focul? 😀


  354. 354
    Nora:

    Citesc o carte în care, într-o scenă, unui băieţel nu i se permite să se ridice de la masă până când nu termină piureul de napi, tulpinile de ţelină şi ficatul prăjit cu ceapă. Băieţul nu poate, organic, să le mănânce. Tot modelează cu furculiţa prin ele, tot separă crusta ficatului de ficat, frunzele de tulpini, timp de cinci ore, până când adoarme cu capul pe masă. Tatăl, care dăduse pedeapsa, îl găseşte aşa şi îl duce, în braţe, în dormitor. Apoi, îi reproşează soţiei că a permis ducerea până la capăt a sentinţei şi că-l foloseşte pe băieţel împotriva lui. Cei doi se urăsc şi, după câte văd, se urăsc şi la bătrâneţe. (cartea începe cu ei bătrâni)


  355. 355
    Nora:

    Şi tatăl mâncase cu scârbă piureul de napi, ţelina şi ficatul. Dar, pentru că fiecare dintre cei doi soţi avea aria lui în care trebuia să domine, nu spusese nimic. Copilul: victima din no man’s land.


  356. 356
    Jaco Pastorul:

    Eh, nu i-o fi fost foame, ca daca i-ar fi fost, ar fi mancat si frunze de trifoi. Ce le-as rade eu vreo doua alora care fac nazuri. Cand stai si te gandesti ca unii platesc o gramada de bani sa manance la restaurant cartofi dulci ( un fel de napi mai smecheri) cu frunze de apio si ficat de gasca ingrasata…


  357. 357
    Nastasia:

    Oroare! Să obligi pe cineva să ingereze chestii care-i fac silă! Şi dacă copilului nu-i e foame, de ce trebuie să mănânce? Nu-i vorba de nazuri. Cunosc adulţi care nu se ating de chestii pe care au fost forţaţi în copilărie să le înghită.


  358. 358
    Jaco Pastorul:

    Gresesti, Nastasie, copilul trebuie batut de mic, sa priceapa cine-i sefu!

    Tocmai ca n-au fost fortati indeajuns, de aia nu se ating de anumite mancaruri.


  359. 359
    Costelus:

    Ce-i Jaco, tu maninci chiar orice?


  360. 360
    Jaco Pastorul:

    Absolut orice, Costelus. Mai putin lacuste, ca-s alergic la proteina verde.


  361. 361

    eu n-am mîncat niciodată napi…


  362. 362
    Costelus:

    Eu nu maninc chiar orice. De exemplu, nu-mi plac raciturile, pielea, soriciul, brinza imputita (frantuzeasca sau cum dracu a mai fi).


  363. 363
    Costelus:

    Nici eu n-am mincat napi, tre’ sa fie prin Oltenia cred.


  364. 364
    Nastasia:

    Bine, Jaco. În săbii să ne tăiem, sau în contraziceri să ne contrazicim?


  365. 365
    Nora:

    Cred că m-a blestemat Gherman. Uite peste ce pasaj am dat în aceeaşi carte:

    Prin minte îi trecu, mai clar ca altă dată, gândul că poate toate lucrurile „reale” din lume erau la fel de schimbătoare, în esenţă, ca şi el. Poate mintea lui făcea chiar în clipa aceea, în care stătea îngenuncheat pe podeaua din lemn de esenţă tare, exact ceea ce făcuse, cu câteva ceasuri mai devreme, cu scaunul pe care încă nu-l văzuse. Poate podeaua devenea cu adevărat podea numai atunci când o reconstruia el în minte. Natura podelei era, într-o oarecare măsură, incontestabilă, desigur; lemnul exista şi avea proprietăţi măsurabile. Dar mai era o a doua podea, aceea oglindită în mintea lui, iar teama sa era că mult disputata „realitate” în numele căreia luptase nu era realitatea unei podele adevărate dintr-un dormitor adevărat, ci realitatea unei podele existente în mintea lui, idealizată şi, de aceea, cu nimic mai valoroasă decât una dintre fanteziile caraghioase ale lui Enid.
    Bănuiala că totul era relativ. Că noţiunile de „real” şi „autentic” puteau fi nu pur şi simplu bătute în cuie, ci fictive de la bun început. Că sentimentul său că avea întotdeauna dreptate, că lupta pentru ce era real, nu era decât un sentiment. Erau bănuieli care îl pândiseră prin toate camerele acelea de motel. Ele erau strigoii de sub paturile firave.
    Şi, dacă lumea refuza să corespundă versiunii lui asupra realităţii, rezulta în mod necesar că era o lume nepăsătoare, o lume acrită şi îngreţoşată, o colonie penitenciară, şi că el era condamnat să fie violent de singur în această lume.

    Pfiu! Şi nici măcar nu era filosof! Lucra la o companie de căi ferate! (Enid era soţia, el era tatăl copilului de mai sus şi citea mult Schopenhauer)


  366. 366
    Jaco Pastorul:

    Chiar? Napi ftele, Andreea!


  367. 367
    Nora:

    😆 N-am văzut napi în viaţa mea. Ăia prin romanele englezeşti mâncau napi întruna.

    Ăştia din carte sunt americani.

    Eu nu cred că trebuie forţat copilul să mănânce nimic.


  368. 368
    Jaco Pastorul:

    Nora, ce prostii citesti…


  369. 369
    Edle:

    😆 In afara de carnatoi si snitel,mai gasesti Tafelspitz si Sauerbraten, doua specialitati cu carne de vita. Prima e delicioasa. Se mananca cu un sos alb cu hrean si unul de coacaze rosii. Hot & sweet. 😉 A doua e preferata lui B., cu galuste si un sos acru, pentru mine absolut necomestibil. 🙄 Unele restaurante se aventureaza si mai pregatesc si peste. Nu le iese intotdeauna.

    Pe scurt, daca am chef sa mananc in oras, aleg un restaurant italian. 🙂

    Asa arata cele doua:

    http://www.gomeal.de/uploaded_img/Tafelspitz.jpg

    http://www.frankfurthigh.com/history/img_food/Sauerbraten_DH_small.JPG


  370. 370
    Nora:

    Cartofi dulci am mâncat, îmi plac.
    Ficatul ăstora nu era de gâscă. Cred că era de porc sau vită, dat prin făină şi prăjit. Nici eu nu l-aş fi mâncat. 😀


  371. 371

    nu trebuie forţat. da` să vezi cînd te apucă dracii… mie îmi venea să-i bag supa prin urechi, prin nas, pe oriunde.

    apoi m-am maturizat şi am devenit mai calmă…


  372. 372
    Jaco Pastorul:

    Hm, in sabii? Ma confunzi…

    Mai bine in ciorapi sa ne mirosim.


  373. 373
    Jaco Pastorul:

    Se vede ca n-ai fost batuta nici tu…


  374. 374
    1Q:

    Bleah! cre` că mâncare d`aia am fo în vis..


  375. 375
    Costelus:

    In sabii sa ne taiem sau in ciorapi sa ne mirosim?


  376. 376

  377. 377
    Nora:

    Edle: prima am mâncat-o, da, e bunicică. A doua doar am văzut-o (la ea m-am referit când am zis de găluşte, nu mai ştiam cum se cheamă). Am priceput. 😉


  378. 378
    Costelus:

    Nora n-a fost batuta deloc, da’ lasa, nu-i timpul pierdut. S-a marita ea odata si-odata.


  379. 379
    Nora:

    Nu, n-am fost. Aşa ajung copiii să nu suporte broccoli, de exemplu. Că le toarnă părinţii cu pâlnia. Şi nici nu ştiţi ce urmări are asupra adultului tot războiul ăsta al părinţilor. Mă rog, nici eu nu ştiu încă, sunt abia la jumătatea cărţii.


  380. 380
    Nastasia:

    Mă predau fără luptă, dacă-i vorba de ciorapi. Precis n-am nicio şansă, mor instantaneu.


  381. 381
    Jaco Pastorul:

    Nemtii sunt campioni mondiali la mancatul de brocolli.


  382. 382
    Nora:

    Andreea: 😆 te cred.

    Dar nici să laşi copilul cinci ore la masă… singur, când fratele şi mama se joacă ping-pong, iar tatăl meştereşte în laboratorul de la subsol…


  383. 383
    Costelus:

    Auzi, e corect scris „odata si-odata”?


  384. 384

  385. 385
    Nora:

    Şi nu-i mai zice „brânză împuţită”! 👿


  386. 386
    1Q:

    Vecinii m-au întrebat dacă mi-am cumpărat urs şi le-am zis că ..li se pare! Realitatea le joacă o festă.
    Ei au obiectat că au văzut urme de labă pe scară..
    Nişte tâmpiţi! Aia nu-i mâncare ?..


  387. 387
    Costelus:

    Iti place brinza aia verde, cu mucegai, pe care nici cel mai hamesit cine de pe strada n-o maninca?


  388. 388

    mmmmm!!!
    o nebunie!!!


  389. 389
    1Q:

    Brânza aia, Costeo, e stricată. Să nu mănânci, că poate conţine urme de Verde de Paris..


  390. 390
    Costelus:

    Nu maninc dracu, ce crezi c-o pot apropia de gura? Doar daca-mi iau masca de gaze.


  391. 391

  392. 392
    Nora:

    Da, îmi place. Şi aia cu mucegai albastru, şi aia cu mucegai alb şi cam toate brânzeturile.


  393. 393
    1Q:

    Tu ştii ce brânză bună în burduf de câine ud oi fi mirosit!


  394. 394
    Nora:

    Iete, fâs. Parcă butoiul de varză miroase a roze!


  395. 395
    Costelus:

    mai frumos miros ciorapii nespalati doua saptamini.


  396. 396
    Nora:

    Ai o obsesie şi cu ciorapii, văd.


  397. 397
    Nastasia:

    Costeluş, dac-o veni Jaco să-ţi dea o bătaie bună, să vezi ce-o s-o mai înfuleci! N-o să apuci să-ţi ştergi mucegaiul de pe bărbie.


  398. 398

  399. 399
    1Q:

    Brânza cu mucegai alb tre` să fie galbenă, altfel iei ţeapă..


  400. 400

    Napi îţi dă prin gard. Napi îţi dă prin gard.


  401. 401
    Costelus:

    Nora, tu te-ai apucat de mincat brinza de aia frumos mirositoare asa, din proprie initiativa? Nebatuta?


  402. 402
    Costelus:

    Nici sobolanu’ mort de-o saptamina dupa pat nu miroase asa de bine ca o brinza de-aia frantuzeasca.


  403. 403
    Costelus:

    Mi-am adus aminte de 3 pagini savuroase despre brinza in „trei intr-o barca”. Daca vreti, spuneti cum le pot trimite.


  404. 404
    Nastasia:

    Păi de aia nu mâncăm noi şobolanul mort, ci brânza. Dacă miroase mai bine..


  405. 405
    1Q:

    La o petrecere după Paşte, la serviciu, conducerea a organizat o chestie, o pomana mielului,..mâncare tradiţională..
    Un moftangiu, proaspăt inginer, se tot lăuda în stânga şi-n dreapta că el nu mănâncă ciorbă de miel, că, în general, el nu mănâncă nimic făcut din oaie: lapte, brânză, carne. Şeful lui care făcuse ciorba de miel (sunt ciorbar) l-a auzit şi a venit la el spunându-i să încerce, totuşi, că e bună. El nu şi nu, că vomită.. d`astea. La un moment dat, şeful ăluia tot insistând s-a înfuriat şi i-a zis pe un ton de şef să mănânce. A îngheţat, apoi a mâncat, umilit. Îmi era milă de el, chiar am vrut să protestez da` apoi a cerut singur a 2-a porţie, lăudând-o excesiv. Nu m-am abţinut şi i-am şoptit discret:
    -Ai avut noroc că ciorba chiar era bună! Nu că n-ai fi mâncat-o..oricum ar fi fost.
    De atunci m-a urât sincer. Nici io nu-l plăceam, drept să spun..


  406. 406
    Costelus:

    Dupa logica asta, Nasty, ai minca ciorapu’. Ca miroase mai bine decit brinza. 😀


  407. 407
    Jaco Pastorul:

    Nastasia, aia cu banana am imprimat-o si mi-am pus-o pe usa de la intrarea in hala.


  408. 408

  409. 409
    Costelus:

    Bleah, mucegai.


  410. 410
    1Q:

    Cre` că-i mai bună brânza cu mucegai, goală, decât brânza Feta pe pâine cu mucegai.


  411. 411
    1Q:

    Cine vrea o felie de mămăligă unsă cu untură?
    ..şi-o ceapă spartă cu călcâiu`..


  412. 412
    Raj lt.rez.:

    Deci: sobolani morti do saptamana, varza stricata, ciorapi nespalati do luna, branza imputita, branza in burduf de cane ud. Cu voia dv.: CACAT PROASPAT


  413. 413
    Raj lt.rez.:

    … sparta intre buci…


  414. 414
    1Q:

    ..de călugăr..


  415. 415
    Costelus:

    For other breakfast things, George suggested eggs and bacon, which were easy to cook, cold meat, tea, bread and butter, and jam. For lunch, he said, we could have biscuits, cold meat, bread and butter, and jam—but no cheese. Cheese, like oil, makes too much of itself. It wants the whole boat to itself. It goes through the hamper, and gives a cheesy flavour to everything else there. You can’t tell whether you are eating apple-pie or German sausage, or strawberries and cream. It all seems cheese. There is too much odour about cheese.

    I remember a friend of mine, buying a couple of cheeses at Liverpool. Splendid cheeses they were, ripe and mellow, and with a two hundred horse-power scent about them that might have been warranted to carry three miles, and knock a man over at two hundred yards. I was in Liverpool at the time, and my friend said that if I didn’t mind he would get me to take them back with me to London, as he should not be coming up for a day or two himself, and he did not think the cheeses ought to be kept much longer.

    “Oh, with pleasure, dear boy,” I replied, “with pleasure.”

    I called for the cheeses, and took them away in a cab. It was a ramshackle affair, dragged along by a knock-kneed, broken-winded somnambulist, which his owner, in a moment of enthusiasm, during conversation, referred to as a horse. I put the cheeses on the top, and we started off at a shamble that would have done credit to the swiftest steam-roller ever built, and all went merry as a funeral bell, until we turned the corner. There, the wind carried a whiff from the cheeses full on to our steed. It woke him up, and, with a snort of terror, he dashed off at three miles an hour. The wind still blew in his direction, and before we reached the end of the street he was laying himself out at the rate of nearly four miles an hour, leaving the cripples and stout old ladies simply nowhere.

    It took two porters as well as the driver to hold him in at the station; and I do not think they would have done it, even then, had not one of the men had the presence of mind to put a handkerchief over his nose, and to light a bit of brown paper.

    I took my ticket, and marched proudly up the platform, with my cheeses, the people falling back respectfully on either side. The train was crowded, and I had to get into a carriage where there were already seven other people. One crusty old gentleman objected, but I got in, notwithstanding; and, putting my cheeses upon the rack, squeezed down with a pleasant smile, and said it was a warm day.

    A few moments passed, and then the old gentleman began to fidget.

    “Very close in here,” he said.

    “Quite oppressive,” said the man next him.

    And then they both began sniffing, and, at the third sniff, they caught it right on the chest, and rose up without another word and went out. And then a stout lady got up, and said it was disgraceful that a respectable married woman should be harried about in this way, and gathered up a bag and eight parcels and went. The remaining four passengers sat on for a while, until a solemn-looking man in the corner, who, from his dress and general appearance, seemed to belong to the undertaker class, said it put him in mind of dead baby; and the other three passengers tried to get out of the door at the same time, and hurt themselves.

    I smiled at the black gentleman, and said I thought we were going to have the carriage to ourselves; and he laughed pleasantly, and said that some people made such a fuss over a little thing. But even he grew strangely depressed after we had started, and so, when we reached Crewe, I asked him to come and have a drink. He accepted, and we forced our way into the buffet, where we yelled, and stamped, and waved our umbrellas for a quarter of an hour; and then a young lady came, and asked us if we wanted anything.

    “What’s yours?” I said, turning to my friend.

    “I’ll have half-a-crown’s worth of brandy, neat, if you please, miss,” he responded.

    And he went off quietly after he had drunk it and got into another carriage, which I thought mean.

    From Crewe I had the compartment to myself, though the train was crowded. As we drew up at the different stations, the people, seeing my empty carriage, would rush for it. “Here y’ are, Maria; come along, plenty of room.” “All right, Tom; we’ll get in here,” they would shout. And they would run along, carrying heavy bags, and fight round the door to get in first. And one would open the door and mount the steps, and stagger back into the arms of the man behind him; and they would all come and have a sniff, and then droop off and squeeze into other carriages, or pay the difference and go first.

    From Euston, I took the cheeses down to my friend’s house. When his wife came into the room she smelt round for an instant. Then she said:

    “What is it? Tell me the worst.”

    I said:

    “It’s cheeses. Tom bought them in Liverpool, and asked me to bring them up with me.”

    And I added that I hoped she understood that it had nothing to do with me; and she said that she was sure of that, but that she would speak to Tom about it when he came back.

    My friend was detained in Liverpool longer than he expected; and, three days later, as he hadn’t returned home, his wife called on me. She said:

    “What did Tom say about those cheeses?”

    I replied that he had directed they were to be kept in a moist place, and that nobody was to touch them.

    She said:

    “Nobody’s likely to touch them. Had he smelt them?”

    I thought he had, and added that he seemed greatly attached to them.

    “You think he would be upset,” she queried, “if I gave a man a sovereign to take them away and bury them?”

    I answered that I thought he would never smile again.

    An idea struck her. She said:

    “Do you mind keeping them for him? Let me send them round to you.”

    “Madam,” I replied, “for myself I like the smell of cheese, and the journey the other day with them from Liverpool I shall ever look back upon as a happy ending to a pleasant holiday. But, in this world, we must consider others. The lady under whose roof I have the honour of residing is a widow, and, for all I know, possibly an orphan too. She has a strong, I may say an eloquent, objection to being what she terms ‘put upon.’ The presence of your husband’s cheeses in her house she would, I instinctively feel, regard as a ‘put upon’; and it shall never be said that I put upon the widow and the orphan.”

    “Very well, then,” said my friend’s wife, rising, “all I have to say is, that I shall take the children and go to an hotel until those cheeses are eaten. I decline to live any longer in the same house with them.”

    She kept her word, leaving the place in charge of the charwoman, who, when asked if she could stand the smell, replied, “What smell?” and who, when taken close to the cheeses and told to sniff hard, said she could detect a faint odour of melons. It was argued from this that little injury could result to the woman from the atmosphere, and she was left.

    The hotel bill came to fifteen guineas; and my friend, after reckoning everything up, found that the cheeses had cost him eight-and-sixpence a pound. He said he dearly loved a bit of cheese, but it was beyond his means; so he determined to get rid of them. He threw them into the canal; but had to fish them out again, as the bargemen complained. They said it made them feel quite faint. And, after that, he took them one dark night and left them in the parish mortuary. But the coroner discovered them, and made a fearful fuss.

    He said it was a plot to deprive him of his living by waking up the corpses.

    My friend got rid of them, at last, by taking them down to a sea-side town, and burying them on the beach. It gained the place quite a reputation. Visitors said they had never noticed before how strong the air was, and weak-chested and consumptive people used to throng there for years afterwards.


  416. 416
    Costelus:

    I-a expirat copyrightul, toata cartea se gaseste la liber (legal 😀 ) aici:

    http://www.gutenberg.org/files/308/308-h/308-h.htm


  417. 417
    1Q:

    Iote, Costea, ce face dup-o ceapă..


  418. 418
    alexa:

    nu-și dă seama


  419. 419
    1Q:

    În privinţa bucătăriei, prin bunăvoinţa lui Raj, am trecut de la agonie la extaz..

    M-aş bate şi eu cu scaunele. Ce-aş mai bubui capete cu al mieu, da` .. e cam moale..


  420. 420
    Raj lt.rez.:

    Costele: am eu fatza de om care stie engleza ? Ce natzaie ii omu dv., dna Adle ? Buci de klugar… Esti scarbos dea dreptu, 1Q. As zice ca, si dea stangu…


  421. 421
    Raj lt.rez.:

    Mananci praz, dai de extaz…


  422. 422
    Raj lt.rez.:

    Eu nu suport compotul de caise cu usturoi…


  423. 423
    Costelus:

    Pai napu’ nu-i praz?

    Raj: se cheama 3 intr-o barca, o cautare pe google arata ca se gaseste in romana.


  424. 424
    Raj lt.rez.:

    Nici amandinele cu peshte…


  425. 425
    1Q:

    Un stafidit, nu buci d`alea rotofeie că se pierde bunătate de ceapă în gaura de vierme. Un ascet, da. Să nu o strice prea rău, să-i rămâie zama, totuşi..şi nici călugăru` să nu dea ortu` popii..


  426. 426
    Raj lt.rez.:

    Napu la aprozar se gaseste ?


  427. 427
    Costelus:

    Asa Raj, da-i idei Norei, poate tranforma blogul intr-unul culinar!

    1Q: stii care-i culmea fortei? Cu nuca, nu cu ceapa!


  428. 428
    1Q:

    Ciorba de peşte fript e chiar bună dacă adaugi peşte prăjit, în suc propriu..


  429. 429
    Raj lt.rez.:

    Aha ! inteleg. Ceapa zdrobita intre bucile unui calugar mort… Mort deabinelea, prin darea ortului popii


  430. 430
    Raj lt.rez.:

    peste prajit in suc de cacat…


  431. 431
    1Q:

    Nu, că nuca-i nucă, ceapa-i ceapă.
    Uite nuca, nu e pepenele..
    Ce glume!
    Hal de oameni serioşi! Ruşiineeeeee..


  432. 432
    Nora:

    Costeluş, mai termină cu fasoanele astea de demoazelă de pension. Da, put, dar sunt al dracu’ de bune. Ce, usturoiul şi ceapa miros a violete?

    Şi nu avea cum să mă forţeze nimeni, în copilăria mea ceauşistă nu existau astfel de delicatese.

    1Q: ce şeeeef rău!

    Aşa zicea şi vară-mea. Vai, miel, ce scârbos! Vai, ce pute! Vai, ce oribil! Vai, nu m-aş atinge.

    A venit odată pe la noi de Paşte. A cerut două porţii de friptură de miel (neobligată) şi abia la sfârşit i-am spus că era de miel. De curând i-am făcut-o cu o pastramă de oaie (ea, convinsă că e porc).


  433. 433
    1Q:

    Mă duc să beau un ceai îndulcit cu ţuică.


  434. 434
    Nastasia:

    Nu pricep cum e cu ceapa şi călugărul. Zdrobeşte el ceapa de viu şi după aia răposează de efort, ori e gata mort, şi atunci trebuie introdusă ceapa şi acţionat asupra bucilor?


  435. 435
    Nora:

    Cum dracu’ să fie napii praz?


  436. 436
    Raj lt.rez.:

    Trebuie sa apara si doamnele. Apar, citesc forumul, pleaca repejuor sa vomite si iar apar fericite cau debordat caloriile in veceu. Tot noi barbatii tre sa avem grije de siluetele mnealor…


  437. 437
    1Q:

    Nora,
    Şi io aş fi procedat la fel cu obedientul ăla..
    Bine că nu i-a dat rh-at..


  438. 438
    Nora:

    Ha? Ce ceapă, ce călugăr? Ce se-ntâmplă aici? 😀


  439. 439
    Costelus:

    usturoiu’ nu miroase a brinza totusi.


  440. 440
    Nora:

    Asta e antologică!

    Usturoiu’ nu miroase a brânză totuşi! 😆 😆

    Şi nici brânza a usturoi! 😆


  441. 441
    Raj lt.rez.:

    Dna Nasta, zau ca sunteti afoana. Se ia una bucata calugar decedat si i se vara ceapa in cur. Cei asa greu da intzales ?


  442. 442
    1Q:

    Buni,
    Habar n-am.. stai să zică Raj.
    Io am mâncat, ca să ştii, să nu mă spui lu` mica.
    Ştii doar că cireşele se mănâncă cu ceapă..


  443. 443
    Nora:

    Pe mine mă enervează ăia care n-au gustat în viaţa lor şi-şi dau ochii peste cap.
    Şi colega mea care vânează pătrunjelul şi orice verdeaţă prin orice. Am deseori fantezii cum o leg de-un scaun, într-o plantaţie de pătrunjel -- dacă va fi existând aşa ceva -- şi o hrănesc numai cu tabouleh timp de două săptămâni.


  444. 444
    1Q:

    I se zice călugăr umplut..


  445. 445
    Raj lt.rez.:

    Cum ce calugar Dna Nora ? Calugarul mort caruia i se zdrobeste ceapa intre buci… Sunteticam grea de cap dpdv al artei culinare… Daia nu vatz maritat…


  446. 446
    Costelus:

    Noroc ca nu gatesti, Nora! 😀 😀


  447. 447

    ăia sînt napiii??!!
    uaaa, ce revelaţie!


  448. 448
    1Q:

    Torquemada, parcă..


  449. 449
    Nora:

    😥 😥 😥

    Am fost deosebit de creativă azi. Am gătit salată verde şi ciorbă de salată.


  450. 450
    Edle:

    E o corcitura, Raj. Tac-su e ungur si ma-sa nemtoaica.


  451. 451
    1Q:

    E o mâncare decentă, pentru gusturi fine..


  452. 452

    şi plăcintă de salată, nu?


  453. 453
    Nora:

    1Q: Torquemada? Eu? 🙄


  454. 454
    Raj lt.rez.:

    Exista plantatie de pentrunjel. De shteghe, de urzaci, de varza de brucsel…


  455. 455
    Nora:

    Nu. Nu mai rămase suficientă salată! 😆


  456. 456
    Nastasia:

    De ce să fie decedat? Dacă-i viu nu stă?
    1Q, ce tot ai cu cireşele? Eu ţi-s bunică, nu-s mătuşă-ta Mărioară.


  457. 457

    îmi amintesc şi eu de o cură de slăbire… nu aveam voie decît carne de vacă şi salată verde şi lămîie. fără sare, fără ulei…

    absolut sinistră.


  458. 458
    1Q:

    Nora,
    Torq. e numele mâncării: călugăr umplut cu ceapă.
    Ooof, gospodinelor!


  459. 459
    Nora:

    Ei, salata mea fu şi cu ceapă verde, ardei gras, castravete, măsline (5! Nu mai multe!)…


  460. 460

    ooo, păi asta e festin, deja!


  461. 461
    Raj lt.rez.:

    Dna Edla 450. Deci tatal ungur, mama nemtoaica. Si latz luat dv…… Oh Sodoma , Oh Gomora, vreau in pat cu Andreea Pora !


  462. 462
    1Q:

    Buni,
    Cum n-am găsit pe aici nicio tuşă amabilă să-şi declineze adevărata identitatea..na, tot pe tălică o căzut daraua..
    Ai zic că ai cireşi în grădină? ai zis.
    Ce mă zgorneşti acu` la tuşa M.?


  463. 463
    1Q:

    Andreea Pora..visul unei nopţi de iarnă!
    Ooh..


  464. 464
    Raj lt.rez.:

    Vai ! si daca scapi 6 mazline ? Se-ngrasa fata…


  465. 465
    1Q:

    Nora,
    Dacă mănânci 5 masline/zi, timp de 5 zile..câte măsline ţi-au rămas?

    Zi repide!


  466. 466
    Nora:

    Napii ăia, dacă ţin eu bine minte, erau mâncarea sărăntocilor pe vremuri. Eu mi-i imaginez apoşi şi mirosind a conopidă.


  467. 467
    Raj lt.rez.:

    Ce faci 1Q , juisezi ?


  468. 468

  469. 469
    1Q:

    Îs umejior..oleac`. Oh, Andreea, ce-mi faci tu..


  470. 470
    Raj lt.rez.:

    Pe vremuri ? Ce vreti sa insinuati ? Sunt tanar doamna…


  471. 471
    1Q:

    Mi-au sărit lacrimile în izmene..


  472. 472
    1Q:

    9.. hm! ultima zi va fi drastică..


  473. 473
    Nora:

    Raj, ai mâncat napi?


  474. 474
    Raj lt.rez.:

    Leaga nujitzele la izmene 1Q, sa nu leshi dare pe jos…


  475. 475
    Raj lt.rez.:

    Am mancat, cum nu. Is cartofi porcesti


  476. 476
    1Q:

    Cine n-a băut cafea cu lacrimi?!
    Hai spune, cine..cine te iubeşte, mai mult decât mine..


  477. 477
    Nastasia:

    Nepoate, de la ceapă-s lacrimile? Nu tu trebuia să stai cu izmenele-n vine, ci călugăru’.


  478. 478
    1Q:

    Nu poci, taică, nu poci, că-s legat de sobă.


  479. 479
    1Q:

    Io zic ceva de intimitatea expusă, de eul meu interior, de sufleţelul meu emorătăcit, şi voi, gata, săriţi cu gura că-s gol.
    Ia să mă interiorizez..ia. 🙁
    Al draq care s-o mai exter..apriori..
    Zi, mă, tu!


  480. 480
    Jaco Pastorul:

    Parerea mea modesta de expert e ca alea-s ridichi, nu napi. Napii sunt mai lunguieti.


  481. 481
    1Q:

    Aşa e, Jaco, aşa e! Şi mie mi s-o părut la fel după diagramele Gantt..


  482. 482
    Raj lt.rez.:

    Dra Nora nu stie sa gateasca decat salata cu 5 masline. Daia nu vrea so ia nimeni…


  483. 483
    Raj lt.rez.:

    Gata, au venit finii cu gaina.


  484. 484

    extraordinar! sînt napi sau nu-s napi??!
    mie îmi plac guliile…


  485. 485
    1Q:

    Nora,
    🙁
    Ai cununiile legate şi măslinele numărate..


  486. 486
    1Q:

    Raj:

    Iote tuşica.. 🙂


  487. 487
    Raj lt.rez.:

    Taica asa-mi zicea: misca-ti gulia ca tzo pocnesc !


  488. 488
    1Q:

    Ce-i? Vi s-o-nfundat ţeava la net?


  489. 489
    1Q:

    Îmi place cafeaua cu ceapă.
    Adică, vreau să spun că ceapa e bună cu orice..
    Ceapa cu frişcă, ceapa de apă merge la o şampanie fină,
    mierea e bună cu ceapă.. tata e apicultor, că are grijă de albine da` cum io-s îngriitorul stupilor.. mi se zice stupid.

    De varză călită cu ceapă nu spun, sau o şuncă afumată cu ceapă (ş-un că.., lângă cărbune, mai la vale, lângă gard) numa`ţăranii mănâncă ciudăţenii d`astea.


  490. 490
    alexa:

    cred că li s-a înfundat tuturor nasul


  491. 491
    1Q:

    ..de la napi.


  492. 492
    Ana:

    Ba, eu napi am mâncat, în copilăria timpurie. Sunt dulci.

    Era şi-o vorbă proastă pe la ţară: Napi îţi dau prin gard? Dacă spui repede, iese altceva. 🙂


  493. 493
    Nastasia:

    Napii-s doi într-un lădoi. Io pot să zic, că-s de la ţară.


  494. 494
    1Q:

    Ceapa desfundă.. doar în lacrimi te scufundă.
    Laaacrimi,..nopţi în lacrimi
    Si-n inima mea doar lacrimi.


  495. 495
    Ana:

    Nastasie,

    Şi io. Şi io tot. 😉


  496. 496
    1Q:

    Iote la buni.. 🙂
    Buniiiiii, te aude tot satu`!

    Nu cumva să creadă lumea ceva de lădoiul pt lemne..


  497. 497
    1Q:

    Îu, mică! ai modificat, am modificat 🙂 na!


  498. 498
    1Q:

    Noraaaaaaaaaaaaaaaa..


  499. 499
    1Q:

    Hai vino iar în gara noastră mică..


  500. 500
    Nastasia:

    Şi ce, o să vină lumea să caute-n lădoi? Surpriză va avea, că chiar lemne-s în ea. Napii-s..eventual deasupra. Şed pe capac.


  501. 501
    1Q:

    Au primit comanda: Şezi! sau stau, aşa, de capu` lor?
    Staa-au ca napii pe capac. Vezi dacă n-ai scaune? normale..


  502. 502

    un nap şi o napă
    stăteau în lădoi
    erau la agapă…
    doar ei, amîndoi.


  503. 503
    1Q:

    Nu că io aş avea.. ceva, ce pare-a nu fi normal.


  504. 504
    alexa:

    nu, Doamne Feri!


  505. 505
    1Q:

    ..amândoi murdari de noroi
    urcaţi pe o ladă
    în umbre moroi
    Alexa să-i vadă


  506. 506
    alexa:

    mă așteptam la mai multă fervoare, poate un ditiramb. slăbuț


  507. 507

    şi-atunci, napa dulce
    pe nap îl pupă
    şi na… pul, aminte
    la napă, luă.


  508. 508
    Ana:

    Vai, Andreea! Voi, bucureştenii… nişte destrăbălaţi.

    Mâncaţi cartofi copţi? 🙄


  509. 509
    1Q:

    Şi falca să-i cadă capac
    Pe ramuri, ruină va zace
    Ca mierla lovită-n copac
    Atârnă bolând şi cântecu-i tace


  510. 510

    Ana!!
    mi s-a făcut părul măciucă!!

    am cartofi chiar acu în cuptor! şi n-am mai făcut, cred, de vreo 2 luni!
    au! mi-e frică!!


  511. 511
    alexa:

    să nu crezi totuși că nu apeciez. adică ăsta-i singurul lucru pentru care îți sunt recunoscătoare. singurul


  512. 512
    1Q:

    Napu-i trecut prin coaja crăpată
    Şi saltă vioi în ciorba fierbinte
    Dansează pe cuburi de ceapă recent dezhumată
    Cu napa cea crudă ce-n vene îi curge izvor din morminte
    Na! şi na!..


  513. 513

  514. 514
    1Q:

    Alexa? Ai mâncat ceapă goală..


  515. 515
    1Q:

    ..n-am găsit altă rimă..


  516. 516
    alexa:

    n-ai înțeles? nu-i nimic. las’ că înțeleg eu


  517. 517
    1Q:

    Ar fi mers.. izvor din morminte?


  518. 518
    1Q:

    Rima perfect cu dezhumarea cepei..mamii ei..


  519. 519
    1Q:

    `nţelegătoarea lu` 1Q! mnţuooooc..te iubesc, mult-mult!


  520. 520
    alexa:

    mi-am făcut norma? ai ce povesti altora? sau să mai continui?


  521. 521
    1Q:

    Continuă! în rest..ce mai faci, ce mai zici..


  522. 522

  523. 523
    1Q:

    Ţi-aş povesti doar ţie, da` nu vrei.. 🙁
    Aşa, uite: defulez, refulez..


  524. 524
    alexa:

    dă pe afară cât vrei. ți-am spus: pt un singur lucru îți sunt recunoscătoare


  525. 525

    nu e bine. şchioapătă ritmul.


  526. 526
    1Q:

    Mă bucur obor.
    Haide, spune la popor,
    C-ai avut un singur dor..un lucruşor.
    Minor.


  527. 527
    1Q:

    Ce dacă nu-i bine. Alexei îi place ş-aşa,..ce!


  528. 528
    1Q:

    andreea,
    Ia..că, na!


  529. 529
    alexa:

    nu dor. nu-i cuvântul potrivit


  530. 530
    1Q:

    Şi nu mai râdea, mică-mio! mrr..rrrrrrr..miroase-a cartofi.


  531. 531
    1Q:

    Şi tu..Brusturico? 🙁

    Dacă dor nu e, să ţi se facă!


  532. 532
    Ana:

    Olamicu’,

    Io râd de Andreea, că se crede scăpată de ocheanul meu, nu de tine, pe tine te încurajez. Dacă nu-i dor, să fie topor.


  533. 533
    Nora:

    Jaco, aşa mi se păru şi mie. Căutai şi în engleză (turnip parcă le zice) şi tot cam aceleaşi rezultate le găsii:

    http://www.defeatdiabetes.org/self_management/text.asp?id=KYFV_Turnips

    http://www.bbcgoodfood.com/content/knowhow/glossary/turnip/

    Uite şi de-ăia lunguieţi, dar cred că sunt un soi anume:

    http://www.gourmetseed.com/product/TP05/Turnip-Vertus-Marteau.html


  534. 534
    alexa:

    increfuckindibil! continuă ce ai început să azi, că ajută. serios. nu la făcutul dorului, dar la altceva…


  535. 535
    +:

    Aşa cum am simţit, Alexandra e devastator de frumoasă:


  536. 536
    1Q:

    `ai că mi-a amorţit o bucă pe băncuţă şi mândra nuuu mai vineee.
    Mă duc să mă zgârii cu mâţa prin gard..


  537. 537
    Ana:

    Este! 🙂 Iaca, avem fix aceleaşi gusturi… la femei. 😉


  538. 538
    alexa:

    aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!


  539. 539
    Nora:

    Ia! Vaaaai, văd eu bine?


  540. 540
    Nora:

    Domnu’ Cosa! Ce onoare, blabla!


  541. 541
    alexa:

    i-ai stricat ziua lui 1Q. nu suportă să mă vadă și tu-mi faci poza cât casa!!!!!!!!


  542. 542
    1Q:

    +,
    E poza ei sau a bunicii ei? Poza asta..ştiu c-am văzut-o undeva, cândva,..în lucrurile personale ale bunicului. O cunoscuse înainte de război. Plecase hotărât să nimicească duşmanii patriei, să elibereze ţara de sub jugul nazist.. ptiuu, ea e! Băga aţa-n ac! Cosea neşte nasturi..
    Cre ` că şi acum se gândeşte la ea.. D-zo să-l ierte! +++


  543. 543
    1Q:

    E, nu suport! ce vorbă.. în amintirea lu` bunicu`..
    parcă..parcă ..te iubesc mai mult!
    Eşti atât de frumoasă!


  544. 544
    alexa:

    în ziua în care mi-a făcut Daria poza aceea aflasem mai am o tumoră. venise pt suport moral. oare pe vremea bunicului tău exista CT?


  545. 545
    1Q:

    Nu mai plec..


  546. 546
    Nora:

    Azi, îţi voi spune ceva, ceva ce n-a auzit nimeni… niciodată! 😆 😆 Aaaa, aaaa, aaaa!

    …….


  547. 547

  548. 548
    Nora:

    Unde să pleci? Ai înnebunit?


  549. 549
    alexa:

    Cosa, dacă nu ești ironic, să știi că nu-s frumoasă deloc. Poza e alb-negru, la distanță, nu se disting detaliile, e neclară adică. e poza în care am ieșit eu cel mai bine


  550. 550
    1Q:

    Te referi la Complexul Torch, probabil..
    Tu torci.. în vaduri ape repezi curg..
    Doinesc eterna-ţi jale..


  551. 551
    Ana:

    Nora? 🙄


  552. 552
    Ana:

    Alexandra,

    Lasă modestia. Nu-şi are loc nicăieri. Fata din poză este foarte frumoasă, indiferent cine-ar fi.

    Mai bine, spune-mi despe ce tumoră vorbeşti şi cum stau lucrurile acum.


  553. 553

  554. 554
    1Q:

    Nora,
    Da. Ireversibil..


  555. 555
    Ana:

    Nora,

    Ce-ai vrut cu Azi îţi voi spune ceva…?


  556. 556
    alexa:

    Ana, nu sunt deloc modestă, crede-mă. Tumorile sunt bine momentan, le suport.


  557. 557
    Nora:

    Fredonam melodia lui 1Q. Nu m-am putut abţine. :mrgreen:


  558. 558
    1Q:

    Tomografie..hm!


  559. 559
    1Q:

    Tu vb serios, Alexa?
    Că glumiţele de acest gen nu prea.. sunt gustate.


  560. 560
    Ana:

    Alexandra,

    Nimeni n-are motive de modestie. E o porcărie. Onest e să ştii cum stai, nu să te subevaluezi. E păgubos.

    Înţeleg că vorbim deja despre mai multe tumori. Vrei să-mi spui mai clar despre ce este vorba, ca să n-o luăm din treaptă-n treaptă cu întrebările? Nu insist, dacă nu vrei să spui, şi închidem discuţia despre asta aici.


  561. 561
    alexa:

    547

    să știi că i-am auzit pe ștrumfi când vorbeau în fața blocului despre boala mea. când țipă îi aud. am încercat totuși să șterg imediat din memorie discuția, că nu aveam nervi de așa ceva. dacă tu nu crezi te privește doar pe tine


  562. 562
    alexa:

    privește*


  563. 563
    Nora:

    Jocul ăsta devine cam sinistru. Scuze, dar nu gust aşa ceva.


  564. 564
    alexa:

    am mai scris ”ditiromb” în loc de ”ditiramb”. nu-mi merge mereu litera ”a” și înlocuiesc


  565. 565
    Ana:

    Bine, Alexandra, văd că eşti egală cu tine însăţi în reacţii. Îţi doresc din tot sufletul să te faci bine! 🙂


  566. 566
    alexa:

    Nora, trebuia Daria să-ți mai trimită un email acum ceva timp. nu a făcut-o pt că mă enervasem și am schimbat parolele. o să i le dau însă pe cele noi

    Ana, nu este subiectul meu preferat de discuție, dar mulțumesc pentru grijă


  567. 567
    Nora:

    Nu vreau să-mi mai trimită Daria nimic. Ca de obicei, nu ştii unde e limita. M-oi hlizi eu de multe ori, dar glume de-astea nu prea gust.


  568. 568

    în caz de trist adevăr, deşi mă îndoiesc rău de tot, ori taci, ori spui pîn` la capăt ce ai de spus.
    în caz de scenariu cu glumiţe, e boală gravă de cap să te joci cu aşa glumiţe.
    în fine…

    voi nu vă uitaţi la patinaj?


  569. 569
    1Q:

    Nora,
    A fost prima lui vrăjeală, ce vrei..


  570. 570
    Nora:

    Probabil şi-a îmbunătăţit replicile după aia. Deşi… ăştia au mai avut vreo altă piesă?

    Deh! Prima dragoste probabil chiar nu se uită! 😀


  571. 571
    alexa:

    bine, Nora. ți-am spus pt că insistase atât de mult, încât i le dau doar ca să tacă și să mă lase în pace.
    ba știu foarte bine ce înseamnă limită. poate nu avem aceeași definiție, dar știu ce-i aia


  572. 572
    1Q:

    Io patinez pe aici cu profesioniştii patinajului viteză.
    Mă ţin de gard atunci când cred că n-am echilibru, sau privesc pe alţii, fără să intru.
    Nu vreau să-mi rup picioarele. N-am a(l)tele ..


  573. 573
    alexa:

    1Q, tu continuă ce faci că faci bine. cine să mă țină în contact cu realitatea dacă nu tu?


  574. 574
    1Q:

    ? hait! te ţin în contact.. Mă simt o priză. Nu ştiu de care.. da` asigur contacte ferme, cu suprafaţă şi presiune mare de contact.


  575. 575
    1Q:

    Aş fi preferat să fiu ştecher..nu-ş` de ce! e mai jme` ca şteckeru`..


  576. 576
    alexa:

    bine că ești zdravăn(puternic cum ar veni, nu sănătos). nu te-am invitat eu să mă trezești, deci continuă. fă ce te pricepi, fii insistent


  577. 577
    alexa:

    Cosa, unde ai plecat?


  578. 578
    1Q:

    Bleah! Alexa, pardon!
    Ai scăpat un porumbel, nu te mai văd la fel,.. îmi pare rău, du-te la altă masă. Cânţi fals. Ori eu n-am ureche muzicală, tu fiind o privighetoare..


  579. 579

  580. 580
    1Q:

    Mneah!.. chiar am o stare de lehamite.


  581. 581
    alexa:

    nici nu știu de ce mă obosesc. doar eu sunt vinovată pentru tot și trebuie să-mi suport pedeapsa


  582. 582

  583. 583
    alexa:

    cine dracu’ iubește?


  584. 584
    alexa:

    NU te-am iubit! a fost vorba despre altceva atunci. pricepe odată!


  585. 585
    Ana:

    Doamne!

    Bună ziua i-am dat, belea ne-am căpătat. 🙁


  586. 586
    1Q:

    ..şi-n coate stau, plângând uşor
    privindu-mi umbra ce dispare
    păcate mari plimbând în cărucior
    prin lumea ce frumoasă ni se pare..


  587. 587
    alexa:

    are dreptate 1Q: facerea de bine e futere de mamă


  588. 588
    1Q:

    Pricep, da` nu prea înţeleg.. Aici e problema.


  589. 589
    alexa:

    ce nu înțelegi? îți explic


  590. 590
    1Q:

    Nu-mi explica nimic. Nu pun întrebări, spune tu fix ce vrei.
    Să fiu sincer, ai zguduit-o de gard cu ecou.
    Mi-a fo sufi chestia cu CT..


  591. 591
    alexa:

    vreau să dai timpul înapoi! vreau să nu te fi cunoscut niciodată! poți să faci asta? poți?


  592. 592
    alexa:

    da, am zguduit-o fix pula! au avut grijă prietenii tăi să-ți aflu despre asta


  593. 593
    alexa:

    de ce mi-a mâncat cuvântul?


  594. 594
    Ana:

    Andreea,

    M-au tâmpit copiii. Dau drumul la televizor. Unde zici că era patinajul ăla? 🙄


  595. 595
    1Q:

    Da, pot. Şi-un vortex apăru în spatele Alexei învăluind-o-n misterul multiversului. Timpul deveni materie fluidă ce avea cursul în sus.. spre vârful izvor călător. Vortexul se opri pe-o pajişte tablou din popor cu zâne minune ascunse prin flori.. O depuse şăgalnic şi dispăru în neant, în locul de veci, pe pistol..


  596. 596

    pe 2
    rusoaica de acuş e nemaipomenită.


  597. 597
    1Q:

    Alexa râdea fericită `nvelită de valuri mătase, aromă de vorbe, sirop de cuvinte sorbea. Uitase de toţi şi de toate, prin iarbă, căzută, dormea..


  598. 598
    alexa:

    o trezi un fir de iarbă pristăvit care îi înțepa obrazul. privi speriată în jur, cu mâinile înfipte bine în pământ și ochii smintiți, destabilizată de oroarea care o aruncase în lume străină


  599. 599
    Ana:

    Mulţumesc, salvatoareo! 🙂


  600. 600
    alexa:

    o să fac și o continuare pentru mine. adică nu o s-o citești tu. te scutesc de oroarea asta măcar


  601. 601
    1Q:

    Ei, da, asta chiar mi-a plăcut. Am dispărut niţel că miorlăia mâţa să o iau în braţe, s-o plimb, s-o mângâi..


  602. 602
    1Q:

    Aştept continuarea.


  603. 603
    alexa:

    timpul meu dedicat ție: ‘tinpulamea!


  604. 604
    1Q:

    Au! Am mai auzit asta undeva..
    Ti-a plăcut, a?


  605. 605
    1Q:

    ..sau pune-i cratimadraq..


  606. 606

    eh, e gata. mie îmi plăcea rusoaica de pe locul II. Adelina nu ştiu cum. Carolina Kostner asta e tare antipatică.


  607. 607
    1Q:

    Mie nu-mi place patinajul. Sunt antisport la teveu.


  608. 608
    alexa:

    ba, bre, e lumina aprinsă! acum a trecut un cretin. oooooooooooooooof! în 10 secunde o închid! 10, 9, 8…..


  609. 609
    1Q:

    7..6..continuă, nu te opri!


  610. 610
    alexa:

    nu știu să număr invers decât până la 8


  611. 611
    alexa:

    ”Alo, Miță? Da, e becul aprins. Vorbești cu ea? Mai dorești ceva? Un ceiuț cald adus pe o tavă de acaju? Sângele ei într-un potir? Pentru tine orice!”
    chiar trebuie să aud și eu discuțiile astea?


  612. 612
    1Q:

    Şşşşt!.. cuculiţă, hai!


  613. 613
    alexa:

    cuculiță, da


  614. 614
    alexa:

    mi-am adus aminte de Gherman când am văzut clipul


  615. 615
    Morringain:

    Salut! 😀

    Ca tot vorbirati de mancare, ieri m-am delectat cu niste camembert la cuptor. Minunatie, nu alta 😀 Si cu jumari, dar nu cu Nutella 😀


  616. 616
    Costelus:

    Bleah Morringain!

    Numai Nora mai papa asa ceva. 😀


  617. 617
    Morringain:

    @Costelus: asta e, gusturile nu se discuta 😛


  618. 618
    Costelus:

    Eu am mincat ciuperci cu smintina si cu 2-3 catei de usturoi.


  619. 619
    Costelus:

    ciorba de salata 😆


  620. 620
    Nora:

    Ce râzi aşa? N-ai mai auzit?


  621. 621
    Costelus:

    Nu, chiar nu. 😆


  622. 622
    Jaco Pastorul:

    Costelus, ciorba de salata e o tragedie, mananci de nu te mai opresti, mai ales cu păpăradă si doua trei creste de slana. Da’ nu pricep de unde stie Nora sa faca asa ceva, ca asta-i ciorbă săseasca, ca si ciorba de agrişe.


  623. 623

  624. 624
    Nora:

    De la mama, Jaco. Iar mama de la bunica. Bunica a făcut ceea ce pe vremuri se numea „şcoala de menaj”. Mda, deloc feminist. Dar acolo cred că a învăţat reţete din toată ţara. Iar apoi, străbunicii mei erau negustori. Colindau ţara şi presupun că veneau în contact şi cu alte bucătării decât cea oltenească. 😀


  625. 625
    Nora:

    Oricum, n-am făcut-o pentru mine. 😀 În ciuda denumirii, nu e tocmai dietetică. 😀


  626. 626
    Jaco Pastorul:

    Frumoase poze, junghiule! E unul acolo care aduce cu Johnny Raducanu, iar altul e imbracat ca pe la Jina.


  627. 627
    Jaco Pastorul:

    Ai facut-o pentru dusman, stiu!


  628. 628
    Nora:

    😆 Păi, duşmanul poate să toarne în el şi-o roabă de slană că n-are nici pe dracu’!


  629. 629
    Jaco Pastorul:

    Asa, asa, adoarme-i vigilenta…


  630. 630
    Jaco Pastorul:

    Aveam vreo 19 ani cand am pus mana pe albumul asta. Il ascultam cu boxele la maxim si mi se parea ca zbor. De-atunci m-am anchilozat un pic, aripile mi-au mai naparlit, dar sufletul mi-e tot pe tavan…

    http://www.youtube.com/watch?v=-jF4LQ_1f1k


  631. 631
    Jaco Pastorul:

    Si iata-l pe John, dupa 35 de ani, cantand o piesa de pe acel album.

    http://www.youtube.com/watch?v=gp0jfUZxAXs&feature=endscreen&NR=1


  632. 632
    Jaco Pastorul:

    Ia uite, am gasit tot albumul, multumesc, youtube!

    http://www.youtube.com/watch?v=lYN7b5ghXSA


  633. 633

    Jaco, ce fericiti suntem ca ai gasit tu tot albumul! Eu cel putin daram casa de bucurie, si am nu stiu cate cucuie de la sariturile prin tavan.l4h4


  634. 634

    Multi masturbatori in public, dom’le! Ex-hi-bi-ti-o-nisti!


  635. 635
    Jaco Pastorul:

    Mai, troglodit trist, ca tu nu esti fericit, sunt convins, pentru ca altfel nu te-ai purta asa. Fix in cot ma doare ca tu nu apreciezi, nu e musai sa-ti afisezi incompetentele, sfertodoctule.

    E ca si cum ti-ai bate joc de Marquez sau de Picasso, pentru simplul fapt ca tu nu esti in stare sa te ridici la nivelul lor. Cui crezi ca-i pasa?


  636. 636

    Păpăraie, da, mancarea calicilor!


  637. 637

    Pai ca Picasso, desenează toată gradinita. Mare păpăraie!


  638. 638

    Cu Marquez n-ai nimerit-o!


  639. 639
    Jaco Pastorul:

    Tot stau si asist, de-o viata, cum toti nevolnicii frustrati incearca sa-i acopere cu noroi si pe ceilalti din jurul lor, sa-i pocneasca cu ciocanul in cap, ca nu cumva sa ridice capul deasupra lor.
    Ce treaba ai tu cu bucuriile mele,ha? E din cauza ca tu nu esti in stare sa le ai? Hai, piticule, incearca si tu, asculta si tu, poate ca incet, incet te ridici si tu.


  640. 640
    Jaco Pastorul:

    „Pai ca Picasso, desenează toată gradinita.”

    Dupa ce ca esti prost mai esti si exhibitionist.


  641. 641

    Picasso exprima revolta nesimtirii si a prostului gust impotriva frumosului si armoniei. Este o injuratura si o flegma pe obrazul artei.


  642. 642

  643. 643
    Jaco Pastorul:

    Hai, cara-te, du-te la biserica ca nu poate incepe popa slujba fara tine. Lasa-ne.


  644. 644
    Jaco Pastorul:

    Gherman e parfum pe langa asta…
    Flegma pe obrazul omenirii esti tu mai, nu Picasso.


  645. 645

    eu tot mai sper că face mişto.
    da aşa-s eu, mai fraieră…


  646. 646

    Hai ca te-am inervat. Gata, mi-am luat si eu portia de fericire.


  647. 647

    Andreea, pastrez toate cuvintele tale la inima mea, asa cim facea maica Domnului cu cuvintele lui Isus.


  648. 648

  649. 649

    aţi văzut scena asta? eu, de multe ori.
    3, 4, 5 copii moşmondesc la o construcţie, din orice ar fi ea. concentraţi, entuziaşti, veseli.
    şi vine Gigel prostu`, scobindu-se în nas şi dă cu piciorul. doar ca să-i vadă pe ceilalţi supărîndu-se, enervîndu-se, plîngînd

    sentimente negative?! papa bun pentru Gigel. ce l-o mîna pe Gigel în luptă? mister…


  650. 650

    Acum, pe bune daca fac si eu un desen, si-l pun alaturi de unul al lui Picasso, prea putini si-ar da seama care si al cui e. Exceptie facand aia care-i stiu toate desenele pe de rost.


  651. 651
    Jaco Pastorul:

    Oricum, cred ca s-a hranit cu baloane de sapun, n-o sa-i tie de foame, ca io nu m-am nervat deloc in realitate. Am facut doar pe nervosu’.
    Mie nu poate sa-mi darame nimic.


  652. 652

  653. 653
    Jaco Pastorul:

    Du-te ma, ca bate clopotelu’…


  654. 654

    Ce de mai actori! Unu pe prostu, altu pe nervosu! Suspansul e ca oare joaca ori nu.


  655. 655

    Cat despre jazz, pot compune jazz la orice ora din zi si din noapte. Dar nu ma pot cobora pana intr-acolo. Pe bune!


  656. 656

    Tot asa cum as putea scrie cu foarte mare succes ca indianul. Dar as avea neplacuta senzatie ca mi-am prostituat, spurcat si umilit mintea.


  657. 657
    Jaco Pastorul:

    Nu te cobora, ma, pastreaza-te pur si prost ca o stanca. Pentru cine, nu stiu?


  658. 658
    Ana:

    😆 😆 😆

    Hmm… Teodora vine la mine de trei zile: „Te rog, vreau şi eu cu fetele, spune-le tu, că nu vor să mă primească să mă joc şi eu cu ele.” Şi tot de atunci îi explic, are 7 ani, că trebuie, prin comportamentul ei, să le determine pe fete s-o dorească în jocurile lor, că nu este normal să-mi ceară mie să fac treaba în locul ei, ba chiar este un abuz asupra fetelor.

    De aseară, fetele par mai binevoitoare cu ea. 🙂 Se joacă împreună. 🙂


  659. 659
    Jaco Pastorul:

    Prea subtil, Ana. Lu’ os domnesc asta, trebuie sa i le spui pe sleau, ca unui copil de 7 ani.


  660. 660

    voi chiar nu vedeţi că face mişto?! 🙂


  661. 661

    Picasso e un natafleata! Daca vreti totusi pictura abstracta, il avem pe Goya si pe Dürer.


  662. 662
    Ana:

    Başca… nu pot imita pe absolut nimeni. Vai, mie!

    😥 😥 😥

    Mângâiaţi-mă, oameni buni!


  663. 663

    Jaco, sa nu te apuci acuma sa-mi spui ca si Ana Barton face literatura. Ar fi picatura care mi-ar umple paharul rabdarii.


  664. 664
    Ana:

    Jaco,

    Păi, aşa îi explic Teodorei: „Mama ta îi poate impune Mariei să te accepte, eu îi pot impune Radei să te primească în joc, iar acum pot să fac asta cu amândouă, mamă, dar nu-ţi va face ţie bine. Copiii vor fugi mereu de tine fiindcă, în ochii lor, tu vei fi mereu fetiţa cu care îi obligă aduţii să se joace. Apoi, când te vei face mare, nimeni nu le va mai putea impune oamenilor să te accepte. Trebuie să-ţi găseşti tu calea de a te apropia de copii, nu să te bage altcineva pe gâtul lor.”


  665. 665

    uaaai, da în ce mood te-ai trezit azi, Moşule! 😆

    fiere, nu alta! 😆


  666. 666
    Ana:

    Ba, cel mai adesea, fac! 😆 😆 😆 Fuck! 😆 Şi fac şi curăţenie, gătesc, spăl, iubesc, dorm…

    Implodezi?! 😆 Filmează-te. 😆


  667. 667

    Uite va dau o ghicitoare: Ce credeti, versurile astea sunt ale mele, sau nu?

    Vorbind între stihii şi-ntre tipare

    cu sânge transmutat în pur eter,

    un vast de trâmbiţe devastatoare

    cu un poem eu năvălesc din cer.


  668. 668
    Daria:

    ce i-ai făcut iar?


  669. 669

    Ce-mi mai place ingamfarea desteptaciuneasca a Anei! I-a cunoscut personal pe toti celebrii de la ion pavel al doilea pana la Federico Garcia Lorca. Ciudat e ca nici unul dintre ei nu-si aminteste de cum arata ea. Ca daca dai un sărci pe gugâl, singurul care emite pareri despre ea e Goco.


  670. 670
    Costelus:

    Tulai domle, ce gospodina, stie sa gateasca! 🙂


  671. 671
    Ana:

    Păi? 😉


  672. 672
    Nora:

    Costeluş, uimitor sau nu, ce iese din mâinile mele e gustos. Şi nu că o zic eu, o zic cei care cer şi-a doua porţie… 😀 Da, nu gătesc des, dar atunci când o fac -- o dată la o săptămână, două -- o fac bine. Nici nu cred că e mare lucru, e doar chestie de bun-gust şi puţină imaginaţie. 😀


  673. 673
    Ana:

    Surrealisto! 😆


  674. 674

    Si uite asa v-am prins cu crasa incompetenta. Ca atunci cand e vorba sa emiteti o parere avizata, habar nu aveti ce-i cu voi. Totul la voi se rezuma doar la snobăiala si lindicăreală. Sunteti congruente cu Danny.


  675. 675
    Costelus:

    Iti faci reclama 😀


  676. 676
    Costelus:

    Mai Goco, ia-l si pe Gherman si vedeti ca blogul uniunii scriitorilor e in alta parte. Aici nimeni n-are pareri avizate, va inteleg ca va simtiti stingheri voi doi.


  677. 677
    Edle:

    Nici sa nu gatesti mai des, c-o sa patesti ca mine: am gatit doi ani in fiecare zi, iar acum… doua zile pe an. 🙂


  678. 678
    Costelus:

    Cum … in fiecare zi? N-aveai frigider? 😀


  679. 679
    Edle:

    😆 O suna ciudat, dar nu mananc niciodata aceeasi mancare doua zile la rand. Mai nou, ce ramane, dau la mata. 🙂

    De fapt, nu gatesc mancaruri care sa fie bune si a doua zi, asta e explicatia. Nu le prea plac ciorbele (sau alte chestii romanesti) „colocatarilor” 🙂 . Daca fac, totusi, o data la… multe luni, mancam de vreo doua-trei ori.


  680. 680
    Costelus:

    La foame o mincare e buna si a doua saptamina.

    Am gresit eu un bors odata de-am mincat doua saptamini si ceva din el 😀


  681. 681
    Edle:

    Tu esti sanatos? 😆 Doua saptamani?!!! Mai avea vreun gust mancarea aia?


  682. 682
    Nora:

    Costeluş, dă-o dracu’ de treabă.

    Edle, nicio grijă, nu fac aşa. Altfel transform plăcerea în chin. 😀 Că mie, când o fac, chiar îmi place.


  683. 683
    Costelus:

    O avut gust nasol de la inceput oricum.


  684. 684
    Nora:

    Cu atât mai mult nu pricep cum l-ai mai mâncat! Măcar de-ar fi fost bun!


  685. 685
    Costelus:

    N-aveam altceva.


  686. 686
    Nora:

    Am priceput, scuze. 🙁


  687. 687
    Costelus:

    E, se intimpla foarte foarte rar sa gresesc mincarea. Dar de regula imi fac mincare in week-end pentru toata saptamina.


  688. 688
    Nastasia:

    Eu am o relaţie specială cu gătitul. Ştiu şi pot să fac orice, ies toate bune -- am primit laude de la fiinţe mofturoase sau ultrapretenţioase, dar dacă pot să nu fac, nu fac. Gătesc de drag ce le place alor mei şi-mi place să-i văd înfulecând, dar greu mă trage aţa la bucătărie. Într-o vreme chiar am făcut grevă, copilul mânca la bunică-sa. După o vreme, a listat o poză cu Peggy Bundy, a scris sub portret „Mama” şi mi-a lipit-o deasupra patului. Când mă vedea în bucătărie, zicea „ce faci, Peg, găteşti?”.


  689. 689
    Edle:

    Costelus, poti sa-ti faci ceva rapid, paste, orez, de exemplu, sau, eu stiu, un gratar si-o salata. Un sfert de ora, hai, douazeci de minute. Si nu mai trebuie sa mananci acelasi lucru toata saptamana.


  690. 690
    Nora:

    Nastasia, cel mai probabil, dacă aş sta singură sau nu mi-ar călca nimeni pragul, n-aş face nimic de mâncare. Niciodată. Mâncarea e, pentru mine, mai mult decât… nutriţie. E o chestie care apropie oamenii. 😀 Aşa că, pentru asta, o să mai gătesc când şi când.


  691. 691
    Nora:

    Edle: cred că e de ăla care nu poate rezista fără ciorbă. Sau ceea ce pe aici se cheamă „mâncare gătită”. 😀


  692. 692
    Costelus:

    Si ciorba de salata apropie oamenii? 😆


  693. 693
    Edle:

    😆 Aici ne potrivim de minune, Nastasia. Asta ar putea sa faca fiu-meu cand o mai creste. Da’ am mari sanse sa scap, ca nu stiu daca o sa mai vada el asa ceva peste vreo 10 ani.


  694. 694
    Nora:

    Orice mâncare bună o face, Costeluş. Iar râzi de-a-n boulea.

    Am observat o chestie: nu m-am putut apropia niciodată de oamenii cărora mâncarea le e indiferentă. O suna aberant, dar aşa e. Am o cunoştinţă pentru care mâncarea e doar o sumă de carbohidraţi, vitamine etc. Ei, fiinţa aia, când îi e foame, fierbe nişte paste şi le mănâncă aşa, goale. Parcă n-ar avea papile gustative. Nu îi e niciodată poftă de nimic, nu am văzut-o niciodată să povestească entuziast despre ceva de mâncat, băut.


  695. 695
    Costelus:

    Nu-i ca nu pot rezista. Dar parca nu mi se pare sanatos sa maninci in fiecare zi doar rece.

    Astea fiind zise, am zile cind ajung tirziu, de-abia tiriindu-mi coada si ori maninc ceva rece (desi as avea mincare) ori nu mai maninc deloc. Doar apa si fructe.


  696. 696
    Costelus:

    Eu rid de ciorba de salata, n-am mai auzit pina acum. Doar asa, ca expresie, „bors de stir” adica apa chioara.


  697. 697
    Costelus:

    Auzi, de-a-n pulea tot asa se scrie? 😆


  698. 698
    Edle:

    Nici eu nu auzisem, dar am cautat si nu arata rau deloc. Singura problema ar fi ca eu prefer sa mananc salata cruda.


  699. 699

    Ba borsul de ştir se poate face. E drept ca vorba asta e mostenire din timpul foametei, dar stirul e perfect comestibil, gatit.


  700. 700
    Costelus:

    Sa stii, Dana, ca mi-ar lua mult mai mult timp sa-mi fac in fiecare zi ceva gen paste/orez/gratar/salata. Nu termini nici tu in 20 de minute o masa completa.

    Gata, am intilnire cu gagica aia a mea de 500 de kile. Va urez o seara frumoasa!


  701. 701
    Edle:

    Nora, by the way, poti sa mananci linistita vreo jumatate de borcan de masline. E ca si cum ai manca o banana mai mare. 🙂


  702. 702

  703. 703
    Edle:

    Si tie la fel.

    Eu exact in 20 min. termin. Poate mai putin. Pai, cat iti ia sa faci un sos si sa fierbi niste paste? (Stii cat se fierb crevetii, Costelus? 1 minut. 🙂 )


  704. 704
    Nora:

    Edle: e cam ca la spanac. Poţi să-l mănânci şi crud, în salată, şi preparat termic. Mie-mi plac toate verziturile, sub toate formele.

    Şi da, nici mie nu prea îmi ia douăzeci de minute. 😀 Oi fi eu mai moşmondită. 😀

    Măslinele au între 150 şi 300 de calorii (depinde de soi). Bananele vreo 90.


  705. 705
    Nora:

    Junghiul, foarte mişto stylingul ingredientelor.


  706. 706
    Edle:

    Mai mult?! Pai, nu-ti plac pastele „al dente”? 🙂

    Si da, asta ziceam si eu. O banana mare are 150 calorii. 100 g masline. Sigur, daca mananci 100 g de Kalamata, poti sa zici c-ai mancat doua banane. 🙂


  707. 707
    Edle:

    Nu esti tu mai mosmondita, ci prefer eu mancarurile foarte simple.


  708. 708
    Ana:

    Dana,

    Noi doo crecă ar trebui să ne lom. 😉


  709. 709
    Edle:

    Sigur ca da. Cand?


  710. 710
    Ana:

    Diseară, că tre’ să mai împachetez nişte rufe acu’.


  711. 711
    Nora:

    Lasă pastele. Alea fierb imediat. Dar sosurile… până speli, cureţi, tai…


  712. 712
    Morringain:

    Nu ca mi-ar placea mie sa stau mult in bucatarie, dar imi plac mancarurile complicate… alea de ai nevoie de ore intregi sa le faci 😀 si cu cat mai multe ingrediente, cu atat mai bine. Citeam ieri o carte de bucate a unui buzoian, cu mancare de pe vremuri si muream de pofta. Dar cine isi face saptamana aviatoare afumatoare si face babic si ghiudem si carnati de Plescoi? 😀 😀 😀


  713. 713
    Edle:

    Nu te contrazic, Nora. Pana la urma, timpul e relativ. 🙂

    Unde e Gherman, sa ne „explice”? 😆


  714. 714
    Edle:

    Ana, te astept.


  715. 715
    Ana:

    Vin, Dana, vin, adicătelea ce-o mai rămâne din mine când voi fi ieşit din mâinile copiilor. 😀


  716. 716
    junghiul:

    Mie creveții îmi plac cruzi , dacă sunt proaspeți.

    Îi curăț, le las doar cozile, apoi îi trec printr-o zamă de lămîie stoarsă, sare și piper.Îi pozez pe o farfurie și trec peste ei un fir de ulei de măsline. Extravirgin! Între ei strecor câte o acciugă stoarsă (din conservă că-s acasă nu la Il Borgo!) , un cubuleț de unt și o jumătate de roșie cherry. Lași totul preț de o juma de oră să se hodinească. Se înfulecă așa:

    Cauți niște fete ( biscotate), ungi una cu unt, o-nfuleci cu tot cu acciugă și roșie. Cînd ai gura plină de arome , mai faci un efort și-ndeși și crevetele până la coadă exclusiv.


  717. 717
    junghiul:

    Eu termin un pachet de fete , în maniera asta. Mama ei de pasiune!


  718. 718
    junghiul:

    Fette, pardon!


  719. 719

    😆 😆

    era cît p-aci să sun la poliţie.


  720. 720

    bună seara, totu` bine pe aici? Goco plecă? e linişte? nu mai aruncă nimeni cu ouă clocite? incredibil! 🙂


  721. 721
    junghiul:

    # 705

    Când e vorba de styling, cherchez la femme! De data asta e Eveline, destoinică urmașă a mamei Eve.


  722. 722
    Seva Tudose:

    Bună să vă fie inima !

    Eu trebuie să fac ciorbă de 2 ori pe săptămână ! Aici fiind de 23 de ani,m-am cam deprins cu tradiția americană
    aici ciorba este un fel de felul doi mai zemoasă !

    Deci Soup(ciorbă) este f.groasă,deci la o oală de 6/7 kg. pun așa : carne și legume,2 cepe,2 morcovi,1 dovlecel,1 ardei gras,un ardei gras roșu,2 bețe de țelină,2 pumni de fasole verde,un pumn de varză albă tocată,un pumn de florete de conopidă,un yam(cartof dulce galben și este la gust ca dovleacul) apoi 2 cartofi,6/7 roșii fără pieliță,o lingură mare de bulion,tăiței de casă,un ou bătut cu smântână pătrunjel,leuștean,mărar,zeamă de lămâie,sare de ocean și sare iodizată și 2 linguri de ulei de măsline.

    Sandu este ciorbar,nu trăiește fără ciorbă ! Dar salatele din legume crude sunt zilnice,fructele le devorează ! Nu folosim pâine albă numai neagră,nu zahăr alb ci brown și miere,apă de izvor…

    vitamine A,B,C,D3,calciu…


  723. 723
    junghiul:

    Am aterizat eu , obsedat de oul primordial!

    „Îl lasă — în pacea — întâie-a lui…”


  724. 724
    junghiul:

    Pâstârnacul nu-ți place, Seva?

    Eu la orice ciorbă folosesc un bulion ( nu de roșii )adecvat!

    Ca să fac o ciorbă îmi ia două zile!


  725. 725
    Jaco Pastorul:

    Mai Seva, ce ciorba faci, aia-i Ciorba Primordiala, bagi tot aprozarul acolo, mai putin pastarnac, vorba junghiului! Si ce bete de telina ai tu pe-acolo, ca la noi telina-i rotunda? O fi apio?


  726. 726
    Nora:

    Jaco, pe la ei nu prea găseşti rădăcină, doar tulpini.


  727. 727
    Jaco Pastorul:

    Junghiule, vezi ce patesti daca te casatoresti cu un artist plastic? Numai opere de arta mananci!


  728. 728
    Nora:

    Junghiul, am să încerc ce zici tu acolo de îndată ce-mi revin la dimensiunile-mi fireşti.


  729. 729
    Seva Tudose:

    Junghiul

    desigur pun și albitură,păstârnac și aproape într-o oră ciorba se face. Și ce vrei să spui ”bulion, nu de roșii adecvat” 🙄

    te referi la buillon(concentrat de carne solid cubic ?

    vai ce greu se încarcă comentariile 🙄


  730. 730
    Nora:

    😆 Ei, Jaco, te mai saturi şi cu ochii! Ce-mi plac mie farfuriile alea albe, imense, cu trei stropi de sos într-o parte, un cubuleţ în alta, iar lângă vreo trei buline de ceva!


  731. 731

    Frunze mai Jaco, frunze te telina. Cum sa bagi ditamai mingile de telina ca nici nu-ncap doua in oala.

    Andreea, le-am pus o intrebare de baraj, si le-am inchis gura. Sa nu le mai aud parerile, ca oricum habar n-au.


  732. 732

  733. 733

    există ţelinoaie, ţelini şi ţelinuţe…


  734. 734

  735. 735
    junghiul:

    Mai au ceva rădăcini, dar doar prin rezervații!


  736. 736
    junghiul:

    Da Seva, exact!

    La orice tip de ciorbă , îmi pregătesc în prealabil un bulion . De legume, de pui, de vită, de pește. Ciorbele ies astfel incredibil de gustoase. Eu nu prea folosesc cuburi, îs cap pătrat!


  737. 737
    Seva Tudose:

    Jaco,

    Sandu meu la prânz mănâncă un castron de ciorbă cu pâine și gata,apoi un măr,o portocală,ceva struguri….peste o oră iar o mandarină….și uite că are aceiași greutate la fel de când era de 25 de ani !


  738. 738

    m-aţi omorît cu ciorbele astea…


  739. 739
    Raj lt.rez.:

    Nu-mi place pastarcanul ii ciorbe. Ii prea dulce. Merge in cafea. Nu au mai scris de mult Danny, Goco, Va-one


  740. 740
    Raj lt.rez.:

    Am privit gravatarul cu lupa, Dna Andreea. Ii obscur ca sa ascunza defectele sau sa nu va recunoasca lumea pe strada ? Daca v-as recunoaste pe strada, as tacea chitic. Doar pe forum am limbaritza de prost gust…


  741. 741
    Raj lt.rez.:

    Io am aceeasi greutate ca la 16 ani, dna Seva. Si minte la fel…


  742. 742
    Seva Tudose:

    Junghiul,

    nu pricep ce spui în prealabil prepari bulion ? Adică folosești concentrat de BUILLON ori faci supă de oase ca apoi faci ciorbă ? Eu una nu pun concentrate chimicale în mâncare de nici un fel.

    Jaco,

    aici țelina este cum a spus Nora,când te duci la Pizza House ,americanii servesc bețe de țelină și înmoaie într-un soi de smântână groasă .


  743. 743

    prealabilul e o oală mare, verde şi smălţuită.


  744. 744

    e obscur, Raj, pentru că eu îs o obscurantistă.


  745. 745
    Nora:

    Face supă, Seva. Asta voia să spună.

    BULIÓN, (1, 2) bulionuri, (3) bulioane, s. n. 1. Pastă conservată de pătlăgele roșii. 2. (Rar) Supă de carne fără zarzavat sau paste făinoase. 3. Mediu lichid obținut din carne sau din vegetale și folosit pentru culturile de microorganisme. [Pr.: -li-on] – Din fr. bouillon


  746. 746
    Seva Tudose:

    Andreea#738,

    well,care este mâncarea ta favorită ?

    vă las copii,se încarcă extrem de greu !


  747. 747
    Nora:

    Adică „broth” pe englezeşte. Bază pentru supe, ciorbe, sosuri etc.


  748. 748
    Nora:

    Mă duc la Django Unchained astă-seară. L-a văzut careva?


  749. 749
    Edle:

    Eu, nu. De-abia am vazut Beasts of the Southern Wild, care mi-a placut mult.

    Sa ne povestesti. 🙂


  750. 750
    Nora:

    L-ai văzut? Şi mie mi-a plăcut tare, tare.

    Vă zic, sigur. 😀

    Andreea, Amour-ul vine de joi încolo.


  751. 751

    da, am văzut, Nora.
    poate mergem.

    Tarantino? uh. pentru asta trebe o stare specială. ai? 🙂


  752. 752
    Nora:

    Da. I wanna have fun. 😀 Şi cu el, merge treaba asta de obicei.


  753. 753

    roşii cu brînză, Seva.
    orez cu lapte.
    şi multe mere.

    viaţa cu mine e foarte simplă. 🙄


  754. 754
    Edle:

    Din ce-am retinut, fetita (i-am uitat numele) a si fost nominalizata la Oscar. Ce-i drept, a jucat impresionant.


  755. 755
    Edle:

    Quvenzhané Wallis. 🙄


  756. 756
    Nora:

    Da, a fost. Mie mi-a plăcut mult scenariul. Foarte poetic, iar imaginile atât de… organice.


  757. 757
    Raj lt.rez.:

    Iote la dna Adle, impresionant… Cum poate fi un rol dintrun film, impresionant. Atunci Raj cumu-i ? Dna Andreea ii obscura ?Pai atunci Raju cum reacu ii ? Va duceti la un film cu Tarantule, dra Nora ? Sunteti arahnidioasa. Careva sa zica.


  758. 758
    Raj lt.rez.:

    Dnu 1q: credeti ca se poate face o supitza diin pulpe de paienjeni ? Io o visez pe dna andreea intr-un costum de baie din panza de paianjen. ..


  759. 759
    Edle:

    Raj, nu ma enerva, ca eu am plans cam tot filmul ala. 😆

    Nora, pe mine m-a daramat fragmentul ala de film petrecut in bar. Cand fetita plecase s-o caute pe ma-sa. Cand ii pregatea ea mancare si dansa cu ea in brate. Printre altele…


  760. 760
    junghiul:

    O dată mă pun și gătesc pentru voi! Gata, m-am hotărât!


  761. 761

  762. 762
    Costelus:

    Paste cu sos si atit n-as minca niciodata, si-asa sint „balonat”, nu-mi trebuie paste sau alti carbohidrati inutili. 20 de minute e putin. Nu stiu daca oi fi eu incet (credeam ca-s iute cind e vorba de mincare), dar de multe ori aveam chiftele la care faceam in fiecare zi o garnitura: cartofi piure + salata de spanac sau de rosii + mujdei de usturoi. E, toata chestia asta, inclusiv spalatul blidelor dupa, lua cam o ora si jumatate.


  763. 763
    Costelus:

    Seva, piinea neagra e piine alba colorata; chiar daca ar fi neagra, diferenta de fibre fata de cea alba e infima. La fel, zaharul brun este practic identic cu zaharul alb, poate ca primul are ceva cantitati neglijabile de vitamine. Dar, bineinteles, e la fel de toxic. La televizor intotdeauna vor fi promovate alimentele foarte ieftin de obtinut. E ingrijorat tugurlanu’ de faina alba? Nu-i nimic, o vopsim si-i spunem ca aia neagra e sanatoasa. Dupa vreo 20 de ani, cind uita, o sa-i spunem ca aia alba de fapt e sanatoasa 🙂


  764. 764
    junghiul:

    Obișnuiți să serviți micul dejun?


  765. 765
    Jaco Pastorul:

    Da, unu’ asa mai fara pretentii


  766. 766

    luaţi-o pe asta, că cea dinainte se aude de mă doare capul…

    http://www.dailymotion.com/video/xso7bm_breakfast-in-america_music#.UQYilfJyVMA

    vai de mine. aici se aud peltici. ia, să mai caut…

    gata. asta e mai bună:

    http://www.youtube.com/watch?v=3Aag9ivdCtE


  767. 767
    Raj lt.rez.:

    Dnu Jaco, va rog ! Pe Dna Andreea o doare capu. Nam timp de postat, doar asa, ca sa va salut. Dna Edle plange la filme. Ma intreb ceo face cand o atinge germano-maghiaru mneaei. Acu ma intreb cu ce-l astampara. Cu-n gulas, cun snitel… Dnu Gogo: va rog respectuos sa va duceti in pula mea ! Asa de luni… Scuze, Dna Andreea…


  768. 768
    junghiul:

    Acestea nu fac altceva decât să ne confirme aspectul dual al micului dejun.


  769. 769

  770. 770
    Raj lt.rez.:

    Dna Andreea nu ma baga in sama. Nu io fi placand cercopitecii…


  771. 771

    🙂
    bună dimineaţa, Raj!
    ce mai faci?
    cum te simţi azi?
    ce-ai consumat la micul dejun?
    ţi-a priit?
    ziua poate începe?
    dar săptămîna?
    dar restul vieţii tale?


  772. 772
    Raj lt.rez.:

    Mai usor, dna Andreea ! nu fac fata… Va urez o saptamana linistita. De data asta fara gluma


  773. 773
    Raj lt.rez.:

    Dna Andreea, saptamana trecuta, imediat dupa o postare dea mea, Dra Val sa oprit brusc. Sa fiu eu cauza ? Da de ce nu maiscrie Olamicu ? Creca Mos P sa suparat pe noi… Nime nul intelege…


  774. 774

    nu ştiu, Raj. nu mai vreau să fac pe psiholoaga. cred că n-am talent.


  775. 775
    Raj lt.rez.:

    Dna Andreea: ma gandeam sa incetez un timp cu postatu paicea. Poate s-or mai linisti lucrurile………. Nevastamea, soacra-mea si fi-mea s-au dus sa plateasca impozitele. A zis fi-mea ca n-a vazut niciun tigan, nicio tiganca la rand. Io nu m-am gandit nicicand la aspectul asta…


  776. 776
    Raj lt.rez.:

    De data asta miam recitit postarea. Am scris „nevasta-mea”” fara liniuta. Sa fie din cauza ca nu pot s-o despart nicicum ? Nici macar de mine ? Daca imi mai pune un cubulet de zaar in cafea, se intrezareste un divort la orizont. Cica cum deo pot bea asa amara. Intr-o zi, am vut sa pui un cubulet de zaar in cafea. Am zis ca elimin painea si tot aia ii. Ash, am aruncato, nu mia mai placut. Gustul se educa. Puteti elimina zilnic din alimentatie cate oleaca de sare. Veti vedea rezultatul. Daca nu puteti elimina sarea, hraniti-va cu glumele mele…


  777. 777

    Dnu indianu, cu acelasi respect as putea sa va trimit si eu in matricea largita a mamii dvs. Dar nu va trimit. Ducetiva singur.


  778. 778


    Acu cinci zile duminecă, fiind absent anchetă județ, orele 2 p.m. directorul prefecturi Raul Grigorașcu afla cafine central jucând table cu căpitan Pavlache intedență. Mare devenă foarte iritat pronunțat dumnezeu mami, nu personal cineva, ci ghinion. Atunci Costăchel Gudurău care sta altă masă criticând guvernul gura mare, sculat și apostrofând directoru strigat ba pe al măti și ridicat bastonu. Directoru parând răpide lovitura aplicat agresorului palme și promițând cavalirește duel. Agrisorul plecat înjurând amenințând guvern de bandiți, propriile cuvinte.


  779. 779
    Nora:

    Am mai trântit nişte poze. Aşa, că n-am timp să vă povestesc despre Django acum, iar asta se încarcă infernal.


  780. 780
    Jaco Pastorul:

    Cum o fi corect, „Micul dejun al campionilor” -- cum au tradus astia de titlul cartii, sau Mic dejunul campionilor cum mi-ar suna mie bine la urechi?


  781. 781

    atîta timp cît eu te întreb ai luat micul dejun? şi nu ai luat mic dejunul? cred că e corect cum au tradus.


  782. 782
    Nora:

    Au tradus corect, Jaco.


  783. 783
    Jaco Pastorul:

    problema e ca mie-mi suna impiedicat, n-are ritm. da nu se poate considera mic-dejun ca un substantiv, ca mic-gros de ex?


  784. 784
    Raj lt.rez.:

    Am glumit dle Mosu !


  785. 785
    Nora:

    Substantiv şi e. Compus. Numai că articulăm primul element. În cazul unora dintre substantivele compuse, se articulează primul element, în cazul altora al doilea. Depinde de cât de sudate sunt. În general, adjectivul antepus preia articolul. Cum zici şi „galbena floare”, nu „galbenă floarea”.
    N-am priceput ce e cu „mic-gros”.


  786. 786

    cam poet, cam poet… 🙂 în general, proza urmează nişte reguli antipatice, ca toate regulile din lume. dacă ai face poezie, bineînţeles, ai putea scrie cum vor muşchii tăi. mic-dejunul. micdejunul. deju-micu, dejumititelu. mă-nţelegi tu. ca să iasă rima, ritmul…


  787. 787
    Jaco Pastorul:

    spui mic-gros-ul nu micul gros


  788. 788

    😆

    micul verde mîncător de pietre


  789. 789
    Jaco Pastorul:

    ia nu mai fa misto, ce, numai eu am ureche muzicala?


  790. 790
    Raj lt.rez.:

    Un mic nu poate fi gros. Doar madularu, daca ne referim ola organul dlui Mosu Pe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *