De-ale feminismului

Am citit aseară că-n America Latină (şi-n privinţa statutului femeilor cred că avem multe asemănări cu ei, statut agravat şi de o situaţie economică precară), în unele ţări precum Argentina, Columbia, Uruguay, Brazilia, s-au înfiinţat secţii speciale de poliţie pentru femei şi copii supuşi abuzurilor sexuale (WPS – women police stations, cu poliţişti special pregătiţi ca să trateze cu cazurile de GBD – „gender-based violence”). Poate voi eraţi la curent, eu una nu ştiam. În mod previzibil, numărul de plângeri depuse a crescut. Exact ce susţineam. Neîncrederea absolut întemeiată în autorităţi duce la mai puţine plângeri, mai puţine condamnări, mai multe femei terorizate. Nu vă imaginaţi că sunt suficiente secţii, că dispun de dotările necesare (unele totuşi vin la pachet cu servicii de medicină legală, consiliere psihologică şi juridică) sau că şi conving procurorii să meargă mai departe. Totuşi, în oraşele unde sunt prezente, femeile îndrăznesc mai mult să bată la uşile justiţiei. E ceva să ştii că vei avea de-a face cu nişte oameni care îţi înţeleg problema, care nu te culpabilizează şi nu îţi minimalizează suferinţa. E un tip de presiune pus pe sistem, despre care sper că va da rezultate. Inutil să mai spun cât mi-aş dori şi-n România astfel de secţii.

Secţii similare de poliţie au început să fie deschise şi-n India. Numărul lor (442) e încă foarte mic raportat la nevoile femeilor, la populaţie, suprafaţa ţării şi la numărul mare de cazuri.

În acelaşi material, era discutată şi influenţa negativă a ceea ce se cheamă „justices of the peace”, singura formă de justiţie în multe zone din ţările respective, tot un soi de mediere, „instanţe” care, neavând niciun fel de pregătire în a gestiona cazurile de gender-based violence, duc la perpetuarea problemelor, nu la soluţionarea lor.

Un alt material interesant despre violenţa împotriva femeilor găsiţi aici (nici eu nu l-am lecturat pe tot, am sărit direct la capitolul dedicat Europei).

Probabil v-aţi săturat de subiectul ăsta. Dar ştiţi prea bine că aici nu vă obligă nimeni să fiţi on-topic. 🙂

*******************************************************************************************************************

Un update care nu e legat neapărat de feminism, ci priveşte, de fapt, umanitatea noastră. Un performance al artistei Marina Abramović, numit Rhythm 0, în 1974. Marina Abramović, aşa cum relatează în clipul de mai jos, s-a redus pe sine la un exponat. De altfel, nu a fost singurul ei performance ce a marşat pe latura extremă a relaţiei artist-artă. Mai mereu, s-a folosit de corpul ei drept instrument şi subiect. Proiectele ei au fost unele controversate, azi fiind considerată unul dintre fondatorii performance-ului şi o constantă provocare în artele vizuale. În cazul lui Rhythm 0, a precizat că va sta şase ore nemişcată indiferent ce i-ar face vizitatorii. Le-a pus la îndemână 72 de obiecte, unele inofensive sau chiar având conotaţii pozitive, altele din spectrul violenţei (pene, miere, ulei de măsline, trandafiri, un pistol, un topor) şi i-a încurajat să le folosească aşa cum cred de cuviinţă. La început, vizitatorii au fost timizi, apoi au început s-o agreseze.

Aici găsiţi o fotografie din timpul performance-ului, poate cea mai cunoscută: Rhythm 0 (şi încă alte 22 fotografii).

Un interviu despre proiectul din 2010, The Artist Is Present, de la retrospectiva de la MoMA puteţi citi aici.

Sursa foto: sxc.hu.

343 comentarii la “De-ale feminismului


  1. 1

    Am vazut in Spania marocani care turbau de furie ca in ciuda educatiei inapoiate pe care o primisera nevestele lor, cand au ajuns intr-un stat de drept, acestea au avut curajul sa se adreseze autoritatilor. Si cand s-au vazut pusi in postura de „alejamento”(500m distanta minima), pur si simplu explodau de ura. Unii se mangaiau totusi cu ideea ca muierile lor vor ajunge pana la urma sa manance carne de porc, ceea ce parea in mintea lor un fel de pedeapsa divina. Adica mizau totusi pe ideea ca ceva din traditiile milenare tot nu se va sters din constiinta marocaneselor.


  2. 2
    Danny:

    Ba, delir, vezi ca ti-au mai ramas cateva capsuni de cules pe camp, de anul trecut. Ai luat laptopul cu tine pe camp? Pauza ai avut-o de la 12.30-13.30. Ai vazut pe ma-ta in Spania, cretinule, tu ai doar capsuni si masline in fata ochilor, ocupa-te de ele. Nu vii tu aici si ne povestesti impresiile tale de intunecat medieval. Si asa, nimeni nu te crede.


  3. 3
    Nora:

    Ei, dacă s-a putut la marocance, cu instrumentele potrivite, cred că se va putea şi la femeile de la noi. Rrome sau nu.


  4. 4
    junghiul:

    Ana are muci?


  5. 5
    Nora:

    Muci, nu ştiu. Dar dureri de oase, de gât, da. Are o voce ca şmirghelul acum.


  6. 6
    Danny:

    Nora and comp., apelati dragelor la justitie impotriva masculilor primitivi din Romania. Si eu am boala pe ei.

    M-ar interesa sa aflu de la tine, Nora, de ce masculii romani sunt atat de primitivi? Eu cunosc cauzele, voi, fetelor, le cunoasteti? Subiectul poate deveni astfel interesant.


  7. 7

    Ana are tot timpul vocea usor ragusita, asa-i? Cam cum canta Kim Karnes, am ghicit?

    http://www.youtube.com/watch?v=EPOIS5taqA8


  8. 8

    Na, ca era Carnes nu Karnes. Am avut mustrari de constiinta din cauza asta.


  9. 9
    Nora:

    Hm, nu, nu e genul ăla de răguşeală.


  10. 10

    Eu cred ca pe unii care comenteaza aici, daca le-as auzi vocea i-as recunoaste. Nu pe toti. Pe tine Nora, cred ca nu.

    Asa-i, nu chiar genul ala, dar alt exemplu n-am avut mai repede.


  11. 11
    Costelus:

    Da’ Andreea ce are, o fi racit si ea? 😀


  12. 12
    Nora:

    Andreea s-a răcit de mine.


  13. 13
    junghiul:

    Și voi, una două (vă) răciți! Un ceai fierbinte la ora 5 merge?

    http://fineartamerica.com/products/five-o-clock-with-picasso-cheryl-ehlers-poster.html


  14. 14
    Ana:

    Nora,

    Plânsesem când te-am sunat, să ştii. De neputinţă. Nu mi-e frică deloc atunci când îi văd pe alţii neputincioşi, nu mă tem pentru ei, îmi suflec toate mânecile şi la luptă. Dar când sunt eu într-o asemenea stare, iaca au trecut 7 ani de la ultima, iar aia a fost cu spitalizare, mă sperii cumplit, şi nu pentru mine, ştii tu de ce mi-e frică.

    Junghiul,

    Are, da. Şi. Şi nişte migrene cumplite, frisoane, insomnii, dureri musculare şi articulare. O fi ciumă bubonică.

    Goco,

    Nu, n-am vocea răguşită decât când sunt răguşită. Am o voce care te face să-ţi acoperi urechile, o voce de radio; uneori oamenii au senzaţia de ton ridicat, fără ca eu să-l ridic. Un profesor de muzică mi-a spus că e din cauza dicţiei care pur şi simplu le atacă timpanele, în combinaţie cu timbrul.

    Hai, jucaţi-vă şi fiţi sănătoşi, că de-aia aveţi spor şi energie la invective. 🙂 Mă-ntorc în pat.


  15. 15
    Nora:

    🙁 Ştiu, Ana, e cea mai de înţeles frică din lume. Îmi pare rău că n-am auzit telefonul de prima dată. 🙁


  16. 16
    Nora:

    Ba nu te face să-ţi acoperi urechile. E o voce foarte mişto, o voce perfect articulată. Te intimidează poate, dar nu, nu te face să-ţi acoperi urechile. Nu ştiu la ce fel de voci de radio se gândesc unii. Că eu pe la radio aud şi tot felul de miorlăieli sau gâfâieli. 😀


  17. 17
    Ana:

    Nora,

    N-am vrut să plâng la tine, să nu înţelegi asta fiindcă eu chiar sunt un monstru. Terminasem cu plânsul când te-am sunat pe tine. Să vezi de ce sunt un monstru: am plâns la telefon când m-a sunat Radu şi, fără să vreau, l-am atacat, dar jur că n-am vrut. I-am spus că mi-am dat drumul la plâns cu el, că, evident, părinţii mei nu ştiu că sunt bolnavă, iar pe prieteni nu i-am lăsat să se apropie, numai cât a fost chiar necesar, adică medicamente, că plâng deci cu el la telefon fiindcă am încredere că pe el nu-l afectează asta, adică starea mea. Mă tem că am făcut o prostie, dar n-am vrut, am vrut doar să-i spun că el e puternic şi îmi poate duce plânsul, mai ales că nu e aproape. Dar nici el nu e învăţat cu mine plângând decât de nervi, aşa că a zis că o să cheme Salvarea, dar l-am potolit.


  18. 18
    Nora:

    Darling, vezi că ai un sms. Nu mă sperii tu pe mine. 😀


  19. 19
    Costelus:

    Cind sintem bolnavi intelegem cit sintem de mici … asta e cel mai rau.

    Multa sanatate, Ana!


  20. 20
    Ana:

    Nora,

    Văzut. Mulţumesc. 🙂

    Costeluş,

    Da, dar mai ales cât de mici sunt ăia de lângă noi şi câtă nevoie au să ne facem bine, să funcţionăm, să-i facem mari, chestii din astea mărunte…

    Gata. Am ameţit. Dacă nu trebuia să deschid computerul pentru Grand’Or, n-ajungeam pistolară azi. Dar mă bucur din ambele motive: îmi fusese dor de voi şi mi-a plăcut ce mi-au trimis colegii la BT. Mişto oameni şi voi, şi ei. 🙂


  21. 21
    +:

    Nastasia, că tot te-a mâncat în cur să aduci vorba, ia spune-mi tu mie, ce-o împiedica pe colega ta să divorţeze?!


  22. 22
    Nastasia:

    Teama de gura lumii, de „cine mă mai ia pe mine cu două fete?”, de condiţia de paria a femeii divorţate, de faptul că maică-sa îi zicea că trebuie să rabde, că aşa-i în căsnicie, chestii din astea.


  23. 23
    Costelus:

    Imi aduc aminte cum spunea cineva aici de mama ei, divortata. Isi gasise un pulete si, cind sa se marite cu el, ii puna ala conditie: iti dai fata la orfelinat.


  24. 24
    Costelus:

    Auzi Nasty, sa pui rosii. Iti trimit poze de incurajare daca vrei, am avut asta vara 2 tufe, vai de capul lor, nici pamint nu aveau, nici soare. Tot am mincat vreo citeva kile de rosii dulci. 😀


  25. 25
    Nastasia:

    La colega mea era obsesie asta cu „cine mă mai ia”. Nu concepea viaţa altfel decât „luată”. O fi şi ăsta un fel de a fi. Fericită nu era, dar era în rândul lumii.


  26. 26
    Costelus:

    Nu trebuie subestimata presiunea mediului.


  27. 27
    Costelus:

    Citeam de ala, Pistorius, i-a gasit politia acasa cantitati mari de testosteron, ace … Probabil ca in sport au incetat sa mai apara eroi de mult…


  28. 28
    +:

    Buuun. Şi ce treabă are societatea cu chestiile astea?! Pentru că revolta feministelor este împotriva societăţii în primul rând.

    Cum aş putea rezolva eu acest „cine mă mai ia pe mine cu două fete”?!

    Apoi, cine a pus-o să se mărite cu ăla?! Chiar aşa de bine juca el teatru, încât ea nu şi-a dat seama cine e de fapt?! Sau vrei să spui că el era un sfânt, dar a evoluat rău, ulterior, că asta te-aş ruga să nu mi-o spui mie ci lu’ Mutu zis Lambada de la Avântu Mătăsari, din cauza căruia s-a întrerupt meciu că a venit mă-sa să-l cheme acasă ca să se ducă cu vaca.

    Mai mult, hai să zicem că nu şi-a dat seama de la bun început. Dar cum a putut să facă două fete cu el?! Nici în tot timpu’ ăsta nu şi-a dat seama?!

    Băi, înţelegeţi odată că nu poţi interveni în astfel de cazuri decât la solicitarea concretă a uneia dintre părţi. Nu poţi să vezi că ia aia bătaie şi să te bagi tu fără să ţi-o ceară ea. Pentru că nu ştii ce-i între ei, nu ştii ce vrea ea. Poate că ea face o analiză şi îşi dă seama (ea pentru ea, înţelegi?!) că e mai bine să încerce să rezolve altfel decât părăsindu-l.

    Nu poţi să pleci aşa cu două fete, nu pentru că nu te mai ia nimeni (că, într-adevăr nu te mai ia) ci pentru că fetele ălea poate îşi iubesc tatăl şi nu poţi decide tu pentru ele. Lucrurile sunt mult mai complicate într-un cuplu, iar statul n-are forţa şi nici dreptul să le reglemeteze.

    Singurul lucru pe care-l poate face statul este să acţioneze în cazul unei plângeri. Ori asta face nu numai în cazul femeilor.

    Ştiu, în cazul femeilor autorităţile nu intervin decât greoi şi ineficient. Dar asta e doar în minţile voastre, pentru că din câte ştiu eu, lentoarea autorităţilor n-are nicio legătură cu cine a depus plângerea, decât dacă e împotriva vreunui personaj – caz în care nu contează dacă reclamantul e femeie sau bărbat.


  29. 29
    Nora:

    Incredibil! „cine-a pus-o să?”

    Ce dracu să mai spui după aşa ceva?!


  30. 30
    Nora:

    Ba mai şi trebuie să pleci cu două fete, chiar dacă fetele îşi iubesc tatăl. Depinde şi de tată. Uneori, plecatul e răul mai mic şi pentru copii, nu doar pentru mamă.


  31. 31
    +:

    La colega mea era obsesie asta cu “cine mă mai ia”. Nu concepea viaţa altfel decât “luată”

    Incredibiiiiil! Şi cum crezi tu că ar putea o societate să determine astfel de femei (95% dintre femei, de fapt) că viaţa poate fi trăită şi fără bărbaţi?!

    Câţi bani şi ce instituţii ar trebui create pentru aceste cazuri?!

    Înţelegeţi odată că aşa sunt femeile. Faptul că nu vă convine vouă această realitate e problema voastră.

    Eu le-am învăţat de mici pe toate nepoatele şi verişoarele mai tinere să nu care cumva să se mărite. M-a ascultat vreuna?! Draci!

    Păi, dacă aşa a creat Dumnezeu femeia -- dependentă de pulă şi cu lindricul în aer, ce poate societatea să facă?!


  32. 32
    Costelus:

    Se stie doar ca femeile se marita pentru pula. Altfel ar sta saracele singurele, nu le-ar fute nimeni. 🙂


  33. 33
    Nora:

    Nu. Aşa vrei tu să crezi. Cum s-a putut în alte ţări, se va putea şi la noi. În secolul XIX nu cred că se gândeau alea că viaţa merită şi poate fi trăită şi fără stăpân.
    Iar dependenţa de pulă se satisface şi-n afara mariajului. Nu e musai să ai aprobare de la popă, să găteşti mii de ciorbe şi să calci mii de cămăşi pentru o pulă.


  34. 34
    Nastasia:

    Înţelegem, dară că înţelegem. Statul, instituţional vorbind, n-are cum să ia una din asta şi s-o divorţeze dacă ea nu vrea. Baiul cu societatea e că perpetuează modelul. Să fii luată, că altfel e ruşine, să taci şi să rabzi, că altfel e ruşine, astea n-au crescut în capul colegei mele spontan. Erau din moaşe-strămoaşe băgate acolo. Cele 95% nici nu cred că-s dependente de pulă, cum zici tu, ci de modelul cel nefericit. Nu pot să cred că rabdă totul de dragul pulii propriu-zise, ci pentru statutul de anexă oficială la respectiva pulă.


  35. 35
    Costelus:

    Nasty, ti-ai gasit tu cui sa explici. 😀


  36. 36
    Nora:

    Mda, ai dreptate, Nastasia. Nici măcar sexul nu cred că mai e vreo fericire când stai cu ei de gura lumii.
    Sindromul Stockholm.


  37. 37
    Nora:

    Am făcut un update la articol. Un viraj spre altă zonă. 😀


  38. 38
    vio:

    Uite,asta cu cine ma mai ia pe mine cu doi copii chiar n-o inteleg,cu tot respectul.Pai deja ai unul care te bate si ti-e groaza sa-l lasi ca nu mai gasesti pe altul??

    iar atunci cand sunt copii la mijloc,chiar e dificil.decat sa vada copiii aia violenta,mai bine te desparti.Si faci in asa fel incat sa fie prezenti ambii parinti in viata copiilor.In teorie e totul frumos,in practica e mai greu.

    Am fost aici la un curs de educatie afectiva,e un curs pentru copiii nostri si ni s-a explicat foarte frumos cat de important e ca ambii parinti sa participe la educatia copilului,cat de important este modelul tatalui ,mai ales in cazul baietilor,cat de sufocante sunt mamele cu copiii pentru ca cred ca au un fel de drept special asupra lor,nelasandu-i pe tati sa stea cu copiii in felul lor,sa creeze ei singuri o relatie fara ca mama sa dea mereu indicatii.Taticii din sala aprobau toti zambind. 🙂


  39. 39
    +:

    Nora, viaţa cu un bărbat alături, nu înseamnă viaţă la stăpân decât pentru anumite femei cărora, oricum, n-ai ce le face.

    Şi îţi mai repet -- a mia oară, dacă tu eşti misandrină nu înseamnă că trebuie să le forţezi pe toate femeile să fie aşa.

    Nastasia, pui prea multe în cârca modelului de societate. Nu ştiu câte se mărită pentru că pune societatea presiune pe ele. Sau dacă am ajuns la ora de glume, spuneţi-mi şi mie, că eu nu m-am prins.

    Câte dintre cunoştinţele voastre s-au măritat sub presiunea tradiţiei şi câte s-au măritat pentru că erau îndrăgostite de-un pulache şi credeau că l-au prins pe Dumnezeu de picior?!


  40. 40
    Nastasia:

    Şi de un fel, şi de altul. Şi din ambele categorii, unele pot ajunge fără dinţi. Şi dacă l-ai luat pe pulache din dragoste şi ai greşit, trebuie să încasezi pumni în bot? Nu-i prea mare pedeapsa, totuşi, pentru naivitate?


  41. 41
    Nora:

    Păi, da, se mărită din dragoste. Se mai mărită şi pentru că au impresia că altfel nu e relaţia completă. Dar când rămân, deşi sunt nefericite, n-o mai fac din dragostea pentru pulache. Şi doar nu sunt masochiste. Ce să fie, ce să fie?!

    Nu forţez pe nimeni. Eşti ridicol. Nici n-aş avea cum. Aşa cum tu nu mă poţi forţa pe mine să-ţi accept teoriile, nici eu nu pot schimba capul cuiva. Şi nu sunt misandră! Asta e replica voastră, a misoginilor. Cine nu acceptă un anumit status şi vrea să schimbe orânduielile sau are o poziţie critică faţă de ele e ori pocită, ori misandră. Musai e ceva în neregulă cu ea. Aţi crăpa toţi dacă aţi recunoaşte că sunt femei frumoase, sănătoase, normale din toate punctele de vedere, care gândesc aşa. Nu-i nimic. Nu acceptaţi voi, vor accepta generaţiile viitoare.

    Ce pot face e să trimit un mesaj, de câte ori am ocazia. Iar dacă voi avea fete, să le educ altfel decât sunt educate fetele pe la noi. Să nu le cultiv teama pentru gura lumii.


  42. 42
    +:

    Nora, tu trăieşti cu un bărbat. De ce ţi se pare relaţia ta cu el mai specială decât relaţia oricărei alte femei cu bărbatul ei?!

    Că sunt neînţelegeri între ei?! Treaba lor, atâta timp cât niciunul nu-ţi cere ajutorul. Nu ai tu dreptul să intervii sub pretextul că ei îi e frică să reclame. Dacă ar judeca cineva din exterior o relaţie de cuplu unde s-ar ajunge?! Dacă aş veni eu şi i-aş da o rangă-n cap însoţitorului tău pentru că mi s-a părut mie că ai vrea şi tu, dar că ţie ţi-e frică?!

    Nastasia, nu ştiu de unde ai înţeles tu că eu sunt adeptul pumnilor în bot. Înseamnă că tu nu prea înţelegi ce se discută pe aici.

    Da, nu are nimeni dreptul să-ţi dea pumni în bot, dar nici altcineva nu are dreptul să intervină fără ca tu să faci o plângere în acest sens.

    Băi, e ceva ce-mi scapă mie aici?!


  43. 43
    Nora:

    Unde dracu’ mă vezi tu că intervin? Ce-ţi imaginezi? Cui dau eu în cap?
    Femeile de pretutindeni trebuie să ştie ce instrumente au la dispoziţie. Sigur că ele decid dacă uzează de ele sau nu. Aici intervin mentalităţile. Iar statul, pe partea cealaltă, prin reprezentanţii lui trebuie să îşi facă treaba. Poliţistul din satul tău nu practică terapie de cuplu ca s-o trimită pe aia acasa, „lasă că vă-mpăcaţi voi”. Nu e nici popă, e poliţist! Ştiu, ştiu, nu se-ntâmplă aşa, sunt fabulaţiile mele!
    Ce sper eu e la o schimbare de mentalitate. Asta nu se produce de azi pe mâine. Dar în generaţii, cu cât sunt mai multe ca mine, care „fac gură”, cu atât femeile se vor respecta mai mult.
    Iar astea nu sunt invenţiile mele, sunt deja lucruri care s-au întâmplat în alte ţări.


  44. 44
    +:

    Băi, mi-e milă de tine când te aud, fără mişto! Faci ca Doria care are nu ştiu câţi ani şi vorbeşte despre cum va face ea cu copiii ei, de parcă ar avea douăzeci şi unu de ani!

    Şi nu, femei frumoase şi sănătoase or fi, dar normale în niciun caz! Să propovăduieşti lesbianismul, homosexualitatea şi celibatul -- în numele nu ştiu căror orgolii ale tale, nu te face o femeie normală.

    Sau dacă tu eşti normală, atunci 99, 999% dintre femeile din ţara asta sunt anormale rău de tot!


  45. 45
    Nastasia:

    Doamne-fereşte, numai asta n-aş fi zis, că eşti adeptul pumnilor în bot. Singura legătură era faptul că tu zici că n-avem ce-i face, dacă ea nu reclamă respectiva agresiune. Pumnii în bot erau aşa, o vorbă. Sau mi-o fi rămas ceva subliminal, de la dinţii Norei? Pe care i-ar pierde dacă ţi-ar zice ţie în faţă nu ştiu ce?


  46. 46
    Nora:

    Cosa, tu n-ai priceput nici până acum că nu pot fi „propovăduite” homosexualitatea şi restul? Eşti sau nu eşti. Că militez pentru drepturile lor e altceva. Asta nu înseamnă că datorită mie vor fi mâine mai mulţi gay pe uliţa ta, stai liniştit. 😆


  47. 47
    +:

    Tu eşti departe rău de tot de realităţile din ţara asta. Eu am impresia că ţie nu ţi s-a întâmplat nimic, pentru că altfel, ai fi avut nişte minime informaţii.

    Ce treabă are, măi, miliţianul „din sat” cu psihologia şi cu popa şi cu „lasă că vă împăcaţi voi”?!

    Nu pot să cred! Acum înţeleg de unde vin toate chestiile astea cu autorităţile care nu-şi fac treaba.

    Băi, uite ici: depui o plângere scrisă la poliţie. La poliţie, nu la poliţistul din sat. În sate nu mai există posturi de poliţie. Există poliţişti delegaţi, care – conform unui orar afişat pe uşă, îndrumă cetăţenii către instituţiile abilitate (printre care şi poliţia judeţeană sau municipală – după caz). Mă rog, au şi alte atribuţiuni, dar nu-i cazul dezbaterii de aici.
    La poliţie, i se dă un număr de înregistrare plângerii. Nu stă nimeni de vorbă cu tine pentru a te influenţa în vreun fel, pentru că nu are cine. Acolo e doar un subofiţer la un ghişeu.
    După înregistrare, plângerea se distribuie – după natura plângerii, departamentelor din cadrul poliţiei. Aici, în cadrul departamentelor, se ia decizia, dacă conform legii, fapta incriminată este de natură penală – caz în care, plângerea se trimite procuraturii (chiar dacă instrumentarea ulterioară se face cu ajutorul poliţiei, coordonarea este asigurată de procurori), iar dacă este de natură contravenţională se atribuie unui ofiţer de caz.

    În tot acest circuit, dacă natura plângerii o cere, poliţistul poate – fără a aştepta ordinul unui procuror, să facă arestări preventive de douăzeci şi patru de ore. Pentru arestări de durată mai mare este nevoie de o hotărâre judecătorească.

    Uite, în cazul în care o femeie ia o singură palmă de la soţul ei, în cel mult două ore de la depunerea plângerii, soţul este deja reţinut pentru douăzeci şi patru de ore cu propunere pentru douăzeci şi opt de zile.

    Ce ziceai tu de „lasă că vă împăcaţi voi”?!


  48. 48
    Nora:

    Ba stă. Când am fost să depun plângere, era unul căruia i-am povestit incidentul, cu care am stat într-o cameră, care mi-a povestit şi de alte cazuri, mi-a mai făcut şi referire la ce zice legea şi care m-a pus să povestesc în scris, să fac compunere ca la clasa a doua, tot ce s-a întâmplat, în două sau trei exemplare. Şi tot timpul a încercat să-mi spună că, de fapt, nu păţiserăm mare lucru şi că mai bine o lăsăm baltă. Eu eram oricum nemulţumită pentru că echipajul pe care-l solicitasem venise şi nu făcuse nimic. Era 12 noaptea, ăia care ne agresaseră erau în curte, stăteau de vorbă, iar poliţiştii veniţi mi-au spus că nu pot suna la uşă când i-am întrebat de ce nu-i legitimează pe ăia!!! Că n-au voie!
    Or, la sat, unde poliţistul ştie pe toată lumea, una poate fi uşor descurajată şi trimisă acasă, ca şi cum nici n-a călcat pe acolo.


  49. 49
    +:

    Ce ţi s-a întâmplat ţie n-are nicio legătură cu femeile. Acei poliţişti făceau la fel şi dacă cei agresaţi ar fi fost bărbaţi. Aici e vorba de lipsa de fermitate şi profesionalism a poliţiei în general şi nu doar în cazul femeilor. Şi nici nu ştiu ce fel de poliţişti au venit la voi, că eu, cu toată experienţa mea cu poliţiştii (foarte stufoasă, de altfel!) n-am întâlnit unii ca ăia.
    Iar extrapolarea ta Or, la sat, unde poliţistul ştie pe toată lumea, una poate fi uşor descurajată şi trimisă acasă, ca şi cum nici n-a călcat pe acolo trebuie ştearsă imediat până n-apucă s-o citească şi alţii. Sau dacă o laşi, măcar bag-o şi pe aia cu popa, dascălu şi primaru.


  50. 50
    Nora:

    Nu, nu, altceva voiam să subliniez. Faptul că ai contact cu ei, că ţi se pot face tot felul de „sugestii”.
    Cu ăia, singura explicaţie pe care am găsit-o a fost că vecinul cu pricina e un mare şmecher. Poliţiştii nu că aveau lehamite sau că erau indiferenţi, erau de-a dreptul temători. Nu au făcut nimic să-i „deranjeze” pe ăia, oricât ne-am certat noi cu ei. Le-am şi zis la un moment dat că, dacă fac eu un chef, şi-i cheamă vecinii mei pe motiv că-i deranjez nu se vor jena să-mi sune la uşă, eventual să-mi dea şi o amendă. Or, la ăia nici n-au apăsat pe sonerie! Eram ca-n filmele cu proşti, noi cu poliţiştii în stradă, iar vecinul cu ginerele (cred) şi încă vreo doi (body-guarzi) în curte, la cinci metri de noi, râzând şi discutând.
    Incidentul l-am mai povestit. Şi da, a fost singura dată când am avut nevoie de poliţie, iar plângerea am depus-o la Sectorul 1, pe Lascăr Catargiu, la doi paşi de Piaţa Victoriei.
    Ba n-o şterg deloc. Se invocă foarte des problema asta şi nu cred că e o invenţie, cum sugerezi tu.


  51. 51
    Nora:

    N-ai priceput nici metafora cu popa. Voiam să spun că nu trebuie să-l fută pe poliţist grija că te-mpaci tu sau nu cu bărbatul sau cum evoluează căsnicia. Că nu e terapeut de cuplu sau popă. El nu e acolo să dea sfaturi „de viaţă”. Trebuie să-ţi desenez?


  52. 52
    +:

    Astfel de probleme se invocă, după ce se inventează. Şi se inventează pentru că dau bine ca argument. Numai cine nu ştie cum procedează poliţia, şi numai cine nu ştie că la sate nu mai există posturi de poliţie poate inventa aşa ceva.

    Dacă una s-a dus la „poliţistul din sat” iar ăla a mediat-o subtil, ce-a făcut aia, s-a dus la feministe ca să înregistreze evenimentul?!

    De unde ai tu -- sau cine invocă, o astfel de informaţie?! Plângerile se înregistrează şi contribuie la statistici, dar astfel de evenimente, unde se înregistrează astfel încât să poată fi, ulterior, invocate ca argumente?!


  53. 53
    +:

    Şi gata, iau o pauză, pentru că mă aşteaptă supusa mea sclavă, să fac optâşpe kilometri ca s-o duc pe ea acasă de la serviciu, preţ de cam şase sute de metri.


  54. 54
    Costelus:

    De-aia le dau dreptate celor care spun ca trebuie ras statul roman din temelii. Asta-i politie? Fraierii sint legitimati la orice ora, arestati, si batuti chiar daca spun bancuri in timp ce vorbesc pe strada. Smecherii sint protejati.

    Uneori, cind ogorul e napadit de buruieni, nu ai alta solutie decit focul.


  55. 55
    Costelus:

    Oa, ce misto, ţîţe! 😀 (scuze, N, nu m-am putut abtine).


  56. 56
    Nora:

    Nu ştiu, Cosa. Dar aşa, de unde ştim că există corupţie? De unde ştim că numărul real al violurilor este (în Franţa) de 3 ori mai mare decât al celor înregistrate (25 000 pe an versus 8 000)? De unde ştim că la noi sunt raportate doar 20 la sută din agresiuni? De unde ştim că 35 la sută din românce sunt agresate fizic? (dacă ţin bine minte cifrele) De unde dracu’ ştim toate astea? Cum se fac estimări de tipul „50 la sută din femei vor suferi sau au suferit o agresiune de tip sexual pe parcursul vieţii lor”? Cum se afirmă că un miliard de femei sunt victime ale unei agresiuni sau alteia?

    Sunt estimări, sunt cercetări sociologice, cercetări de tipare şi mentalităţi, studii interdisciplinare (da! chiar există programe de cercetare în domeniile astea, chiar se face şi „teren”). Tu nu crezi în socio-umane, ştiu! Nu mă întreba de metodologii, nu sunt din domeniu, nu mă pricep.


  57. 57
    Nora:

    Costeluş, mă plictiseşti.


  58. 58
    Costelus:

    Cu politia sau cu … ?


  59. 59
    Nora:

    Cu ţâţele şi, în general, cu glumele astea de veşnic înfierbântat.

    Iar referitor la poliţie, ce draci e aia „ras din rădăcini”? Cine să radă? Pe cine? Cum şi în ce fel? Ce foc? Cine-l dă? Concret, la ce se referă? Sau ne isterizăm doar aşa, de-a-n pulea?


  60. 60
    Costelus:

    Georgia ar fi un exemplu: au dat afara toti politatii.

    Focul se aprinde singur, eu astept sa ramina guvernul fara bani si-apoi sa ma bucur de priveliste.


  61. 61
    +:

    Lasă corupţia. Corupţia e foarte bine contabilizată, nu e dedusă în urma rezultatelor cercetărilor sociologice.

    Pe când tot ce ai amintit tu acolo sunt nişte glume. Cine face cercetarea face şi rezultatele. Asta dacă chiar s-ar face cercetarea. Cu toată experienţa mea în ceea ce te priveşte, tot nu-mi vine să cred că eşti atât de poetă încât să crezi că cineva dă vreun leuţ ca să facă cercetări de alea, când poate, în funcţie de interese, să dea rezultatele din burtă.

    A participat şi nepoata mea la nişte proiecte de astea, dar în alt domeniu. S-a făcut o vâlvă mare, au angajat studente multe, le-au dat formulare şi tot ce trebuie, după care au renunţat la fiecare în parte, dar lăsând fiecăreia impresia că doar le ea au renunţat.

    După trei luni au apărut şi rezultatele proiectului. Aşa am aflat de faza cu nepoată-mea. Mi-a spus că la proiectu ăla trebuia să participe şi ea, dar au respins-o în ultim moment. Eu – prinzându-mă imediat, am întrebat-o dacă are colege care au participat totuşi. A zis că mai era o colegă, dar n-a întrebat-o. A sunat-o pe aia şi … surpriză: o respinseseră şi pe ea.

    Dacă e să discutăm aici, eu propun să venim fiecare cu argumente solide nu cu glume de astea. Nu avem interese în a-l convinge pe celălalt, deci nicio satisfacţie că l-am convins dându-i argumente bazate pe făcături. Zic eu.


  62. 62
    Nora:

    Pai, uite, unele date le-am citit in raportul worldvision. Poti gasi si la Unicef, si la CE, si la Banca Mondiala chiar (au dat si aia fonduri nerambursabile pe proiecte legate de prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor). sunt o multime de studii, cauta-le tu pe cele pe care le consideri de incredere, dar nu demonta din start un intreg domeniu. Si aia tot cu nepoatele tale au lucrat? Nu vorbesc de amarate de lucrari de licenta, ca la alea mai stiu si eu cum scot studentii cifrele din burta.
    Cat despre convins, nu-mi mai fac de mult iluzii. Nu m-ai crede nici daca as aduna eu cu mana mea mii de marturii ale unor femei de care si-au batut joc politistii. Eu nu pentru tine scriu aici sau pentru cei ca tine. Tu asa o sa mori, cu ideile pe care le ai acum, nu-mi fac iluzia ca as putea sa-ti clintesc un fir de par din cap.


  63. 63
    Costelus:

    Un studiu, pentru a fi luat in seama, trebuie publicat intr-o revista recunoscuta. Incearca tu sa trimiti studii falsificate acolo si-ai sa vezi daca apar! Ce, crezi ca toata lumea e la nivelu’ lu’ doctor Ponta?


  64. 64
    Nora:

    Cosa, zi-mi si mie totusi despre ce proiect era vorba. Cine-l finanta, cine-l coordona? Daca se poate.


  65. 65
    Costelus:

    Brrr. Aceeasi tema, iar si iar: in lipsa raspunderii ne transformam in monstri. Nu stiam de rhythm 0, habar n-avem ca cei din public i-au taiat hainele si au ranit-o.


  66. 66
    +:

    Bravo. Altceva ce să-ţi mai zic?!

    Îl finanţa Uniunea Europeană şi îl coordona Universitatea Politehnică Bucureşti. Îl executa nu ştiu ce institut de ăsta de sondare din majuscule CSB … pizdele mă-si. Steagul la toată treaba asta îl ducea ministra Adronescu.

    Trebuia să meargă fiecare echipă în comune ca să vadă potenţialul pentru nu ştiu ce absorbţii de fonduri.

    Pentru la Scoarţa i-am trimis eu un material, dar nu i-a mai folosit pentru că, după cum am mai spus, nu au mai colaborat cu ea.

    Oricum, importante nu sunt cifrele ci principiile. Adică trebuie să stabileşti mai întâi unde ai dreptul să intervii ca stat şi ce nivel de intruziune (cred că se zice) îţi permiţi din punct de vedere economic.

    Eu nu cred că statul român îşi permite instituţii care să reglementeze inclusiv relaţia dintre soţi. Pentru agresiuni de orice fel sunt legi suficiente şi nu cred că autorităţile se comportă în defavoarea victimelor femei, ba dimpotrivă.


  67. 67

    Mai, sa fie! De cand e PSD-ul la guvernare toate institutiile isi fac datoria, nu mai este coruptie, parca nici Basescu nu mai e asa al dracului. Nu-i asa, Cosa?


  68. 68
    +:

    Du-te mă-n pula mea cu politica ta cu tot!


  69. 69
    Nora:

    Cosa, ba statul are dreptul şi chiar datoria să reglementeze astfel de acte. Tu ţii să le numeşti „relaţia între soţi”. Eu le văd doar ca agresiune, nemaicontând statutul marital. Iar când în căsnicie sunt şi copii, intervenţia statului trebuie să fie cu atât mai decisivă.

    Ai spus tu-n comentariul ăla referitor la reglementare şi la gradul de intervenţie a statului că nu se poate matematic ce vreau eu, să intervină într-o parte şi într-alta, nu. Cum dracu’ să nu se poată? În tot vestul asta se întâmplă de o bună bucată de vreme. Femeia e stăpână pe uterul ei (pentru că e al ei), dar nu şi pe copiii ei (pentru că ei sunt indivizi, sunt fiinţe separate de ea, nu sunt ai ei). Eu mă pot tatua pe tot corpul, dar nu-mi pot obliga copilul să suporte un tatuaj (apropo de bezmetica aia de acum câteva săptămâni).


  70. 70
    Nora:

    Costeluş, ştiu, am citit despre reforma din Georgia şi am fost oarecum mirată când Saakasvili a pierdut alegerile. Ce uiţi tu e că Georgia nu e ţară membră UE. În UE nu prea cred că se mai poate să încalci aşa flagrant drepturile angajaţilor, nici să vii cu politici aşa autoritariste.

    Plus că, presupunând prin absurd că mâine ar concedia toţi poliţiştii, de unde să ia alţii nemisogini? În chestiunile de care discutăm aici, problema e mai delicată decât în altele. Poliţistul vine nu doar cu pregătirea lui profesională, ci cu un întreg set de prejudecăţi şi idei pe care societatea, familia şi întreg sistemul i le-au sădit. Iar astea dictează de multe ori mai puternic decât ecusonul din piept.


  71. 71
    +:

    Băi, gata, ăsta e ultimul comentariu din ciclul „monologul ca element al dialogului surzilor pe subiecte de minimă importanţă”.

    1. a) Că-i relaţie între soţi, că-i relaţie între parteneri de afaceri, sau participanţi la traficul rutier, se numeşte agresiune doar atunci când una dintre părţi o reclamă ca atare (şi se demonstrează în justiţie, bineînţeles).
    1. b) Orice considerente de genul: nu poate reclama că o presează tradiţiile, că-i e frică, că n-o lasă părinţii et c. nu pot fi luate în calcul la nivel de stat adică de instituţii ale statului. Adică finanţate de către stat.
    Acestea sunt premise subiective, o parte a cetăţenilor sunt de acord cu ele, altă parte nu. Statul nu poate să le reglementeze (are dreptate însoţitoarea mea în acest caz: -- bă, eu te agresez pe tine sexual? – nu suficient de mult!).

    1. c) Orice considerente de genul „în cazul reclamaţiilor provenite din partea femeilor agresate, instituţiile statului nu funcţionează” sunt luate deja în calcul prin sistemul de proceduri juridice existent şi se referă la orice cetăţean, nu numai la femei. Orice om poate depune plângere la fiecare nivel de competenţă, dacă nivelul precedent nu şi-a făcut datoria.
    Dacă sistemul juridic deja existent nu funcţionează, atunci problema nu se rezumă doar la o categorie a cetăţenilor (la femeile agresate, de exemplu) ci la toată societatea. Dacă sistemul permite scăpări, atunci cei care pot să le speculeze le vor specula după bunul plac şi mi se pare pueril să crezi că toţi mafioţii din justiţie au creat sistemul pentru a le oprima pe muieri.
    Ca o concluzie, în acest caz trebuie luptat pe un front social mai larg şi nu doar pentru drepturile femeile agresate.

    2. a) Cele mai elementare legi ale economiei politice spun clar: elementele unui sistem social care sunt interdependente, trebuie reglementate prin legi sau toate sau nici unele. Aceste legi provin din principiul nivelului de reglementare.
    Exemplu concret de astfel de elemente: Obligativitatea învăţământului, puterea economică a statului, natalitatea. (sunt mult mai multe elemente interdependente, dar ca exemplu simplu le aleg doar pe astea).
    Dacă obligi individul la educaţie, trebuie să-i oferi condiţiile educaţiei gratuite. Adică să asiguri un nivel al puterii economice a statului. Întrucât puterea economică nu se poate obţine la cerere (Dumnezeu nu a intuit şi necesitatea asta, astfel încât s-o pună pe listele de priorităţi) înseamnă că un parametru e constant şi trebuie, în funcţie de el să-i reglăm pe ceilalţi doi.
    În acest caz, la un nivel economic dat, dacă vrem ca educaţia să fie obligatorie (deci gratuită), trebuie să stabilim numărul de copii cărora PUTEM să le asigurăm gratuitatea studiilor. Adică să reglăm natalitatea.
    Dacă nu vrem să reglementăm nivelul natalităţii (pentru că ele sunt stăpâne pe uterele lor) atunci nu putem impune nici obligativitatea învăţământului.

    2. b) O paranteză: Reglarea nivelului natalităţii nu este o chestie pe care nu trebuie s-o viseze copiii noaptea că se sperie. Este o lege economico socială.
    În societăţile occidentale de astăzi, problema natalităţii se tratează politicianisto-politicălicorect ca, de altfel, toate problemele sociale. Riscul soluţiilor greşite este enorm în acest caz. Deci, să nu-mi vii cu exemple din Franţa, sau nu ştiu de unde, pentru că sistemele lor sunt departe de a-şi fi demonstrat viabilitatea. Dacă şi-ar fi demonstrat-o, statele respective n-ar mai fi apelat încă o dată la clasicul şi cel fără de greş, colonialism. Tot ce se întâmplă acum (Mali, Siria, Libia, Irak, Egipt, Uniunea Europeană et c.) nu este altceva decât colonialism.
    Statul – ca fundament social, a dat faliment în democraţiile „civilizate” tocmai datorită măsurilor populist-politicianiste care se tot iau de vreun secol.
    Crizele economice sunt urmarea acestui mod de a gestiona lucrurile. Că altfel, în lipsa catastrofelor naturale de lungă durată, crizele nu-şi au explicaţia.
    Revin la natalitate: …Bă, ajunge comentariul ăsta cât un roman. Despre natalitate, în detaliu, mai vorbim.


  72. 72
    Nora:

    Cosa, n-apucai să beau a doua cafea a zilei! Mai ho! 😆


  73. 73
    Raj lt.rez.:

    Dna Nora: am scris adineaoarea ceva din suflet despre misoginism, despre, despre feminism. Cand am postat, aveam si ceva la bord. Io beau rar detot ca nam voie de la doctor. Scrisesem ceva adevarat despre jandarmul Danut, despre casnicia lui cu Aimee, ca asa o cheama pe nevastasa, dama cumsecade din lumea buna. Masa Aimeei a fost coleca de leceu cu Aimee Iacobescu, o actrita de la TNB si a tinut mortis ca pe fisa so chmeme tot asa. Nu inteleg nici sa ma futeti, scuzati expresia de ce numi apar postarile. Unde gresesc ? Chiar daca beau arareori si numa in cantitati in fime, nu cred ca asta sa fie cauza. Am mai patito si aldata. De cemi dispar postarile , care de multe ori is irepetabile ? Formez litere si cifrele alea si, dotata, poc ! error, chestii…


  74. 74
    Nora:

    Raj, codul ăla de securitate are un soi de termen de valabilitate, ca să zic aşa. Când scrii o postare lungă, e posibil ca termenul acela să expire şi să se genereze automat un alt cod. Tu îl introduci însă pe cel vechi şi de aici eroarea. Dacă dai însă înapoi, adică pe back, îţi va apărea postarea. Sau, ca să fii sigur că ai codul actual, nu cel „expirat”, ai lângă căsuţa cu codul nişte săgeţele într-un cerculeţ. Dacă dai click pe ele, ţi se generează alt cod. Fă asta înainte să dai pe „adaugă”.

    Desigur, ai scăpa de codul de securitate şi de toate dacă te-ai loga cu contul pe care ţi l-am făcut deja. Cum însă nu am nicio modalitate să fac să-ţi parvină parola de la el (nu mi-ai dat nicio adresă de email validă), eşti forţat să-ţi baţi capul în continuare cu el. Alegerea ta.


  75. 75
    Nora:

    Aimee e un nume foarte frumos. 🙂


  76. 76
    Nora:

    Îţi mai fac o sugestie. Înainte să dai „adaugă”, copiază-ţi postarea cu un „control C”. Dacă se-ntâmplă ceva, dai control V şi aia e, textul nu se mai pierde.


  77. 77
    +:

    Cu CONTROL+V copiezi fix pula!


  78. 78
    Nora:

    Te pomeneşti că nici un copy paste nu mai ştiu să dau!


  79. 79
    Raj lt.rez.:

    Teles, sarumana ! Sa dus reacu euforia bahico-artistica. Doctara a zis ca pot sa beau ocazional, cantitati mici. Oi pandi ocazia. As bea io zilnic, dar mie teama ca medicamentele nor avea efectu scontat. Daia zic … Cand eram tener si beam, mi se facea de pizda, acu mi se face de postat. Sa dus reacu tineretea mea. Poatemi gasiti si ceva de adropauza, ca io nam secrete fata de medica mea de familie, ca si sotu mneaei ii la andro. Inchei ca mam facut destul de cacat. De fapt, ma fac de ceea ce profesez…


  80. 80
    Nastasia:

    Ce anume pentru andropauză? S-o combaţi, ori să te-mpaci cu gându’?


  81. 81
    +:

    Ştii tu să dai copy-paste, dar nu ştii să-l înveţi pe altu.

    Macro-comanda CONTROL+C copiază în memorie – căreia, ăştia îi zic Clipboard, doar partea selectată a textului. Dacă tot vrei să-l înveţi pe unu care nu se pricepe, atunci îl înveţi cum trebuie.

    Atunci instrucţiunile ar fi trebuit să fie următoarele:

    Când încă te afli în căsuţa de editare a comentariului – adică prompterul (liniuţa aia verticală care clipeşte) se află în căsuţa de editare, faci CONTROL+A. Prin aceasta ţi se selectează tot textul (şi ca urmare fondul devine albastru, iar scrisul alb – în cele mai multe cazuri). CONTROL+A se face ţinând tasta CTRL apăsată cu un deget şi apăsând uşor pe A cu alt deget.

    După asta, fără o altă procedură intermediară, faci CONTROL+C. Prin asta tot textul selectat deja se copiază în memorie. Textul copiat rămâne utilizabil (de exemplu, poate fi pus într-o altă căsuţă de editare) până când mai faci o dată CONTROL+C (copiind altceva în memorie) sau până opreşti calculatorul.

    Dacă nu ţi-a fost luat comentariul, din diverse motive, faci click cu mausul în căsuţa de editare a comentariilor şi apoi CONTROL+V. Prin asta, textul din memorie ţi se scrie în căsuţa de editare.

    Mai pe scurt:

    CTRL+A, CTRL+C apoi CTRL+V şi gata.


  82. 82
    +:

    Apăsând scurt, nu uşor cum am scris eu, ca un papagal vicios ce sunt!


  83. 83
    Nora:

    Hai, Cosa, dă-o dracu’! 😆


  84. 84
    Nora:

    Of, Raj, „compătimesc” cu tine. 😀 (nu râdeţi!) Dar nu mă pricep la andropauză. În general, e bine să respecţi indicaţiile medicamentelor. 😀


  85. 85
    Costelus:

    In curind vom afla cum sa ne stergem corect la cur.


  86. 86
    Nora:

    Sunt convinsă că ar ieşi o dezbatere furtunoasă şi dintr-o aşa temă. Dacă ne-am ciondănit noi şi pe tema „controversată” a beţişoarelor de urechi… 😆


  87. 87
    +:

    Recunoaşte că făcând simplu CTRL+C, n-ar fi reuşit nimic!


  88. 88
    Nora:

    Bine, Cosa, bine.


  89. 89
    junghiul:

    Preambul: acum mă doare fix în pulă de judecata oamenilor . Anumite experiențe pe care le trăiești contează mai mult decât toată teoria scrisă sau citită în materie.Aici nu am nevoie de echivoc.

    M-am însurat la 29 de ani , ea avea 21 și discutam de vreo doi ani. Din dragoste,eu. La nuntă am hrănit vreo o mie de guri. După opt ani am divorțat. În opt ani,cel de lângă tine se poate schimba într-un asemenea hal, încât să nu-l mai recunoști…

    După patru ani situația nu era exagerat de roză,dar nici dramatică. La un moment dat ne-am îndrăgostit iremediabil de 2 gemeni orfani, un băiat și o fetiță (n-aveau un an) , în 9 luni de zile erau deja adoptați.Alți copii nu am avut pentru că nu a vrut ea.După alți doi ani a început infernul. Sigur că atunci când nu funcționează o căsnicie, de vină sunt minimum două persoane și eu mi-am asumat întreaga parte de vină.

    O femeie care te-a scos din inima ei poate fi de-o perfidie inimaginabilă.Știa foarte bine că nu aș atinge-o pentru nimic în lume.Știa foarte bine că sunt împotriva divorțului , eu la rândul meu provenind dintr-o familie destrămată.Știa foarte bine că-mi iubesc copiii și că nu aș vrea să-i rănesc/ traumatizez. Toate aceste lucruri le-a folosit din plin împotriva mea.Serile rămâneam acasă singur cu copiii, după un an de zile te speriai dacă mă vedeai cum arăt.La un moment dat mi se părea că face totul dinadins pentru a vedea care-mi sunt limitele. Pe oameni îi doare-n cur de ceilalți, asta e clar. Deși era evident că aveam probleme , nu ne-a călcat nimeni pragul casei .În final, pe mine m-au salvat ai mei, mama , tatăl vitreg, surori, cumnați. La un moment dat m-au scos din context și apoi lucrurile încet încet au reintrat în normal. După trei luni de confuzie,am divorțat. Apoi ea și-a schimbat atitudinea față de mine, era rece dar corectă .Astăzi fiecare-și vede de drumul său și comunicăm normal, în interesul copiilor.

    Violența domestică nu înseamnă neapărat doar pumni și palme,urlete și țipete. De multe ori războiul se duce pe plan psihologic. O să râdeți poate dar sunt mulți barbați care au la rândul lor parte de violență domestică în toate formele ei de manifestare. Câți bărbați ar fi dispuși să-și asume rolul de victimă? Cum mama dracului să te duci cogeamite bărbatul la sectorist să faci plângere ? Soluțiile de obicei sunt : să raspundă violenței cu violență –eventual de alt tip, sinucidere sau divorțul.Câți bărbați sau femei nu mi-ar spune mie: „Trebuia să-i tragi o mamă de bătaie și să-i bagi mințile-n cap”. Inclusiv tatăl ei era contrariat la un moment dat.Probabil la el funcționase așa. Am rămas consecvent și am plătit un preț pentru asta.

    Nu cred că mi-ar sta bine cu o pancardă la gât , stând pe uliță pentru o cauză sau alta. Am devenit în schimb un intruziv care le calcă pragul cunoscuților , care e dispus să asculte, care se întristează sau se bucură – după caz – cu cei din jur.
    Ceea ce vă doresc și vouă!


  90. 90
    Costelus:

    Da, sa vezi cum si atunci vei fi acuzata de feminism extrem. 🙂

    Vad ca Andreea n-a mai aparut, in schimb il avem pe Cosa 😀


  91. 91
    Nora:

    Junghiul, n-am negat niciodată că astfel de lucruri se întâmplă. Suferinţa există şi aici, şi acolo, peste tot. Statistica e una, iar poveştile oamenilor alta. Nici pe tine nu te liniştesc nişte cifre, nici pe femeile la care m-am referit eu. În rest, mă bucur că acum te doare în pulă de judecata oamenilor. Eşti întreg. Mi-aş dori ca toţi să ne vindecăm aşa.


  92. 92
    Nastasia:

    Să fie viaţa de cuplu un război veşnic, întrerupt când şi când de armistiţii? Sau „rău cu rău, dar mai rău fără..”? După câte am văzut, auzit, trăit, parcă tot aş crede că se poate şi altfel. Dracu’ ştie care-i reţeta.


  93. 93
    Raj lt.rez.:

    Io nam zis ca iau medicamente pentru andropauza. Matz inteles gresit. Ceam ca daca beau, se duce reacu efectul medicamentelor pentru diabet. Dle Junghiul: mia placut relatarea dv. Ma bucur sincer ca ati trecut prin astea cu vointa si ca va doare fix in pula. De asemenea, ma bucur ca se bucura Dra Nora ca va doare drept in pula.


  94. 94
    Nora:

    Se poate, Nastasia, sigur că se poate. Dar reţetă nu cred să fie.


  95. 95
    Raj lt.rez.:

    Dna Nasta: io nu concep casnicia daca nui intelegere. Daia exista divorturile. Sunteti maica de fete sau de baiei ? Sau shi shi. Nevestele nu tre sa depinda finaciar de soti. Daia stau cu gura pe fimea.


  96. 96
    Raj lt.rez.:

    Mie-mi place casnicia lui Danut jandarmul, cu Aimee filiforma. Nu prea inteleg cum poate sa te cheme Danut in buletin si sa ai 150 de kile, ba sa mai fii si jandarm pe deasupra. De asemenea, nu inteleg cum poate sa te cheme Aimee si sa dai zilnic de mancare la patru porci, sa cari rahatul acestora, sa dai cu coasa. Astia doi au o ferma, dar numai Aimee se ocupa de ea. Danut vine acasa frant de beat, seara de seara. Primeste zilnic cateva scatoalce de la filiforma Aimee. Imi place la nebunie ca nu riposteaza, ca incearca sa-si acopere capul de navala loviturilor primite de la Aimee. Vecinii afirma ca Danut s-a impiedicat odata si a cazut peste Aimee. Aceasta a stat 3 saptamani in spital, cu ceva coaste rupte si un picior la fel de rupt. Imi place de Danut ca nu loveste delicventii la interventii, ci doar ii imobilizeaza. Nu reuseste niciodata sa-i imobilizeze fara sa le luxeze bratele pentru ca nu are indemanarea necesara. Saptamana trecuta , Danut a indepartat un cal mort din trafic. L-a apucat de un picior si l-a tarait cu usurinta.


  97. 97
    Seva Tudose:

    Bună să vă fie inima !

    Feminismul ? Abuzul și violența domestică ? Mda…tatăl meu vitreg, că cel natural a dat bir cu fugiții decând aveam un an,mama a vrut să se recăsătorească,ca eu să am
    și tată…aveam 10 ani, tot Nicule îl strigam !

    Și el fusese căsătorit având un fiu pe care ia părăsit pe amândoi.Când era ziua de chenzină,se aghezmuia bine de tot,venind acasă cu capsa pusă. Desigur și acasă continua să bea !

    Nu era nicio problemă,seara târziu,ori în toi de noapte,
    mă sculam din somn în strigături,înjurături,căutând să îi despart pe mama și„tata” din încăiereală: opriți-vă !

    Parcă îl văd,cu un lemn în mâna, ridicată,sărind eu ca arsă între ei,să îi despart. Mama îl întreba:ce faci mă cu parul ăla,îl bagi în pizda mătii ? Le spuneam că dacă nu se opresc ies afară și strig să vină miliția !

    Au trecut anii și mi-a venit mie rândul să mă căsătoresc,șoț frumos deștept muncitor aducător…dar asta nu însemna ca atunci când lua la bord un păhărel,să
    țipe la mine și într-o zi mă trezii cu o palmă peste ochi,de mi-a albăstrit puțin coada ochiului…așa tam-nisam 🙄

    A doua zi îl întreb:auzi tu,Sandule ? Uită-te la gura mea ce îți spun acum ! Nu contează că am 3 copii cu tine,nu contează că vei rămâne dracului singur că eu cu tine nu stau,dacă te atingi de mine ! Eu nu am să sufăr cum a suferit mama mea,tu nu mă cunoști !

    Nu mă face a dracului,că eu nu pot să te răzbesc la luptă corp la corp,dar asta nu înseamnă că nu pot să-ți căsăpesc țeasta cu un topor,atunci când dormi… 😉 Nu va fi o„a doua oară” dacă vrei să nu ne despărțim !

    Nu trec decât 4 luni și vine acasă puțin afumat și pleosc
    peste ochi ! Tac din gură,înghit și îl las să se culce…
    A doua zi,m-am dus frumușel la Bancă și toți banii i-am divizat în două,făcându-mi cont la bancă separat pe numele meu !

    Am scos bani,m-am dus la baroul de avocați,am depus acte de divorț,așteptând să vină citația prin poștă.A sosit în
    10/14 zile…suficient să îl pregătesc sufletește prin tăcerea mea absolută, de ce va urma…doar ptr. 2 palme !

    A sosit ziua când s-a întors acasă,citația de divorț pe masă,casa fără soție și copii și contul la bancă divizat.
    Eram la mama,unde a venit plângând la mine…și a tot plâns vreo lună…eram sigură că a învățat lecția…

    Fără să știe el,eu deja mi-am retras acțiunea de divorț,ca să nu pierd banii !În acelaș timp,am telefonat la părinții lui,surori,frate…spunându-le că voi fi în continuare prieteni cu ei…dar nu soția lui Sandu !

    …După tot acest tam-tam,mai că nu am fost luată cu lăutari înapoi acasă 😆 😆


  98. 98
    Nora:

    Sevaaaa, mi-era dor de tine!
    Deci, aşa cu Sandu… 🙄


  99. 99
    junghiul:

    Ș-acuma? Suflă și-n iaurt că ciorba știu că i-o place?


  100. 100
    Seva Tudose:

    Nora,

    când nu intru pe Pistol o zi, parcă îmi lipsește ceva…dorul ! Dar sunt f. ocupată în ultimul timp,îmi pare rău că Ana este bolnavă !

    Și da,cu Sandu i-am retezat-o din două mișcări…nu cu bătaia se ține casa…și mâncâm după… 😳


  101. 101
    Seva Tudose:

    junghiul#99

    dacă #99 se referă la Sandu al meu,este că am discutat mult,dezbateri nu glumă,despre mentalitatea că femeia trebuie bătută,ținută sub papuc…și altele…

    s-au trasat chiar și reguli de atunci,eu spăl rufe,tu le întinzi,eu sunt la serviciu tu la fel,eu aspirez tu bați covoare,eu stau la coadă la carne,tu pui rufe la spălat..

    și nu a fost prima citație care a primit-o,dacă vrei să știi ! Când deja primisem Viza SUA în 1989 după 8 ani de așteptare…soțul meu nu vroia să emigreze în SUA cu mine și copii,pe considerentul că…

    Sora lui era „Secretară de Partid”și cumnatul nostru ofițer în MAN…că își vor pierde slujbele… și deci a primit iar citație de divorț 😀

    la care i-am spus: cu bani mituiești pe oricine și tot îmi iau toți copii cu mine în SUA,și rămâi singurel cuc !


  102. 102
    +:

    Junghiule, dacă fosta ta nevastă ar fi născut copiii ei, nu s-ar fi comportat aşa. Poţi să iubeşti extraordinar nişte copii mici adoptaţi -- tu, ca bărbat, dar o femeie, niciodată!

    Îi plac, îi acceptă din necesitate, dar legătura aia divină care-o transformă în maşină de sacrificiu pentru ei, nu se creează niciodată.


  103. 103

    mulţumesc Junghiului pentru curajul de a povesti cum e lupta cu Tusea…


  104. 104
    junghiul:

    + așa-i.

    Andreea


  105. 105
    Ana:

    Bună seara! 🙂

    Am auzit asta ieri, poate voi o ştiţi, iar eu tocmai am descoperit apa caldă, dar luaţi-o, e din toată inima. 🙂


  106. 106
    Ana:

    Junghiul,

    Şi pe mine mă doare-n pulă de judecata lumii, să ştii. Sigur că e doar o vorbă, că nu avutul ori neavutul pulii de Ahile e baiu’ nost. Fiecare-şi ştie casa lui atâta cât îl duc minţile şi inima, iară judecătorii e treaba lor ce pricep. Trag nădejde că tu eşti bine acum, copiii sunt şi ei bine, dar şi mama lor. Mi s-a strâns inima când ai spus cum ajungem să nu-l mai recunoaştem pe cel de lângă noi în câţiva ani. Rău mi s-a strâns.

    Deşi divorţul scoate de cele mai multe ori tot ce-i mai urât din oameni, lucrurile se aşază la un moment dat, nu pot spune cât de aproape sau departe e momentul ăla, în nişte locuri mai uşor de dus.

    Eu sunt cu tine. 🙂


  107. 107
    +:

    Acum vuieşte internetu că s-au revoltat ăia şi că nu s-a dat filmu la muzeu.

    Bă, deci ai crede că la noi e plin de homalăi şi limbiste, după cât de gălăgioşi şi agresivi sunt.


  108. 108
    Ana:

    Pe modelul unui tată excedat de copiii lui, care le-a spus că, dacă nu sunt cuminţi, îi duce la casa de copii, Rada mea i-a zis chisicii neastâmpărate:

    -- Makebi, dacă nu te potoleşti, te duc la casa de pisici. Apoi, şi-a pus mâna la gură, cum fac babele cu broboada, de parcă ar fi vrut să bage la loc oroarea ce tocmai ieşise. A luat-o-n braţe, a pupat-o, a mângâiat-o şi i-a cerut iertare până la culcare.

    Cosa,

    Propun să facem o casă de ghei şi să-i ducem pe toţi acolo. Dacă e nevoie, ne mobilizăm tip Bumbeşti-Livezeni şi facem mai multe.


  109. 109
    Nora:

    Vuieşte pe bună dreptate. Acolo, într-un corp al clădirii funcţionează un cinematograf de ani de zile unde se dau tot felul de filme şi documentare. Vara, proiecţiile sunt în curtea interioară. Filmul ăla a rulat în toate cinema-urile din ţară acum doi ani. Handicapaţii ăia urlau că filmul nu reflectă valorile tradiţionale, autenticul ţăranului şi alte bazaconii. Dar lansarea lui „Şi Hams şi Regretel” la care am fost eu, tot acolo, le reflecta? Dar concertul Nightlosers din clubul din acelaşi muzeu le reflecta? Dar tot felul de conferinţe şi dezbateri? Dar filmul Antichrist pe care l-am văzut acolo? (asta ca să nu dau decât câteva exemple)
    Atunci n-am mai văzut picior de „apărător al valorilor” pe acolo.
    De ce le-a căşunat fix pe filmul ăsta? De ce poliţia n-a făcut nimic? (apropo de ce ziceai tu ieri)
    Oricum, cea mai amuzantă a fost una care spunea că, de când lucrează ea acolo, n-a călcat picior de gay în muzeul ăla! Cum dracu’ o fi fost aşa sigură?! De unde ştie ea cu cine se fute lumea? 😆

    Şi nu contează câţi sunt. Pot fi şi doi!

    Uite toleranţii:

    Şi uite şi cum la noi, vai, nu, nu sunt bătuţi în stradă! Noi, cel mai tolerant popor!

    http://www.gandul.info/news/ce-ba-sunteti-gay-organizatorii-unei-piese-despre-istoria-gay-in-romania-asteptati-de-un-grup-si-batuti-dupa-o-reprezentantie-la-snspa-10279800


  110. 110

  111. 111
    Ana:

    Şi-apăi vin Morringain şi godless1859 şi spun că oamenii ăştia par ieşiţi din caverne, că orice credincios e niţel retardat şi restul lucrurilor – şi să văd cu ce i-am putea contrazice, vâzând astfel de imagini.

    Ei ies la propovăduire fix ca martorii lui Iehova, numai că ăia nu deranjează niciodată vreun eveniment, de niciun fel, doar te acroşează pe unde te prind.

    Asta mi-aminteşte de anul I, când un coleg, membru ASCOR, îmi vede verigheta şi mă-ntreabă câţi copii am. Menţinându-mi o stare calmă, îi răspund zâmbind că nu am copii.

    – Vai, cum adică eşti căsătorită şi nu ai copii? Păi, Domnul nostru….

    Noi eram în amfiteatru, înaintea unui curs de Vechiul Testament, aşa că eram toţi din an, nu doar din secţie, că făceam toţi cursul ăsta.

    E, aia a fost prea mult:

    – Auzi, bă, trogloditule, să nu mai îndrăzneşti vreodată, imbecilule, să întrebi un om de ce nu are copii, cretinule. Unora le poţi provoca o durere cumplită cu astfel de întrebări, că ăilalţi oricum vor râde de prostia şi nesimţirea ta, idiotule.


  112. 112
    Raj lt.rez.:

    Au reaparut doamnele Seva si Andreea. Ma bucur tare. Dna Ana nu mai e ragusita, in schimb, Dna Nasta ii neagra .


  113. 113
    junghiul:

    ANA,
    Toți sunt bine, trag nădejde că și tu ești bine azi . Ieri erai de speriat.


  114. 114
    Nora:

    Nu ştiu dacă aţi nimerit vreodată pe roncea.ro. Nici nu v-aş sfătui. Nu că băieţii de la înliniedreaptă, panicaţi acum ceva timp că s-ar deschide o moschee în Bucureşti şi că ne corupe islamul, ar fi departe.

    Acolo întreg bâlciul ăsta e prezentat ca succes al societăţii civile. Iar homosexualitatea e pusă în şir cu pedofilia şi zoofilia.

    Ana, de martorii lui Iehova scapi mai uşor. Ăia nu ţipă aşa, nici nu încep să-mi urle cântări de-ale lor. Le spun „nu mă interesează” şi trec mai departe.


  115. 115
    Nora:

    Ana: nţ, nţ, să ai verighetă şi să n-ai copii…


  116. 116
    Ana:

    Junghiul,

    Mă-mbucur, cum se zice pe la Clopotiva. 🙂 Şi eu sunt niţel mai bine azi, nu, chiar simţitor mai bine. Nu mai ameţesc la mers, nu mă mai doare capul singur, numai când tuşesc, frate-meu zice că mi s-au mai aşezat armonicele pe voce. Nora să spună, ea m-a auzit.

    Nu ştiu de ce, mi-am amintit de ce-mi zicea mie Radu, iar eu nu l-am luat niciodată în serios, mereu râdeam când auzeam:

    – Tu eşti alt om când dormi. Vorbeşti câteodată în somn şi ai complet altă voce, altă stare pe voce, altă atitudine. Mă uit mereu şi mă minunez. Vorbesc mereu cu tine când te-aud că vorbeşti în somn numai ca să am senzaţia că mie mi te adresezi, deşi ştiu că e un artificiu pe care eu îl creez. Aş face orice să aud măcar o dată vocea asta şi aievea.

    De ceva vreme mă gândesc c-o fi fost cum zice el. Tu îţi mai aminteşti de cele bune şi bine adunate?

    Nora,

    Da, sigur: să ai de-aia şi să n-ai de-ailaltă. Oricum, verigheta e cea mai frumoasă formă de inel. Am vreo cinci, dacă nu mai multe. 😀

    Nu, martorii te lasă-n pace, dacă nu faci prostia să-i laşi să se pornească.

    Sevaaaaaaaaaaaaa!

    Sunt mai bine. Citii cu Sandu, dresoare ce-mi eşti. 😉


  117. 117
    Nora:

    Nu, nu, m-am învăţat minte şi le pun frână de la-nceput. 😀 Nu-i las să accelereze. Mai lasă pliante în cutia poştală, eu le duc la reciclat, dar oricum am mai multe de dus. 😀


  118. 118
    Manuella:

    Bună seara tuturor!

    Junghiul,

    Nu e uşor să împărtăşeşti o astfel de experienţă.
    Apreciez. Să-ţi fie bine!


  119. 119
    Nora:

    Bonsoir, Manuella! Cam scumpă la vedere. Te economiseşti, nu glumă. 😛


  120. 120
    Ana:

    Manu,

    Bună seara, învăluito! 🙂

    Cosa,

    Că văzui aia cu imposibilitatea sacrificiului pentru nealtău. Nu. Eu am câteva contraexemple, nu citite, fii pe pace. Fo patru numa’. 🙂

    Apoi, nu sacrificii facem pentru copiii noştri, ci ducem vieţi de părinţi. Astea sunt diferite de cele de nepărinţi, dar, nici dacă le donăm organe copiilor, tot nu e natural să spunem c-am făcut sacrificii pentru ei. Orice efort e normal să fie făcut. Mai bine-ar fi şi dacă n-ar fi resimţit ca efort, deşi uneori chiar este, na, că suntem oameni.


  121. 121
    junghiul:

    Cele bune să se-adune… 🙂

    Iar dacă-i vreuna rea, să se spele!


  122. 122
    Ana:

    Junghiul,

    Bun. 🙂 Ăsta-i semnul eliberării şi al reaşezării sănătoase. Iar mă bucur. 🙂

    Ele se spală, Junghiule dragă, numai dacă punem noi mâna vârtos să le spălăm, nu singure. Şi punem, nu-i aşa? 😉

    Ol,

    M-oi duce la culcare, că azi m-am cam forţat, de bucurie că mi-a fost mai bine. Să fiţi cuminţi, să nu cântaţi nici Marseilleza, nici Internaţionala, că eu sigur îl visez pe Andrei Mureşanu. 😀

    A, şi o să caut şi chipul cunoscut pe care l-am zărit în grupul de drept-credincioşi, să-l întreb de sănătatea fizică numai. 😀 Sper să pot da cumva de el.


  123. 123
    +:

    Nora, contrar a ceea ce ai putea crede tu, spre deosebire de ăştia, eu te înţeleg.
    Mai ales de când mi-a deschis ochii o prietenă, de curând: dă-te bă-n pula mea, tu crezi că toate avem parte de bărbaţi?!.


  124. 124
    Ana:

    Cosa,

    Genial. 😆 Zici că-s bube dulci sau zahăr la liber. Eşti nebun, să nu te faci bine, te rog. 😆


  125. 125
    +:

    Ana, ţi-a venit graiu?!


  126. 126
    +:

    A, că uitasem: nu te văd bine!


  127. 127
    Costelus:

    Ce faci, Ana, ti-a mai trecut raceala?


  128. 128
    Ana:

    Cosa,

    Graiu’, parţial, buricele mai sănătoase par. 😉 De ce nu mă vezi bine, Cosa? 🙄

    Costeluş,

    Niţel, da.


  129. 129
    +:

    Băi, e timpul să discutăm puţin despre nesimţire şi despre de ce să ne căcăm pe noi, când ne putem căca pe voi?!

    În dreptul roman de acum mai bine de două mii de ani s-a introdus (şi a rămas valabilă până astăzi) noţiunea de abuz de drept. Eu îi zic nesimţire – ca să vorbesc boiereşte, că altfel unuia cu acest sindrom îi zic nesâmţât, încercând, prin asta, să-i meargă direct în ficaţi.

    Relaţiile interumane şi evenimentele care pot decurge din acestea sunt în număr infinit. Nicio lege nu poate ţine seama de toate aceste relaţii. Cel mult, poate reglementa majoritatea lor. Tot ce nu poate reglementa o lege de drept rămâne să fie reglementat de regulile nescrise ale bunului simţ.

    De exemplu, prioritatea la o trecere de pietoni n-are cum să ţină seama de toate cazurile care se pot ivi. Atunci legea trece cu tăvălugul (nici n-ar putea altfel) şi spune clar: a pus piciorul pe trecere – are prioritate. Nu contează că eu eram deja la un metru de trecere, iar ăla a ţâşnit în faţa mea, neprevăzut şi că eu ce, dracu, mai pot face! Sau, nu contează că sunt zeci de maşini care aşteaptă să treacă unu căruia tocmai atunci i-a sunat telefonu şi se opreşte să şi-l scoată.

    Regulile bunului simţ ţin de grupuri sociale mai restrânse, şi anume de grupuri culturale, naţionale, etnice. De exemplu, nouă – rumânilor, nu ne vine să ne sorbim flegma din nas cu zgomot şi să o scuipăm exact când trece unu pe lângă noi şi exact în faţa lui. Nu cred că se intterzice în vreo lege de drept chestia asta. Dar bunul nostru simţ ne obligă să nu facem aşa ceva.

    Ei, uite că ţâganii (în proporţie de 99,999%) şi rumânii (în proporţie de 0.1%) nu au această regulă de bun simţ. Pur şi simplu când le vine o fac, legea de drept nu le interzice, iar ei fac un abuz de acest drept. Din punctul celorlalţi de vedere, cei care fac asta sunt nesimţiţi.

    Băi, fraţilor, s-a dat filmu ăla la toate cinematografele din ţară. N-a zis nimeni nimic, n-au avut loc incidente, nu s-au pus preţuri mai mari, s-a dus lumea la el, pur şi simplu a fost tratat ca oricare alt film.

    Să vii acum şi, profitând de faptul că legea de drept nu-ţi interzice, să-l difuzezi la Muzeul Ţăranului Român înseamnă nu nesimţire, nu doar abuz de drept ci rea intenţie şi provocare.

    Dacă ar exista în lumea asta o ţară în care marea majoritate ar constitui-o limbistele şi curiştii şi o mică de tot minoritate română care ar avea un muzeu al ei, nici măcar ăia n-ar încerca să difuzeze acolo un astfel de film.

    Dar la noi au încercat. Şi să mai vii să te mai şi revolţi, să ţi se umfle lindicu că, vezi Doamne, unii au avut tupeul să se ducă acolo şi să împiedice difuzarea mi se pare mai grav şi decât difuzarea în sine.

    Iar clipurile astea două trebuie difuzate în toată lumea ca lecţie pentru ce înseamnă toleranţă şi bun simţ. Pentru că dacă scrii pe hârtie ce se aude acolo, e chiar aşa: o lecţie de toleranţă. Mersi că le-ai pus, că altfel aş fi crezut că cine ştie ce nenorociri au făcut blegii ăia de ortodocşi pe acolo!


  130. 130
    Nora:

    Pfii, Cosa, de ce n-ai spus aşa de la bun început? Deci, ăia din clipuri demonstrează bun-simţ şi toleranţă. Dacă aş fi ştiut ce depărtate sunt definiţiile noastre asupra toleranţei, evitam multe neplăceri. 😆

    Unii care-ţi spun să te muţi în altă ţară pentru că eşti gay sunt toleranţi carevasăzică. 😆


  131. 131
    Ana:

    Cosa,

    Întru totul de acord cu tine în toată anamneza de până la MŢR. Numai că în acest caz nu se aplică regula pe care foarte frumos ai argumentat-o istoric tu.

    Nora,

    Highlight-ul meu e tot ăla: Faceţi-vă Muzeul Ţăranului Gay! Nici n-ai ce contraargumenta la una ca asta. Arată minţi în cap, nu joacă. 😆


  132. 132
    +:

    Mai ai şi alte argumente de astea?!


  133. 133
    +:

    Da’ de ce nu se aplică, Ana, nu au făcut un abuz de drept, n-au fost nesimţiţi, n-au fost rău intenţionaţi?! Explică-mi mai pe înţelesu meu!


  134. 134
    Nora:

    Hai să râdem puţin. În comunicatul de presă pe care l-au emis asociaţiile cu pricina, spun aşa:

    În același timp, filmul, care prezenta viața a două lesbiene care creșteau copii, contravine chiar Codului Civil al României, în care, la articolul 258, paragraful 1, se stipulează: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor”; la paragraful 4: „În sensul prezentului cod, prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie.”

    😆 😆 😆

    Oamenii ăştia nu fac deosebirea între ficţiune şi realitate. Pe acest criteriu, ar fi trebuit să boicoteze şi aseară proiecţia lui Amour pe motiv că acolo bătrânelul cu pricina îşi ucide soţia prin sufocare, chestiune interzisă prin legile româneşti. Ca şi proiecţia multor altor filme în care se petrec fapte abominabile, interzise prin codul penal. 😆


  135. 135
    Nora:

    Vreau şi eu să ştiu dacă Terminator este considerat propagandă pentru arme şi mercenari. Dacă Naşul este considerat propagandă pentru mafie. Dacă The Hours e considerat propagandă pentru sinucidere. 😆


  136. 136
    Nora:

    Programul British Documentary al celor de la British Council în colaborare cu MŢR includea titluri precum:

    15 octombrie „Razboiul invizibil”
    22 octombrie „Micul maratonist”
    29 octombrie „Bucuria statisticii”
    6 noiembrie „Fratele meu, islamistul”
    12 noiembrie „Elgar – omul din spatele mastii”
    26 noiembrie „Placeri vinovate”
    3 decembrie „Leonard Cohen”
    10 decembrie „Intre viata si moarte”
    17 decembrie „Jefuitorii de trupuri din New York”

    Hm, toate au de-a face cu ţăranul român şi valorile româneşti.

    Ce nu pricep „toleranţii” ăştia e că la MŢR spaţiile expoziţionale sunt una, iar cinema-ul şi clubul care-şi desfăşoară activitatea acolo sunt alta. Tot acolo funcţionează şi o librărie din lanţul Cărtureşti. Pun pariu că găsesc şi cărţi scrise de gay sau cu tematică gay. Nu cred c-am văzut vreodată un singur film la cinema-ul de acolo care să aibă legătură cu folclorul, etnologia sau satul românesc. Ci numai filme şi documentare ca la orice alt cinema. Nu e nici un cinema ortodox. Dacă se organiza o expoziţie cu tematică gay, da, înţelegeam revolta. Nu homofobia, ci faptul că obiectul acelei expoziţii nu respecta specificul muzeului.


  137. 137
    +:

    Nora, te afunzi din ce în ce mai mult. Opreşte-te acum, până nu te ridiculizezi de tot!

    Eu chiar mă întreb dacă tu într-adevăr crezi chestiile pe care le spui, sau faci mişto de noi, sau dacă nu cumva eşti plăsmuirea lu’ Fefceac. Pentru că dacă ţie ţi se par argumente toate alea pe care le înşiri acolo, atunci ai o mare problemă.

    Şi, conform tezelor tale, când noi credem că ai o problemă şi tu nu-ţi dai seama, atunci trebuie să intervenim noi şi să te educăm chiar dacă nu ne ceri tu acest lucru.

    Caz în care trebuie s-o chemăm pe Cristina Miculete să-ţi ţină nişte şedinţe. Pentru că exact aşa ar fi părut o feministă de-a ta, dacă s-ar fi dus la Seva să-i spună să-şi părăsească soţul că are dreptul şi că aşa trebuie, după ce i-a dat ăla două labe peste bot. Adică faptul că Seva nu l-a părăsit atunci, înseamnă că e proastă şi că n-a gestionat bine situaţie. Mai bine ştia rezolvarea Cristina Miculete.

    O şi văd pe Seva acum, după zeci de ani, locuind singură în Tălpăşeşti, îngrijită de nişte nepoţi de rang îndepărtat, dar cu mândria că s-a impus în faţa soţului.


  138. 138
    Ana:

    Cosa,

    Cu tradiţia ţărănească au legătură prea puţine dintre manifestările, aici include, te rog, proiecţii cinematografice, concerte de rock alternativ etc., găzduite de acel spaţiu. Nu discutăm, vezi bine, despre spaţiul expoziţional al MŢR.

    Acum, de vreme ce conducerea a ales să aibă drept funcţionale o terasă şi un club cu sală de proiecţie pe care să le închirieze sau să le pună la dispoziţie pentru varii evenimente, spune-mi tu de ce este ăsta mai cu moţ. De ce n-au venit aceşti apărători ai dreptei credinţe să facă acest circ atunci când sunt concerte rock? Doar ştim că pentru ei tot rockul e satanist, hai mai treacă-meargă fo trei balade Scorpions şi-un Bon Jovi-n cimitiru’ de pe stânci.

    Adică de ce acum, Cosa?

    Tu ai văzut-o pe doamna cu vocea blândă şi delicată care-i explica unei alte femei despre modelul universal marial? Pentru mine, acest lucru e halucinant. Iartă-mă, dar astea sunt apucături de sectanţi ieşiţi la vânătoare. Dar, repet, în afară de americanii cu uşa-n spate, din tramvaiul 21, acum 18 ani, unii aşa insistenţi n-am mai văzut. Ăia, fii atent, erau membrii ai Bisericii lui Isus a Sfinţilor Zilelor din Urmă şi voiau să mă creştineze în tramvai; erau foarte decişi.


  139. 139
    Nora:

    Că mă faci ridicolă ai impresia că e vreun argument?
    Şi las-o pe Seva, scenariile imaginate de tine sunt false. Nicio feministă nu se duce peste vreo femeie s-o întrebe sau s-o ia la trei păzeşte că de ce nu-şi părăseşte bărbatul.
    Intervino cum vrei, dar dacă faci ca ăştia de la asociaţiile naţionalist-ortodoxe, îmi iau libertatea de a râde cu gura până la urechi. 😆


  140. 140
    Nora:

    UnQiuuuuuuuu! Unde eşti?


  141. 141
    +:

    Nora, tu asta ai susţinut în tot circul de până acum. Că ălea sunt proaste şi că nu ştiu ce posibilităţi au şi că soluţia este educarea lor. Toate astea le-ai susţinut de fiecare dată când eu spuneam că trebuie intervenit doar în urma unei reclamaţii din partea lor.

    Acum susţii că nicio feministă nu se duce şi … gargară!


  142. 142
    Nora:

    Gargara e la tine. Nu pricepi nimic. E ca şi cum ai spune că cei care militează pentru ieşitul la vot se duc şi-i iau la trei păzeşte pe ăia care nu votează. Cei care susţin agricultura bio se duc să le spună ălora care se-ndoapă cu Mc ce idioţi sunt. Nu pricepi, pur şi simplu, educaţia. Care nu se face incriminând şi judecând. Mă rog, presimt că şi la asta avem definiţii foooooarte diferite. Şi e splendid că sunt aşa. 😆


  143. 143
    +:

    Ana, tu ce încerci să faci?!

    Există toleranţă şi limită a toleranţei. Nu mă mai luaţi cu rock-ul şi alte chestii. Ortodocşii români nu sunt habotnici penticostali. Nu asta îi defineşte. Ortodocşii români sunt ca mine, ca tine, ca Seva, ca Andreea, Ana!

    Şi eu sunt credincios ortodox, dar nu ţin cu habotnicie posturile. Asta nu mă face mai puţin credincios.

    Dar există limite ale bunului simţ. Punct. Tu ai citit ce am scris eu?! Nu s-a opus nici un ortodox rulării acestui film oriunde altundeva. De ce nu legi toată analiza ta şi de această informaţie?!

    Iar Muzeul Ţăranului Român nu înseamnă doar roţi de căruţă expuse la vedere. Nu te preface, de dragul (ostentativ expus) al Norei că eşti limitată la minte şi cu ţăpligi în suflet! Acolo e şi un spirit, nişte simboluri ale românismului. Sau măcar ar trebui să fie.

    N-aveau unde să mai dea filmul decât acolo?!

    Şi gata, mai lăsaţi-mă-n pula mea, că eu am o muiere în grijă, nu pot să-mi pierd timpu cu … tentative de muieri!


  144. 144
    Nora:

    Nu ştiu ce dracu’ se-ntâmplă, dar de vreo câteva zile încoace vin sute de spamuri. Au renunţat la viagra, astea sunt la cialis (tot pentru disfuncţii erectile), tramadol şi xanax. Or fi ştiind ei ceva. 😆


  145. 145
    Nora:

    Eu nu văd nimic la ăia de acolo care să-mi amintească de Ana. N-o insulta. Nimic, nimic. De limbricu’ mai degrabă.

    Ţi-am explicat că acolo se vând şi cărţi, de exemplu. Parol că-ţi găsesc romanul Pederast al lui Burroughs? Alea nu mai încalcă simbolurile românismului? De altfel, dacă proiecţia nu era în cadrul Lunii Istoriei LGTB, sunt sigură că nu ziceau nici „pâs”. Aşa au găsit şi ei ocazia să iasă în faţă. Ca şi ăia de la Noua Dreaptă. Auzi de ei o dată pe an: când e parada gay. În rest, stau în hrubele lor.
    Am citit că filmul s-a difuzat şi la TVR. Atunci de ce n-au mai făcut protest? Că, na, e televiziunea naţională.


  146. 146
    +:

    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, bLbLbLbLbLbLbLbLbLbLbLbLbLbLbLbL, RRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRRR!


  147. 147
    Ana:

    Cosa,

    Bine. Cum zici tu. Te lăsăm în pula ta, chestie firească, de altfel, tentative de muieri ce suntem!

    Nu, nu e de dragul Norei, deloc. Sigur că dragul de ea este expus dinspre partea mea, aşa a fost mereu, dar noi avem, în ce priveşte ortodoxia şi credinţa în general, opinii extrem de diferite, divergente, pe alocuri chiar diametral opuse. Asta-i una, dragul de ea e cu totul altceva. Dragul ăsta n-o s-o facă pe ea ortodoxă practicantă ori numai declarativă şi nici pe mine n-o să mă ducă spre ateism sau n-o să-mi clatine credinţa. Nu fac astfel de confuzii, nici tu nu le faci, aşa că aia cu pula ta e chiar cea mai nimerită. 🙂


  148. 148
    Nora:

    Câte lucruri adastă în pula lui Cosa. Săraca! 😆


  149. 149
    1Q:

    Apăi, iote-mă, Nora..
    Bună ziua la boieri și la domnițe!

    Vă citesc țârcovnicește cu mucii scoarță pe mâneca suflecată a puțoverului. N-am ce zice și d`aia tac. Am o cădere de liniște. Nici microbist nu-s .. credincios nici atât..

    Ce să zic? A? Sărăcan de mine..


  150. 150
    1Q:

    Mică,
    Te făcuși bine, măicuță?


  151. 151
    Nora:

    Bună ziua şi ţie!
    Muci? Păi, de ce? Eşti şi tu răcit? Sau eşti un mucos neobraznic?


  152. 152
    Ana:

    Olamicu,

    Nu chiar, numa’ viez mai cu sârg, mămică. Peste o juma’ de oră mă duc la doftor şi crecă, pe urmă, la potică.


  153. 153
    1Q:

    Az dimi pe ulița sediului am fo întâmpinat de 2 câini care mă lătrau răutăcios. Mă țineau în loc cu intenția să mă întârzie la serviciu. Nu puteam face un pas că imediat se avântau spre mine. Cum mă opream, se opreau și ei dar continuau să mă înjure pe limba lor. M-au salvat alți 2 maidanezi care m-au ținut minte de când le-am aruncat niște oase..

    Cam atât.
    Mi-e a zace. N-am chef de nimic. Poate doar să stric ziua altuia.. că am talent!

    Dacă nu mai scriu …să știți că am murit.. de lene.
    Să nu mă plângeți, că mă speriați și-mi revin, ceea ce nu vă recomand, având în vedere că e aproape w-end..

    Așa că, vă pup de pe-acu` .. pe toți!


  154. 154
    1Q:

    Doctora mi-a zis că nu-s anormal.. io nu și nu, o țineam pe-a mea..


  155. 155
    Nora:

    1Q, ia-ţi aparat de-ăla cu unde gonitoare de câini. 😀


  156. 156
    1Q:

    Mică,
    Ce e aia potică?


  157. 157
    Nora:

    Farmacie. Nu ştii cântecul cu „Săracă irima me”?


  158. 158
    1Q:

    S-au domolit imediat când au văzut că am preteni din gașca lor.
    Mai bine le arunc o șpagă și lor.. și gata. Scap mai ieftin.


  159. 159
    Nora:

    Spune „nu” corupţiei! Nu da mită! 😆


  160. 160
    1Q:

    Sunt un koala ..


  161. 161

  162. 162
    1Q:

    Iote-mă!

    Când am zis koala, mă alintam..


  163. 163
    Nora:

    Şi care e răspunsul? De ce a trecut drumul?


  164. 164
    1Q:

    În rest, aimokei.. Voi?


  165. 165
    1Q:

    Cum ..de ce? Pt un plus de adrenalină..
    Să simtă că trăiește periculos.
    🙂


  166. 166
    1Q:

    Aport de serotonină..


  167. 167
    Daria:

    TAIE ȘI TU CORDOOONUUUUUUL, PULA MEA!


  168. 168

  169. 169
    Nora:

    Pfiu, Daria! Şi tu ai un cordon? Credeam că numai Alexa.


  170. 170
    Nora:

    Şi eu, 1Q, şi eu.


  171. 171
    1Q:

    Pff.. ce-ai făcut, gogoșico?


  172. 172
    1Q:

    Ești din oțel călit, nepoata 1Q-lui.. nu ca mine, varză călită.


  173. 173
    Nora:

    Song for the afternoon.


  174. 174
    Costelus:

    Ce ma distreaza revolta astora cu minoritatile sexuale! Mare brinza ca s-a dat nu stiu ce film nu stiu unde! Cind fura un parlamentar bani cu sacosa, atunci nu se gaseste nimeni sa protesteze. Aia nu ne deranjeaza, ne deranjeaza un film in schimb!!


  175. 175

  176. 176

  177. 177
    Seva Tudose:

    un alt fel de feminism ! Doamne,astă vară am fost la o nuntă libiană ! Într-adevăr femeile petrec separat de bărbați,dar vă spun sincer,că am fost fericită să văd o asemenea nuntă ! Ce muzică și ce dansează libiencele de sparg podelele și covoarele !Dar nu se filmează,și rar fac fotografii,este haram !

    Numai spun că dacă se dădea vreo spargere în casa fiicei mele în noaptea aia,unde erau peste 70 de femei acolo,cred că fiecare avea cel puțin 1 kg.de aur pe ea !
    Așa ca în poza de mai sus,este mireasa ! Cred că așa va arăta și Sara mea,nepoata mea !

    http://www.youtube.com/watch?v=E16acidqQYg


  178. 178
    Nora:

    Seva, noi mai mergem la prânz la masă într-un restaurant arăbesc. Au un televizor şi numai pe posturi siriene (cred) e setat. De nu aud la muzici de-astea… 😀

    Dar mi-ar plăcea să merg la o nuntă tradiţională. 🙂


  179. 179
    Seva Tudose:

    Nora,

    desigur nu puteam fi nelipsită la nunta aceea,se petrecea în casa ficei mele,mireasa fiind verișoara cu nepoții mei(tații fiind frați) Prima dată mireasa s-a îmbrăcat în rochie tradițională europeană,rochie fără bretele și arăta ca o prințesă la balul Vienez !

    Apoi s-a îmbrăcat în costum de mireasă tradițional,cred că s-a lucrat la rochia aia un an ! Toată numai în filigram de aur,au așezat-o pe un fotoliu imens intens brodat și fiecare femeie performa un dans în fața ei,în respect ptr. mireasă și„good luck”

    Deci s-a făcut vineri noaptea nunta numai cu bărbați,apoi sâmbătă nunta numai cu femei și duminică
    s-a făcut nunta la restaurant,doar stricta familie !

    Mireasa s-a văzut, cunoscut cu mirele doar de 3 ori,căsătoria fiind în prealabil aranjată de ginerele meu fiind fratele tatălui miresei(fiind decedat) în 2011 în Libia într-o bombă plasată în camion !

    A


  180. 180
    alexa:

    nu are cum să fie un om mort din oțel
    nu te privește pe tine cum mă simt, doar ieși odată din viața mea! noi doi nu mai avem nimic să ne spunem!


  181. 181
    Seva Tudose:

    Wow,și mi-a plăcut „cus-cus” ul cu miel,dulciurile erau extrem de dulci,intens cu miere,mini-tortulețe(o porție mică) cu cremă de fructe și niște flori făcute din cocă de gogoși,arătau veritabil ca un trandafir !

    Apoi la sfârșitul petrecerii,toate femeiile își puneau „scarf”urile,hijab-urile, acele basmale pe cap,
    unele erau gri,albe ori negre,plus robe lungi până la tălpi… și ieșeau afară,deja soții lor le așteptau în mașini !


  182. 182
    +:

    Alexandra, te îndrăgosteşti mult prea uşor.


  183. 183
    Ana:

    Cosa,

    Lasă fata-n pace, n-o mai intimida. Şi ce dacă se-ndrăgosteşte mult prea uşor? Şi eu sunt la fel, numai că nu se vede nimic, nici nu clipesc, şi-mi mai şi trece şi mai repede. E semn c-avem inimi de copii, chit că minţile sunt de oameni mari. 🙂 (Ştiu ce-o să spui aici. ;))

    Zi, mai bine, cum o găsesc eu pe Angela Moskovici, că mi s-a făcut dor de ea.


  184. 184
    Seva Tudose:

    Nora,

    și uite mai sunt și excepții la libieni„mixt party” bărbați și femei la un loc,deși este interzis !

    http://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&v=vTny1QhKTZA&NR=1


  185. 185
    +:

    Angela Moskovici nu mai e.


  186. 186
    geluodagiu:

    Eu cred ca fata asta e o mare artista. Cred ca in scurt timp va fi si recunoscuta ca atare.

    https://www.youtube.com/watch?v=vAd3ogzmnl4


  187. 187
    geluodagiu:

    Nora,

    Eu cred ca daca ai fi cantat asa ai fi facut


  188. 188

  189. 189

  190. 190

  191. 191

  192. 192
    +:

    WordPress: platformă de toată jena!


  193. 193
    +:

    Sau, cum e turcu şi pistolu!


  194. 194
    Nora:

    Domnule Odagiu, mi-aţi mai spus asta o dată. 😀 Reţinusem piesa şi interpreta.

    Cum a fost operaţia Monicăi?


  195. 195
    geluodagiu:

    Nora,

    posibil sa-ti fi spus inca o data de J.J. Varsta mea e de vina. 🙂

    Momica este bine. Ieri s-a externat. Astazi a scapat de toate bandajele si a inceput sa respire aproape normal, pe nas. Cred ca intr-o saptamana totul va fi in regula.

    Multumesc de intrebare!


  196. 196
    Costelus:

    Vad ca Andreea a luat o gripa puternica 🙂

    Multa sanatate Monicai, Gelu!


  197. 197
    Ana:

    Cosa,

    Cum adică nu mai e Angela? 🙄

    Gelu,

    Mă bucur. Am fost sigură că nu va avea probleme. S-o cocoloşiţi şi voi un pic în săptămâna asta. 🙂


  198. 198
    +:

    Aşa am convenit cu ea, demult când încă mai comunicam. Era în vârstă, nu se simţea prea bine şi mi-a zis că dacă timp de o lună nu-mi va mai trimite niciun semn, înseamnă că a iertat-o Dumnezeu. Nu era jidancă. Era româncă şi ortodoxă.


  199. 199
    Nora:

    Mă bucur că e bine Monica.


  200. 200
    Costelus:

    O fi sters-o si Jaco? S-o suparat ca l-am jignit pe dom’ Butoi 😀


  201. 201
    Nora:

    Costeluş, te mănâncă spinarea? Ţii condica?


  202. 202
    Costelus:

    Condica n-o tin, da’ spinarea …

    Parca si coada, putin.


  203. 203
    Nora:

    Scarpină-te în alte părţi.


  204. 204
    Costelus:

    Pe burta m-am scarpinat, dar la spinare n-ajung.

    Hai mai bine sa ne batem!


  205. 205
    +:

    Uf, nu pot să fac nişte ecuaţii aici, nişte scheme cu vectori, că poate cu ajutorul lor ar înţelege şi Ana că toleranţa nu e o mărime booleană, că poate avea valori în număr infinit şi că are limite şi inferioară şi superioară. Şi că limita inferioară nu e zero. Nu există la nimic toleranţă zero, cum nici toleranţă infinită nu poate exista.

    Iar simbolurile sunt şi ele mai mult sau mai puţin încărcate de … simbolism.

    Poporul român, într-o covârşitoare majoritate, nu acceptă ca limbistele, curiştii ş i muiştii să fie consideraţi normali. Şi nu acceptă ca aceştia să se manifeste în public. Dar pentru că e un popor tolerant, cel mai tolerant popor din lumea asta, îi lasă în plata Domnului.

    Iar homalăii ce fac în schimb?! Numai provocări (mă rog, eu ştiu bine că doar o mică parte a lor, cei care sunt plătiţi pentru asta, pentru că ceilalţi, cei mulţi, nu se simt reprezentaţi astfel).

    Ce mare lucru era dacă aveau un pic de bun simţ şi-şi găseau alt loc pentru manifestările lor?! Cu alte ocazii s-au manifestat nestingheriţi.

    Atâta timp cât noi suntem obligaţi să nu folosim în mod oficial cuvinte sau expresii ofensatoare (am ajuns să le zicem ţâganilor, romi, cu toate neplăcerile şi confuziile care au decurs din asta) iar autorităţile trebuie să-şi gândească bine discursul tocmai din astfel de motive, atunci ei de ce nu sunt obligaţi la un minim bun simţ?!


  206. 206
    Costelus:

    In schimb Nora, a venit Cosa. Spalat, curat, cu forte proaspete. Fara Violeta. 😀


  207. 207
    Costelus:

    Se stie doar ca poponarii si limbistele sint cauza crizei economice actuale. Nu avem bani penstru spitale din cauza lor! Daca-i impuscam pe toti, pe stadion, se rezolva toate problemele, gunoaiele dracu!


  208. 208
    Nora:

    Auzi, Costeluş, ce te fute pe tine grija că a venit Cosa? Vezi-ţi de ale tale că nu te-am luat portar să îmi dai raportul cine vine şi cine pleacă


  209. 209
    Nora:

    Iar tu, Cosa, nu mai abera în neştire cu toleranţa românilor.
    Ţi-am dat un link. Unii au fost bătuţi pentru o piesă de teatru montată la SNSPA! Mai nou, şi SNSPA e spaţiu sacru şi e nesimţire şi provocare să dezbaţi astfel de teme acolo? Că doar n-o fi biserică!
    În fiecare an, la parada gay sunt mai mulţi poliţişti decât manifestanţi. Iarăşi, de prea multă toleranţă.
    Acum câţiva ani, un foarte mare critic de film a fost linşat mediatic pentru că au existat suspiciuni că ar fi gay. Al dracu’, tolerant popor! Iar când a murit şi au apărut zvonuri că ar fi murit de sida, s-a spus „aşa merită, poponaru’ dracu’!”.
    În rest, lasă-mă cu sofismele şi cu limitele toleranţei, pe care le stabileşti tu după ureche. Poate orice gay să-şi declare orientarea sexuală fără să se teamă pentru siguranţa lui (fizică, psihică etc) din orice punct de vedere? Nu, nu poate!
    Deci, a se scuti cu toleranţa!


  210. 210
    Costelus:

    Poate ma fute, ca voiam sa ma joc si eu pe aici.

    Si parca ma saturasem odata sa vad nesfirsite comentarii cu „limbistele, jidanii, curistii, religia ortodoxasi legionarii” si alte rahaturi de astea. Ziceam ca nu le mai vad, alea ramin dracului pe Pandora.


  211. 211
    Nora:

    Iete, fâs! Lasă că nici Jaco n-a fost departe în ceea ce mă priveşte. Îţi reamintesc: interese ascunse, acuze că am pus eu o ciornă în numele lui, feministă obraznică, mucoasă, accident al naturii etc etc. Eu n-am arătat nimănui uşa, dar nici nu obişnuiesc să trag de oameni, mai ales când cea lezată am fost eu. Cel puţin, aşa mă consider.
    Consideră că am fost deosebit de generoasă cu explicaţia asta şi să nu te mai aud miorlăind pe aici. Nu trebuie să-ţi dea nimeni ţie socoteală în legătură cu cine pleacă şi cine vine şi în ce fel. Nu-ţi place, tant pis! Nici mie nu-mi plac multe.


  212. 212
    Nora:

    „Poporul român, într-o covârşitoare majoritate, nu acceptă ca limbistele, curiştii ş i muiştii să fie consideraţi normali. Şi nu acceptă ca aceştia să se manifeste în public.”
    La asta am râs în hohote. 😆 😆 „poporul român nu acceptă ca… să fie consideraţi normali”. :lol.: 😆


  213. 213
    Costelus:

    Bine, cum spui, stii ca tu ai intotdeauna dreptate. 😀


  214. 214
    Nora:

    Nu e vorba de avut dreptate sau nu. Te puneam doar în temă. Nu eşti în postura de a mă trage de mânecă, nu eşti în postura de a comenta relaţiile mele cu alţii. Cosa e aici fix cu aceleaşi drepturi ca şi tine. Nu e comentator de mâna a doua.


  215. 215
    Costelus:

    Ai uitat sa mai spui ca-s si tare gelos. 😀


  216. 216
    Costelus:

    Ce a facut Jaco a fost intr-adevara tare nasol. Mai bine iti spunea ca esti rea si urita. 😀


  217. 217
    +:

    Nora, toate exemplele tale (nesemnificative în număr şi consecinţe) sunt manifestările extreme ale poporului român.

    Păi dacă aşa de anemic se manifestă extremele, apoi, dă-mi voie să afirm că suntem un popor cam molâu!

    Oricum pe lângă celelalte pe care ţi le-am spus despre tine şi pe care, dacă le-ai uitat, ţi le reamintesc, am concluzionat că n-ai nici măsura lucrurilor. Nu ai repere cu care să-ţi etalonezi scările de valori. Păi, dacă tu vezi în ţara asta numai femei maltratate de soţii lor (adică starea asta fiind definitorie, la noi, pentru relaţiile dintre femei şi bărbaţii lor), numai curişti şi limbiste comunicând pe ascuns prin codul Morse ca să nu fie prinşi şi linşaţi pe stradă, atunci ai o mare problemă. Asta pe lângă faptul că eşti speriată de bombe.

    Noi avem aici (cunoscuţi de mine – că or mai fi şi necunoscuţi) doi homalăi. Cuplu. Deci, vreau să spun că unul e mai retras, mai necomunicativ, dar celălalt – cel cu care vorbesc şi eu destul de des, numai că nu şi-a luat tricou cu banner „eu mi-o trag la găoază”. Îl ştie toată lumea, iar celor care nu-l ştiu deja, are el grijă să le dea cumva de înţeles. Cum crezi că-l consideră lumea?! Îţi spun eu: nicicum! Pentru unii e doar un personaj pitoresc, pentru alţii nu înseamnă nimic.

    Cam asta e atitudinea românilor de rând în problema homalăilor.

    Bineînţeles că nimeni n-ar fi de acord cu legalizarea căsătoriilor, sau cu adopţia. Dar doar atât. Să-i alerge pe stradă, sau să-i streseze psihic, sau cum ai zis tu acolo?! Cine crezi tu că ar avea timp de astfel de chestii şi cine crezi că le-ar acorda atâta importanţă?!


  218. 218

  219. 219
    Nora:

    Bine, Cosa, cum zici tu.


  220. 220
    Costelus:

    Ce mai doarme lumea, sforaind!


  221. 221
    +:

    Baroneasa Emma Nicholson la Antena 3 îmbrăcată impecabil.

    Dacă aş fi gagică aş face moarte de om pentru un şirag de perle ca al ei.


  222. 222
    junghiul:

    Paperman!


  223. 223

    Lasa-l incet ca spune tot. Ca sa te uiti la antena 3 trebuie sa fii redus mintal sau fost securist. A treia varianta nu exista.


  224. 224
    Nora:

    A luat Argo Oscaaaarr! 😥 😥


  225. 225
    +:

    Băi, ce personaje ciudat-abjecte au rămas pe aici!


  226. 226
    Nora:

    Merci, Cosa. Vrei să plec şi eu? 😆


  227. 227
    Nora:

    Junghiul, aşa animaţii să tot văd! 🙂


  228. 228
    Nastasia:

    Tocmai venisem. Dar dacă aşa stau lucrurile, mă duc mai bine la cratiţă. Dacă aud iar cât sunt de proastă, ajung să cred.


  229. 229
    Ana:

    Neaţa!

    Văzui c-a luat Argo, am văzut săptămâna trecută şi ce furori a făcut la BAFTA. M-am speriat. Bine c-a luat Ang Lee premiu, că la BAFTA l-au lăsat de căruţă. Probabil voi vă bucuraţi şi pentru Amour, mie mi-e egal.

    Am văzut aseară Tărâmul visurilor; fetiţa este minunată, voiam Oscar pentru ea.


  230. 230
    +:

    Firesc! Oscarul se dă ca şi Nobelul!

    Ben Affleck -- acelaşi: netalentat, inexpresiv, neconvingător.

    Cred că lumea aşteaptă foarte mult de la acest Oscar. Nu ştiu de ce. În definitiv sunt americani.


  231. 231
    +:

    Tu crezi că la cratiţă-i simplu!


  232. 232
    Nora:

    Tărâmul Visurilor? Aşa au tradus în română Beasts of the Southern Wild? Ce inexpresiv!

    Argo mi s-a părut un film de o propagandă greţoasă. Are nişte chestii tehnice interesante, un aer vintage, dar în rest m-a enervat la culme.


  233. 233
    Ana:

    L-au dat aseară pe Pro Cinema. Ne-a plăcut amândurora filmul şi am fost impresionate de felul în care joacă fetiţa. Este extraordinară.


  234. 234
    +:

    Chestiile tehnice nu-s meritul realizatorilor. Le cumperi de la magazin. E ca şi cum l-ai aprecia pe unu care are nu ştiu ce smartfon!

    [şi nu te mai alinta atâta!]


  235. 235
    Nora:

    Îmi zise şi mie o colegă că a fost aseară pe Pro Cinema. Mi se păru incredibil să fie difuzat aşa curând la tv.

    Cosa: ei, rahat! Cum să nu fie? Şi da, trebuie să ştii ce să cumperi de la magazin şi cum să foloseşti şi ce să le ceri celor de la tehnic. Altfel, Borcea ar trece drept unul bine îmbrăcat.
    Eu? Mă alint? Bleah! Nu mai fac, promit!


  236. 236
    Ana:

    Şi mie, Nora. 🙂 Am crezut că e o emisiune în care se vorbeşte despre filmele de anul acesta nominalizate la Oscar, dar am observat că era, de fapt, difuzat filmul. De văzut.


  237. 237
    Nora:

    Eu l-am văzut, cred că v-am mai şi povestit de el. Mi-a plăcut foarte, foarte mult.


  238. 238
    Nastasia:

    Cu tine nimic nu-i simplu, ce-i drept. Şi dacă-ţi dă omu’ un amărât de „bună ziua”, începi:
    Bă, te mănâncă în cur? Nu pricepi nimic, aşa-i? Unde vezi tu zi bună? Îţi mai explic o dată: o zi bună e atunci când…


  239. 239
    Nora:

    Lasă-l, Nastasia. Pe mine încearcă să mă „educe” de trei ani şi nimic nu se lipeşte de mine. 😆


  240. 240
    Ana:

    Iar încercaţi să-mi seduceţi iubitul. Nu vă văd bine. 😀


  241. 241
    geluodagiu:

    Ang Lee ar fi luat premiu si daca facea filmul „viata lui ca”. Cred ca daca era femeie lua si premiul miss univers. Daca facea orice lua un premiu: oriceul de aur. Eu am avut o criza de nervi cand i-am vazut filmul si era cat pe ce sa urasc evolutia filmului spre 3D. Cred ca filmul asta al lui este o comedie proasta care se adreseasa celor balbaiti: Viata lui pi-pi sau ca-ca sau amandoua.


  242. 242
    Nora:

    Pe Cosa? Doamne fereşte! Cine-ar îndrăzni? 😆


  243. 243
    Nora:

    Mie mi-a plăcut Life of Pi. Nu e cazul să urâţi 3D-ul gratuit.
    Şi vedeţi că titlul e al romanului. Nu e ideea lui Ang Lee.


  244. 244
    +:

    Relizările tehnice ale unui film merită elogiate dacă sunt inovatoare. Dacă au fost deja folosite şi răsfolosite, n-ai de ce să le mai lauzi.

    Şi ştiu că analogiile aiuristice sunt specialitatea ta, dar nu le folosi cu mine. Alegerea unui smartfon sau a modalităţilor tehnice de a creea o scenă de film nu sunt similare cu alegerea hainelor.

    La producerea unui film participă specialişti care ştiu ce să facă şi ce au la dispoziţie, deci nu trebuie să ştie nimeni ce să ceară.

    Repet, dacă sunt inovatoare, da!


  245. 245
    +:

    Nastasia, am spus chestia cu cratiţa, deoarece e des folosită. Adică „treci la cratiţă” ca şi cum la cratiţă ar putea trece oricine.

    Am vrut să repun cratiţa pe postamentul meritat:

    Nu orice muiere poate trece la cratiţă, cum nu orice muiere poate face copii.


  246. 246

  247. 247
    Nora:

    Şi regizorul ce mai face pe platou dacă ăia decid ei de capul lor?


  248. 248
    Nora:

    Rahat! Nici la cratiţă nu mai am loc. De acum încolo, încotro o apuc eu? 😆


  249. 249
    Nora:

    Tu ce zici, Cosa? Porumboiu, când ni l-a arătat pe Bucur sorbindu-şi ciorba în „Poliţist, adj.” într-o secvenţă-cadru de un minut şi ceva, a decis el sau nu? Dar cadrele alea lungi şi ameţitoare din „Aurora”? Le-a decis Puiu sau directorul de imagine?


  250. 250
    Nora:

    Lasă, nu-mi răspunde! Nu mai am chef să ne certăm şi pe tema asta?!


  251. 251
    Ana:

    Dacă spuneai chestia asta acum 13 ani, Cosa, veneam la tine-n sat să-ţi dau cu paru’-n moalele capului. C-o meriţi.

    Ai tu idee prin ce suferinţă trec oamenii care nu pot avea copii şi îşi doresc cu ardoare să-i aibă? Deşteptule! Să vii târâş şi cu ghiocei din grădina-ţi, dacă vrei să-ţi trec păcatul gurii spurcate.


  252. 252

  253. 253
    Nora:

    Şşşşşt! Vine primăvara!

    Ana, îţi trecu de tot?


  254. 254
    Ana:

    Nu, Nora. Sunt jumate leşinată şi, evident, recuperez din greu la birou. 😀 Sper să fiu mai bine de mâine.


  255. 255
    Nora:

    Of, dar nu te mai lasă!


  256. 256
    Ana:

    Da, a fost urâtă. Mă recuperez greu. Dar şi când mă voi scula… 😆


  257. 257
    +:

    Când apreciezi procedeele tehnice, ultimul pe care te gândeşti să-l feliciţi e regizorul. Prin analogie (corectă de data asta) când apreciezi nişte haine, ultima pe care o feliciţi e cea care se îmbracă cu ele pentru a le prezenta.

    Regizorul filmului e un integrator. De aia există premii distincte şi pentru coloana sonoră, şi pentru actori et c.

    Şi, până la urmă, despre ce măreţe realizări tehnice vorbim noi în filmu ăsta?! Că eu nu le-am văzut!


  258. 258
    +:

    Ana, ce, haia mea, ai în ultimul timp, trebuie să-ţi fac tot scheme cu vectori ca să pricepi ce scriu?!

    nu orice muiere poate face copii = nu orice muiere [este în stare] [îşi asumă responsabilitatea] [este capabilă] să facă copii!


  259. 259
    +:

    A crea, da, eu cum am scris?! A, că ai editat tu comentariul ca să se râdă ăştia de mine, ştiu, se practică pe aici!

    Ia, ia tu de fă-l cum a fost, că la mine nu merg prosteli de astea că eu sunt vigilent şi nu uit cum am scris, ştii?!


  260. 260
    Ana:

    Cosa,

    Te-a editat nenorocita! 😆 😆 😆 Să nu mai ai trecere la gagici. Ptiu!

    Păi, dacă e pe-aşa, exprimă-te dracului nuanţat! Că nu poa’ să facă, pe româneşte, înseamnă doar că nu poate şi atât. Te-apucă boala ra a contragerilor semantice, dă-ne dracu’.


  261. 261
    Nora:

    N-am zis că are realizări tehnice măreţe (bine, nu prea ştiu ce înţelegi tu prin tehnici măreţe). Ci că tehnica susţine filmul. Adică au fost făcute nişte alegeri deştepte, de exemplu, mi-au plăcut „inserţiile” alea stil BD. Lumina, culoarea iar aşa, se „pupau” cu povestea.

    Şi da, e un integrator. Dar nu degeaba se vorbeşte de anumite tehnici proprii anumitor regizori. Când a scris Dogma ’95, Lars von Trier nu l-a pus pe un cameraman sau pe unul de la montaj s-o facă. La fel, când a decis, pentru o perioadă, ca filmele lui să nu aibă coloană sonoră decât dacă se apucă vreunul să cânte acolo, în poveste. Ce vreau să spun e că fiecare regizor îşi înţelege într-un fel propriu cinematografia şi, în funcţie de principiile estetice la care aderă, preferă anumite tehnici altora. Poţi recunoaşte astfel un Tarkovsky, să zicem, numai uitându-te la cum e filmat. Sau un Hitchcock. La fel, un film din noul val românesc.


  262. 262
    Nora:

    😆 😆 😆 I se mai zice „Vigilentul”! 😆


  263. 263
    Ana:

    Virgilentul…


  264. 264
    Nora:

    😆
    Ăsta n-are somn. Stă de veghe la capătâiul neamului!


  265. 265
    Ana:

    … în lanu’ căpătâiului.


  266. 266
    Nora:

    Coso (scuze, nu mă pot abţine, sună foarte amuzant 😆 ), tu ai dormit vreodată în vieţişoara ta după-amiaza? Dar ai mâncat vreodată biscuiţi cu unt şi gem de zmeură?


  267. 267
    Ana:

    Ah, ce idee bună!

    Cosa,

    Zi-ne şi nouă chestii mişto de le mănânci tu, da’ să nu mă iei cu mijlocel de pizdă şi alte trufandale de-astea, că n-am stare.


  268. 268
    Nora:

    Nu suntem serioase, nu mai vorbeşte cu noi. 😀


  269. 269

    ‘ţi-vă-n scula mea cu cosa voastra cu tot!


  270. 270
    Ana:

    Păi, da, c-aş vrea ceva bun, dar, evident, n-am nici cea mai firavă idee ce anume.


  271. 271
    Nora:

    Goco, te-ai oprit pentru atâta lucru? Circulaţi, circulaţi! 😆


  272. 272
    Nastasia:

    Mai bun lucru decât zmeura nu cre’ să existe.


  273. 273

  274. 274
    Nora:

    Roşii Kumato. Eu le-am descoperit de curând, îmi mai alin pofta de roşii de vară, adevărate.


  275. 275
    Nora:

    Ah, mi-am luat şi cartofii mov. 😀 Dar n-am apucat să-i fac, sper să nu se fi stricat naiba.


  276. 276

    Mi-L inchpui pe Mantuitor cand a vindecat indracitul zicandu-le necuratilor: „Ia ma duceti-va ba in porcii mei!


  277. 277

  278. 278
    +:

    Să fi dorm după amiază?! Pi ce, eram bolnav?!

    Aşa. Ce mai ziceaţi?!

    A, cu biscuiţii. Cum să mănânc biscuiţi cu ceva?! La mine biscuiţii au fost ei înşişi ceva (ocazie cu care îmi amintii de o mătuşă de-a mea: noi mâncam alvaua cu turtă, mumă, că n-aveam pâine pe-atunci!)

    Mijlocel de pizdă nu mănânc, mi-l păstrez pentru mai încolo. Da’ pizdulici cu alune din alun, prăjite şi sparte-n în trei şi-n patru, stropite cu fiertură uşoară de leuştean, vin alb şi ardei iute, pariu că n-aţi mâncat!

    Mai bun lucru decât zmeura, e fraga!

    Şi dacă tot veni vorba de biscuiţi cu unt şi alte ălea, vă recomand ceva mai bun: pâine de casă (puteţi să v-o faceţi – e mai uşor decât se zice, iar rezultatele sunt peste aşteptări) prăjită pe tablă (că plită la sobă cred că nu aveţi) unsă cu unt şi cu miere. Fiecare bucăţică (înghiţitură) se înmoaie un pic în ceai. Şi se mănâncă la ceai, bineînţeles.


  279. 279
    +:

    Ce, dracu am scris acolo, mă?!


  280. 280

    Şi pe cei 70 de ucenici dezertori bombanind pe drumul parasirii: -Cum sa ne zica ba, „Manca-mi-ati pula!”?


  281. 281
    Nora:

    N-am mâncat ce zici tu acolo.
    Untul nu-mi place cu miere. E greţos.
    Biscuiţii simpli merg bine cu unt şi gem. Ca şi pâinea prăjită. Cu lapte sau ceai.


  282. 282
    Seva Tudose:

    Poftă bună !

    mancare


  283. 283
    Nora:

    Sevaaaaa! Nu mai eşti la regim? 😀


  284. 284

  285. 285
    Seva Tudose:

    Tocmai de-asta pun pozele,mă satur doar văzându-le… 😀
    mai am mult de suferit 😥

    http://imageshack.us/a/img502/8210/sam1172d.jpg


  286. 286
    Costelus:

    seva, ne omori pe toti!


  287. 287
    Costelus:

    Aa, deci te uiti la poze doar …

    Atita timp cit nu amesteci carbo cu grasime, e OK. Cirnati cu salata — miam miam.

    Eu am somon la cuptor, vrea cineva?

    Ana, ma bucur ca ti-ai revenit!


  288. 288
    Seva Tudose:

    Costeluș

    nu mă ating de făinoase,cartofi,orez,zahăr doar un pic „stevia” și legumele doar cele low carb,nu toate fructele cum sunt bananele…

    7:30 la mic dejun am avut: 3 feliuțe salam,o feliuță de carne de pui,1/2 cubuleț de brănză topită,2 felii de castavete verde,2 florete de brocolli,1/4 ardei gras roșu.

    la 11:00 o jumătate de portocală.

    iar la prânz o ciorbă de pui goală(având deja legume încorporat)… și deseară o salată verde cu shrimps în mujdei și unt !

    și din 10/15 ianuarie am dat jos 19/20 de pounds(cam 8/9 kg) 😉 un pound are 453.6 grame.


  289. 289
    +:

    Eşti fumătoare şi beutoare. Cum să-ţi placă mierea?! Şi n-am zis că pui miere cât unt. Mierea se pune în cantităţi mici, nu cred că trebuia să mai specific.


  290. 290
    +:

    Aşaaaaa!

    Temă de lucru: eu vreau ca femeile să aibă dreptul să se mărite mai multe cu acelaşi bărbat. Am şi argumente pentru asta.


  291. 291
    Nastasia:

    Spune, că-i interesant! Toţi bărbaţii care mi-ar plăcea îs luaţi deja. Aşa, poate, pe lângă alte vreo două-trei, aş încăpea.


  292. 292
    Nora:

    Eu vreau mai multi barbati. Se poate?


  293. 293
    Nora:

    Hi, ce pervers! Cica femeile sa aiba „dreptul” sa se marite mai multe cu acelasi barbat. N-a formulat-o standard: un barbat sa aiba dreptul la mai multe sotii! 😆


  294. 294
    Nora:

    Bravo, Seva! Keep going!


  295. 295
    Nora:

    Imi place mierea, dar nu in combinatia aia. Cu nuci, de exemplu.


  296. 296
    Daria:

    Cosa, pretenu’ meu e de acord cu tine! 😆
    i-am zis: ”păi tu abia îmi faci față mie, cum o să te descurci să împarți bucățele din tine?”
    s-a supărat 🙄 neîntregitul!
    unii cred că sunt capabili să satisfacă un harem


  297. 297
    Costelus:

    Cosa, tu esti nebun de tot!!

    Seva: sa incerci stevie de la Now Foods, stiu eu ce spun. Better stevia se cheama, flacon de vreo 28 de grame, praf (nu cu alcool).

    Nora: parca ti-am zis si tie de stevie, nu, ca stiam ca iti place dulcisor.


  298. 298
    junghiul:

    Vreți să slăbiți? Uite cum ar trebui să folosim pâinea noastră cea de toate zilele.


  299. 299
    Nora:

    Mi-ai zis. Şi ţi-am spus că n-am ce face cu ea, prăjituri nu fac, ceaiul sau cafeaua le beau neîndulcite.


  300. 300

  301. 301
    Costelus:

    Chiar ar fi o idee excelenta de afacere sa produca cineva dulciuri care nu ingrasa.

    Pina atunci, N, ori te apuci de facut prajituri, ori te uiti cu jind 😀


  302. 302
    Nora:

    Stai tu liniştit. De uitat cu jind mă uit pentru că vreau. Acum, de pildă, aş putea mânca. Pedeapsa nu ţine pe veci.

    Junghiul: hm, cu dulceaţă de ceapă încercasem şi eu. 😀 Cu miere, nope. Iar dulceaţă de peperoncino nu cred c-am gustat.


  303. 303
    Nora:

    Şi nu, nu cred că m-apuc prea curând de făcut prăjituri. Ştiu nişte cofetării excelente. 😆


  304. 304
    +:

    Priviţi superficial lucrurile. Tipic vouă. Nici nu ştiu dacă are vreun sens să discut cu voi. Dar dacă am adus vorba, hai să merg mai departe.

    Deci, religia greşeşte crunt în acest caz. În mod logic, matematic – cu demonstraţie clară din partea lumii animalelor sălbatice, bărbaţii ar trebui să aibă voie să se căsătorească cu mai multe femei. Ştiu, un bărbat ar putea şi acum să facă copiii cu mai multe femei, dar nu-i acelaşi lucru, deoarece femeile vor să aibă, totuşi, siguranţa unor acte oficiale. Şi au dreptate.

    Hai să analizăm: pentru perpetuarea sănătoasă a speciei, bărbaţii cei mai tari (voi reveni asupra acestei noţiuni) trebuie să facă cât mai mulţi copii, în detrimentul bărbaţilor slabi. Cum o femeie poate face copii în număr limitat (pentru a nu o transforma în maşină de făcut copii) atunci, un bărbat puternic, revenindu-i o singură femeie în mod legal şi oficial, va avea posibilitatea să facă doar câţiva copii. Pentru a proteja femeia, acest câţiva eu l-aş limita la cel mult trei.

    Femeile care nu prind bărbaţi puternici sunt obligate de soartă să se mărite cu bărbaţi slabi perpetuându-i.

    E atât de logic şi simplu.

    Gândiţi-vă că un bărbat capabil se însoară cu una căreia i se poiveşte că ea nu vrea copii, sau că vrea doar unu. Teoretic ar fi o soluţie: să divorţeze şi să ia alta. Practic, însă, e mult mai greu. Poate e prea târziu să mai faci acest pas. Femeia de lângă tine – chiar şi aşa, fără să vrea să facă copii, poate ţi-e dragă. Deci, e mai complicat.

    Nu ştiu, dar mie mi se pare o restricţie artificială şi dăunătoare monogamia. Adică, dacă ignori regulile impuse de religie, astfel încât să accepţi căsătoriile între homalăi, atunci ce principiu, ce motiv s-ar putea invoca împotriva poligamiei?!

    Nora, tu vrei mai mulţi bărbaţi nu pentru a le face copii în mod oficial, căsătorită cu ei – că n-ai cum (cum ar fi să ai vreo treizeci şi cinci de copii?!) ci pentru a ţi-o trage cu cât mai mulţi. Păi, îţi aduc o veste bună. Poţi face asta şi acum. Ce te reţine şi la ce-ţi mai trebuie acte. Şi încă o veste bună: 99,99% dintre femei, inclusiv tu, faceţi, sau aţi făcut asta. Deci care mai era rostul doleanţei tale?!


  305. 305
    Costelus:

    Da, dar cofetariile nu fac prajituri sanatoase.

    Pe aici pe la mine prajiturile sint gretos de dulci. Gretos, nu le poti suporta. Margarina in doua cu zahar, bleah! Nici biscuiti nu iau din magazin, si aia sint mult prea dulci.


  306. 306
    Costelus:

    Da, Cosa, dar pensia alimentara cine-o plateste?


  307. 307
    +:

    Daria, dacă ai un însoţitor care abia te poate satisface doar pe tine (din toate punctele de vedere), atunci lasă-l repede. Chiar de astăzi. E cel mai serios sfat pe care l-am dat vreodată cuiva pe bloguri.

    Nu mă vei asculta (tipic muierilor cărora le e bine acum), dar să-ţi aminteşti acest sfat peste cincisprezece ani (când va fi, oricum, prea târziu).


  308. 308
    Nora:

    Glumeam, tâmpitule.

    Aşa cum o glumă mi se pare şi întrebarea ta.

    Gee, nu ştiam că avem o problemă cu natalitatea. Din contră aveam senzaţia că ne înmulţim prea mult, nu că suntem în căutarea de soluţii pentru a ne înmulţi şi mai mult. Şi tu vorbeşti acolo tot de un soi de eugenie. Gene, perpetuare, draci, laci. Oi fi tu masculul alfa, dar poate că am chef să-i fac un copil masculului beta sau gamma. Că pe ăla îl iubesc şi cu el aş vrea să-mi semene copiii şi pe el vreau să-l fericesc!

    Apoi, nu ştiu cum să-ţi spun, dar economic vorbind nu văd cum tu, un singur bărbat, cu venituri medii poţi susţine creşterea a 9 copii. Că sunt taţi divorţaţi şi recăsătoriţi care abia plătesc pensia alimentară pentru doi. Tot un soi de masculi alfa la viaţa lor şi ei.

    Nici nu mai intru în considerente de alt gen.

    PS: există o mulţime de animale monogame. Ori pentru perioade de timp (cât se nasc şi cresc puii), ori pentru toată viaţa.


  309. 309
    Nora:

    Costeluş, eu tot cred că n-ai găsit tu cofetăria potrivită. Iar biscuiţi, doar ce-am cumpărat unii stil cookies (cu „ştampila” de fair trade :P) absolut delicioşi. Şi bio!

    Există cofetării şi cofetării. Crede-mă, nu mănânc prăjituri cu margarină.


  310. 310
    Daria:

    Cosa, 😆
    îl tachinam! eram geloasă când îl auzeam cum vorbea
    și el face la fel cu mine. mă întreabă uneori: ”tu de ce nu poți fi mai sensibilă, ca gagică’ta?” (adică Alexa) 😆


  311. 311
    Daria:

    1Q, Bianca vrea să ia semestrul ăsta lecții de înot dacă îi permite timpul și Alexa o să meargă cu ea. te anunț când începe ca să nu treci pe acolo când sunt și ele. oricum o să afli de la ștrumfi și e mai bine să evitați situațiile penibile


  312. 312
    +:

    Nora, nu mă aşteptam nici la profunzime, nici la isteţime, nici la obiectivitate din partea ta. Am spus ce aveam de spus şi gata, am cam încheiat dezbaterea cu tine. Aştept alte păreri.

    Dar ca să nu crezi că te desconsider şi alfa şi alte ălea, mai fac o greşeală şi îţi analizez răspunsul în detaliu:

    Glumeam, tâmpitule Uau! Şi eu care credeam că vorbeşti serios!

    Gee, nu ştiam că avem o problemă cu natalitatea. Din contră aveam senzaţia că ne înmulţim prea mult, nu că suntem în căutarea de soluţii pentru a ne înmulţi şi mai mult.

    Două veşti, ambele proaste: în ritmul de acum, când un cuplu de doi – bărbat şi femeie, fac, în medie, mai puţin de un copil, în foarte, foarte scurt timp (la scara istoriei) ne vom cam împuţina esenţial (odată, să-mi amintiţi să deschid şi subiectul despre populaţia optimă a unei zone geografice – asta apropos de reglementarea natalităţii). Mă refer aici la ţara noastră. Nu mă interesează în afară.

    A doua veste proastă este că tocmai cuplurile din femei şi bărbaţi cu calităţi intelectuale, de civilizaţie, bla, bla, bla, fac copii puţini, iar ţâganii şi handicapaţii fac copii cu grămada, ca să iasă media aia de care am zis. Deci, pe lângă faptul că populaţia va fi, numeric, mică şi în scădere, „calitatea” populaţiei va scădea şi mai rău.

    Oi fi tu masculul alfa, dar poate că am chef să-i fac un copil masculului beta sau gamma. Că pe ăla îl iubesc şi cu el aş vrea să-mi semene copiii şi pe el vreau să-l fericesc! Bun. Ce legătură are asta cu poligamia?! Dacă tu găseşti pe vreunu care să vrea să stea doar cu tine, ce te împiedică?! Nici nu-mi vine să cred că ai adus acest argument. Asta denotă o totală lipsă de logică la tine!

    În poligamie, nimeni nu le obligă pe femei să-şi aleagă doar anumiţi bărbaţi. Poligamia reglează lucrurile în mod natural. Bărbatul dorit (deci dorit, nu impus) de mai multe femei, dacă vrea, poate să le ia pe toate, sau câte vrea şi cât îl duce spinarea. În ţările în care este legală poligamia, sunt şi familii cu doar doi membri.

    Apoi, nu ştiu cum să-ţi spun, dar economic vorbind nu văd cum tu, un singur bărbat, cu venituri medii poţi susţine creşterea a 9 copii. Bărbaţii care nu au posibilitatea, în mod natural, nu vor putea ţine mai multe femei. Mascul alfa nu înseamnă doar un bărbat cu pula ca druga de porumb. Când am zis bărbaţi puternici m-am referit la puterea fizică, socială, intelectuală. Astea stabilindu-se nu după norme, ci, natural. Dacă o femeie simte (ca şi acum, de-altfel) că acela e bărbatul pe care şi-l doreşte, atunci îl va lua. Dacă simt mai multe acest lucru, atunci bărbatul respectiv va ţine mai multe. Ce-i atât de greu de înţeles?!

    PS: există o mulţime de animale monogame. Ori pentru perioade de timp (cât se nasc şi cresc puii), ori pentru toată viaţa. Aşa şi?! Animalele apropiate nouă (mamifere, îndeobşte) îşi perpetuează sănătos speciile datorită modului natural, fără restricţii sociale, de înmulţire. Nu vor putea scăpa de la pieire datorită unor factori externi – omul, dar asta e o altă discuţie.


  313. 313
    +:

    Pe scurt: monogamia avantajează drastic femeile şi fătălăii în detrimentul bărbaţilor şi perpetuării sănătoase a speciei umane.


  314. 314
    +:

    Şi dacă nici după asta, atunci …:

    Monogamia: 1. Este impusă; 2. Restrânge opţiuni.

    Poligamia: 1 Nu poate fi impusă; 2. Oferă opţiuni.

    Care-o fi mai bună?!


  315. 315
    Costelus:

    alfa, beta, gamma, poate si omega? 😀 😀


  316. 316
    Seva Tudose:

    +,#304

    „ptr.perpetuarea sănătoasă a speciei,bărbații cei mai tari(…voi)…

    Gândești ca Hitler ori Mengele ,wow :mrgreen :
    Precum rasa ariană ori bestia Fritzel care a făcut cu fiica lui 7 copii să păstreze sângele pur…

    ori doctorul(cum dracului îl cheamă,am un lapsus) cel care a donat spermă,implantănd sperma lui la 200 de femei și deci a „făcut peste 230 de copii” unii au ieșit gemeni/tripleți,femeile credeau că folosesc sperma unui anume bărbat dorit de ele ca fizionomie,sănătate,istoria familiară…inteligența !

    Și deci iacătă au fost și „BĂRBAȚI BIBLICI”de-a lungul istoriei ! Și cum vine chestia că bunica mea care a dat naștere la 14 copii,și nu a știut ce-i ăla doctor ori spital,medicamente ! La 77 de ani avea absolut toți dinții ei albi și sănătoși,iar părul doar puțin cărunt ! Mai albă la păr era mama mea 😉

    și da,ptr. că bunica a făcut 14,mama m-a făcut doar pe mine 😉


  317. 317
    Costelus:

    „La 77 de ani avea absolut toți dinții ei albi și sănătoși,iar părul doar puțin cărunt”

    Da’ n-o mincat zahar, sau nu asa de mult.


  318. 318
    +:

    Sevă, eu zic că tu eşti cam cea mai … femeie de pe blogurile astea, da’ eşti proastă rău. Chestie care nu te face mai puţin femeie.


  319. 319
    Nastasia:

    Cum e femeia-femeie în viziunea bărbatului-bărbat? Ce anume caută şi ce alege el?


  320. 320
    +:

    În viziune unui bărbat-bărbat?!

    Păăăi … la asta numai un bărbat-bărbat poate să-ţi răspundă, nu?!

    Deci, spune tu prima ce înţelegi prin bărbat-bărbat şi dacă se simte careva, poate afli răspunsul!


  321. 321
    Nastasia:

    Ăăăă…nu cred că ştiu. Poate bărbat-bărbat e ăla la care forţa contracarează slăbiciunile. Forţa aia de care ziceai mai sus, fizică, socială, intelectuală. Să aibă un rost prin ceea ce ştie şi poate să facă, indiferent ce -- să sape, să înalţe o casă, să înveţe sau să vindece pe alţii, să conducă un tren sau o corporaţie şi să fie pe picioarele lui prin asta. Să fie suficient de puternic încât să nu se jeneze să fie duios şi tandru. Nici oleacă de forţă fizică nu-i de lepădat, oricât de civilizaţi am fi, nu ştii când e nevoie -- la propriu -- de dat un pumn ori de scos o maşină din şanţ. Hai, că mă întind prea tare. Or mai fi. Dar dacă le are pe astea, poate să-şi permită şi niscaiva slăbiciuni, adică să fie om cu toate ale omului.


  322. 322
    +:

    Şi?! Ai întâlnit până acum?


  323. 323
    Nastasia:

    Da, cred că da. Nu-s chiar aşa păsări rare.


  324. 324
    +:

    Păi şi?! De ce eşti singură?


  325. 325
    Nastasia:

    Pentru că aşa am hotărât, după eşecul matrimonial. Că nu mai încerc, sau nu „cu acte”. Şi probabil pentru că nu credeam că sunt destul de femeie-femeie pentru un bărbat-bărbat. Şi să agăţ viaţa mea şi a copilului de a cuiva numai de dragul unei stări civile „onorabile” nu-mi suna bine deloc.


  326. 326
    Nora:

    Costeluş, nici chiar aşa.


  327. 327
    Nora:

    Eu nu ştiu ce e ăla bărbat-bărbat şi nici femeie-femeie.


  328. 328
    Nastasia:

    Păi nici eu. Tot încerc să aflu, deşi nu văd la ce mi-ar folosi.


  329. 329
    Nora:

    Bun. Poligamia avea un sens înainte. Când bărbaţii plecau la războaie şi mureau, când femeile nu puteau susţine singure copiii, când rămâneau văduve, când speranţa de viaţă era mică etc etc. Nu văd sensul ei în timpurile noastre.

    Trecând peste gelozii, trecând peste faptul că nu pricep deloc noţiunea de dragoste în haită, cu încă alte două femei, mă întreb cum ar face soţul meu să se ocupe de copiii a trei femei (nu la partea materială mă refer acum) când bărbatul zilelor noastre abia are câteva ore (în cazul celor norocoşi) pe zi pentru două odrasle. Iar eu cred în cuplu. În doi, nu în trei, patru, cinci. Mă gândesc că e greu să se-nţeleagă doi şi să ia decizii, darămite mai mulţi. Ca să nu mai spun cât de denigrant mi se pare pentru femeie, pe care Cosa o reduce la statutul de clocitoare, de purtătoare de gene „bune”, nu de sărăntoci sau de handicapaţi.


  330. 330
    Nastasia:

    Păi n-ar mai fi vorba de familie, aşa cum o înţelegem acum, ci de un fel de puielniţă, sau crescătorie, aşa ceva. Bărbatul respectiv n-ar face decât să-şi fertilizeze haremul, ceva de genul taurului comunal.


  331. 331
    +:

    Stările civile nu sunt mai mult sau mai puţin onorabile ci comportamentul femeii într-o stare dată poate fi mai mult sau mai puţin onorabil. Mă rog, chestii neimportante.

    Cele mai multe eşecuri în căsătorie se datorează femeilor. Au, aşa ca tine, o definiţie clară a ceea ce caută, dar greşesc multiplu, astfel:

    -- În majoritatea cazurilor ştiute de mine, femeile atribuie unuia toate calităţile enumerate, fără cea mai mică verificare, doar pe baza sentimentului. Mă rog, hai să nu-l mai poreclim sentiment şi să-i zicem pe nume: lindic.
    Îndrăgosteala e cel mai mare duşman al femeilor, care devin, astfel, victime oarbe.

    -- Procesele biologice şi mentale determină femeile să se grăbească neavând, astfel, timpul necesar găsirii bărbatului potrivit.

    -- Un alt adevăr care este ignorat crunt de către femei: un bărbat îşi schimbă personalitatea până la (în medie) cincizeci de ani, de vreo şapte sute treizeci şi două de mii de ori. Aşa că cu cât ţi-l iei mai tânăr (crezând că te vei folosi de pula lui cât mai mult timp) cu atât probabilitatea de a ţi-o lua în mănă este mai mare.
    [O precizare: radicalitatea schimbării personalităţii la bărbaţi scade cu vârsta, astfel încât, aşa cum am spus, de pe la cincizeci de ani, bărbatul se cam stabilizează].

    -- Şi în sfârşit (chestia mea favorită), femeia ştie bine ce vrea, găseşte bărbatul potrivit – ca şi listă de atribute, dar … ce păcat că odată căsătorit cu ea, manifestarea atributelor prin fapte concrete, prin comportament, prin atitudine este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.
    Este ceea ce numesc eu „bărbatul este ceea ce îl face femeia să fie”.


  332. 332
    Nora:

    Şi mi se pare jenant să vii cu explicaţii pseudo-savante pentru toate tâmpeniile!

    Îmi place cum se preiau „exemplele” din natură după ureche, când ne convine nouă. Câţi pui de leu rezultă într-o haită? Câţi supravieţuiesc? Care e rata? De-aia fute leul mai multe femele, ca să nu dispară populaţia. Or, la cum vrei tu lucrurile în cazul oamenilor, ar trăi cam toţi puii din aceste familii prospere financiar (că doar ziseşi că doar cine îşi permite) şi dominate de patriarhul-alfa.


  333. 333
    Nora:

    Exact, Nastasia! De ce dracu’ ne-am dori aşa ceva? Copii crescuţi în ferme?


  334. 334
    +:

    Deci, argumentele voastre împotriva poligamiei se reduc la: „nu-i văd EU sensul, nu-mi place MIE, nu-mi convine MIE”.


  335. 335
    Nastasia:

    Dacă femeile greşesc îndrăgostindu-se, dacă trebuie să se grăbească din cauza proceselor biologice şi mentale, dacă bărbaţii nu-s stabili decât pe la cincizeci de ani, reiese că nu-i nimic de făcut, decât să aleagă altcineva, mai matur, în locul ei. Ajungem la modelul fecioarei de 16 ani, căreia îi alege familia un soţ matur şi aşezat?


  336. 336
    Nora:

    Plus că, animalic vorbind, ca mamă, aş vrea ca cei născuţi de mine să beneficieze de toată atenţia tatălui lor. Şi bag mâna în foc şi pentru celelalte. Ce teren prielnic pentru frustrări şi conflicte!


  337. 337
    +:

    Şi nu mă mai apuc să analizez afirmaţiile voastre în detaliu deoarece pleacă de la premise false. Şi mai ales denotă un crunt egoism al femeii. Chestie pe care eu o tot afirm şi demonstrez de când mă ştiu.


  338. 338
    Nastasia:

    În timp ce argumentele tale trag spuza pe turta masculului şi a speciei. Individul-femelă e nesemnificativ. Nu cred că e o perspectivă atrăgătoare pentru femei, orice ai spune.


  339. 339
    Nora:

    Nastasia, tu nu pricepi unde bate el. După el, eu pe la 26 de ani ar fi trebuit să iau unul de 50. Îl luam gata stabilizat! 😆 Iar la 40 erau văduvă şi cu copii, bineînţeles prea în vârstă (tot după el) ca să-mi găsesc pe unul de 50, de bun-simţ fiind să mă orientez spre unul de 70. 😆

    Băi, Cosa, eu îţi înţeleg şi accept obsesia ta personală! Jur, fiecare are piticii lui. Dar ce mă scoate din minţi e când vrei să „organizezi” lumea astfel încât idiosincraziile tale să capete legitimitate. Tu simte-te bine aşa cum eşti, dar nu mai lasă-ne dracu’ cu postulatele!


  340. 340
    +:

    Băi, purtăm discuţia pe mai multe planuri şi nu ne mai înţelegem.

    Terminăm cu poligamia că eu am demonstrat ce aveam de demonstrat.

    Iar despre bărbaţii bărbaţi şi femeile femei, continuăm la patriotismul Sevei că aici deja se încarcă greu.


  341. 341
    Raj lt.rez.:

    Dna Nasta: sa stiti ca daca va plac barbatii la 50 de ani, fermecatori, nalti, frumosi si cu oleaca de cheag, ei bine, tre sa stiti ca io de mult mi-am dat inima altei femei. Trebuie sa limpezim lucrurile pe aicea. I-am raspuns Dnei Nasta la 335, ca vaz ca are oarece ganduri…………… Dna Nora 336, animalic vorbind, imi place cum aratati, dar asa cum i-am raspuns Dnei Nasta, barbatii fatali si modesti is luati de alte femei. Eu va citesc de zile, dar am luat hotarea sa intervin doar cand am ceva de lamurit, ca acuma. Nu ca aldata as fi avut ceva de spus, dar orisicat…


  342. 342
    Nora:

    Bine că mi-ai spus, Raj! Că acum plănuiam să-ţi fac un copil! 😆


  343. 343
    Raj lt.rez.:

    Ma taie apele. Poate pin inseminare, Dna Nora…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *