Norocul nu ne bântuie

Stau şi mă gândesc că norocul este foarte rar la oameni sau nu neapărat la oameni, la alte fiinţe.

Într-o seară, jucam la computer jocul meu preferat, Animal Jam. Mama se săturase să mă tot vadă numai pe Animal Jam şi mi-a zis:

– Rada, toată ziua joci jocul acesta. Îţi spală creierul!

– Mami, ce înseamnă a-ţi spăla creierul?

– Înseamnă că îţi duce atenţia într-un singur loc şi nu e bine, nu?

– Da, ai dreptate!

Am închis jocul după spusele mamei. Ea îmi tot spusese să scriu pe Pistolul cu buline textul despre care zisesem eu odată şi se numeşte Păcatele Domnului. Asta i-am spus mamei ce îmi venise în cap.

M-am gândit că noi când vom muri, cei care am făcut multe păcate şi merităm să mergem în iad, nu vom fi trimişi acolo fiindcă ştim că Dumnezeu nu a făcut niciodată un păcat şi nici nu va face, iar ăsta ar fi unul mare.

Am amânat un pic scrierea textului şi am mers în baie să mă spăl pe mâini, iar şi în cap mi s-a năzărit propoziţia asta: Norocul nu ne bântuie.

192 comentarii la “Norocul nu ne bântuie


  1. 1
    Zozu:

    Gata, am scris!


  2. 2

    bun, despre lipsa de păcat a Domnului ce să zic, Zozu? în inocenţa ta nu te-ai înşelat deloc, şi eu tot aşa cred, deşi tot cam pe la vîrsta ta am avut prima dată acest gînd. şi mai cred că iadul nici nu există. 🙂

    iar norocul, da, nu ne bîntuie, dar nici nu trebuie. de fapt, nu pe noroc trebuie sa ne bazăm, ci pe propriile noastre forţe, pe propria noastră voinţă şi ambiţie. 😉

    de-ai şti cît îmi plac ochelarii tăi… îţi vin perfect. 🙂


  3. 3
    Zozu:

    ai dreptate, şi eu m-am cam obişnuit cu ochelarii.


  4. 4
    Nastasia:

    Zozule, cu păcatul chiar aşa e, cum spui. Ar fi mult prea mare şi Dumnezeu în nici un caz nu l-ar face. Cât despre noroc, bântuie el pe undeva, dar cine-l ştie? Uneori poate dă el şi de noi, dar bine zice Val, să nu ne bazăm pe el. Dacă dă cumva peste noi, să ne bucurăm. Dacă nu, treaba lui, să bântuie pe unde vrea.


  5. 5
    Danny:

    Te salut, Zozu! Esti o dulce cu si fara ochelari. Ce mai faci tu?

    Inocenta ta imi alina toate durerile si-mi mangaie sufletul.

    Si, cu toate acestea, norocul exista, Zozu. Dar nu pentru noi, ci pentru oamenii slabi, lipsiti de caracter, uneori violatori si criminali la propriu si la figurat. Numai ei au nevoie de noroc. De ce? Iti spun eu ca nici Dumnezeu nu stie.


  6. 6
    Zozu:

    Foarte bine gândit, Nastasia, şi mie mi se pare absolut normal. 🙂


  7. 7
    Zozu:

    Danny, aici ai cam greşit fiindcă Dumnezeu le ştie pe toate şi trebuie să avem credinţă în El şi să respectăm cele zece porunci ale Sale.


  8. 8
    Zozu:

    Noapte bună! Mă culc fiindcă mâine am carnaval.


  9. 9

    noapte bună, Zoz drag! 🙂


  10. 10
    Zozu:

    Noapte bună, Val drag! 🙂

    Mâine sunt contesă, îţi scriu poezia pe care-o spun la carnaval?


  11. 11

    🙂 te rog, Zozu. dacă mai ai timp, bineînţeles. 🙂


  12. 12
    Danny:

    Noapte buna, contesa mica!

    La Dumnezeu mai voi gandi, desi pana la sfarsitul vietii mai am destul timp. Se spune ca niciodata nu-i prea tarziu!

    Cele zece porunci ale Lui ar trebui inscrise in Constitutia Romaniei. Poate in asa fel s-ar indrepta oamenii acestei tari in frunte cu politicieni cu tot.


  13. 13
    Zozu:

    Stânca nu e neagră
    Însă am castel
    Râul cel din vale
    Nu e mititel.

    Stau într-o odaie
    Noapte mi-e în casă
    Am în ochi văpaie
    Ei spun că-s frumoasă

    Ei? Cum, care ei?
    Slujitorii mei
    Toţi albiţi la faţă
    Scurşi parcă de viaţă.

    Tu le spui vampiri
    Că aşa-i povestea
    Eu le spun copii
    Si azi îţi dau vestea:

    Lumea fără basme
    Nu e-n veci întreagă
    Vezi? Eu ţin în braţe
    O pisică neagră.

    Toarce şi mă-ngână
    I-am potolit setea
    Sunt contesă bună
    Eu, Elisabeta.


  14. 14

    🙄

    delicioasă poezie! îmi plaaaceee! 🙂 🙂 🙂

    dar cine a scris-o? nu cumva tu? nu m-aş mira deloc. 🙄


  15. 15
    Zozu:

    nuuu, mama a scris-o pentru carnaval.


  16. 16
    Zozu:

    nu sunt eu aşa talentată!!


  17. 17

    😆

    tot îmi place. 🙂

    dar o poezie, măcar una, de-a ta tot aş vrea să citesc. 🙂


  18. 18
    Danny:

    Zozu, promiti mult. Ma bucur pentru tine.

    Valonash, ai grija sa nu-i mananci poezia, fiind prea delicioasa.


  19. 19

    de unde ştii că nu eşti talentată? ai încercat? eu cred că eşti. nu cred, ştiu deja. 😉


  20. 20
    Zozu:

    Am încercat. Caut caietul şi-ţi scriu, Val. 😉

    Acum, chiar noapte bună! Mă cuuuuulc! :))))))))


  21. 21
    Danny:

    Zozu, te sfatuiesc sa scrii poezii. O sa-ti placa.

    Prima poezie am scris-o la 10 ani, in clasa a-4-a. Stii cum se intitula? „De ce m-am nascut”? Abordam pe vremea aceea problema existentialista.


  22. 22

    noapte bună, Zozule. 🙂

    dar nu te las să te culci pînă nu-ţi mai spun ceva important.

    cel mai mare noroc al tău în viaţă, primul, de fapt, este chiar Mami. 🙂


  23. 23
    Costelus:

    „cel mai mare noroc al tău în viaţă, primul, de fapt, este chiar Mami”

    Uf, ce frumos ai zis! M-ai facut sa ma opresc, putin, din fuga mea de zi cu zi…


  24. 24
    Seva Tudose:

    Zozu,

    ai scris frumos și curat ca orice copil! Mă crezi dacă îți spun că eu la vârsta ta nu știam „Tatăl Nostru ori Crezul” iar în biserică intram ca într-un muzeu, de regulă biserica era goală? Totuși, simțeam că Dumnezeu stă numai cu mine de vorbă! Și parcă toți Sfinții mă priveau numai pe mine! Eheheeee, alte timpuri… 😉


  25. 25
    junghiul:

    A bântui sau a însoți ? Cineva spunea că norocul îi însoțește pe cei puternici.

    Se aplică verbul potrivit în funcție de norocul fiecăruia.


  26. 26
    Edle:

    Asta e o tema care ma „bantuie” si pe mine de ceva vreme. 🙂 Eu m-am considerat mereu o norocoasa cu oamenii dragi pe care i-am avut alaturi. In clipele alea grele mi-a fost foarte bine sa-i stiu acolo. Nu a fost nevoie sa faca ei nimic, doar gandul ca sunt aproape era reconfortant.

    Pentru tine ce e norocul, Zozu?


  27. 27
    Ana:

    Ea s-a referit la ceva anume, dar n-a mai precizat asta. Azi am operat-o pe Makeba şi trebuia să stea cineva cu ea, noi neputând niciuna să rămânem acasă, dar doamna n-a mai putut. I-am spus asta aseară. Atunci a zis Zozu că norocu’ nu ne bântuie.

    Însă am găsit noi pe cineva de foarte aproape care are acum grijă de Makeba până ajungem noi acasă. 🙂


  28. 28

    🙂 dar a reuşit să ne dea o temă, şi nu e una deloc uşoară, bag seama. 🙄


  29. 29
    Ana:

    Nu-mi zice, Val, că eu m-am confruntat prima cu tema asta şi n-am ieşit chiar neşifonată din ea. De fapt, n-am ieşit deloc. La aia cu păcatul mă refer.


  30. 30

    pînă la urmă, ce e, de fapt, norocul? e mai mult decît o sumă, un cumul de factori favorizanţi, vine din jocul hazardului, îl putem atrage sau îndepărta fără să conştientizăm? îl observăm la timp ca să ne fie de folos? ne batem joc cu inconştienţă de el cînd totuşi ne nimereşte? 🙄


  31. 31

    pe aia cu păcatul aş prefera s-o discutăm şi cu ea, cînd va avea timp. 🙂


  32. 32
    Ana:

    Uneori ne batem joc, da. Alteori încercăm să-l întindem ca pe gumă. Iar câteodată habar nu avem că ne-a pocnit.

    Zozu era cu grijă pentru Chisică, aşa c-a zis asta cu năduf şi-un pic de teamă.


  33. 33
    junghiul:

    Ce e norocul?

    Borul pălăriei lui Gauss!


  34. 34
    Ana:

    Ia uite! O să-ţi spună Zozu despre regula lui Gauss, c-o ştie. 🙂


  35. 35
    Nastasia:

    Din aia cu păcatul nu prea ai cum să ieşi. M-am tot gândit şi răzgândit aseară. Cred că ar trebui să luăm de bună rezolvarea copilei, ştie ea ce ştie.


  36. 36
    Ana:

    Nastasie,

    Ehe, de când mă tot frământ eu cu problema asta. Zici că i-a citit pe teologii ruşi. 🙂


  37. 37
    Nora:

    Întrebarea asta apare în mintea cam oricărui copil pe care-l învaţă străbunica Tatăl Nostru şi Înger, îngeraşul meu. Am păţit-o şi eu. Mă frământam şi eu seara, după ce-mi spuneam rugăciunile (că aşa mă punea străbunica), cum de există iad dacă Dumnezeu e aşa iertător şi bun. Mă mai întrebam şi cum pot fi fericiţi oamenii din rai când fiinţe dragi lor nu ajung acolo şi cum mai poate fi minunat locul ăla.

    Nu mai spun aici de ce sunt împotriva oricărui demers care duce la astfel de întrebări în mintea unui copil.


  38. 38
    Nastasia:

    Nu ţi-o fi uşor! Dar ce provocări superbe! Cum e şi fata, nimic de zis!


  39. 39

    o minte curată şi inocentă de copil poate simţi nebănuit de limpede lucruri care scapă şi celor mai „luminate” minţi de adult.


  40. 40

    şi erai perfect îndreptăţită, Nora, să-ţi pui astfel de întrebări. 🙂


  41. 41
    Edle:

    Val, mie mi s-a parut foarte curios ca in germana „Glück” nu inseamna doar noroc, ci si fericire. La inceput eram cam confuza. Ma tot intrebam: atunci cand spun „ich bin glücklich” inseamna ca sunt fericita sau norocoasa? 🙄


  42. 42
    Danny:

    Dragilor, raspunsurile la aceste intrebari firesti ale oamenilor nu tin de ratiune, ci doar de credinta si hazard. Daca incerci sa le explici rational, dai gres de fiecare data.


  43. 43
    Nora:

    Val_one, am mai multe de zis. Dar nu e locul aici. Şi nici momentul.


  44. 44
    Ana:

    Nastasie,

    Uşor nu e, dar nici greu. Sunt mereu în priză, dar cred c-aşa sunt toţi părinţii. La noi două, şi iubirea e cu năbădăi.

    Nora,

    Ştiu, ştiu. 🙂

    Val,

    De-aia trebuie lăsaţi să se mişte liber. Supravegheaţi, da, însă liberi.


  45. 45
    Nastasia:

    Şi una, şi alta, Edle. Eşti fericită că ai avut noroc. Şi eşti norocoasă că poţi fi fericită.


  46. 46
    Ana:

    Nora,

    Dacă textul ăsta e problematic, îl pot şterge. Îi explic copilului şi gata.


  47. 47

    🙂 bună observaţie, Edle. ich bin glücklich exprimă, cel mai adesea, starea de fericire. 🙂


  48. 48
    Nora:

    Ana, nu e nimic „problematic” la textul ăsta. Te mai rog încă o dată să accepţi faptul că alţii văd altfel lucrurile. Sau le simt altfel. Asta nu înseamnă că trebuie să ştergem texte şi comentarii. Jesus!


  49. 49

    Ana, nici eu nu văd vreo problemă, fie ea cît de măruntă. 🙄


  50. 50
    Ana:

    Nora,

    Mă mai rogi încă o dată? 🙄 Ce e cu tonul ăsta? Nu te recunosc. Nu cred c-am părut eu vreodată neacceptătoare de vederi ori simţiri diferite şi nu doar de ale mele, ci unele de altele, în general. M-ai lăsat mască.

    Atitudinea asta chiar mă face să mă gândesc foarte serios la posibilitatea ştergerii.


  51. 51
    Danny:

    Cum sa stergi, Ana, textul Radei? Pentru ca nu puteti sa explicati rational niste probleme ce tin de credinta? Helloo, revenirea la lucruri pamantene.


  52. 52

    începuserăm aşa de frumos… 🙁

    m-au înşelat simţurile? îmi scapă ceva? 🙄


  53. 53
    Edle:

    Frumos spus, Nastasia. 🙂

    Da, Val, acum stiu ca ei nu spun „sunt norocos”, ci „ich habe glück”. 😉 E interesant totusi cum de n-au gasit alt cuvant pentru fericire. In toate limbile care-mi vin acum in cap sunt doua notiuni distincte. 🙂


  54. 54
    Nora:

    Ana, tu ai mai venit şi-n alte rânduri cu propunerea asta de a şterge texte. De aici, rugămintea mea reiterată. Nu văd ce am făcut eu aşa grav de s-a ajuns la „Dacă textul ăsta e problematic, îl pot şterge. Îi explic copilului şi gata.” Chiar nu văd.

    Voi ştiţi toţi ce cred eu despre alăturarea asta, copil-religie. Când citesc textul Radei, sigur că-l privesc prin filtrele mele. Am voie? Dar, cum am spus deja, nu vreau să intru în detaliile astea. Nu sunt adecvate pentru un copil.


  55. 55
    Nastasia:

    Danny, lucruri pământene sunt atunci când trebuie să dai copiilor răspunsuri pe care raţiunea lor să le accepte. Altfel, o încurci. Ori nu te mai cred niciodată, ori îi transformi în nişte receptori blegi şi docili al lui „pentru că aşa spun eu”.


  56. 56
    Danny:

    Fetelor, nu v-ati baut cafeaua de dimineata. Problemele de acest gen se discuta noaptea. intre orele 23 -- 3!


  57. 57
    Vio:

    Apropo de copii si inocenta lor….ma uit la baiatul meu cel mare,il cearta taica-sau si peste doua minute merge la el si ii vorbeste senin,fara urma de suparare…de fiecare data ma intreb de ce eu,adult si „cu mai multa minte” (asa se presupune ca ar trebui sa fiu) nu reusesc Sa fiu asa senina ca el.

    Intr-o zi l-am certat,dar nu era vina lui.Mai apoi,i-am cerut scuze,i-am explicat ca eram nervoasa din alte motive.Mi-a zis:stiu,stiu,mami,te inteleg,dar voi,adultii,nu prea ii intelegeti pe copii.Era foarte serios.

    Cred ca s-ar intelege de minune cu Zozu. 🙂


  58. 58
    Danny:

    Stiti ceva, nici eu nu mi-am terminat cafeaua.


  59. 59
    Ana:

    Nu, mie-mi scapă. Şi nu înţeleg ce. Nu e nici umbră de prozelitism aici. Nu pricep nimic. Orice copil aude despre existenţa lui Dumnezeu, fie că face Religie la şcoală, fie că nu. La vârsta asta, copiii îşi pun doar întrebări, n-o iau pe nicio cale. Ei nu cred în sensul în care o fac adulţii. Mirările astea sunt foarte asemănătoare cu acelea iscate de boaba de fasole care pocneşte-n vată, încolţeşte şi face şi frunze.


  60. 60
    Edle:

    Ana, ar fi pacat sa stergi un text asa frumos. 🙂


  61. 61
    Vio:

    De minune voiam Sa scriu….


  62. 62
    Danny:

    Copiilor trebuie sa le dam raspunsuri pe etape ale vietii lor. Oricum ei reiau de zeci de ori temele respective si e foarte bina ca fac astfel. Adultii nu prea mai fac asa, deoarece au obosit. Multi dintre ei. Cei care n-au obosit devin filozofi.


  63. 63
    Ana:

    Nora,

    Tonul ăla numai a rugăminte n-a semănat. Mă rog. Copiii nu trăiesc în sfere de cleştar. Întrebările astea le pun şi copiii ateilor, ni le puneam şi noi, copii crescuţi în comunism. Vorbeam la joacă despre asta.

    Sigur, ai filtrele tale, însă am avut senzaţia că te-am fript cu ceva. Şi de-aia m-am oferit să retrag arsura.

    De şters, am şters comentarii, nu texte. Iar asta am făcut numai când incomprehensiunea bătea şi viaţa, şi filmul.


  64. 64
    Ana:

    Vio,

    Sigur s-ar înţelege. 😉

    Dana,

    Şi eu cred la fel. Om vedea. Nici nu m-am gândit că va genera astfel de reacţii. Dacă luam asta în calcul, nu mai era niciun text.


  65. 65
    Nora:

    Nici n-am spus că e prozelitism.
    Ok, voi povesti ceva. O să ştergem după aia, până vine Rada.
    La mine, mirările astea nu erau în categoria „bobul de fasole”. Eu plângeam seara, în patul meu, după ce-mi spuneam rugăciunea (care era parte a ritualului zilnic). Pentru că niciunul dintre finalurile oferite de religie nu mi se părea unul fericit. Iar asta pe la 6, 7 ani. Aşa că nu ştiu ce să zic. Dacă duci copilul prin biserici şi vede picturi cu draci, şi-şi creează tot felul de imagini escatologice (că mintea le păstrează), nu mi se pare iarăşi prea sănătos. Dar na, ăsta o fi fost doar cazul meu. La voi o fi altfel. Tu ai pregătirea pe care străbunica mea n-o avea. Poate Rada are şansa de a recepta altfel toate astea. Dar majoritatea copiilor n-o au. Din dramele astea n-am scăpat decât în adolescenţă. Până atunci m-a frământat teribil ce se va întâmpla cu mine, cu mami, cu sora mea, cu străbunica, cu toată lumea după ce crăpăm.

    Aşa că eu, cu sensibilitatea mea, nu mă topesc de drag când aud cuvinte precum „rai” şi „iad” în gura unui copil. Nu le pot clasa la categoria „copiii spun lucruri trăsnite”.


  66. 66
    Nastasia:

    Danny, copiilor trebuie să le dăm răspunsuri ori de câte ori pun întrebări. E o idioţenie şi un dezastru să amâni răspunsurile incomode pentru că „eşti prea mic pentru asta, o să afli când o să mai creşti”.


  67. 67
    Danny:

    Pana la urma textul Radei este adecvat, vis a vis de discutiile care se poarta acum : Norocul nu ne bantuie!


  68. 68
    Nora:

    Nu, Ana, nu m-ai fript cu nimic. Eu doar am avut alt tip de reacţie faţă de ceilalţi. Şi da, mă vexează reacţia ta („şterg textul”).


  69. 69
    Edle:

    Eu despre pacate nu prea vorbesc, ca nu m-am lamurit inca ce-s alea. 🙂


  70. 70
    Danny:

    Nastasia, ai inteleg gresit. Raspunsul pentru un copil de 7 ani i-l dai ca pentru varsta de 7 ani. Numai ca trebuie sa stii sa i-l dai, nu sa-l amani.


  71. 71
    Danny:

    Dana, pacatul = greseala. De aici iti construiesti filozofia.


  72. 72
    Ana:

    Ei, abia acum înţeleg. Şi mă cutremur. Da, trebuie să-ţi fi fost tare greu. Şi, în afară de filtrele alea, ai o reacţie organică de respingere, iar eu, iubindu-te pe dumneata, pe-aia am simţit-o. N-am vrut să şterg ca să te supăr sau să te pun într-o postură neplăcută pentru tine, ci fiindcă am avut senzaţia aproape fizică a unui fel de rău pe care textul sau ceva din el ţi l-a provocat.

    Nu e nevoie să ştergem comentariul, Rada nu se sperie din aşa ceva.

    Eu n-am avut, o să detaliez, ceea ce se numeşte educaţie religioasă. Bunica mea postea vinerea şi cam atât. Nu mergea la biserică niciodată, adică a fost la nunta ei şi ale copiilor ei, la ale celor pe care i-a cununat, la botezurile ălora pe care i-a botezat, la ale noastre şi cam atât. Bunicul meu făcea nişte glume teribile în sensul ăsta, nici nu le pot reproduce. Avea o voce impresionantă, aşa că se oferea, evident, fără să fie plătit, să cânte la strană la nunţile apropiaţilor. Ştia toată slujba. Cu el mergeam şi pe la priveghiuri şi înmormântări, iar ce nebunii-mi spunea când intram în biserică, nici acum nu le pot uita, de abia-mi potoleam râsul.

    Mama lui, Vasilikia, era niţel mai bisericoasă, ne ducea înaintea Paştelui să trecem pe sub masă. Toţi copiii mergeau.

    Apoi, a murit bunicul tatălui meu. Mi-a fost greu fără el şi-mi era adesea dor. Îmi rămăseseră cărţile lui, aşa că am început să le citesc. El făcea asta zilnic, dar nu vorbea niciodată despre conţinutul lor. Aşa că abia după moartea lui am aflat eu că alea sunt cărţi de rugăciuni: catolice, greco-catolice şi ortodoxe. Şi m-am trezit şi ecumenistă, deşi habar nu aveam ce-i aia.

    Ştiu oameni cărora le e o frică organică de sutanele preoţilor, de negru, de cântecele asociate ierurgiilor, iar din asta au dezvoltat o spaimă de biserică.

    Fata mea este, în chestiunile astea, ca peştele-n apă: nici nu trăieşte făcând metanii în culcare şi-n sculare, nici nu trânteşte icoanele de pe pereţi. Ea-şi pune întrebări, dar nu are suferinţe în timpul punerii.


  73. 73
    Danny:

    Hai, fetelor, aveti intelepciunea de a trece peste neintelegeri ale lucrurilor? Aveti aceasta putere?


  74. 74
    Edle:

    Nora, si eu imi fac griji de fiecare data cand vine maica-mea in vizita. Mereu il mai „invata” cate ceva pe Robbie, de-mi pun mainile-n cap dupa aia. 🙄

    Pentru Rada insa chiar nu-mi fac probleme. 🙂


  75. 75
    Danny:

    Fetelor, discutia e ampla si grea, si nici nu veti ajunge la vreun rezultat. Iar afara ploua marunt si rece.


  76. 76

    io zic că fiecare trebuie să-şi vadă de copilul lui. în special Danny.


  77. 77
    Ana:

    Nora,

    Te vexează? E bine. 🙂 Important e să nu te doară. Putem trece peste asta, dacă-i doar vexare. 🙂


  78. 78
    Danny:

    V-am spus eu ca puteti trece peste aceste lucruri? Dati dovada de intelepciune. Eu cred ca nu v-ati baut bine cafelele. Afara e o atmosfera apasatoare, de plumb.


  79. 79
    Danny:

    Normal ca fiecare trebuie sa-si vada de copilul lui. Dar de ce in special, eu?


  80. 80
    Nora:

    Edle, nici eu nu-mi fac probleme. Nu sunt în postura de a-mi face. Eu doar spun ce cred eu şi cum văd lucrurile. Nu sugerez direcţii, nu dau sfaturi. Dar nici nu pot să mă bucur, nici nu pot să aplaud. Că nu pot. Organic, aşa cum zise şi Ana. Mie mi-era de ajuns un bob, că-n capul meu se făcea ditamai bolovanul şi nu mi-l mai putea opri nimeni. Şi nu te gândi că străbunică-mea mă tâmpea toată ziua cu discuţii despre moarte. Să mai spun că după ce-am aflat eu de sfârşitul lumii, m-am apucat să citesc Apocalipsa (evident că n-am priceput nimic, cred că eram printr-a patra, străbunică-mea murise, iar la cărţi n-am avut niciodată restricţii, am putut citi ce-am vrut şi când am vrut) şi toată vacanţa de vară am visat sfârşitul lumii în tot felul de chipuri?

    Ana, sensibilitatea pentru negru o are mama. Nu suportă să mă vadă în negru pentru că îi amintesc de doliu, de toţi cei pe care i-a îngropat la vârste fragede.


  81. 81
    +:

    Of, of, of, măi Zozu, măi!

    Vezi, tu, sunt unii oameni mari (adică vârstnici – prea vârstnici, după standardele mele, când e vorba de femei, de exemplu) al căror bagaj de cunoştinţe se alimentează din filmele americane şi din operele marelui Cărtărescu – nominalizat la premiul Nobel pentru literatură. Acolo, în filmele americane, copiii sunt foarte traumatizabili psihic şi una, două, părinţii merg cu ei la doctoru de la balamuc.

    În realitatea asta de la noi de pe aici, copiii sunt foarte sănătoşi la minte şi la trup, astfel încât poţi să discuţi cu ei cam orice, poţi să-i înveţi orice că nu-i nici un risc de a li se traumatiza ceva.

    Pe cei care rămân, totuşi, traumatizaţi după o oră de religie, de exemplu, oricum nu ai cum să-i protejezi, deoarece pe ei îi traumatizează şi traversatul străzii. Aşa că-i totuna!

    Acum să revenim la textul tău:

    1) Este păcat tot ce contravine voinţei Domnului. Voinţa Sa ne-a fost transmisă nouă prin intermediul Bibliei, dar nu astfel încât lucrurile să fie foarte clare. Deci, a stabili ce e păcat e foarte anevoios şi cu rezultate incerte. Tot ce ne rămâne e să facem lucrurile cu conştiinţa împăcată şi să ne căznim să nu facem rău nici unei fiinţe doar pentru a ne fi nouă un pic mai bine.

    2) Dumnezeu nu ne-a transmis pe nicio cale că ar fi atât de bun încât să ne trateze pe toţi, păcătoşi, sau nu, cu aceeaşi măsură. Astfel încât, ar fi bine să ne gândim de două ori înainte de a face, cu bună ştiinţă, un păcat!

    Dumnezeu nu păcătuieşte. Păcatul e relativ doar la voinţa Sa. Deci, în mod logic, orice ar face Dumnezeu (inclusiv trimiterea în iad a celor păcătoşi) nu constituie un păcat. E bine, în consecinţă, să încercăm să nu-i nesocotim poruncile, chiar aşa neclare cum au ajuns ele la noi. Mai ales că respectarea poruncilor Sale duce la o lume mai bună şi mai sigură.

    Aşa, că era să uit: Unii oameni, sunt atât de egoişti, atât de avari şi în consecinţă, atât de păcătoşi, încât, pentru liniştea propriei conştiinţe, preferă să se amăgească şi să refuze credinţa religioasă. Şi nu se mulţumesc cu atât. Dar despre astea, poate altădată.


  82. 82
    Nora:

    Andreea, touché! Eu îmi vedeam doar de copilul din mine, aşa să ştii. 😛


  83. 83

    păi da, cunosc. dar ăla e mic copil, pe lîngă copilul din exteriorul tău, aşa să ştii! 😆


  84. 84
    Nora:

    Domnul Plus, eu n-am trăit în filme americane. Iar din cale-afară de egoistă şi avară nu cred că sunt. S-ar putea ca tu să fii cel amăgit când consideri că religia, automat, te face un om mai vrednic. De „păcate” mă feresc şi eu, dar la mine interdicţia nu vine de sus, ci din mine.


  85. 85

    Exodul 34:6 Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,

    Exodul 34:7 care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”


  86. 86
    Ana:

    Avea 8 ani, la un spălat la cap, când m-a trăsnit cu sexul şi facerea copiilor. Tac-su era în uşa băii, cu halatul în mână, se albea la faţă şi transpira pe frunte. Eu am căzut din copac, eram complet nepregătită. Vorbiseră copii la joacă, aşa că ea venise la mă-sa să afle adevărul în detalii. Şi i l-am spus, cum m-am priceput, cu toate detaliile asupra cărora a avut curiozitate, neluând totuşi hora-nainte. Ăla a fost un moment greu, greu. După uscarea părului copilului şi retragerea noastră, a adulţilor, în bucătărie, tac-su mi-a zis că al ar fi băgat-o pe mânecă rău dacă era singur acasă la momentul întrebării ăsteia. 🙂

    Până atunci, nu ştiuse nimic despre asta, n-o îndoctrinase nimeni cu berze borţoase-n cioc.


  87. 87
    Nora:

    Ne-ai mai povestit, ştiam faza. 🙂


  88. 88
    Danny:

    O singura data m-am spovedit si eu, in anul 2000. M-am dus la un preot, chipurile, cu har, din orasul meu. Am ramas dezamagit crunt de tot. Ce explicatii mi-a putut da.


  89. 89
    Edle:

    🙂 Mie mi-au povestit bunicii despre toate astea. Nu mai tin minte mare lucru, in afara de dragostea si blandetea lor. Nu mai stiu cum au facut-o, dar n-am avut niciodata temeri. De fapt, eu, cand eram mica, eram convinsa ca o sa aterizez direct in Rai. 😀


  90. 90
    Nora:

    Edle, mie, propriu-zis, nu-mi povestea nimeni. În afară de rugăciunile alea (singurele pe care le mai ştiu şi acum), m-am „informat” şi mi-am imaginat singură (de la frânturile pe care le primeam şi de la picturile bisericilor. Ah, şi de la filmul lui Zeffirelli 😆 ). Cu rezultatele de rigoare.


  91. 91
    Danny:

    Asta mai lipsea acum. Sa vina cei doi si sa ne explice ei cum sta treaba cu Dumnezeu. Va rog sa puneti capat discutiei, deoarece nu se va ajunge nicaieri.


  92. 92
    Nora:

    Danny, iar eu te mai rog (a mia oară!) să nu mai faci pe dirijorul.


  93. 93

    Ezechiel 18:4 Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.


  94. 94
    +:

    Nu mai vrednic, ci mai bun. Şi nu religia, ci credinţa religioasă. Şi gata!


  95. 95
    Ana:

    Goco,

    Mai taci. Sper că nu le citezi seara, la culcare, şi fetelor tale din profeţii mari. (Probabil, din cei mici.)


  96. 96
    Danny:

    Cosa spune asa: „Unii oameni, sunt atât de egoişti, atât de avari şi în consecinţă, atât de păcătoşi, încât”,……………..completez eu: au ajuns marii capitalisti ai Romaniei postdecembriste.

    Cosa zice: „pentru liniştea propriei conştiinţe, preferă să se amăgească şi să refuze credinţa religioasă”, iar eu zic: prefera sa creada despre ei ca au fost ajutati de Dumnezeu in devenirea capitalista a lor, furandu-i pe cei multi si credinciosi.

    „Şi nu se mulţumesc cu atât”, zice CCosa, iar eu completez: normal ca nu se multumesc cu atat, vor sa fure si mai mult in continuare.

    CONCLUZIA: Dumnezeul hotilor si multimea credincioasa!


  97. 97
    Nora:

    Aoleu! 😆 😆 😆


  98. 98

    iadul general, ca loc comun, nu există. există doar iadul personal pe care unii şi-l construiesc cu sîrg în propria minte şi ajung să trăiască literalmente în iad. iar cînd îi acaparează complet, şi-l extind asupra întregii umanităţi.


  99. 99
    Danny:

    Nora, nu fac pe dirijorul. N-am nici macar bagheta, doream doar sa previn ceva urat.

    Continuati, va rog!


  100. 100

    Iona 4:11 Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!”

    Si gata, tac si eu, dar ma gandeam ca nu conteaza ce crede unul-altul, ci ce zice Cel Indreptatit sa zica. Daca nu va place, puneti Biblia pe foc, si spuneti-le copiilor bazaconii.


  101. 101
    Danny:

    Buna judecata Valonashului, eu doar completez: nimeni nu crede si afirma ca traieste in iad, oricat de iad le-ar fi viata.


  102. 102
    Nora:

    Moşule, cred că-ţi face o deosebită plăcere să tot sapi după versetele astea prăpăstioase, punitive, întunecate. Până şi mie, mi-au rămas în cap şi unele mai luminoase. Unele care se referă la dragoste şi la iertare. Ţie, nu. Simptomatic, nu?


  103. 103
    Ana:

    Goco,

    Tu le citezi copiilor din proroci? 🙄 Glumeşti, sper. Nici adulţii fără pregătire serioasă prealabilă nu pot descifra astfel de texte, darămite copiii. Doamne, miluieşte-l! 🙁 Biet, biet… 🙁


  104. 104

    Val1, ideea de iad asa cum o stii tu, ai dreptate, e o inventie adaugata crestinismului la sute de ani dupa Christos. Nu are de-a face cu Biblia. Dar ideea unei judecati finale si a unei pedepsiri a pacatosilor nepocaiti prin ardere in foc, astea da, sunt din Biblie.


  105. 105

    Nu e vorba Nora, de ce mi-a ramas mie in cap, e vorba despre un subiect dat. Daca Dumnezeu care este bun poate nimici sau nu. Iar alte portiuni mai potrivite la subiect n-am gasit. Chestia cu Dumnezeu e ca nu e asa cum ne inchipuim noi, ci cum este El de fapt. Unii dupa ce ajung sa-L inteleaga, Il refuza. Nu noi Il judecam pe El, ci El pe noi.


  106. 106
    Danny:

    Nora & Ana, ce dracu mai, chiar voi nu va dati seama de unele chestii? Chiar asa?

    Singurul domeniu in care psihopatul isi poate gasi alinarea cat de cat este in religie. Dar de acolo el extrage tot ce este mai rau, mai intunecat la adresa oamenilor, tot ce tine de penitenta aspra si de teama. De ce? Dati-va raspunsul odata.

    Daca am fi trait in evul mediu, psihopatul asta ar fi fost unul dintre cei mai calai dintre inchizitori. Pentru ca e psihopat.

    Si Cosa e taran, dar e normal la minte.

    E absolut dumnezeiesc sa iei partea frumoasa de la El: dragostea si iertarea. Oamenii intregi la minte asta fac.


  107. 107

    Ana, pai in asta consta nenorocirea acestui popor, ca a fost invatat de mic ca nu poate intelege Biblia, si prin urmare e indermnat nici sa n-o citeasca. Acuma daca raspunsul exact si coret la o intrebare ridicata de un copil se afla in Isaiia, Ieremia, sau Ezechiel, ce facem? Ne facem ca ploua marunt afara?


  108. 108
    Ana:

    Goco,

    Dumnezeul tău seamănă cu tine. Sf. Marcu Ascetul


  109. 109
    1Q:

    Din seria temelor interesante, de unde pornesc întrebările școlărești, încuietoare, puse profesorilor de religie maleabili, deschiși și plăcuți la vorbă, ascunși prin școli răvășite :
    -- Ce sfinte păcate sunt plăcute și acceptate de Domnul?
    Păcatele sfinților apostoli, eroi din poveștile sfinte, cu zmei luptători pentru pace, sunt mai puțin păcătoase?
    Păcatele sfinților preoți au scut sfânt protector și apar public cusute în fir de aur?
    Păcatele pot fi sfințite și la școală? Sunt astfel descurajate păcatele neplăcute fiilor Domnului, prin promovarea poveștilor cu îngeri măseluță, de sfinții părinți? Păcatele postate de sfinții mercenari încrâncenați, cu degetul pe trăgaciul pistolului, sunt reale sau virtuale?
    Ce este păcatul sfânt? dacă păcatul este rău și cine păcătuiește e rău, atunci cine-i rău? Răul? Nu e sfânt?
    Ba da. E sfânt. E Iadul din Rai, pură blasfemie, planeta Pământ.. Credința e focul veșnic din suflete rupte de trup, liber lăsată să zburde pe câmp encefal îngrădit de multiplele cazne de viață, ( le zicem nevoi), intens cultivată pe grasul pământ primit din părinți, e bățu-n ghivece cu tinere și fragede flori..
    Chisica suferă-n tăcere 3 zile pentru a nu mai suferi niciodată, asigurându-ne reciproc plăcerea de a fi împreună. Peste 2 zile va fi mai blândă, mai iubitoare, mai liniștită.
    Păcatul făcut ei e sfânt.
    Cu smerenia celor ce reușesc întotdeauna să facă pe cineva să aprecieze liniștea, cuget liber mânat de căința sincerității și-mi descarc pistoalele cu mâinile încrucișate pe piept, zicând mormăit: Și mâța mea e vie martiră! Sfântă habar n-are că e! În plus, nici că-i pasă.. de biblia ținută pe masă. Nu prea e gustoasă.. E cam mofturoasă!
    Moș Crăciun de-ar exista, chiar sub mine ar posta.. Howgh!
    +++
    Sf. Raj nu mai sfințește sfântul locaș?


  110. 110
    Ana:

    Goco,

    Tu vrei să le citim copiilor din profeţi? Ce înţeleg ei? Ni-mic! A, vrei să le interpretezi tu citatele? Eh, darling, aia e altceva. 😆

    Este nevoie de pregătire serioasă pentru a înţelege Biblia. Este. Să nu mă iei cu Scriptura Scripturae interpres, c-am încheiat discuţia. Nu crezi că un copil nu pricepe? Păcat. Nu, nu te invit să faci o probă, că nu facem experienţe pe copii.


  111. 111
    Nastasia:

    Au! chiar aşa, pe viu? Fără un pic de anestezie?


  112. 112
    Ana:

    Olamicu,

    Mai clar despre chisică, te rog.


  113. 113
    1Q:

    Nu v-am povestit cât am fost plimbat cu coșulețu`..
    La un moment dat n-am mai rezistat și am zis berzei:
    -- Hai, recunoaște că te-ai rătăcit! Du-mă unde-o fi!

    Și-am nemerit aci..


  114. 114
    Nora:

    Aoleu! Ăsta e bancul care m-a-ntristat pe mine! Nu-l uit toată viaţa! 😥 😥


  115. 115
    Edle:

    Lasa, Nora, ca barza ta avea GPS. 😀


  116. 116
    1Q:

    Am lasat-o cu inima grea, la o tanti medic pentru vaccinul antipui/antichemare cotoi. Iarna trecută, trecută prin ger.
    Cu blana molâie, inchisă-n gentoi. A plâns după mine, mi-a zis medica tanti. Incizia-i mică, pe-o parte. Va trece. Urcat în mașină, adusă acasă-n viteză, lăsată în pace, retrasă-ntr-un colț. Avea botul cam alb..
    Te doare s-o vezi, nu știe ce-i dai, nu vrea mai nimic. De fire cu dinții zice lumea că trage, tu doar asta vezi și n-o lași. Dar nu, pansată își vede de somn. Se reface.
    Curând cu Zozu va vrea să se joace.
    Apă plată, mâncare pt chisică sterilă.. lumea din casă e raiul ce-i place.


  117. 117
    Ana:

    Şi ce voiai să-i fac? S-o las să se chinuie? Doftoriţa mi-a zis că acu’ intra iar, c-a văzut asta clar. Să se chinuie o dată pe lună şi s-o îndes cu pastile? Era mai bine aşa? 🙄


  118. 118
    Nora:

    Edle, nu de mine era vorba… ci de un copil care îmbătrâneşte, ajunge bătrânel în ciocul berzei!

    Ăsta e hal de banc?! Spune şi tu!


  119. 119
    1Q:

    Nu e banc..
    Vb serios! 🙂
    Sunt mulți rătăciți abandonați de berze pe plaiuri ..cu flori ..
    Nirvana.


  120. 120
    Ana:

    La câţi bătrânei din ăştia dezorientaţi văd eu de mai multe ori pe zi pe-aici… da, e chiar trist.


  121. 121
    1Q:

    Mică:
    Nu fi tristă, pen`că e păcat..


  122. 122
    Ana:

    Olamicu,

    Nu mi-ai răspuns.


  123. 123
    Edle:

    Si cand te gandesti ca e numai vina berzei!


  124. 124

    îţi răspund (şi) eu, Ana.

    nu era deloc mai bine, mai ales că pastilele alea au şi efecte colaterale pe termen lung


  125. 125
    1Q:

    La ce, mică?


  126. 126
    Nora:

    O să se îngraşe. Se face pisicoaie. 👿


  127. 127
    Edle:

    Ana, cat are Chisica acum? Cand se face treaba asta?


  128. 128
    1Q:

    Nu se îngrașă. E la fel ca înainte.


  129. 129

    depinde de alimentaţie, Nora. e ca la noi. 😉


  130. 130
    1Q:

    Edle,
    După prima manifestare, da, dacă o vrei de apartament..
    Altfel nu ai nopți liniștite și nici vecini amabili.


  131. 131
    junghiul:

    Abia aștept să vină Zozu de la școală, aici!

    Oare ce-o să zică?


  132. 132
    Ana:

    Olamicu,

    Când te-am întrebat ce voiai să-i fac. Mi se pare mie sau tu sugerezi c-am sterilizat chisica pentru liniştea mea? 🙄 Hmm… pe mine nici nu m-a deranjat prima dată, că era la Târgovişte. Aşa că habar nu am cum face.

    Dana,

    Opt luni.


  133. 133
    Ana:

    Junghiul,

    Zozu a şi venit de la şcoală, însă nu intră aici fără ca eu să fiu în preajmă. Altfel, cred că nici n-ar mai fi cazul să intre, dar vom mai vedea asta.


  134. 134
    Edle:

    Aha. Mai am vreo 4 luni de liniste, se pare.


  135. 135
    1Q:

    Ce i-ai făcut, e bine făcut. Si eu am procedat la fel. Altă variantă nu prea există..


  136. 136

    Ana, ce a spus sfantul ala e o gogorita. Dumnezeu e Unul, si numai intr-un fel. A, ca poate fi reprezentat fals, e alta chestie.

    Apoi in ce am citat eu nu cred ca e vreo problema de intelegere sau interpretare. Doar de acceptare. E simplu ca buna ziua si poate sa inteleaga „si pruncul de la ţâţă”. Si aici e toata chestia, ca odata inteleasa treaba, unora le place si altora nu. Si sunt alesi dupa acest criteriu. Desigur daca luam la modul mai general, se poate discuta dar nu asta vreau sa fac eu, cel putin nu acum si nu aici. Si matematica e grea, dar de aia nu-i e mila nimanui sa-i puna pe copii s-o invete. Asa ca asta nu-i argument.


  137. 137
    1Q:

    Da. Eu am sterilizat-o și pt liniștea mea nu doar pt a-i curma suferința naturală. Altfel, o lăsam la țară în mediul ei natural..

    Ăsta e păcatul la care m-am referit. Mi-am asumat acest aspect. Să ai un animal de apartament nu e joacă..


  138. 138
    Costelus:

    nu faceti alt text sa putem discuta?


  139. 139
    Ana:

    Goco,

    Matematica li se dă copiilor cu pipeta. Tu vrei să le dăm Iezechiel cu hârdăul? 🙄

    Păi, atunci, să le dăm spre interpretare şi Apocalipsa.

    Să discutăm pragmatic, nu să ne-ntrecem în teorii sterile.


  140. 140
    1Q:

    În ceea ce privește religia, P. are noroc cu un profesor glumeţ, maleabil, sociabil, deschis, cu un stil de predare relaxant. Oricum, credința copilului este formată în familie… Școala asigură doar suportul tehnic, rece, impasibil.


  141. 141

    Ana, ce rost are mustrarea asta fara obiect? Am citat trei texte simple si care se refera direct la intrebarea pusa. In plus cred ca sunt cele mai bune la tema data. Ce rost are sa extrapolam, sa generalizam, sa ne inchipuim, sa banuim si sa ridiculizam fara temei?

    Si repet, nu-i nevoie de nici o scoala pregatitoare sa intelegi cele trei texte. Ca nu sunt conforme cu parerile tale, imi pare rau. Scrie tu Biblia ta, si gata!


  142. 142

    1Q, religia ar trebui sa fie doar apanajul familiei si al bisericilor. Nu al scolilor. Fiindca la scoala li se pot povesti la ora de religie tuturor copiilor despre trasnai precum sfintii frumos mirositori.


  143. 143
    Ana:

    Goco,

    Eu ştiam exemplele tale, le-or mai fi ştiut şi ceilalţi. Evident, nu sunt singurele.

    Ce mustrare? 🙄

    Bun, dacă nu este nevoie de nicio şcoală pregătitoare pentru a înţelege cele trei texte, atunci dă-mi voie să n-am nicio mirare că ele sunt date întru degustare comprehensivă unui copil de 11 ani, dovadă peremptorie a unei neînţelegeri în ansamblu a spiritului Scripturii. Punct.

    Nu intru-n dispute teologice, am mai spus asta. Nu mă abat niciun milimetru. Mi-au ajuns, au avut vremea lor, e trecută.


  144. 144

    adică tu iei ad literam spusele profeţilor, Moşule? şi Vechiul Testament? fă-o pe propria piele, te rog, nu proiecta asupra noastră, în fapt asupra restului lumii, ceea ce crezi tu că ai descoperit acolo. 🙄


  145. 145
    1Q:

    Moș:
    Chiar asta am spus. Școala susține catehismul sportiv. Patinaj viteză..


  146. 146

    Dar ca unui copil de 13 i se da in lista de lecturi Maitreyi, cum ti se pare? Ce ai alege intre doua variante? Exodul sau Maitreyi?

    In alta ordine de idei Apocalipsa este intentionat facuta sa para grea, fiindca sunt interese foarte, dar foarte mari sa para asa. Bun. Am terminat. Nici eu nu intru in polemici, nu plec nici chiar in misiuni de evanghelizare, cu toate ca unii m-ar trimite, fiindca am si eu nelamuririle mele inca. Dar despre astea chiar nu pot discuta cu tine. Ca te depasesc aceste intrebari cu foarte foarte mult. In plus sunt si eu un mare pacatos, care la randul meu am strambat din nas ca si tine la unele cuvinte care ma cercetau pe mine. Si am preferat sa ma fac ca ploua marunt afara. Si sa-mi vad de pacate.


  147. 147

    Moşule, pentru mintea mea, toate citatele alea sînt complicate, greoaie ca nişte bolovani. mă apasă pe ceafă prea tare.
    aşa că mă uit la efectul cunoaşterii lor asupra ta.

    tu, care te bucuri atît (habar n-ai ce bine se simte asta!) atunci cînd (crezi că) descoperi defecte, cînd poţi înţepa, cînd poţi surpa, lovi, umili, tăvăli prin noroi?! bucuria aia cine ţi-o dă? Dumnezeu?! fericirea ta are corniţe şi coadă, mai degrabă.

    eu măcar nu cred că sînt vreo cunoscătoare. şi nici bună creştină, departe de mine, din nefericire, idealul ăsta.

    dar tu?


  148. 148
    Nora:

    Maitreyi, clar! Maitreyi m-a făcut să zâmbesc frumos, să visez! Exodul, nu!


  149. 149

    Val1, cele trei texte n-au alta interpretare decat ad-literam. Punct. In rest da, sunt reguli de exegeza pe care le cunosc chiar mai bine decat zeita voastra, Ana.


  150. 150
    Ana:

    Goco,

    Mda, discursul ştiut şi răsştiut. Ceva nou ai? Bine că ştii tu ce mă depăşeşte pe mine. Uite, eu habar nu am ce te depăşeşte pe tine şi, evident, nu mă pronunţ. Tu n-ai face mai bine să-ţi vezi de ale tale, iar nu de ceea ce crezi tu că sunt ale altora?

    Of, bietule, tu tot cu mine ai o mare problemă şi-o vede toată lumea.


  151. 151

    Andreea, eu unul sunt constient de-a fi un mare pacatos si un mare razvratit. Ce ai vazut tu, asta ai vazut. De asta si ocolesc sa vorbesc mai mult despre credinta, fiindca in ce ma priveste sunt de fapt un mare necredincios.


  152. 152

    Asta da credinta, Ana! Eu am o mare problema cu tine si nimeni si nimic nu te vor sminti din credinta asta.


  153. 153

    nici pe noi, Moşule.


  154. 154
    Ana:

    Tu erai Dumnezeu, Goco, iar nouă ne scăpase esenţialul?! 🙄 E, atunci ateism for ever scrie pe mine. 😆

    Păi, dacă tu asta demonstrezi continuu, noi ce să facem?


  155. 155

    cred că la 15 ani, nu la 13. şi băiatul meu a fost dat la şcoală la 6 ani… la vîrsta lor, 2 ani sînt importanţi. nu cred că e nici o problemă să citească Maitreyi la 14-15 ani. mai grav ar fi să se uite la filme porno.


  156. 156
    1Q:

    Atâtea povești..
    De ce nu se predau și desene animate?
    Cu temă pt acasă..


  157. 157
    Nora:

    Andreea, la 15 ani citeam Miller. 😀


  158. 158

    mie nici acum nu-mi place Miller. 🙄

    poate rîde cineva de mine! 😈


  159. 159
    Nora:

    Nici Andreei nu-i place. 😀 Nu râd, stai liniştită.


  160. 160

    e mult spus că nu-mi place. mă face să ridic din umeri. 🙂


  161. 161
    Daria:

    Jesus! nu vorbea despre mâță la propriu.
    bine că ai omorât-o tu, preventiv, că nu ți-a făcut NIMIC
    și nu, nu o să mai posteze


  162. 162
    1Q:


    W-end miraculos și Sănătate Chisicii!


  163. 163
    Costelus:

    Miller, ala care-a prins-o pe Marilyn 😀


  164. 164
    Daria:

    vreau și eu să știu cu ce dracu’ ți-a perturbat liniștea


  165. 165
    Nastasia:

    Daria,
    Dramele Parisului, câte au ieşit până acum, le-am citit de cinci ori. A voastră e prea personală. N-ar fi mai simplu să vorbeşti la telefon cu sceleratul?


  166. 166
    Nora:

    Nu, Costelus. Ala era Arthur, eu vorbeam de Henry.


  167. 167

    mai e şi Glenn…


  168. 168
    Seva Tudose:

    după atâta religie de mă doare creierii,hai un pic de sport !

    http://www.youtube.com/user/damienwalters


  169. 169

    Am fost plecat sa fac curatenie generala in poiata, plus alte mici treburi.

    Ana, n-am spus ca sunt Dumnezeu. Dar replica asta e plina de rautate si de bataie de joc. N-am facut altceva decat sa citez trei texte din Biblie. Ce e asa de anormal si de megaloman in asta?

    Probabil ca va e tuturor comod sa atribuiti omorarea lui Hristos rautatii evreilor. Ei, sa stiti ca nu e chiar asa. Dincolo de toate minunile, vindecarile, inmultirile de paini, era o persoana foarte incomoda. Pentruca ii placea adevarul de la care nu se abatea nicicum. Uneori il spunea asa ca Gelu Odagiu, prin niste pilde care fariseilor li se pareau insinuari marsave. Alteori il spunea asa deschis ca mine, de cautau saducheii cum sa-L aduca la tacere. Cred ca daca Hristos ar veni pe blogul vostru sub un nick necunoscut, in doua zile L-ati banna dupa ce v-ati bate copios joc de El.

    Acum vin cu o concluzie la subiect. Dumnezeu e mare si bun. Dar bunatatea lui nu e ce credeti voi. Asa ca ar fi o insulta sa ni-L inchipuim ca pe un judecator corupt si coruptibil, care sa inchida ochii si in final sa ii duca in rai pe toti indiferent de cum au fost, in schimbul unor atentii sau a unei indulgente melodramatice. Da, El a murit pentru oameni fiindaca i-a iubit. Dar mantuirea si izbavirea se fac din pacat si nu in pacat. Adica al de a pacatit trebuie intai sa recunoasca asta. Apoi sa ii para rau. Apoi sa marturiseasca. Apoi sa ceara indurarea lui Dumnezeu implorand si acceptand ca Hristos a murit pentru pacatele lui. Apoi sa creada ca a fost ierta. Apoi sa nu mai pacatuiasca.

    Cine are curaj sa se duca inaintea Lui, netrecand prin etapele de mai sus, si sa-I bata cu nerusinare obrazul cam in felul asta: „auzi ba, daca te dai asa de bun, cum naiba ai sa ma omori si te lauzi mai departe ca esti bun?”, Il insulta spre pieirea lui vesnica. Sa nu ziceti ca n-ati auzit asta!


  170. 170
    Seva Tudose:

    No such thing as a Christian child but Christian parents


  171. 171
    Daria:

    nu mai vreau să știu. m-am lămurit


  172. 172
    Raj lt.rez.:

    Taica si maica m-au invatat sa fiu bun ca sa am noroc. Sa gandesc pozitiv si sa le doresc tot binele din lume, dusmanilor. Eu chiar nu am dusmani in viata reala, daca va vine sa credeti. Doar o femeie ma uraste mult, dar va rog sa ma credeti ca eu ii doresc binele. Cred ca ii doresc binele , de frica cumva, sa nu mi se intample mie o nenorocire. Cineva abereaza pe aici. Poate nu stie ca e articolul unui copil frumos la suflet… Intotdeauna m-au iritat cei care nu-si pot pastra calmul si pretind ca la ei, ce-i in gusa si-n capusa.


  173. 173
    Seva Tudose:

    Nastasia,

    uite ce-am găsit eu în folder-ul meu cu fotografii(Ana,Rada) 😀


  174. 174
    Ana:

    Păi, da, Seva, fiindcă eu consider că femeia aia e una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată. Am pus-o în folderul ăla ca reper, acum un an jumate, când ţi l-am trimis. 🙂

    Goco,

    Lasă. Ştii că m-am referit la comentariul tău cu credinţa, cel la care am şi răspuns, nu în general. Ştiu tot ce spui să nu zicem că nu ne-ai spus şi ştim toţi. Cât despre insulte… hmm… ai curaj să ridici piatra? Să trecem, totuşi. Am obosit de atâta neînţelegere. Una spun eu, alta răspunzi tu şi-i tot dai cu ce ştiu şi ce nu ştiu eu. E plictisitor, hai s-o lăsăm, că nu-şi are rostul.

    Zi, mai bine, cât de tare şi la ce anume semăn eu, în mintea ta, evident, cu Ea? 🙄


  175. 175

    Situatiunea e cam asa: Cel care stie mult mai mult intr-un domeniu isi da repede seama cand are in fata unul care stie mult mai putin. Ce incerci tu sa faci e ca si cum eu as incerca sa-l conving pe Cosa ca stiu mai multa matematica decat el. Daca zici ca ai facut si o facultate de teologie, nu numai ca ai pierdut timpul, dar cred ca chiar ti-a daunat in loc sa te ajute. Cel mai bine ar fi sa faci tabula rasa cu toate alea, si sa pui mana sa studiezi Biblia pentru sufletul tau.

    Din ultimul rand n-am inteles chiar nimic. Dar absolut nimic.


  176. 176
    Ana:

    Goco,

    Bine. E cum zici tu. Eşti mulţumit acum? 🙂 Sper, ca să putem încheia cu asta. De altfel, la felul în care evit eu tema asta, nici nu puteai înţelege altceva, aşa că nici nu mă mir, nici nu mă supăr, doar înţeleg că era firesc să te ducă gândul acolo. Şi fac abstracţie de iubirea ta neţărmurită pentru mine, să ştii. 🙂 Nu vreau să te conving de nimic, îţi respect erudiţia şi uşurinţa citării capitolelor şi versetelor. Mereu am fost uimită când am întâlnit astfel de tipuri de memorie. Jos pălăria! Şi vezi că nu glumesc şi nici nu te ironizez.

    Ba ai înţeles, însă te rog să-ţi răspunzi ţie, nu mie, nu nouă. Sincer şi direct dac-o faci, va fi bine pentru tine, pentru sufletul tău. Ar putea fi revelator 🙂


  177. 177
    Ana:

    All,

    Mă culc. Mi-a fost o zi aproape peste puteri. Mi-oi reveni cumva, de mâine.

    Noapte bună! 🙂


  178. 178

    Ba sa ma trasneasca daca am inteles. Sa-mi raspund mie la o intrebare pe care nu mi-am pus-o e imposibil. Nu ca n-as fi sincer mereu, dar acum as putea jura pe orice ca n-am inteles intrebarea aia. Ori ma sub, ori ma supra. Estimezi. Noapte buna, sau buna dimineata, depinde doar de tine.


  179. 179
    Ana:

    Ba să nu te trăsnească pentru atâta lucru. 😆

    Nici te sub-, nici te supra-. 🙂 Şi-apăi, dacă nu, nu. Nu e bai. 😉

    Noapte să fie, că ziua a-nceput la cinci dimineaţa şi-au fost o tensiune şi-o alergătură continue, la concurenţă, plus ex aequo. E, dar dacă la obscurantism te refereai… 😆


  180. 180

    dacă ai voinţă poti muta şi munţii. dacă ai creier îi laşi acolo, că nu te deranjează.

    noapte bună, Ana. 🙂


  181. 181

    Matei 17:20 „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.


  182. 182
    Edle:

    Ti-am zis ca Robbie a fost la un curs de prim ajutor. Acum toate jucariile din casa sunt bandajate:

    Noapte buna! 🙂


  183. 183

    1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.


  184. 184

    Edle, ce oribil! Parca e un caine prins in juvăţ.


  185. 185
    Edle:

    Stai linistit, Mos P. E doar un delfin de jucarie, bandajat. 🙄


  186. 186
    Manuella:

    Edle,

    Drăguţul de el … 🙂


  187. 187
    Costelus:

    Bolovanii, nu muntii!


  188. 188

  189. 189
    Raj lt.rez.:

    Aseara am fost la barul din capatul strazii. Canache patronul a ramas fara barmanita. Era beat manga. Isi turna votca, insela la gramaj, scotea banul, isi dadea singur rest si tot singur boteza vodca. Cred ca era prea beat. Mi-a zis sa-i las nevasta in pace. I-am zis ca nici n-o cunosc…Nu inteleg cum fata mea a reusit sa sparga oglinda de la baie. Nu-i nimic, am o buna memorie vizuala


  190. 190
    Edle:

    Manu, ala mic a primit si el acelasi „tratament”: l-a bandajat de l-a zapacit. 😀


  191. 191

    Cam nătărancă fata asta a ta, indianule. Numai goange face.


  192. 192
    Raj lt.rez.:

    Mie-mi zici…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *