Alba – Neagra, stimaţi telespectatori

 

Este un joc fascinant. N-am cum să vă fac să simţiţi asta doar descriindu-l. Trebuie să-l jucaţi. Ceea ce nu înseamnă încă nimic. Fascinant devine doar după ce vă arată cineva cum aţi pierdut în mod incredibil. Pentru că aţi pierde. Nici să nu vă gândiţi că aţi putea câştiga.

Cel care face jocurile este un mare meseriaş. Actor, mim, psiholog. Tupeu, aroganţă, bucurie. Numai un ţâgan poate să întrunească toate astea. Şi eu, biensur!

Ştoul este un disc negru de mărimea unui biscuite mai mare (cam şase centimetri în diametru) din cauciuc tare, ca de talpă de pantof.

Denumirea de şto vine de la mişto. Ca în face mişto de tine echivalent cu te ia la şto sau i-a promis, la şto, că-i aduce flori.

Cu trei ştouri, un ţâgan a făcut, în ´90 la sârbi, şaptesprezece mii de mărci într-o singură zi. Şi nu de la sârbi, ci de la rumânii care făceau bişniţă în piaţă la Pancevo.

Cum se face: unul dintre ştouri are lipit pe una dintre feţe un timbru, sau o hologramă, sau un abţibild. Ceva care să-l diferenţieze de celelalte două. Ţâganu stă cu o măsuţă în faţă, amestecă ştourile pe măsuţă în faţa ta şi te pune să ghiceşti care din cele trei e cel marcat. Dacă ghiceşti, iei banii. Suma pe care se joacă se stabileşte de comun acord pe loc şi pentru fiecare joc în parte. Dacă nu-ţi convine suma, nu joci, dacă nu-i convine lui, nu joci. Simplu.

Precizez încă de la început că totul e curat. Adică nu are ţâganu patru ştouri, iar în timp ce le amestecă îl scoate cumva pe cel marcat şi pune altul nemarcat astfel încât toate să fie nemarcate şi să nu ghiceşti niciodată. Nu, Totul e sigur, simplu şi pe faţă.

Nu e vorba nici de îndemânarea ţâganului în a amesteca ştourile după ce ţi le-a arătat. În definitiv, chiar dacă stai cu ochii închişi în timp ce le amestecă – deci să nu poţi urmări cu privirea ştoul marcat şi tot ai şanse de trei la unu – şanse mari, de altfel. Teoretic, că practic n-ai nicio şansă!

Vă prezint concret un joc. Apoi, vi-l deconspir.

Uite cum arată ştourile pe masă. Tu trebuie să ghiceşti care este cel marcat.

Dar înainte, hai să vedem cum ajung ele la locurile lor. Cum se amestecă ştourile. Nu stau să fac o pictură renascentistă (natura moartei cu ştouri). Încerc nişte schiţe. Sper să-mi iasă.

După ce îţi arată ştourile şi te lasă chiar să pui mâna pe ele, ţâganu le aşază unul peste altul cum sunt biscuiţii în pachet:

Ştoul marcat (în limbajul specific – marcatoarea) este sus – cel cu roşu.

Ţâganu îţi întoarce pachetul astfel încât să vezi că ştoul de jos nu e marcat, ştou pe care îl aruncă pe masă:

Apoi, mai întoarce o dată pachetul ca să vezi că nici următorul ştou nu e marcat, după care îl aruncă şi pe acesta pe masă:

Rămâne doar cu ştoul marcat, pe care n-are sens să-l mai arate că e evident şi pe care îl aruncă de asemenea pe masă:

Toate astea durează două sau trei secunde, cât ai zice asta n-are, asta n-are, asta este marcatoare. Ţâganu chiar aşa şi zice în timp ce le aruncă.
Face asta de vreo trei ori în speranţa că nu mai puteţi fi atât de atenţi (ca şi cum ar fi vreo mare greutate să vezi unde a pus marcatoarea!).
Astfel ajungem la poziţia următoare (eu am pus marcatoarea cu marca în sus ca să-i vedeţi poziţia, în realitate marca este dedesubt şi nu se vede):

Bun, acum hai să desenăm şi ţâganu, cu tine şi cu ceilalţi eventuali jucători şi gură cască:

De aici începem. Poziţia ştoului marcat este bine ştiută de toţi. În definitiv ştourile au fost aruncate pe rând şi la vedere.

Acum ţâganu (notat cu Ţ) începe strigarea chemând la joc. Să zicem că se bagă jucătorul de lângă tine pe care l-am notat cu J. După ce acesta îşi anunţă intrarea, ţâganu, ia ştoul marcat – cel din dreapta şi-i schimbă poziţia cu cel din mijloc. Totul foarte rapid, dar vizibil pentru toţi. Toţi sunt atenţi şi văd acest lucru:

Mai departe ţâganu pare deranjat de spectatorul din spatele lui şi se întoarce către el:
Lasă-mi, frate, şi mie un pic de spaţiu aici, nu vezi că nu mai pot respira?!
(revoltat) Băi nu te lasă ăştia să mai câştigi un ban cinstind de la fraieri, mânca-ţi-aş!

Între timp, cât ţâganu n-a fost atent, jucătorul – şmecher de felul său (care, dacă ai fi jucat, ai fi putut fi tu), se apleacă, întoarce ştoul din mijloc şi se asigură că e cel marcat. Totul în două secunde. Ţâganu ocupat fiind cu cel din spate nu ştie ce s-a întâmplat, dar tu şi ceilalţi aţi văzut. Şi anticipaţi ce se va întâmpla, ţâganu va pierde.

Bun, ţâganu revine cu faţa la masă şi continuă. Jucătorul anunţă miza – 100 de lei şi pune banii pe masă (că aşa se face). Ţâganu nu acceptă Nu merge, frate, la mine, ce fac, stau toată ziua degeaba pe aici?! Două sute, asta ca să fiu omenos.

Jucătorul, ia banii de pe masă şi începe să se caute prin buzunare după cealaltă sută. Între timp, ţâganu profită de neatenţia jucătorului şi schimbă poziţia ştoului marcator punând-o în locul celei din stânga:

Jucătorul nu vede – ţâganu face asta în mai puţin de o secundă, dar tu şi ceilalţi care aţi fost atenţi aţi văzut.

Bun, jucătorul pune banii pe masă şi arată ştoul marcat – pe cel din mijloc, pe cel pe care chiar el l-a verificat. Întoarce ştoul şi … . Stupoare! Cum e posibil aşa ceva?! Unde a greşit?! Nu e ştoul marcator! Incredibil!
Incredibil, incredibil, dar cu nebăgare de seamă şi iuţeală de mână totul se poate. Inclusiv să pierzi în mai puţin de treizeci de secunde două sute de lei. Veţi zice că e forţat că nu se poate aşa ceva. Ei, uite că se poate. Realitatea o demonstrează. V-am spus cât a făcut un ţâgan într-o zi!

Bun, tu ce faci după ce ai văzut toate astea?! Nimic. Nu-ţi vine să crezi că unu care părea şmecher a putut pierde atât de uşor.

Ţâganu ia ştoul întors de jucător şi-l dă deoparte lăsând neatinse celelalte două ştouri:

Hai, fraierilor că vă fac din nou, care încearcă din astea două?!

Bun, tu, care de la bun început ai cam ezitat, n-ai prea vrut să te bagi, acum, când ai văzut totul, când ştii bine unde este ştoul marcator, ştii şi cum ar putea să te prostească ţâganu (totul e să nu-ţi iei ochii de pe masă) nu mai ai nicio reţinere. Ţi-ai pune şi casa pentru că eşti sigur că vei câştiga. Şi aşa şi este, în definitiv, ai ştiut de la bun început unde este marcatoarea, ţi-a confirmat precedentul jucător care a şi verificat-o, ţi-a confirmat şi ţâganul când i-a schimbat-o ăluia.
Te bagi, anunţi două sute de lei, scoţi banii şi-i pui pe masă.

Nu merge, vere, două sute, sunt numai două ştouri, ai şanse mari, cinci sute!

Ha – îţi zici tu, tipic! Vrea să te cauţi de diferenţa de bani, iar el să schimbe ştourile. Aşa că eşti atent. Bagi mâna după ceilalţi bani, dar cu ochii numai la masă. Scoţi banii, îi pui pe masă, arăţi ştoul marcator – cel din stânga, evident. Îl întorci şi ţi se face negru-n faţa ochilor! Nu e ăla!

Nu, nu, nu, nu, nu se poate. Ţâganu a înlocuit ştoul marcat cu unu nemarcat din buzunar. Întorci încă o dată ştoul retras ca să te convingi că nu l-a înlocuit cu ăla, nu, nu l-a înlocuit. Îl întorci şi pe cel din dreapta şi da, ăla este marcat. Dar cum?! Cum e posibil aşa ceva?!

Cum, necum, ai pierdut cinci sute de lei – bine că nu ţi-a cerut mai mult, că i-ai fi pus!

……

Acum încă o dată de la capăt, dar cu încetinitoru:

Aruncă ştoul cel mai de jos:

Apoi, vă arată din nou ştoul următor, dar nu pe acesta îl aruncă jos ci pe cel de deasupra, pe cel marcat. E simplu de executat. După trei minute de exersare fiecare din voi va putea face la fel:

După care aruncă şi ultimul ştou (nemarcat, dar despre care toţi cred că e marcat):

Poziţia finală fiind următoarea:

După ce primul jucător îşi anunţă participarea, după cum ştim, ţâganu schimbă între ele poziţiile ştourilor din dreapta şi mijloc:

Bun, dar asta nu e totul. A făcut această şmecherie, te poate păcăli (eşti păcălit deja deoarece tu crezi că ştoul marcator e în mijloc) dar nu eşti convins să joci. Eziţi. Iar dacă totuşi ai juca, ai juca pe sume mici. Aşa că trebuie să te atragă.
Gură cască notat cu S, intervine şi se tot împinge în ţâgan. Ţâganul se întoarce spre el şi ştiţi ce-i zice. V-aţi dat seama că ăla (S) este, de fapt, omul ţâganului. În limbajul lor, el se numeşte martor.

Ca totul să-ţi fie şi mai dezastruos, jucătorul iniţial e şi el tot martor – după cum v-aţi prins deja. Se preface că verifică ştoul din mijloc (despre care tu crezi că-i marcator) şi-ţi confirmă că chiar aşa este pariind pe el. Bineînţeles că nu e.

Mai departe, când martorul jucător nu-i atent – chipurile se caută de a doua sută de lei pe care, ţâganul schimbă iarăşi ştourile ca tu să vezi şi să fii sigur că martorul jucător va pierde şi să ştii şi de ce.

După care, totul e simplu. Intri în joc – ar fi absurd să nu intri nici în condiţiile în care totul ţi-e foarte sigur, ba mai mult, şi demonstrat.

Şi gata, ai pierdut.

În realitate lucrurile sunt mai complicate şi cu atât mai fascinante. Martorii joacă şi câştigă la mişto de multe ori. Uneori pierd. Totul ca tu să crezi că e real. Uneori se bat între ei, dar astfel încât tu să-i dai dreptate ţâganului.

Acum, stimaţi telespectatori, ia să-mi spuneţi voi mie, care dintre personajele prezentate este Băsescu! Dar Ponta, dar Macovei, dar Crin, dar noi, ăştia ceilalţi?!

434 comentarii la “Alba – Neagra, stimaţi telespectatori


  1. 1

    Gata! Băi, ce mult durează editarea şi ce naşpa sunt încadrate pozele în chenar!


  2. 2
    Nora:

    Ia! E cu poze!


  3. 3
    Nora:

    Alege una dintre ele şi pune-o imagine reprezentativă. Ai câmp în dreapta. Că arată ciudat la Ultimele buline fără poză.


  4. 4
    Nora:

    Cosa, tot nu pricep de ce au aşa multe victime. Adică, toţi ăia care joacă o fac doar o dată? Sau chiar sunt indivizi care încearcă şi tot încearcă sperând că pot câştiga?


  5. 5
    Cosa Nostra:

    Băi, am setat imaginea, dar nu văd de unde să salvez. Pune-o tu pe asta:

    http://www.desc.ro/picture_library/AlbaNeagra/AlbaNeagra7.jpg


  6. 6
    Cosa Nostra:

    Unii joacă până pierd totul. Eu n-am putut să descriu aici infinitatea de variante şi metode de prostire. De cele mei multe ori, celor care pierd li se lasă impresia că ştiu unde au greşit, aşa că mai încearcă.

    Şi da, atunci se juca într-o veselie. Mai ales că ţiganii îi mai şi lăsau pe câte unii să câştige.


  7. 7
    Nora:

    Mda, nu ştiu, genul ăsta de joc nu-l voi pricepe niciodată. Mă rog, nu jocul în sine, ci tentaţia pentru el.
    Dacă tot joacă, de ce nu joacă poker?


  8. 8
    Nora:

    Auzi, dar barbut cum e? Tot vrăjeală de-asta?


  9. 9
    Nora:

    Oricum, ai explicat foarte bine. Până şi eu am priceput. 😆
    Iar desenele sunt foarte utile. 😀


  10. 10
    Edle:

    Am vazut si eu odata si mi s-a facut frica. Era un batranel care venea din Italia si l-a pus naiba sa intre in jocul astora. L-au lasat fara 100 de euro in cateva minute. Apoi mosul a comentat ceva si au aparut ca de nicaieri cateva gorile. Brrr.

    Am vazut astazi cum se falsifica Rolexurile originale, cu zirconiu (in loc de diamante). Asta da arta. 😀


  11. 11

    Pokerul pe care-l ştii tu e o glumă. E pentru cei care ar juca mai bine şah. Pokerul nostru – cel cu cinci cărţi e, în schimb, o fascinaţie. Şi numai fraierii îl joacă la soartă. Şmecherii îl joacă trei la unu. Adică trei sunt vorbiţi să-l facă pe al patrulea.

    Barbutul e mai greu de şmecherit. Se joacă tot la soartă, dar cu ştiinţă. Nu nici pokerul şi nici barbutul nu se aseamănă deloc cu alba – neagra.


  12. 12
    Nora:

    Eu asta nu pricep. Cum de intră. Că, până şi eu, fără să ştiu măcar cum se joacă, am auzit şi răsauzit că n-ai cum câştiga la aşa ceva şi că trebuie să fii tâmpit să te bagi.


  13. 13
    Nora:

    Cosa, eu nu am jucat decât de amuzament, între prieteni, şi sume modeste, fireşte. De vreo câteva ori pe net. Dar mai urmăresc partide de poker şi am ceva cunoscuţi care-l practică şi la un alt nivel. Să zicem că aud frecvent discuţii legate de asta. Dar nu, nu golăneli. Ci mai mult turnee online -- clasicul Poker Stars (şi live, dar mai rar). Nu joacă din ăla cu 5 cărţi, joacă din cel cu 2. Şi da, e ştiinţă, soartă e în procent mic. Când e, se cheamă „bad beat”. 😛 Asta e şi mişto la el. Ai dreptate şi când îi asemeni cu şahiştii! Aşa sunt!


  14. 14
    Danny:

    Toata smecheria este atunci cand tiganul arata multimii stoul nr. 2 (pe cel din mijloc), dar nu-l arunca pe acesta, ci pe al treilea. Daca nu cunosti smecheria, poti sa fii atent, rar ti se intampla sa vezi. Daca ai vazut bine de prima data, poti urma firul invartelilor tiganului cu usurinta, bineinteles, daca esti atent, iar cand scoti banii din buzunar, sa ai ochii tot atintiti la stoul marcator.

    Basescu = Tiganul

    Martorul S = Ponta

    Jucatorul I = Crin

    Casca-gura si cei de pe margine = restul populatiei.

    Macovei = nu mai conteaza.


  15. 15
    Seva Tudose:

    Am citit de 2 ori,tot nu pricep,stupid joc !


  16. 16
    Seva Tudose:

    Sandu joacă șah pe computer la minute/timp,eu joc table pe computer și bat și computerul la table,ne mai trimitem reciproc și câteva înjurături !

    Când socializăm știu f. multe trucuri cu cărți. Știu una că pot ghici cărțile alese de 20 de persoane ! Âi pun să scrie pe hârtie,nu să îmi spună că nu este adevărat ! Nu accept contrazicere,totul este matematic !

    o știu de la cumnatul meu Cadîr de la Constanța care a fost vaporean ! Știa o mulțime de trucuri…


  17. 17
    Seva Tudose:

    *îi pun să scrie…


  18. 18
    Edle:

    E pasiunea asta pentru jocurile de noroc combinata cu multa… sa-i zicem naivitate. De obicei intra dupa ce vad ca unul a castigat deja (care, de fapt, e omul astora), astia mizeaza pe sume foarte mari, lor nu le vine sa creada ca au pierdut, in loc sa realizeze ca au luat teapa, se incapataneaza sa-si recupereze banii si, uite-asa, raman fara nimic. Fac galagie, mai iau si bataie, ca ei sunt intotdeauna in gasca.

    Prosteala la drumul mare. Iti trebuie dexteritate si mult tupeu, si au din amandoua, din belsug. Mie mi-e o mare greata de ei.


  19. 19
    Nora:

    Mie-mi place că am aflat ce e ăla un „şto”. 😀


  20. 20
    Nora:

    Seva, înjuri calculatorul? 😆


  21. 21

  22. 22
    Danny:

    Dana, alba-neagra nu este un joc de noroc. Acesta este un joc de fraierit oamenii naivi. Joc de noroc sunt 6/49, 5/40, NOROC si altele. Care-i diferenta?

    Pai, la jocul NOROC, de exemplu, bilele acelea sunt invartite intr-un malaxor si va iesi din el, la intamplare, o bila care reprezinta o cifra. Acesta e norocul, pe cand la taganul lui Cosa, stourile sunt amestecate si ras-amestecate cu intentia vadita de a te insela, chiar atunci si cand iti pierzi atentia, uitandu-te dupa banii din buzunar. Ai priceput diferenta? Totul in viata este o diferenta! Altfel, am fi toti egali.


  23. 23
    Danny:

    jocuri de noroc sunt…………..nu mi-am beut cafeaua.


  24. 24
    Edle:

    Iti plac, Nora? 🙂


  25. 25
    Edle:

    Danny, eu stiu ce e alba-neagra.

    Oamenii aia nu stiu, care chiar cred ca pot castiga ceva. 🙄


  26. 26
    Nora:

    Daaaaaaaaa! De unde sunt?


  27. 27
    Edle:

    Si mie, foarte mult. De-abia a aparut colectia. Tot Valentino. 😀 Nu, nu sunt opsedata, in caz ca te intrebi, am pagina lor pe Facebook si imi apar mereu noutatile. 🙂


  28. 28
    Danny:

    Oi fi stiind tu , dar uite ca Nora nu stie.

    Mai, eu nu inteleg de ce scrieti mereu OPSEDAT? Se scrie OBSEDAT. Nu va mai prostiti in halul asta, mai.


  29. 29
    Edle:

    Chiar, Danny, asa se scrie? 😆


  30. 30
    Nastasia:

    De ce să nu ne prostim? Cui şi ce daune producem cu prosteala?


  31. 31
    Nora:

    Of, Danny! Profesorul fără chemare şi fără elevi.


  32. 32

    Exceptând jocurile sportive, nu mă pasionează nici un joc fără miză. Iar miza trebuie să fie astfel încât dacă pierd să fie cât un mic dezastru, iar dacă câştig să se cunoască.
    Dintre jocurile cu miză nu mă pasionează cele în care, dacă toţi adversarii cunosc bine jocul, rămâne să aşteptăm soarta. Adică oricât de şmecher aş fi eu, tot soarta decide.

    De exemplu, Bridge-ul, pare un joc de ştiinţă. Ei, uite că nu e. Adică dacă toţi adversarii ştiu jocul şi nu fac greşeli, atunci decalajul provine din soartă. Ca să se elimine influenţa sorţii, noi jucam astfel: Să zicem că eram 12 perechi (ştiţi că Bridge-ul se joacă în perechi). Se făceau 6 mese cu şase pachete de cărţi, cu cărţile împărţite deja. Perechile se rânduiau la fiecare masă, astfel încât în final, toate perechile jucau aceleaşi cărţi. Deci nu se mai putea spune că unei perechi i-au venit cărţi mai bune.

    La Pokerul american sunt metode şi procedee bine cunoscute. Dacă le ştiu toţi participanţii – şi dacă le respectă, atunci diferenţa o face tot soarta. Se poate ca un jucător să nu mai respecte metodele şi să mizeze foarte mult la o inspiraţie. El poate să câştige foarte mult, dar poate, cu probabilitate mare, să piardă foarte mult. Asta înseamnă, de fapt, jocul, adrenalina. Eu aşa aş juca. Dar din ce am urmărit eu, nu face nimeni asta. Toţi joacă ca cu tabelele în faţă, fără greşeli, astfel încât soarta e cea care decide. Cam searbăd, zic eu.

    Aşa, încă ceva: şahul nu este joc pentru cei inteligenţi. Nu-i mai apreciaţi atâta, nu mai puneţi şahul pe un piedestal pe care nu-l merită.


  33. 33
    Nora:

    Nu ştiu bridge. Iar la poker contează multe. Să ştii cât şi ce să ceri şi când. Dincolo de cărţile pe care le ai pe masă şi de calcule de probabilităţi. Să-ţi valorifici poziţia (iar aici mă refer strict la cum eşti poziţionat, după sau înainte de big blind, buton etc) cât poţi de bine. Să ştii şi când să te arunci după cum joacă ceilalţi. În fine, mie chiar îmi place şi să urmăresc doar. Dar nu, nu sunt bună.
    Nu joacă toţi aşa, cu tabele, cum zici tu. Da, sunt şi „roboţi” care nu intră decât cu cărţi bune, dar nu sunt toţi aşa.


  34. 34
    Danny:

    Anastasia, „de ce sa nu ne prostim”? Uite, de ce: Se spune ca prostia daca nu va fi oprita la timp, va deveni dogma pentru destepti. Acum ati priceput?


  35. 35
    Danny:

    Nora, nu mai vorbi prostii. Eu am chemare. Si nu te mai rahata si tu pe tine.


  36. 36
    Nora:

    Danny, vorbeşte frumos. Sau scuteşte-mă. Ce spui tu nu devine automat adevăr. Vezi că te cam umfli în pene. Eu zic să stai în banca ta.


  37. 37
    Nastasia:

    Şi cine s-o oprească, Danny dragă? Pe prostie, zic.


  38. 38
    Danny:

    Mai, Cosa, ce dracu’ vorbesti prostii in halul asta? „Dintre jocurile cu miză nu mă pasionează cele în care, dacă toţi adversarii cunosc bine jocul, rămâne să aşteptăm soarta. Adică oricât de şmecher aş fi eu, tot soarta decide”. Aici iti fuge logica.

    Pai, nu asta e esenta jocului? Sa-l inveti cat se poate de bine pentru a-l cunoaste si pentru a castiga in fata celorlalti? Oricat de bine l-ai cunoaste, tot nu-l vei stapani in totalitate, apoi, da, peste tot in viata intervine soarta, norocul. Orice joc pe care-l joci vei ajunge sa-l cunosti dupa un timp in proportie de 99%, iar miza este castigul.

    De exemplu, mie imi place sa joc whist si rentz. Sunt jocuri foarte misto, unde se foloseste creierul in primul rand, apoi intervine si norocul , ca peste tot i nviata. Prefer jocurile cu mai putine sanse de noroc. Am jucat d eplacere, dar si pe bani. Momentan, joc la stanleybet si castig o data la 2 saptamani. Ma intereseaza ideea de a castiga cu orice pret, mai ales bani.


  39. 39
    Ana:

    Să fii tu al dracului, de discipol! 🙂 Scrii bine, chiar foarte bine. Da’ tot nu te fut, că m-am săturat de creiere erotice.

    Acum, să citim pe îndelete.


  40. 40
    Danny:

    Cine s-o opreasca? Uite, maimuta de Nora s-o opreasca, daca e in stare.


  41. 41
    Nastasia:

    „Ma intereseaza ideea de a castiga cu orice pret, mai ales bani”. Asta-i altceva, nu esenţa jocului.


  42. 42

    Pe toate alea de care zici tu, eu le numesc metode şi procedee (nu reguli – că la jocuri regulile înseamnă altceva). Adică să ştii când să faci ceva nu ţine de o ştiinţă a ta intrinsecă – de inteligenţa nativă ci de nişte factori externi (distribuţia cărţilor, decartările celorlalţi et c.) care sunt situaţii cuantificabile şi se pot învăţa pe de rost din cărţi sau experienţă (evident că fiind joc de noroc, toate astea se aplică statistic, probabilistic – de unde şi puţina adrenalină care te face pe tine, de exemplu, să zici că e mişto de urmărit sau de jucat. Eu m-aş plictisi la el).

    Ca să fiu mai scurt: Mie îmi plac jocurile cu reguli puţine şi stări (situaţii) posibile în număr infinit. Jocurile care te pun în situaţii neprevăzute şi pe care trebuie să le rezolvi fără a putea fi ajutat de o practică precedentă. Adică fără să poţi să spui în cazurile astea, cel mai bine e să se facă asta . Aceste jocuri stabilesc ierarhii între jucători pe baza inteligenţei şi nu a bazei de date pe care sunt capabili s-o memoreze.

    De exemplu jocul de table este un astfel de joc. Opţiunile pe care le ai la un moment dat sunt în număr foarte mare şi depind de ce zar îţi va veni şi de cum va răspunde adversarul. Ambele neputând fi prevăzute.
    La fel şi Pokerul românesc. Are mult arbitrariu speculabil – contează sclipirea inteligenţei şi nu capacitatea de memorare.


  43. 43
    Danny:

    Esenta jocului este de a juca din placere si a castiga. De ce nu bani?


  44. 44
    Nora:

    Danny, eşti cam turbat. Ce ai păţit? Nu iese platforma?
    Maimuţa de Nora e suficient de deşteaptă încât să-şi dea seama că vorbeşti parascovenii. Că e o tâmpenie să spui „eu vreau să opresc prostia”. E ca şi cum ai spune că vrei să opreşti gândurile cuiva. Sau vântul sau ploaia. Ba mai mare. Şi e suficient de deşteaptă ca să-şi dea seama şi că abuzezi ca un nesimţit.


  45. 45
    Danny:

    Ana, daca tot nu vrei sa-l futi tu pe Cosa, mi-l poti da mie, sa ti-l fut eu? ha,ha,ha…………………


  46. 46
    Nora:

    Aşa o fi, Cosa, dar sunt atâţia factori şi atâtea variabile, încât eu nu-l găsesc plictisitor.


  47. 47
    Cosa Nostra:

    Ăştia mai bine pozau pantoful fără picior.


  48. 48
    Danny:

    Nora, ce ai mai? Nu ti-ai baut cafeaua? Eu glumesc, draga, stai linsitita. Platforma iese.

    Nora, eu glumesc, nu te supara.


  49. 49
    Cosa Nostra:

    Nora, atunci te uiţi sau joci. E plăcerea ta. Astea sunt chestii subiective.


  50. 50
    Danny:

    Mai, papagalule-smecher de Cosa, vezi ca ti-am dat raspunsul la 14. Ti-am spus si cine este Basescu si toti ceilalti si cum sta treaba cu logica. Cata mura in gura vrei? Maimutoiule!


  51. 51
    Danny:

    Dana, pe unde imi umbli, draga? Hai vino incoa’.


  52. 52
    Nora:

    Danny, în sistemul meu, „nu te mai rahata si tu pe tine.” nu mă face să râd. De fapt, mai bine te abţii de la orice fel de glumă cu mine. E clar că vorbim limbi diferite, iar tu te-ntinzi mai mult decât te ţine plăpumica.


  53. 53
    Edle:

    N-am plecat nicaieri.


  54. 54
    Cosa Nostra:

    Mă rog, ce mă oftică pe mine (că eu ard continuu, sunt ofticabil, înveselibil, întristabil, îndrăgostibil nu cred că mai sunt) este că toţi cei care se dau jucători de Poker american, se dau şi mai şmecheri. Adică, vezi Doamne, ce supra-inteligenţe sunt ei. În realitate, dacă-i pui în faţa unuia cu care trebuie să facă ceva, iar ăla vrea doar să-i facă, o ia în mână crunt.
    Ştiu exemple cu miile.


  55. 55
    Danny:

    Da, Nora, te inteleg, nu-mi ies nici mie toate glumele, ce vrei acum? Te cunosc destul de bine, unoeri imi place sa te mai necajesc, faci tare caraghios la nervi, ma distrezi, cred ca si pe altii.

    Hai, nu te supara, soro! Stii jocul ala din tineretele noastre, dar era cu „frate”.

    Taci din gura ca nu vorbim limbi diferite tot timpul.


  56. 56
    Nora:

    Păi, mi se pare stupid să-i pui să joace alt tip de poker, ei aia ştiu, aia fac.
    Mai e şi ăla, cu mai multe cărţi, Oklahoma. Sau 5 sau 7 card stud. În general, jucătorii se specializează, nu joacă serios decât un singur tip de poker.
    Dar cam ăsta e trendul. În cazinouri, nu prea se mai joacă ăla clasic, cu 5 cărţi. Turneele pe bani mulţi sunt iar aşa, Texas Holdem.


  57. 57
    Cosa Nostra:

    Ana, tu ce, haia mea, faci, arunci o vorbă şi fugi?!


  58. 58
    Danny:

    Dana, ma bucur ca esti aici. Ce mai faci tu?

    Cosa asta e obsedat dupa cuvantul SMECHER. Astuia daca ii iei smecheria, moare. E ca o jucarie pentru el.


  59. 59
    Nora:

    Danny, dacă te iau la înjurături, pun pariu că nu mă vei mai găsi aşa „caraghioasă”. Eu cred că mai sănătos ar fi să nu mă provoci.


  60. 60
    Danny:

    Ana cauta sa te futa si nu stie de unde sa inceapa.

    Vrea sa priceapa jocul, dar nu intelege ca asta nu e joc. Fratilor, asta e ALBA-NEAGRA! N-ati auzit de asa ceva pana acum? Bucurestenilor, amintiti-va de STR. LIPSCANI, anii ’90, alba-neagra, blugi, adidasi Torsion si tricouri Lacoste, ha,ha,ha………….


  61. 61
    Edle:

    Nu cine stie ce, Danny.


  62. 62
    Cosa Nostra:

    Ce mă mai oftică pe mine e lipsa de entuziasm a unora. Băi, sunt unii pe care nu-i poţi scoate din monotonia lor, orice le-ai face.

    Am un văr care stă toată ziua cu ţâgarea-n gură şi meditează la nemurirea sufletului.

    -- Băi, am găsi la Vâja un loc de baie extraordinar. Apa are 100 de metri adâncime, e numai din izvoare, e limpede de vezi şi la 10 metri, e o stâncă mişto de unde putem sări, nu e nimeni pe o rază de 50 de kilometri, ne-a promis nevasta lu’ Nebunu c-o aduce şi pe vară-sa;
    -- A, nu vin bă, că am treabă, dacă era în altă zi poate!

    -- Auzi, bă, te bagi într-o combinaţie?! Am un ungur căruia-i trebuie nişte … şi am de unde să-i fac rost. Investim ceva da’ ne luăm de zece ori. Am şmenu şi la vamă nu-i nicio problemă. Ne mai trebuie un om şi ziceam să te luăm pe tine. Trei zile durează drumul şi treaba, mai stăm două zile acolo că am nişte bagaboante în total o săptămână. Hai, te bagi?
    -- Nu, bă, că –am gândit să mă duc un pic pe la Mare, nici nu prea am chef …;

    -- Băi, să vezi ce reţetă am descoperit, frate! Ne adunăm să gătim. Vine şi văru-tu cu două bagaboante. Fii atent: se face pe jar, rămâne o crustă de mişto, se pune un sos de ficat …
    -- Ce, bă, numai la mâncare te gândeşti, unde să vin eu să gătim, am treabă, trebuie să mă-ntâlnesc şi cu unu, n-am cum!

    Deci, stimaţi telespectatori, l-am făcut avocat că altceva n-aveam se să fac cu el. De de-ai ca el mă feresc pe cât pot, da nu ştiu cum, pula mea, se face că dau numai peste ei!


  63. 63

  64. 64
    Ana:

    Cosa,

    Fusei într-o-ntâlnire. Iartă-mă.


  65. 65
    Ana:

    Danny,

    Dacă-mi permiţi, îmi pot explica singură intervenţiile, deşi pentru majoritatea nu este necesar s-o fac. Pe de altă parte, eu practic un tip de limbaj frust numai cu anumiţi oameni, nu cu toţi, tocmai fiindcă foarte puţini oameni sunt capabili să nu sară calul. Capisci?


  66. 66
    Danny:

    De ce mai, Nora, sa ma iei tu la inujuraturi? E posibil asa ceva? Asa dai tu dovada de buna crestere si spirit civic?


  67. 67
    Danny:

    Ana, glumesc, draga. Doar ma cunosti.


  68. 68
    Ana:

    Cosa,

    Citii textu’, pricepui oarecum şi jocu’, admirai ţâganu’ şi ajutoarele lui, compătimii cu fraierii, da’ tre’ să-ţi spui că pe mine on topic nu poţi miza fiindcă eu n-am niciun fel de tragere de inimă pentru astfel de jocuri, la fel cum nu am nici pentru jocurile de cărţi.

    Adică nu mă duce capu’, frate, asta era, pe scurt.


  69. 69
    Nora:

    Danny, lasă-mă.


  70. 70
    Danny:

    Te duce capul, Ana, dar nu-ti este pe plac „jocul”, nu ai inclinatie spre astfel de jocuri, nu esti „smechera” precum Cosa, nu te atrage un astfel de „joc”.

    De fapt, n-ar avea ce anume sa te traga altceva decat a avea placerea de a insela niste fraieri. Pe cand, Cosa, daca ii iei apelativul de smecher, isi da cu tesla in ramasitele organice care i-au mai ramas.


  71. 71
    Danny:

    ……………sa te atraga la un astfel de joc, decat……….


  72. 72
    Ana:

    Nu aşa. Rămăşiţele de reminiscenţe organice care i-au mai rămas.

    În sfârşit, avem în spam şi Diazepam. Aşa băieţi, de-acum ne-mprietenim. 🙂


  73. 73
    Nastasia:

    Of.


  74. 74
    Edle:

    Nu e nimic de admirat, Ana. Dimpotriva, daca vezi o scena de asta live ti se intoarce stomacul pe dos. Sau, in fine, senzatia asta am avut-o eu.


  75. 75
    Ana:

    Dana,

    Admiraţie, admiraţie, nu în sensul clasic, sis. 🙂


  76. 76
    Nora:

    Ba eu m-aş duce să văd. 😀 Dar să nu fie victime bătrânei şi oameni de soiul ăsta. Să fie numai golani. 😀 Cred că e distractiv, un spectacol viu.


  77. 77
    Edle:

    Nora, golanii stiu ce e aia alba-neagra. Aia nu se baga, normal. Pacalitii sunt fraieri din astia care nu stiu pe ce lume se afla si care mai apoi isi plang in pumni.


  78. 78
    Edle:

    Si sa vezi ce distractiv e cand mai scot si niste cutite la sfarsit. Adrenalina dracu’!


  79. 79
    Nora:

    Uf, nişte păcăliţi mai puţin simpatici. Uite, aşa ca Danny. 😆


  80. 80
    Edle:

    Ana, nu pricepui, soro, despre ce fel de admiratie e vorba.


  81. 81
    Nora:

    Nu, nu, fără cuţite. Să treacă prin detectoare de metale înainte. 😆


  82. 82
    Ana:

    E vorba despre felul în care unii oameni îi fraieresc pe alţii, fără ca ăştia să bănuiască oarece.

    Citeşte invers, dacă vrei. De vreme ce zisei că eu compătimesc cu fraierii, nu mai simţii nevoia să pun ghilimele la admiraţia pentru ţâgan şi ajutoarele lui.

    Pe de altă parte, ce draci cauţi să caşti gura şi să mai şi participi la astfel de demonstraţii? Dacă oamenii s-ar putea îmbogăţi din asta, apăi ar juca toţi. Cum de nu le e clar că e o păcăleală sigură?


  83. 83
    Edle:

    😆 Da, da, mergem cu detectoru’ dupa noi. Si apoi le batem obrazul. Sa vezi cum se rusineaza si arunca cutitele!


  84. 84
    Edle:

    E ca o magie, Ana, nu stiu. Nu am nici eu deloc atractia asta pentru jocurile de noroc, asa ca nu inteleg chiar bine fenomenul. Dar si astia au o putere de convingere si un teatru pe ei de te crucesti. Pur si simplu te fac sa joci dracu’. Nu inteleg cum.

    Eu am urmarit „spectacolul” din autocar, veneam din Italia si am facut un mic popas. Imediat l-au acostat pe batranelul ala, saracul. Probabil ca s-a si pierdut, inconjurat de vlajganii aia din toate partile.


  85. 85
    Costelus:

    Sa ma scuzati, dar eu nu vad diferenta dintre alba-neagra si contractele abuzive ale bancilor. Sau marile inselatorii pe care le face statul. Practic acum, cind s-a renuntat la convertibilitatea in aur, habar nu ai cit valoreaza banii tai: iti spune statul. Azi pot valora atit, miine atit.


  86. 86
    Costelus:

    Edle, tot asa pentru unii vederea cuvintului „reduceri! Lichidare de stoc” e irezistibila. Fraierii joaca la alba-neagra deoarece sint convinsi ca e vorba de un cistig usor. Alti fraieri cumpara aiurea din magazine produse de care nu au nevoie, convinsi ca au facut o mare afacere.


  87. 87
    Nora:

    Nu, măi! Eu nu cumpăr ca să fac afaceri. Nu-mi spun niciodată „vai, ce afacere am făcut că mi-am cumpărat chiloţii ăştia!” (pe care nu, nu-i returnez nici dacă mi se rup singuri în pungă). Cumpăr când îmi place ceva. A plăcea, plăcere, bucurie. Ştii tu, nimicurile alea care ne mai înfrumuseţează viaţa. Ce fraieră sunt!


  88. 88
    Costelus:

    chilotii iti infrumuseteaza viata? 😀


  89. 89
    Edle:

    Costelus, mai aiurea e cand le cumpara la pretul intreg, ca mine. Ca mi-am luat o bluza de matase in februarie, in loc sa astept naibii sa vina caldura si s-o iau la jumatate de pret. Da’, ce-i drept, mi-a placut! 🙄


  90. 90
    Nora:

    La alba neagra nu m-aş băga pentru că ştiu că n-am nicio şansă din start.
    Dar magia jocurilor de tip poker, o, da, o înţeleg. Să simţi vuietul adrenalinei în tine, o, da. Să pândeşti, să aştepţi, să valorifici, să ghiceşti ce fac alţii, o, da. E joc, e putere, e teatru, e mişto!


  91. 91
    Edle:

    Pai, de ce nu, Costelus? Doar nu crezi ca arata ca ai tai. 😀


  92. 92
    Costelus:

    Da, chilotii cred ca infrumuseteaza viata, daca-s trasi jos de altcineva. 😀


  93. 93
    Nora:

    Costeluş, da, mă, mă simt mai bine cu o pereche de chiloţi mişto pe mine. Tu nu pricepi asta, pentru că pe tine te ghidează un singur principiu: utilul. Pe mine, mă interesează şi frumosul. Dacă aş ţine cont doar de ce-i util, practic, aş muri dracu’ de plictiseală.
    Edle, nici eu nu prea aştept. Când mi se pune pata…


  94. 94
    Costelus:

    pokerul e misto, ca e un joc onest. Alba-neagra nu e.


  95. 95
    Nora:

    Nu. Tot nu pricepi. Şi dacă nu mi i-ar da nimeni jos, tot aş avea grijă să fie mişto. Că aşa cred eu: să mă uit la mine şi să mă plac. Să-mi fie drag de mine. Că, dacă nu mă plac eu, cu siguranţă n-o vor face alţii. Aşa că am grijă să mă plac. Cât de cât.


  96. 96
    Costelus:

    chilotii ca modalitate de exprimare artistica …


  97. 97
    Edle:

    Nora, nu simt absolut nimic. 🙂 Dar imi imaginez ca e foarte misto „rush”-ul ala.


  98. 98
    Cosa Nostra:

    Nora, nu vrei să joci şi cu mine Poker, să simţi toate alea?! Să pândeşti să valorifici să ălea?!

    Nu de alta, da’ am nevoie repede de nişte bani!


  99. 99
    Nora:

    😆 Păi, crezi că am eu cât îţi trebuie ţie?

    Trebuie să mergem la un casino odată, Edle. 😀 Zusammen. (parcă aşa se scrie, nu?)


  100. 100
    Cosa Nostra:

    Pokerul joc onest?!!!!

    Acum înţeleg de ce venea tovaruşu meu Scheală cu grămezi de bani dimineaţa după câte o noapte de Poker: găsea muuuulţi Costeluşi care credeau că Pokerul e onest!


  101. 101
    Cosa Nostra:

    Nora, poate ai, dar şi dacă nu-i strâng pe toţi doar de la tine, tot e un început. Poate mai apar şi câţiva Costeluşi!


  102. 102
    Edle:

    Asa, asa. 🙂


  103. 103
    Costelus:

    Pokerul ala jucat in cazinouri, unde jucatorul isi atinge doar cartile proprii. A, si mai sint si camere video pe deasupra. A jucat Scheala prin cazinouri?


  104. 104
    Costelus:

    Daca n-ai bani, joci pe chiloti. 😀


  105. 105
    Cosa Nostra:

    La Poker-ul jucat în cazinouri ai şi mai puţine şanse. Da’ tu du-te şi joacă cu încredere!


  106. 106
    Costelus:

    Nu ma duc, ca nu stiu sa joc. Dar de ce nu merg Scheala sau alti mari maestri de astia in cazinouri, sa-si demonstreze talentul? Din cite stiu chiar se organizeaza turnee serioase de poker, campionate mondiale etc.


  107. 107
    Cosa Nostra:

    Pentru că cei ca Scheală şi Habitu (pe care l-au prins jucând barbut cu Piţurcă şi încă unii, pe timpul lu’ Ceauşescu, fază după care, ca să scape, Piţurcă a fost nevoit să se transfere la Viitorul Scorniceşti) aşa, să revin, pentru că ăştia sunt şmecheri. Şmecherii nu-şi pierd timpul ca să-şi demonstreze talentul. Talentul lor se manifestă prin făcut bani. La cazinou, nu faci bani. Aşa că ei caută fraieri şi-şi manifestă talentu cu ăia. Acum înţelegi şpilu?!


  108. 108
    Costelus:

    Normal, la cazino nu mai ai cum trisa. Acolo pokerul e un joc onest. Pe strada — e teapa pentru fraieri.


  109. 109
    Nora:

    Cosa, eu nu am jucat niciodată cu trişori sau cu vreun „scheală”. Noi aveam un grup de cunoscuţi. Se organizau seri de poker de două ori pe săptămână, o seară turneu, o alta cash, se plătea un dealer şi o sumă fixă pentru băuturi. Era mai mult de distracţie. Tu oi avea cine ştie ce sume în cap. Nu, eu n-am avut de-a face cu lumea aia. Cea mai rea chestie care se putea întâmpla era să facă doi collusion. Dar nu prea îi ardea nimănui de aşa ceva, a doua oară nu mai călca. (dar unii din ăia jucau şi serios, adică pe bani ca lumea. Dar prin alte părţi, nu acolo)
    La casino-uri sunt turnee mari. Şi nu, nu sunt ţepe, ştiu oameni care au câştigat pe acolo.


  110. 110
    Cosa Nostra:

    Bun, da’ eu n-am scris despre alba, neagra doar ca să avem o temă în plus. Uite de ce am scris:

    Ia să vedem, ce-aţi face voi dacă aţi avea o putere. I-aţi lăsa voi pe ţâgani să profeseze alba, neagra? Aţi lăsa vreun fraier să intre să joace?


  111. 111
    Edle:

    Pai, nu e clar? Mie mi-e mila de fraieri.


  112. 112
    Nora:

    Da. Dar nu pe stradă.


  113. 113
    Cosa Nostra:

    Dar unde, Nora?


  114. 114
    Nora:

    În casino-uri. 😀 Cu reguli şi toate la vedere. 😀


  115. 115

  116. 116
    Edle:

    Si cu detectoare, Nora.


  117. 117
    Cosa Nostra:

    Nora, eu n-am zis să inventăm un nou joc numit alba, neagra adaptat cazinourilor.

    Eu întrebam chiar de alba, neagra!


  118. 118
    Nora:

    Nu. Pe ăla de pe stradă nu l-aş lăsa.


  119. 119
    Nora:

    E prea contaminat de violenţă, întreţine un mediu propice agresiunilor, intimidărilor, deci, nu.


  120. 120
    Cosa Nostra:

    Buuun, uite ce bine ne înţelegem!

    Acum să trecem la Caritasul de la Cluj. Tot o alba, neagra, dar cu susţinerea televiziunii române prin reprezentantul ei Tatulici.

    Dacă tu ai fi fost guvernul, ai fi permis Caritasul de Cluj?


  121. 121
    Cosa Nostra:

    Buuun, fraiere!


  122. 122
    Nora:

    Păi, nu ştiu exact cum a funcţionat ăla, ce legislaţie în finanţe era atunci etc… Ca idee, cred că toate jocurile piramidale sunt o înşelăciune, deci, nu le-aş permite. Cum n-aş permite nici pariurile pe falimentul unei ţări.


  123. 123
    Nora:

    Cu cine vorbeşti la 121?


  124. 124
    Cosa Nostra:

    Cu mine la 121!

    Bun, nu era nicio legislaţie care să permită aşa ceva. Nu este nici acum, după apariţia fondurilor de investiţii. Deci se luau bani de la oameni şi li se promitea că în nu ştiu câte săptămâni li se dă de opt ori mai mult.

    Eu te întreb: ce făcea guvernul?! Procuratura, poliţia, unde erau?! De ce n-au intervenit de a doua zi, aşa cum au intervenit la mine?! Şi eu am vrut să fac. Am cumpărat chitanţiere, am angajat câţiva casieri, am dat duma în oraş, dar a doua zi au şi venit de la fisc să mă întrebe, care-i domeniul de activitate din statutul firmei mele conform căruia desfăşor o astfel de activitate?! (activitate pe care nici măcar n-o începusem).

    Deci, care-i treaba, ce deducem noi de aici?


  125. 125
    Nora:

    Deducem că ăia unseseră pe cine trebuia şi tu, nu.


  126. 126
    Ana:

    Seva,

    Uite, când vii, o să-l vezi pe Mircea Sântimbreanu în 1998. Făcui o scănătură. 🙂

    santimbreanu


  127. 127
    Ana:

    Dana und Nora,

    Luaţi bluza neagră, de macrame.

    macrame


  128. 128
    Ana:

    Şi avem şi poza de la nunta de acum 19 ani, c-o scanai şi pe-aia. 🙂 E-n buricu’ textului. Îi făcui placul lui Leo, că tot a vrut el poză, bleadi. 😉


  129. 129
    Costelus:

    Eu am spus ca nu vad diferenta dintre alba-neagra si contracte bancare abuzive, de exemplu.

    Uite, ma intreb acum. Stiu ca depoozitele populatiei pina la 100.000 euro sint garantate, si fondul ala e x. Dar mai stiu ca bancile au de recuperat credite in valoare de 10x. Pai despre ce garantare vorbim? Nu cumva e un joc piramidal??

    Nora, tu platesti acum contributie pentru pensie. Obligatoriu, nu te intreaba nimeni daca vrei sau nu. Esti convinsa ca banii care ti se opresc acum ii vei primi cind nu vei mai fi tinara? In fiecare an sistemul de pensii inregistreaza deficite enorme, e logic ca va pica la un moment dat. Si tot logic e ca acum e un sistem piramidal: cei care platesc acum nu vor beneficia niciodata de contributia lor.

    Alba-neagra e mai onesta, la vedere.


  130. 130
    Nora:

    Ce ţanţoşă eşti, Ana. 😀


  131. 131
    Nora:

    Nu prea disting în poză. Mânecile sunt de voal?


  132. 132
    Nastasia:

    Păi la Caritas primii care au luat au fost chiar mahării de care zici. Poliţai, procurori şi alţii ca ei, mai de sus. Au luat o dată, de două, de trei ori, şi sume mari. Pe când să ajungă amărâtul la rând, să-şi ia şi el de opt ori biata agoniseală, pula!


  133. 133
    Ana:

    Mânecile sunt de macrame, la rândul lor. Totul este din macrame. Fusta e din tafta. Ţanţoşă, da. Era ziua mea, iar fotograful a zis să stăm la poză, că noi vorbeam, ca fetele. Aia era camera noastră din cămin, da? Iar eu m-am învârtoşat toată la el şi mi-am sumeţit capu’. Ca să nu-i iasă poza. Da’ bluza se vede.


  134. 134
    Cosa Nostra:

    Hm, cam scurt, Nora, cam scurt!

    Nu, nu despre uns era vorba. N-aş fi avut pe cine să ung, deoarece nici potenţialii unşi nu aveau dreptul să facă un alt Caritas. Înţelegi?!
    Caritasul trebuia să fie doar unul, pentru a aduna cât mai mulţi bani într-un singur loc, pentru a putea fi luaţi mai simplu şi fără să fie prea mulţi implicaţi. În cazul Caritasului, doar Stoica – patronul, a fost implicat.

    Cum ar fi fost dacă banii erau colectaţi prin mai multe Caritasuri?! Ar fi trebuit să fie implicaţi mult mai mulţi „civili” care puteau, la un moment dat, să guiţe, să dea în primire.

    Realizezi?!


  135. 135
    Nora:

    Costeluş, ce draci vorbeşti acolo cu pensia? Sistemul va pica pentru că suntem prea puţini plătitori şi prea mulţi pensionari.

    Cosa, pricep, pricep.


  136. 136
    Cosa Nostra:

    Începuserăţi mişto cu chiloţii. De ce v-aţi oprit?


  137. 137
    Nora:

    Păi, venişi tu cu statul, alba-neagră, Caritasul. Şi oricum, nu prea mai era ceva de adăugat.


  138. 138
    Seva Tudose:

    Nora#20

    pe computer poți juca,șah,table : te duci pe un site îți arăți valabilitatea,dai clicș și după ce s-a uitat la câte puncte ești își dă/dai seama cu cine joci. Când joci „life” cu cineva dacă ești la table,poate să îți/îi ceri „dublă” dacă știe că pierde ,cedează jocul,dacă el/ea crede că va câștiga,acceptă dubla !

    Eu dau cu zarul și să zicem am dat dublă,atunci eu îl întreb dacă acceptă joc dublu ptr. puncte…șamd desigur bătaia se încinge și în timpul jocului poți avea schimb de cuvinte/converrsație cu el/ea…înjurături…era unul care îl chema: bau-bau și i-am scris „nu mi-e frică de bau-bau…așa să îl intimidez !

    Cosa#32

    să știi tu ca să fi șahist și să joci contra minute și secunde este dificil,soțul meu odată a spart un computer pe chestia asta 😉 Desigur dacă vrei să joci șah„moșește” adică să o lălăi o juma*de oră cu acelaș om la o partidă…poți juca și așa dar joci de agrement nu pe punctaje în computer ! Când joci la minute trebuie să îl bați din cel mult 6/7 mutări ! Să fie pe „piedestal” !

    Ana#126

    aș dori să îl văd pe Mircea S. era un om înalt cât un munte,distractiv,haios,bășcălios și a jucat într-un film…când a ieșit din colibă parcă a ieșit cu ea cu tot,a dărâmat-o…namila…era un film cu ceva haiduci !

    Nora,Edle,Ana,Junghiul,Cosa

    eu făcui poze la macrameurile mele(mileuri,gulerașe) dar aștept pe fiul meu să le insereze în computer,apoi eu pot să le pun aici. Dar să nu îmi cereți să vă lucrez că nu am timp nici să mor,darmite să mai lucrez…cu croșeta,îmi pare rău că nu am avut cui să îi transmit mai departe experiența mea 😉
    dar pot să vă pun la dispoziție,documentație…


  139. 139
    Cosa Nostra:

    Sevă, tu chiar vorbeşti serios, nu-mi faci şi mie nici măcar un mileuaş acolo?! Că-mi pusesem mari speranţe în tine!

    Nora, despre chiloţi, întotdeauna mai e ceva de adăugat!


  140. 140
    Nora:

    Seva, am priceput. Credeam că joci contra calculatorului. Tu joci, de fapt, cu alţi oameni.


  141. 141
    Nora:

    Seva, doar poze voiam să vedem, m-ai făcut curioasă. Aşa, mai are şi mama nişte chestii de la bunica. Soră-mii i-a dat partea ei. Pe ale mele mi le păstrează încă. 😆
    Şi da, te cred că-ţi pare rău. Poate una dintre nepoţele? 🙄


  142. 142
    Nora:

    Cosa, chiloţii erau metaforici. :mrgreen:


  143. 143
    Ana:

    Seva,

    Păi, în poza de-o pusei e Mircea Sântimbreanu cu mine, în 1998, vara. 🙂


  144. 144
    Cosa Nostra:

    Da, eu aşa aş vrea să fie chiloţii întotdeauna, metaforici!

    … Ce, pula mea, fac, măi, parcă-s tâmpit! Niciodată nu mi-a plăcut să văd o femeie goală pe de-a întregu! Lenjeria e cea care-o face pe femeie.

    Ana, ălea’s poze?! Tu vezi ceva în ele?!


  145. 145
    Nora:

    Mie nu-mi plac tanga. Na! Deci, să nu fie foarte „metaforici”. Cel mai bine e semi-metaforici.


  146. 146
    Cosa Nostra:

    Corect! Iar peste ei să fie o fustiţă, nu, nu o fustiţă, o cămăşuţă de noapte semitransparentă. Şi să nu fie tunsă scurt. În nici un caz!

    Şi de ce pe cei mai penibili de pe YouTube îi cheamă Justin?!


  147. 147
    Seva Tudose:

    Nora,

    mulți care joacă table ori șah,dau bir cu fugiții,dacă nu ai răbdare ca,computerul să te declare învingător,poți pierde tu,deci aștepți 1-3 minute,apoi dacă….nu sare nimeni „life” să joace cu tine să sfârșească de fapt jocul,atunci INTRĂ AUTOMAT COMPUTERUL

    De f.f.multe ori am bătut computerul la table,se joacă o serie de 5 jocuri consecutive și apoi ești întrebat/ă dacă continui la alegere cu„el-computer” ori aștepți pe cineva „life”să apară ! Deci cu computerul nu te poți înjura 😆

    Cosa,

    nu nu îți fac nici măcar un mileuț,că tu te-ai deplasat prin Ardeal să găsești o femeie ”mână de lucru ieftină” care să-ți facă mileuri ptr. italianul tău cu casa de modă ! Exploatatorule ! Lasă femeia să se tocmească cu munca ei !

    OK.fotos le pun săptămâna viitoare !


  148. 148
    Nora:

    😆

    Aşa, Seva, mama lui de exploatator! Huă, imperialistule!


  149. 149
    Seva Tudose:

    Ana#143

    în care poză e Mircea Sântimbreanu că eu nu văd nimic !


  150. 150

  151. 151
    Cosa Nostra:

    Eu în Ardeal?!

    Sevă, eşti atât de … pitorească!


  152. 152

  153. 153
    Seva Tudose:

    Cosa,

    poate că nu Ardeal,dar un oraș ce începe cu L….Lipova poate-i în Banat…Dumnezeu știe,dar ai spus că te-ai deplasat cu sora ta…voi găsi comentariul respectiv !

    Nora,

    eu când citii #126 nu avea poză,decât a doua foto.erau 3(bluza de macrame neagră,o blondă și desigur Ana !


  154. 154
    Ana:

    Seva,

    Bluza de macrame eu o port. 😉


  155. 155
    Cosa Nostra:

    Cam abrupt. Cam … cuantic. Dacă tot te uiţi la de astea, încearcă şi aici:


  156. 156
    Nora:

    Merci.
    Ce e abrupt la Asturias? Piesa sau interpretarea?


  157. 157
    Cosa Nostra:

    Piesa, că interpretarea cred că e corectă, adică conform piesei.


  158. 158
    Costelus:

    Pai si nu-i clar ca cei care platesc acuma contributie pentru pensii o fac de fraieri?

    Chiloţi (ş)tanga.


  159. 159
    Seva Tudose:

    Ana,hai că mă pierzi aici,în foto #127 tu ești cea cu părul scurt prima din dreapta,ce-a cu bluza de macrame(neagră) este o altă femeie,ori poate vrei să spui că ți-a dat ție bluza de macrame,îmi pare rău dar nu prea semeni acolo să fi tu Ana cea cu bluza neagră,eu nu cred ? Te rog pune-o mărită fotografia !


  160. 160
    Nora:

    Aşa mi se pare şi mie. Iar piesa, na, e clasică.


  161. 161
    Costelus:

    Fascinanta chestia cu cumparatul unor chiloti drept exprimare artistica! Eu ma exprim asa, artistic, cind nu-i mai pot coase pe aia vechi.


  162. 162
    Nora:

    Costeluş, aşa o fi, dar ce-ar fi de făcut? Să nu mai plătim? Şi pensionarii de acum ce să facă?


  163. 163
    Ana:

    Seva,

    Eu sunt, cu vreo 18 ani în urmă. 🙂


  164. 164
    Edle:

    Da, foarte frumoase. Si bluza, si tu, Ana. Am copiat poza in calculator si m-am holcobat la ea, ca nu intelegeam nic.

    Seva, eu nu vreau mileu, eu vreau rochie! 😆


  165. 165
    Nora:

    Tacidracu’! Nu pricepi nimic.
    Să vii tu cu chiloţii cusuţi să vezi ce-nfloreşte amoru’. O să fii moartea femeilor, nu alta. Se ştie, bărbatul ideal e ăla care-şi coase chiloţii.


  166. 166
    Nora:

    Ana, o pun mai mare, dar probabil va fi mai neclară.


  167. 167

  168. 168
    Ana:

    Nora, te rog, pune-o şi pe cea pe care am pus-o acum în galerie, aia are aceeaşi vârstă. 🙂

    ana


  169. 169
    Nora:

    Costeluş, îţi spun spre binele tău. Tu să nu mai spui altora ce ne spui nouă aici. Mai ales nu unei femei care-ţi place. Să nu-i spui că e ridicolă când se aranjează. Să nu-i spui că-ţi peticeşti chiloţii. Cască bine ochii şi fă-o să se simtă apreciată. Nu te hlizi şi nu minimaliza ce o face pe ea femeie. Sunt mii de lucruri care o fac să fie ce e. Şi da, chiloţii sunt unul dintre ele.


  170. 170
    Seva Tudose:

    Edle

    ești nebună cu rochie,au ce mă doare 😆


  171. 171
    Seva Tudose:

    Ana#168

    Ana,daaaaa,așa da,acum te-am recunoscut,sorry de confuzie !


  172. 172
    Ana:

    Asta este rochia Cehov. I-am detaşat şi ei fusta, ca şi primei rochii de mireasă, şi le port şi azi pe amândouă. 🙂


  173. 173
    Nastasia:

    Lasă, Nora, că tot sacul îşi găseşte peticul. S-o găsi o costeluşă asemenea lui şi în serile lungi de iarnă vor sta lângă foc, peticind chiloţi. Fiecare pe ai lui, sau unul pe ai celuilalt. Nu-i o imagine tihnită, idilică, înduioşătoare? Şi pragmatică, pe deasupra. Că se adună în puşculiţă bănuţii economisiţi pe chiloţi.


  174. 174
    Ana:

    Dana,

    Bluza e mişto.


  175. 175
    Nora:

    Nastasia, 😆 😆
    Îmi place că mă faci mereu să râd. Transformi smulsul părului din cap în hohote de râs.
    Oi avea dreptate tu. O exista o costeluşă, femeie de casă, care nu dă banii pe lenjerii. Stă şi le înnădeşte pe alea vechi, la nevoie face din două perechi, una. Gospodină, taică!


  176. 176
    Costelus:

    Mai, de ce bagi de la tine? Am spus eu despre cineva ca e ridicol ca se aranjeaza?

    Nu-i peticesc, ii cos.


  177. 177
    Edle:

    Costelus, tu vorbesti serios?


  178. 178
    Costelus:

    Ce sa faca pensionarii? Pai sa le dea bani politicienii, asa cum le-au promis. Din taxele crescute.


  179. 179
    Costelus:

    Cu ce, cu chilotii?


  180. 180
    Edle:

    Cu ei, da. Chiar te-apuci sa-i cosi?


  181. 181

  182. 182
    Costelus:

    Da, ce-i asa de neobisnuit? Bogatane imbuibate ce sinteti! 😀

    Nu-mi permit, na. Am doua perechi de lina (aia nu se rup) si vreo 6 perechi de plastic. Aia de plastic is destul de scumpei, cam 40 de roni perechea. Aia de lina -- sar bine de 100. Aia de plastic mai pocnesc la cusaturi. Nici eu nu-s tras prin inel, si-n plus ma mai duc pe la sala, mai alerg pe coclauri. Cind plesnesc ii cos si mai tin o vreme.


  183. 183
    Costelus:

    A, Nastasie, ca m-o tras ieri Nora de mineca. Asa, discreta cum o stii, dupa ce mi-a ars un sut in fund zdravan. „Nasty” pentru mine in engleza insemna capricios, si are o puternica nuanta ludica. Si exact in sensul ala il foloseam. Nu-l mai folosesc de-acum 😀


  184. 184
    Edle:

    Wow, Seva!


  185. 185
    Edle:

    Chiloti de lana? Nu cumva ti-i impletesti singur? 😀


  186. 186
    Costelus:

    Nu ma, cumpar cite un fes de lina, ii dau doua gauri la virf pentru picioare si pun o sfoara sus. E mult mai simplu. Uite cum ies:

    http://us.icebreaker.com/on/demandware.store/Sites-IB-US-Site/en/Product-Show?pid=100155


  187. 187
    Seva Tudose:

    Costeluș

    nu te freacă undeva acei budigăi din lănă 😆 😆


  188. 188
    Cosa Nostra:

    Haideţi, băi, nu vă luaţi după ăsta. Voi îl credeţi, nu vedeţi că face mişto de voi?!


  189. 189
    Seva Tudose:

    Vă las dragilor…și tare îmi pare rău 😀


  190. 190
    Cosa Nostra:

    De ce, Sevă, îţi pare rău, ce mare şmecherie făceam noi aici de-ţi pare rău că pleci?!


  191. 191
    Edle:

    Aoleu, Costelus, ai grija cu masina de spalat, atunci! Vezi sa nu se faca mici, mici, mici! 😆

    Da’ bumbacul ce-are? Nu e mai bun ca plasticul?


  192. 192
    Cosa Nostra:

    Băi, zicea cineva aici că noi ne-am milogit de UE să ne primească şi că ei n-au nici un interes la noi?! Era despre Schengen, sau despre ce?! Mai zicea cineva despre hoţii care sunt de 23 de ani la guvernare că nu sunt puşi din exterior şi că sunt puşi de noi, cei care nu ştim să votăm?!

    Hm! Bă, voi cei care aţi afirmat astea, îmi spuneţi şi mie ce-i cu energia asta de se tot aude despre ea?!


  193. 193
    Danny:

    Nora, eu n-am jucat niciodata alba-neagra. In anii ’90, pe Lipscani sau cand mergeam la mare, am asistat de cateva ori la astfel de jocuri, cautand sa inteleg care e smenul. Vreau sa-ti spun ca martorii se vedeau cam din prima, la fel doritorii de a juca. Tot ce a descris Cosa e adevarat. Asa se intampla lucrurile.

    O singura chestie n-am inteles-o, nici la tigan, nici in explicatia Cosei si anume faptul ca, ramanand doar cu doua stouri, fiind atent la cel dinaintea ta care a pierdut, fiind sigur ca stii care e stoul castigator:

    „Vrea să te cauţi de diferenţa de bani, iar el să schimbe ştourile. Aşa că eşti atent. Bagi mâna după ceilalţi bani, dar cu ochii numai la masă. Scoţi banii, îi pui pe masă, arăţi ştoul marcator – cel din stânga, evident. Îl întorci şi ţi se face negru-n faţa ochilor! Nu e ăla!”

    Nu, nu, nu, nu, nu se poate. Ţâganu a înlocuit ştoul marcat cu unu nemarcat din buzunar. Întorci încă o dată ştoul retras ca să te convingi că nu l-a înlocuit cu ăla, nu, nu l-a înlocuit. Îl întorci şi pe cel din dreapta şi da, ăla este marcat. Dar cum?! Cum e posibil aşa ceva?!

    Eu n-am vazut niciodata cum tiganul a inlocuit stoul marcat cu unul nemarcat din buzunar. Am fost destul de atent, dar n-am vazut. Acest lucru nu mi-l explic.


  194. 194
    Costelus:

    Iti dai seama ca n-ar costa un plastic ordinar atita.

    Ce-are bumbacul? Bumbacul e excelent daca nu transpiri. Daca transpiri mult (asa cum o fac eu), bumbacul ramine mereu ud. De doi ani de zile, de cind am renuntat la lenjeria de bumbac, n-am mai racit deloc. Inainte tuseam toata iarna. Nu stiu daca-i chiar o coincidenta.

    Plasticul ala conduce umezeala la exterior. Da, pare banc, dar nu-i. Cauta „moisture wicking”. Dezavantajul plasticului e ca pute destul de rau. Lina in schimb nu conduce asa de bine umezeala, totusi tine cald chiar si uda, si, in plus, nu pute. O poti purta saptamini.

    Complicata treaba cu chilotii astia 😀

    Nu-i mai pun in masina de spalat, ca am patit-o cu o flanea. Ii spal la mina. Asta e…


  195. 195
    Cosa Nostra:

    A, că uitasem şi de ce se tot opun ţările Nordice (pe rând) la tot felul de chestii când e vorba de România?!


  196. 196
    Nora:

    Costeluş, eu nu ştiu unde ai auzit tu sensul ăla al lui „nasty”. Că după mine şi după dicţionarele pe care le-am văzut eu, n-are nicio conotaţie pozitivă.

    nas·ty (nst)
    adj. nas·ti·er, nas·ti·est
    1.
    a. Disgustingly dirty.
    b. Physically repellent.
    2. Morally offensive; indecent. See Synonyms at offensive.
    3. Malicious; spiteful: „Will he say nasty things at my funeral?” (Ezra Pound).
    4. Very unpleasant or annoying: nasty weather; a nasty trick.
    5. Painful or dangerous; grave: a nasty accident.
    6. Exasperatingly difficult to solve or handle: a nasty puzzle; a nasty problem.
    n. pl. nas·ties
    One that is nasty: „It is the business of museums to present us with nasties as well as with fine things” (Country Life).

    Adj. 1. nasty -- offensive or even (of persons) maliciousnasty -- offensive or even (of persons) malicious; „in a nasty mood”; „a nasty accident”; „a nasty shock”; „a nasty smell”; „a nasty trick to pull”; „Will he say nasty things at my funeral?”- Ezra Pound
    awful

    2. nasty -- exasperatingly difficult to handle or circumvent; „a nasty problem”; „a good man to have on your side in a tight situation”

    3. nasty -- characterized by obscenity; „had a filthy mouth”; „foul language”; „smutty jokes”
    cruddy, smutty, filthy, foul

    4. nasty -- disgustingly dirty; filled or smeared with offensive matter; „as filthy as a pigsty”; „a foul pond”; „a nasty pigsty of a room”

    Unde draci l-ai auzit tu cu sensul de „capricios”? 🙄


  197. 197
    Cosa Nostra:

    Danny, mai citeşte o dată cu atenţie şi cu pixul în mână. Reprezintă tu grafic fiecare etapă expusă de mine, aşa cum crezi. Nu am zis niciunde că ţâganu adaugă un ştou din buzunar.


  198. 198
    Costelus:

    Tarile nordice, tarile nenordice. Nu avem stat de drept in Romania, se vede de la o posta. Se stie. Ce tot atitea lamentari cu Europa si conspiratii? Si eu zic ca Romania nu are ce cauta in Europa. Eu imi doresc ca politicienii sa scoata Romania din UE. Chiar s-au pus pe treaba, ma bucur! Sa vedem atunci cum in 3 luni nu mai sint bani de pensii si salarii! Plus ajutoare de somaj pentru cele 3 milioane de romani care acum lucreaza in Europa.


  199. 199
    Cosa Nostra:

    Eu cred că-i sună la fel ca naughty şi le confundă. Sau a încercat să-şi găsească o scuză şi a băgat-o la şto.


  200. 200
    Costelus:

    Nora, sterge te rog. Am vazut, nu era nevoie sa mai pui si aici, am gresit probabil. In sensul ala il foloseam eu.


  201. 201

  202. 202
    Nora:

    Ce să şterg, bre? 🙄


  203. 203
    Edle:

    😆

    Danny, mie-mi place ca ieri te-ai prins care-i faza, dar azi nu mai intelegi.


  204. 204
    Nora:

    Aşa, revenind la problema chiloţilor.

    Cosa, nu cred că glumeşte. Aş vrea s-o facă. Să recapitulăm: duce izmene purtate înapoi la magazin. Ţine mănuşile un sezon şi apoi le returnează şi primeşte altele în loc. Coaserea chiloţilor mi se pare plauzibilă.

    Costeluş, lasă-mă că-mi vine să mă tot duc! Auzi! Nu-i peticeşte, îi coase!
    Şi nu, n-are legătură cu banii! Crede-mă!
    PS: decât să-ţi iei chiloţi de lână, mai bine te-ai duce la doctor! Poate ai probleme cu transpiraţia asta în exces.


  205. 205
    Nastasia:

    Costeluş, nu te necăji. Mie-mi place şi Nasty. Ş-apoi poate că mi se potrivesc sensurile alea. Acuma mă duc, că o venit juniorul la moşie şi tre’ să fac clătite. Mai vin eu pe aici.


  206. 206
    Nora:

    Mmmmm, spor, Nastasia! Aş face şi eu, îmi dai idei… 🙄


  207. 207
    Danny:

    Cosa, uite aici: „Ţâganu a înlocuit ştoul marcat cu unu nemarcat din buzunar”.


  208. 208
    Nora:

    Danny, stai jos. Nota 2! 😆 😆


  209. 209
    Danny:

    Dana, mai bine ti-ar placea de mine. Nu sunt deloc uratel. Bineinteles, nici frumos.


  210. 210
    Edle:

    Danny, aseara: „Toata smecheria este atunci cand tiganul arata multimii stoul nr. 2 (pe cel din mijloc), dar nu-l arunca pe acesta, ci pe al treilea.”


  211. 211
    Edle:

    Stiu, Danny, stiu. 😀


  212. 212
    Danny:

    Da, mai. Acum sunt obosit, studiez functiile partidelor politice moderne. Nu sunt sigur unde sa bag partidele, la societatea civila sau la cea politica? Ma mai gandesc.


  213. 213
    Costelus:

    Nastasie, si mie imi placea Nasty. Cum am spus, pentru mine nu avea sensuri negative.

    Nora, tocilaro, ia cauta tu in dictionar to pump, rubber, sau quickie.

    Pfai, ce chestie, sa cosi chiloti! Am dus izmene purtate la care elasticul s-a largit foarte mult, dupa ce in prealabil am sunat la firma si mi-au spus ca asta nu trebuia sa se intimple si ca acorda garantie. Manusile iarasi s-au rupt. Am dat si chiloti inapoi, dupa ce mi-au plesnit de tot, doua perechi, dupa citeva purtari.

    Cu transpiratia n-am ce face, doar nu m-oi opera.


  214. 214
    Costelus:

    Danny, baga-le-n cur!


  215. 215
    Costelus:

    Ba da, are legatura cu banii, ca daca as avea prea multi nu i-as mai coase. Da’ n-am.


  216. 216
    Edle:

    Si asta mic al meu transpira foarte mult. Dimineata e ud leoarca, trebuie sa-l schimb tot. Mi-ai dat o idee cu lenjeria de lana. Poate gasesc si pentru copii.


  217. 217
    Danny:

    Dana, pune-ti si tu o poza la avatar. Arati bine, de ce n-o faci? De exemplu, eu seman cu un vapor. Eu nu vad ce-i la tine acolo. E prea mult intuneric, nu deslusesc nimic.


  218. 218
    Costelus:

    Dana, eu vorbesc serios, lenjeria de corp de lina este cea mai buna. O poarta de exemplu alpinisti care merg citeva saptamini prin munti, in conditii extreme.

    In cazul meu, nu stiu daca e asa o coincidenta cu lipsa racelilor odata ce am renuntat la lenjeria de corp de bumbac.


  219. 219
    Nora:

    Costeluş, păi, poate ai hiperhidroză. Dacă asta e, atunci poţi face un tratament.


  220. 220
    Cosa Nostra:

    Băi, tovarăşi (şi voi, fă), văd că tot deschidem teme şi le lăsăm neterminate, chestie care (aşa cum dumneavoastră, muierilor, ştiţi cel mai bine) nu e prea ok.

    Eu m-am gândit să vă fac oameni. Adică n-aveţi voie să coexistaţi cu unu ca mine pe blog şi să rămâneţi tot tâmp … ignoranţi – că nu mai găseam cuvântul!

    Aşa că mă gândii bine şi uite, vă propun o temă şi vreau s-o dezbatem până o găseşte boala ra.

    Acum schimb registrul într-unul foarte grav:

    Precedentele ne arată că istoriografia poate schilodi istoria până la a n-o mai recunoaşte. Dacă asta se întâmplă pe o perioadă mare de timp, deja nu mai sunt şanse ca istoria să-şi revină şi rămâne schiloadă.

    Despre închisorile „comuniste” de la Aiud, Piteşti, … de peste tot, aţi auzit cu toţii. Acolo poporul român a fost atacat în fiinţa lui. Nu putem să fim atât de ignoranţi încât să înghiţim tot ce ni se spune ca şi cum ar fi o problemă minoră.

    Istoriografia nu mai e singura sursă pentru stabilirea adevărului istoric. Acum oamenii au posibilitatea – în unele cazuri, să verifice corectitudinea concluziilor istoriografiei. Au posibilitatea să supună unui model aproape matematic fiecare fenomen descris de istoriografie şi să deducă dacă fenomenul s-a desfăşurat aşa sau altfel.

    Eu vă dau un test, de fapt o problemă spre rezolvare. Problema aceasta, a închisorilor „comuniste”. Ce s-a întâmplat ştim. Întrebarea este care au fost organizatorii şi care a fost scopul!

    Dacă aţi avea un pic de sclipire, un pic de exerciţiu în analiza informaţiei şi un pic mai multă obiectivitate (măcar aşa … ca exerciţiu să încercaţi să fiţi obiectivi), rezolvarea problemei v-ar fi la îndemână. E o problemă simplă.

    Nu vă pun întrebări care să vă ghideze spre un anumit rezultat. Vă las pe voi. Eu fac doar următoarea precizare (dacă nu mă credeţi gugălu vă stă la dispoziţie): Au fost încarceraţi români de peste tot. Cei mai mulţi au fost legionari, apoi ţărănişti şi foarte puţini liberali. Ca şi profesii, cei mai mulţi au fost preoţi.
    Nu au fost închişi pur şi simplu aşa cum se făcea atunci cu adversarii ideologici, ci au fost schingiuiţi (la propriu) prin metode de neimaginat. Pe lângă asta au fost umiliţi, dezumanizaţi.

    Care se bagă, succes!


  221. 221
    Nora:

    Cosa, pe bune, pălăriile astea sunt prea mari pentru capul meu. Să mă apuc să-mi dau cu părerea în aşa ceva mi se pare aproape o… impietate!
    Deci, consideră-mă fără sclipire! (de fapt, mă consideri oricum)


  222. 222
    Costelus:

    Poate am, dar tratamentul e chirurgical.

    Ce intrebari ai si tu, Cosa! Cine dracu’ putea sa organizeze asa ceva in afara de partidul comunist si cei care detineau puterea atunci? Scopul? E simplu: distrugerea elitelor. Prostii sint intotdeauna usor de condus.


  223. 223
    Edle:

    Am gasit, Costelus. 🙂 70% merinos, 30% matase.


  224. 224
    Nastasia:

    Amuţirăm.


  225. 225

  226. 226
    Cosa Nostra:

    Hm! da, se pare că am intrat din greşeală în altă clasă. Mă scuzaţi!

    Da’ dacă tot am intrat hai să vorbim despre chiloţi. V-aş pune o poză cu modelul de chiloţi de-i port eu, da voi sunteţi tentaţi să asociaţi imaginea lu ăla de-i pozat acolo cu imaginea mea şi nu-mi convine. Aşa că mă las.


  227. 227
    Cosa Nostra:

    Asta e o broderie, aşa-i?


  228. 228
    Edle:

    Nu, e dantela.


  229. 229
    Cosa Nostra:

    Cum să fie dantelă când eu văd că e pe ceva?! Ceva care nu e suficient de transparent între umăr şi gât.


  230. 230
    Edle:

    Da, asa e. Cred ca e pe tul. Dantela pe tul. 🙂


  231. 231
    Cosa Nostra:

    Şi n-ar fi fost mai mişto să fie dantelă cu plasă?! Adică nu pe plasă. Fondul decorului să fie ca o plasă. Aşa făcea mama cu ingliţa. Făcea obiecte (cum sunt bujorii şi frunzele din modelul tău) iar între ele continua cu o lucrătură mult mai rară -- ca o plasă. Nişte lucruri minunate ieşeau.

    Dar nu le-a dat niciodată prin minte să facă haine din ele. Asta şi pentru că ele făceau hainele mult mai complicat. O dantelă ar fi fost prea simplă.


  232. 232
    Costelus:

    Dana, sa nu ma iei la bataie dupa aia. Sint unele persoane care nu pot suporta lina, le irita pielea. De-aia firma aia, Icebreaker, admite posibilitatea returului in 30 de zile, neconditionat. Dar probabil daca ai gasit asa combinatie (matase cu lina), e ceva de calitate si o firma serioasa.

    PS: ai sa vezi c-o sa-ti iei si tu lina pina la urma 😀


  233. 233
    Nastasia:

    Voi îi daţi înainte cu lâna şi eu nu cutez să mă ridic de pe cojile de nucă pe care ne-a aşezat Cosa. Recunosc că m-am gândit uneori care era rostul torturilor şi a tuturor abjecţiior. Dacă vrei să scapi de elite, le împuşti, ca la Katyn. Dar chinurile alea, pentru ce? Nici măcar faimoasa chestie cu „reeducarea” nu ţine, sau nu în accepţiunea obişnuită.


  234. 234
    Edle:

    Cosa, mie-mi place si dantela, si macrameul. Macrameul ceva mai mult. Deci, da, ar fi fost si mai misto!


  235. 235
    Costelus:

    Ba da, Nastasia, tine. Nu elimini elitele, le transformi in neoameni, le faci sa te sprijine. E ceva mult mai pervers. Daca tii minte, in 1984, personajul principal este lasat in viata dupa ce trece prin reeducare. De data asta e un cetatean model, care nu mai pune intrebari despre big brother.

    Monstruos in cazul Pitestiului a fost reusita: 100%. Mai putin cei care au murit sub tortura. Asta arata ca putem fi oameni pina la un punct. O limita. Unii au rezistat mai mult, altii mai putin. Cel mai mult cica 6 luni, 6 luni de torturi continue, zi si noapte. Dar tot au cedat. Si a mai aratat ceva Pitestiul: nu exista sfinti. Isus daca ar fi trecut prin Pitesti si-ar fi torturat si el prietenii, pina la urma, la fel ca toti ceilalti.


  236. 236
    Edle:

    Are hainute din mohair, nu face alergie.

    Eu, nu. Eu sunt cu dantelele, nu vezi? 🙂


  237. 237
    Cosa Nostra:

    Nastasia, vezi?! Aşa se cercetează. Punându-ţi întrebări şi răspunzându-ţi la ele cât mai obiectiv. Asta se cheamă a supune fenomenul unui model.

    Nici măcar nu era nevoie să-i împuşte.
    Hai să vedem contextul: comuniştii erau deja la putere, erau susţinuţi de ruşi. Adversarii lor ideologici nu mai constituiau un pericol chiar dacă ar fi fost în libertate, deoarece nu mai aveau fonduri – nimeni nu mai avea, deci eventuala propagandă anticomunistă era imposibilă.
    Şi atunci de ce toate astea?! Hai, în cel mai rău caz puteau să-i închidă şi atât.

    Mai departe, hai să ne întrebăm cât de fundamentalişti erau comuniştii la noi.
    În Iran, când l-au dat jos pe şah prin revoluţia islamică, nu au avut loc atâtea atrocităţi. N-a fost cu roze, dar nici atât de rău cum a fost la noi în închisori. Ori iranienii făceau totul în numele unei religii profund fundamentaliste. Ăia chiar erau înrăiţi împotriva americanilor deoarece americanii îi loviseră în ce aveau ei mai sfânt. Şi, repet, fundamentaliştii islamici au fost mici copii faţă de cei care au organizat acţiunea puşcăriilor la noi.

    Ajunsese comunismul – în atât de scurt timp, să aibă membri atât de radicali?! Comunismul, în acea perioadă, era de import, cei mai mulţi lideri erau jidani. În populaţie susţinerea era nesemnificativă spre zero (ca număr de membri raportat la număr de locuitori).
    Deci care lideri comunişti puteau să declanşeze o asemenea acţiune şi în numele a ce?! În definitiv ceilalţi erau tot români dar de altă ideologie. Adică eu ţin cu Dinamo, tu cu Steaua aşa că te execut?!
    Pericolul de a le lua puterea nu mai exista aşa cum am spus deja. Atunci ce a fost acolo?! Care a fost motivaţia?!


  238. 238
    Costelus:

    Pai tocmai ca sustinerea populatiei era zero, aveau nevoie sa-si consolideze puterea. Si, oricum, asta a fost ordinul de la Moscova, doar nu crede cineva ca atunci, in anii 50, comunistii romani puteau lua decizii de capul lor.


  239. 239
    Cosa Nostra:

    Te apropii, dar nu cred că te lasă caracterul să mergi mai departe!


  240. 240
    Costelus:

    Nu sint ma, evreu, daca acolo bati, chiar nu stiu de unde ai scos-o pe asta 😀 Si nu stiu de teoria asta cu liderii romani comunisti evrei. Au fost niste lideri impusi de Moscova, cum i-a ales, dracu’ stie.


  241. 241
    Cosa Nostra:

    Reprezentarea în rândul populaţiei nu se consolidează schingiuind oameni cu mare simpatie din partea populaţiei. Atunci lumea era credincioasă. Cum crezi că interpreta lumea încarcerarea unui preot şi umilirea lui?! Pentru că se ştia ce se întâmplă în puşcării. Familiile celor închişi ştiau – deci ştia toată lumea!

    Gândeşte înainte să afirmi. Asta am propus eu cu exerciţiul ăsta. Pune-te în locul unui lider comunist român şi vezi ce ai fi făcut tu în locul lui.


  242. 242
    Seva Tudose:

    Cosa#220… or to whom may concern:

    Citez din „POEME DIN ÎNCHISORI”

    „Suntem tare bucuroși că putem publica aceste minunate *Poezii din închisori* Ele ne vin din rădăcini,din acea de a patra dimensiune a neamului,de undeva din adâncuri și de dedesupt,din esențele tăcerii și din acea muțenie țipătoare la cer,care s*a lăsat peste drama celei mai românești și mai creștine generații,în lupta cu satanismul marxist și ateismul materialist.

    Mulțumită dragostei și integrității a doi tineri,Nicu Dima și Octavian Sigarto,care s*au refugiat în Vest,am ajuns în contact cu mărețele și răvășirile acestor poeme ce definesc nu numai un fragment de istorie românească,ci și lupta ce se dă pe întreaga planetă,între bine și rău.

    Pe autorii acestor poeme îi știm sau îi bănuim. Le sărutăm fruntea și le luăm lacrimile pe obrajii noștri,ca să ne ardă și să ne mustre. Oricând își vor putea lua poemele acasă. Sunt ale lor,ale suferințelor lor de infern.Poeților cărora*li s*a pus lut în gură*ca să nu mai strige,le sărutăm crucea și le cinstim sensul jertfei în care s*au împlinit.

    Ni s*a părut cu atât mai valoros acest volum,cu cât unele poeme anunță marea prăbușire*rămânarea codrilor fără haiduci* răvășirile și lepădările. Profund legați în frțietate,noi vedem chiar în răsvrătitul închisorilor,intensitatea înjurăturii românești,de care Nae Ionesc spunea că Dumnezeu ascultă cu mare atenție și dragoste:

    ”Și după cât am pătimit în viață,

    Nou Lucifer,călcând peste porunci,

    Cu spadele de foc și cu arhangheli,

    În iad nu vei putea să mai m*arunci…

    M*auzi ?

    În iad nu vei putea să mai m*arunci !!! ”

    Acestui strigăt de deznădejde al sufletului românesc din Aiuduri,i-au urmat cumplite deslegări și lepădări,cutremurătoare sinucideri sufletești,ca rezultat al unor chinuri duse dincolo de orice limită a îndurării omenești.”Nu se găsesc în toate limbile pământului termeni pentru exprimarea acestei demențe colective,în care personalitatea omului s*a întors pe dos,devenind din sfânt,demon și criminal”

    Noi,totuși,din dragostea inimii care vede,ne permitem să afirmăm,sus și tare,că dincolo de răsvrătiri și prăbușiri,stă voia lui Dumnezeu. N*am cetit-o și răsvedit-o noi bine,în cumplitele noastre nepuțințe. Dumnezeu n*a fost absent în aceste crime față de spiritul
    și libertatea umană.

    El a avut nevoie de jertfă dinpartea noastră. Dar metodele noi,pavloviene și zombice,venite înparte din Vest,ne-au surprins nepregătiți,ne-au rășluit tocmai pregătirea de moarte,acceptarea ei. Călăii ne-au răvășit planul mintal și spiritual,fiind foarte atenți să ne continue planul fizic,împiedicând cu orice preț moartea trupească.

    Au învins ? Credem că nu. Peste generația noastră stă,ca un simbol de apocalips,ștreangul lui Nicolae Pătrașcu. Ajuns liber,măcar cât de cât,și dându-și seama că sufletește s*a sinucis de mult,el a făcut apel la violență. Bucățica lui de sfoară,o ține acum Dumnezeu,pe masa de judecată.

    Adevărul a biruit. Satanismul metodelor de reeducare comunistă,a fost înfrânt prin revenirea lui Nicolae Pătrașcu. Pavloviștii și zombiștii nu au biruit. și nu vor birui. Ne vor ucide. Dar cu asta se va plini scriptura. Poemele din închisori. Cumplită cutremurare și trezire.

    Mulțumim încă o dată acelor tineri,de inspirație și curaj,care ne-au prilejuit acesată întâlnire cu metafora omeniei și a credinței,recoltă a muritului de viu și a răstignirilor din Zarce și Canale. Știm unde sunt”cei ce nu mai sunt” Le auzim îndemnul. Așteptăm glas dela cei ce plâng și meditează,care vor trebui să revină din pustiul răvășirilor și din teroarea poziției de demascare.

    22 Decembrie 1969

    semnează : Vasile Posteucă și Nicolae Novac.
    Carte editată de Editura DRUM Madrid 1970

    sfârșit de citat

    PS.Cosa dacă vrei vreo poezie… 😉 Dar în 1969 aveai un an,țâncule 😆


  243. 243
    Cosa Nostra:

    N-am susţinut că eşti evreu ci superficial. Înghiţi prima explicaţie care ţi se dă, prima informaţie, fără s-o analizezi cu mintea ta să vezi dacă măcar e posibil ceea ce ţi se bagă pe gât.


  244. 244
    Cosa Nostra:

    Sevă, în ’69 aveam exact opt ani!

    Şi e mişto ce ai scris, mă rog, ce ai copiat!


  245. 245
    Nora:

    Tortura are efect psihologic asupra maselor mai mult decât simplul omor. Frica se răspândeşte mai eficient aşa. Ceea ce s-a şi reuşit. Cosa, tu singur o confirmi când spui că nu aveau sprijin masiv din partea populaţiei. Nu aveau, dar, iată, populaţia n-a crâcnit. Oamenii ăia aveau valoare de simbol. Învingând simbolurile, îngenunchezi tot. Nu ai cum extermina tot ce mişcă, aşa că-ţi alegi figurile reprezentative. Ca ăia de pe timpuri care prindeau vreo căpetenie. O omorau? N-ar fi fost de ajuns. Îl făceau bucăţi şi arătau părţi din el norodului. Ca execuţiile publice, dacă vreţi. Acelaşi procedeu.

    Şi n-a fost doar tortura. A fost promovarea voită a drojdiei societăţii şi umilirea elitelor. Toţi cei care înainte însemnaseră ceva în societate -- intelectual, economic etc -- au fost nimiciţi. Fireşte, dărâmi stâlpii de rezistenţă şi îi dai tot prostului iluzia că poate să le ia locul, că, iată, s-a făcut dreptate.

    Uite de ce n-aveam eu chef să intru în discuţia asta: evreii. Că ştiam că vei ajunge aici. Da, erau mulţi evrei comunişti la noi, ca şi la Moscova (iar asta, deşi e împotriva tradiţiei lor bazate pe respectul proprietăţii private, pe practicarea comerţului etc, nu e aşa ciudat dacă stai să te gândeşti la antisemitismul ţarist). Din câte ştiu însă, s-au debarasat repejor de ei (comuniştii fiind de fapt cam la fel de antisemiţi ca fasciştii, dar nu pe faţă. Acelaşi dublu standard în chestiunea femeilor: teoretic, erau pentru drepturile ei, practic au redus-o la dimensiunea de dătătoare de fii pentru partid şi nu i-au dat drepturi nici asupra propriului corp). Iar dacă îţi dau exemple de evrei chinuiţi crunt de noua orânduire, o să spui că sunt eu manipulată şi că acord credit istoriografiei falsificate.
    Aşa că mai bine tacdracu’.


  246. 246
    Nora:

    Şi că tot ai pomenit de revoluţia islamică: oricât ar fi de amuzant sau de absurd, la revoluţia aia au participat şi comuniştii! Cărora nu le-a venit să creadă mai apoi ce ţeapă şi-au luat şi pe cine au sprijinit. 😆
    Îi lega de fundamentalişti partea cu naţionalismul. Istoria le-a arătat, şi destul de dur, că nu a fost de ajuns.
    Nu pricep nici de ce zici că n-au făcut nici ei atâtea nenorociri ca ăştia la noi. Păi, au fost zeci de mii de execuţii. De torturi nu ştiu, dar m-aş mira să fi lipsit din meniu. Zile când omorau cu zecile, sutele, fără procese, fără nimic. Îţi amintesc că după ’79 au urmat nişte ani buni de război de gherilă, grupările revoluţionarilor fiind de diferite orientări şi având, în consecinţă, interese foarte diferite. Atentate, draci, laci. Până când i-a distrus ayatollahul pe toţi.


  247. 247
    Costelus:

    Cosa, dar ia gindeste-te cum ar fi fost sa eliberezi acel preot, total reeducat, incapabil sa mai gindeasca vreodata impotriva partidului.

    Nu prea s-a stiut de ce s-a intimplat la Pitesti (ca acolo vorbim de ceva organizat). In rest au fost inchisori obisnuite, si astea erau conditiile. Spun psihologii ca, atunci cind cuiva i se da autoritatea totala, fara nici o raspundere, intotdeauna vor apare astfel de abuzuri. Stanford prison experiment.


  248. 248
    Costelus:

    Revolutia islamica de care vorbesti tu Nora a avut alte cauze. E un paradox al istoriei, singura revolutie care nu a avut cauze economice! Prin 1950, britanicii au convins SUA sa rastoarne presedintele Iranului, ales democratic. O greseala enorma (pe care acum americanii o recunosc deschis). O intreaga generatie de iranieni a crescut cu ura fata de americani. Khomeini a profitat de aceasta ura pentru a lua puterea. Cum ar veni, revolutie deturnata.


  249. 249
    Nora:

    Alte cauze? Am enumerat eu vreo cauză, Costeluş?


  250. 250
    Costelus:

    da, nationalismul.


  251. 251
    Nora:

    Aia e cauză? Ăla era punctul comun al comuniştilor, marxiştilor, islamiştilor şi care or mai fi fost la revoluţia aia. Laicii au sperat, în mod stupid, că, după ce vor câştiga, se vor debarasa de Khomeini.
    Şi tu singur spuseşi că îi urau pe americani. Cam pe ce mergi când vrei să ţii vie ura pentru un străin? Nu pe naţionalism? Plus că-l urâseră şi pe taică-său la fel ca pe el. Prea modern, prea occidental, prea laic pentru ţara aia. Ăla prin 30 şi ceva le interzisese femeilor să poarte chadorul, ceea ce e la fel de absurd şi de opresiv cu a le obliga să-l poarte cum fac ăştia acum (sesizaţi ironia situaţiei? O iraniancă povestea de bunica ei, umilită de două regimuri total diferite. Ea voia să-l poarte, iar şahul i-a interzis, apoi a venit Khomeini care a obligat-o să-l poarte, fiindu-i umilită credinţa de amândoi).

    Băi, ia nu mă mai citi!


  252. 252
    Costelus:

    Ba, io nu te contraziceam. 🙂


  253. 253
    Cosa Nostra:

    Nora, adevărurile bine ascunse nu se descoperă uşor. Eu am propus o cercetare neinfluenţată de ceea ce ştim deja din cărţi. Dacă acele cărţi sunt mincinoase?! Asta a fost introducerea mea. N-ai sesizat aspectu ăsta!

    La noi, la intrarea într-un laborator, era scris pe uşă ceva cam aşa:

    Ai venit să scoţi la iveală adevăruri ascunse. Ca să reuşeşti, uită tot ce ştii, înainte de a intra aici!

    Ştii cine a scris asta?! Un evreu rus. Landau.

    Bun, tu, ca de obicei, argumentezi folosind un ghiveci de clişee. Aşa vrei tu să scoţi la iveală ştoul pe care ţi l-a pus bine ţâganu?!

    Îţi iau #245 după care, gata, mă las:

    Tortura are efect psihologic asupra maselor mai mult decât simplul omor. Frica se răspândeşte mai eficient aşa. Ceea ce s-a şi reuşit. Cosa, tu singur o confirmi când spui că nu aveau sprijin masiv din partea populaţiei. Nu aveau, dar, iată, populaţia n-a crâcnit. Oamenii ăia aveau valoare de simbol. Învingând simbolurile, îngenunchezi tot.

    Nora, tot ce spui tu aici face parte din nişte filme care au rulat muuult ulterior. Care dintre ideologii comunişti de atunci stătea să elaboreze astfel de filozofii?! Repet: nu uita când s-a întâmplat şi în ce context! Nici după douăzeci de ani, nici vestita securitate a lu’ Ceauşescu nu era atât de sofisticată în teorii.
    Pe de altă parte, populaţia nu crâcneşte niciodată, Nora. Populaţia este condusă spre ceva. Dacă n-o conduce nimeni, rămâne aşa. Cine voiai tu să mai ridice populaţia la revoltă?! Nu erau toţi liderii închişi?!

    Explicaţiile asupra fenomenului, pe care le prezinţi tu, au fost date mult după. Atunci când a avut loc fenomenul nu erau elaborate astfel de teorii şi metode. Şi repet: sunt mult prea sofisticate ca să vină din partea unor comunişti începători în vremuri tulburi de după război când nimeni nu prea ştia ce urmează să se întâmple.
    Noi stăm acum şi analizăm uşor deoarece ştim ce s-a întâmplat. Ei, atunci, nu prea ştiau de capetele lor. Crezi că aveau timp de elaborat filozofii subtile, gen nu omorul e eficient ci tortura?!

    Nu, nu mai am răbdare cu restul comentariului, mă las.

    A, încă ceva. Exact asta voiam să faceţi voi: distincţia între acţiunile comuniştilor cu scopul de a-şi întări puterea şi a supune poporul (promovarea drojdiei societăţii, „nimicirea” intelectualilor et c.) de fenomenul Piteşti, Aiud şi celelalte.

    Adică da, comuniştii au urmat acest traseu. Dar nu despre el vorbim noi ci despre fenomen. Care face parte din cu totul şi cu totul alt film!

    Ca să nu ne mai câcâim atâta: un model al unui sistem (fenomen, eveniment, acţiune) este cu atât mai bun cu cât răspunde la cât mai multe întrebări – adică, explică mai multe caracteristici ale sistemului.

    Eu zic aşa: fenomenul Piteşti, Aiud, Sighet … a fost un act de răzbunare a jidanilor pe toţi cei care se manifestaseră împotriva lor de-a lungul timpului. Şi o lecţie, o punere în vedere, pentru toţi cei care ar mai fi îndrăznit să li se împotrivească vrodată.

    Acum spuneţi şi voi pe ale voastre, după care ne punem, întrebări unii altora, la care noi să răspundem conform modelelor fiecăruia. Să vedem care model răspunde la cât mai multe întrebări.


  254. 254
    Seva Tudose:

    Cărți de referință: Mutații circumstanțiale
    1-Zece ani de la moartea lui G.Călinesc
    2-Filosofia românească și discursul metodei de partid
    3-Muzica sub birocrație
    4-Diplomația sentimentelor
    5-Mitologiile stângii românești
    6- Ruine plastice
    7- Dumitru Micu și materialismul militant
    8-Umilirea istoriei
    9-Unde le este măsura ?
    10 Liberalizare și libertate
    11- Eminescu nu e acasă
    12- Românii la UNESCO
    13- Exportul moștenirii staliniste
    14- Între demisie și ipocrizie
    15- Socrate precursor la Gulagului
    16- Enciclopedia imposturii
    17-Duplicitate și purpură
    18-Zodia Cancerului
    19-”aristocrații” de fildeș
    20-Academie și trafic
    21-Progresismul retrospectiv
    22- Plagiatorul Eugen Barbu
    23- De la protocronism la misticismul de stat…

    șamd… încă două trei duzine de Virgil Ierunca ! Fiind enumerați absolut toti „politicienii” de cârpă !


  255. 255
    Nora:

    1. Spui să uităm tot ce ştim din cărţi. Nu cred că e posibil, eu una, dacă uit ce ştiu din cărţi, uit tot. Despre ce mai vorbesc atunci? Nici tu nu uiţi, doar că probabil am citit cărţi diferite. Sau cu intenţii diferite.
    2. Comuniştii ăia erau ghidaţi de capete mai luminate decât ei. Nu erau aşa începători cum îi prezinţi tu. Metodele lor fuseseră deja testate de Stalin cu ucrainienii sau polonezii, de pildă. Cam acelaşi tipar: distrugerea elitelor, împuşcări, deportări.
    3. Te faci constant că uiţi de pactul Ribbentrop-Molotov. Evreii care, după 1917, începuseră să se bucure de ascensiune, făcând parte din rândurile primelor generaţii bolşevice, s-au pomenit iarăşi că au parte de „tratament special”. Din partea cui? A lui Stalin însuşi. După ’40, dacă nu mă-nşel, când şi-a demis miniştrii evrei şi a început deportarea în Gulag.
    4. Nu mi se pare că teoriile alea sunt aşa sofisticate cum susţii tu.

    Rezumând, chiar n-ai ce vorbi cu mine. Repet: tot ce ştiu, ştiu din cărţi. Nu am cum altfel. N-am trăit atunci. Nu am luat pulsul evenimentelor. Tu vrei un soi de experiment ştiinţific, derulat în condiţii de vid. Or, aşa ceva e imposibil în ceea ce mă priveşte.
    Deci, acestea fiind zise, mă las.


  256. 256
    Nora:

    Iar dacă e vorba de adevăruri ascunse, mă îndoiesc profund că tu sau eu (sau oricare alţi papagali ca noi) le putem descoperi. Da, admit posibilitatea ca ce ştim să fie trunchiat sau prezentat fals. Dar chiar nu cred că putem descoperi noi vreun mare rahat.
    E trist, Cosa, ştiu.


  257. 257
    Cosa Nostra:

    Ba da, putem. Putem descoperi pădurea. Dacă ne uităm de sus şi ne interesează doar pădurea, nu mai avem nevoie să vedem fiecare copac în parte.
    Da, nu vom şti niciodată ce s-a discutat la ora cutare în biroul cutare. Dar ştim consecinţele (că pe astea le ştim) şi putem afla cauzele şi iniţiatorii. Alte detalii – foarte greu de aflat, într-adevăr, nu ne interesează deoarece nu sunt relevante.

    Eu nu v-am propus să uitaţi totul! Acela era un citat. Eu v-am propus – ştiind bine fenomenul Piteşti, Aiud, Sighet, … adică ştiind ce s-a întâmplat în puşcării (că asta e fără dubiu) să uităm cum au interpretat alţii fenomenul. Alţii au avut aceleaşi informaţii ca şi noi. Eu vreau să analizăm noi singuri, fără să ne lăsăm influenţaţi de rezultatele analizei lor.

    Uite, e ca la probleme. Ai o problemă de matematică. Şi vine unu să-ţi dea rezultatul. Ce faci?! O rezolvi şi tu pentru că altfel nu poţi fi sigură că ăla a făcut-o bine.

    Şi nu înţelege greşit! Eu nu vreau ca tu să spui ce spun eu. N-aş avea nicio satisfacţie din chestia asta. Eu vreau să-mi verific modelul construit de mine supunându-l verificării prin rezistenţa în faţa argumentelor voastre.

    Uite, de exemplu, argumentul tău
    3. Te faci constant că uiţi de pactul Ribbentrop-Molotov. Evreii care, după 1917, începuseră să se bucure de ascensiune, făcând parte din rândurile primelor generaţii bolşevice, s-au pomenit iarăşi că au parte de “tratament special”. Din partea cui? A lui Stalin însuşi. După ’40, dacă nu mă-nşel, când şi-a demis miniştrii evrei şi a început deportarea în Gulag.

    Cum contrazice el afirmaţiile mele?! Nicicum! Ce, nu puteau evreii comunişti din România – care erau şi liderii de fapt (pentru că românii erau doar nişte marionete – asta se ştie deja), să organizeze acţiunea în condiţiile pe care le expui tu mai sus?! Eu nu văd legătura!

    Aşa că aştept modelele voastre. După care le verificăm prin întrebări. Simplu, nu?!


  258. 258
    Raj lt.rez.:

    Ce tautata e Dna Edla in poza aia 1. Eu am stat in celula cu unul care practaca alba-neagra. Cand a auzit comandantul penitenciarului ca stau cu ghertoii, m-a mutat in alta celula. Cu domnii. Adica evazionistii si altii ca astia…


  259. 259
    1Q:

    Alba-(Marea) Neagra

    Rotterdam și Constanța. Ambele sunt porturi naționale. Țiganul olandez își calculează profitul eliminând concurența, așa că, aruncă ștoul cu asigurarea granițelor. Jucătorul nu știe, și-o fură constant. Acum, cică, miza-i Constanța.
    Energia va fi bomboana de pe coliva României.
    UE asigură spațiul și masa. Românul își vinde și casa..


  260. 260
    1Q:

    Dom. Raj, vă rog frumos! vreau și eu să joc pe 3 cuvinte.

    Alexa, UE și Melinte..


  261. 261
    1Q:

    Felejeo! joacă Fefeleaga pe o târnă cu bolovani.
    Că pe Batoor.. l-a vândut.


  262. 262
    1Q:

    Gheorghițăăăăăăăăăăăî..


  263. 263
    1Q:

    Afară-i frig și e-nnorat…și-aleeexa nuuu-u mai vineeeeeee.. 🙁


  264. 264
    alexa:

    iart-o pe Daria. nu înțelege cum poate cineva să se bucure de durerea altuia. sau cum nu se mai satură să-i spună că nu o să fie iubită niciodată, că o să fie mereu singură și că nu are o viață.
    tu ai dreptate. totul este cum spui tu.


  265. 265
    1Q:

    Doar Ăl de sus poa` să ierte, mireasă între mirese, mioara netului! +++ Io-s un postac pribeag, vai Steaua mea!

    Joci o babaroasă cu mine? hai, iote! alea iacta est..

    pff! 2-1!! aruncă!


  266. 266
    1Q:

    A.. scuze! Tu puneai bilețele pe blog, pt Daria. Pt sănătate, viață lungă și baftă la examene, iubiri împlinite și trafic redus.. de legale.


  267. 267
    alexa:

    așa-i. doar El de sus poate să ierte. muritorii de rând calcă în picioare ca să aibă ocupație Ăl de sus.


  268. 268
    1Q:

    Fată dragă nu fi tristă, pen`că e păcat!!!


  269. 269
    alexa:

    eu sunt de acord cu tine. serios. în toate. că nu-mi convine e altceva, dar îți dau dreptate.


  270. 270
    1Q:

    E, na! măăă..


  271. 271
    1Q:

    ..Și tânăra se înfurie pe el turtindu-l cu un băț, împrăștiindu-i valoarea pe asfalt. Na! na!

    Dacă nu te-aș fi luat pe deget, te călcam pe cap, ticălosule! Na! na!

    Ai tăcut?!


  272. 272
    1Q:

    Am să mă răzbun crunt! zise chestia de rahat intrând în viața ei pentru a-i biciui senzorii olfactivi. Tortura d`abia începea..


  273. 273
    1Q:

    ..Șiii, duios alexandrina cânta:


  274. 274
    alexa:

    cum spui tu. ai dreptate


  275. 275
    1Q:

    Dacă tu zici, turturica mea..


  276. 276
    1Q:

    În rest.. ce mai zici, ce mai faci? ești mai bine?

    Mie mi-e somn. Ține-mă de vorbă!


  277. 277
    1Q:

    Lumea muncește și io n-am chef. Se ducereacu economia..


  278. 278
    1Q:

    Imit varza murată. alexa face sarmale..


  279. 279
    Nora:


    Neaţa, boieri dvs.!


  280. 280
    alexa:

    cât de cretin să fii să crezi că o să-ți mai vorbesc vreodată?!


  281. 281
    1Q:

    La popa la poartă,
    e alexa.. coaptă,
    cine o vorbi,
    să o fu..să o fu.. (mă scuzați!)să o pupe-n soartă.

    Cu mărar, cu pătrunjel,
    cu untură de ..Costel. (n-am găsit altă rimă!)


  282. 282
    Nora:

    Cosa, ce-mi mai fuţi creierii!

    Păi, mie mi se pare că ţi le contrazice.
    Am stabilit că ăştia de la noi nu erau de capul lor, nu? Că primeau directive de la Moscova, da? Moscova o luase într-o direcţie. Cum ar fi putut fi posibil ca noi s-o luăm cea când ei ziceai hais?! În perioada aia. Că după aia, s-a produs o distanţare.


  283. 283
    1Q:

    `neața! te bagi la una mică?

    ale trișează!


  284. 284
    1Q:

    A fost o iluzie, Nora! Moscova e țintuită. Bătută-n cuie. Răstignită.


  285. 285
    Ana:

    Neaţa! 🙂

    Cuminţi, cuminţei…


  286. 286
    Nora:

    Ana, bine că venişi. Îţi pui creierii la bătaie? Eşti gata să vezi pădurea? Eşti gata?
    Everybody in za house! Mâinile în aer că ne dă Cosa cu capul de toţi copacii.


  287. 287

  288. 288
    1Q:

    `neața, mică! Cumiiinte..


  289. 289
    Ana:

    Sunt! Da’ nu creierii mi-i pun la bătaie ca să văz pădurea. Oi găsi eu una, alta de pus la bătaie. E, nu vă gândiţi la prostii: sufletul, dermul, chestii din astea romantice. 🙂


  290. 290
    1Q:

    De un` draq atâta pădure?! Cheresteaua n-o vedeți?


  291. 291
    Cosa Nostra:

    Nora, ce tot vorbeşti tu acolo?! În ce direcţie a luat-o Moscova?! Tu ştii ce s-a întâmplat începând cu 1939 la ruşi?!
    Enumeră concret, scurt cu liniuţe de la capăt. Că eu nu înţeleg ce vrei să spui!

    Dar te rog frumos, punctual. Că am citit din urmă şi mi-am dar seama că argumentăm lansându-ne în dizertaţii lungi şi fără legătură cu ce discutăm.
    Dacă vrei!


  292. 292
    1Q:

    Vești! Vești! Breaking news! A-nceput de ieri să cadă, câte-un copac..acum a stat. Pe pădure, cineva s-a răzbunat!! ..și acuma stă grămadă, peste s(t)at; și năvalnic vuiet vine dinspre Schengen, dinspre drum.


  293. 293
    1Q:

    Scuze. Mi-am așezat mânuțele la spate și stau cuminte-n banca mea. Mai bine tacdracu.
    Nici lecțiile nu mi le-am făcut..


  294. 294
    1Q:

    F. fain ai prezentat jocul, Cosa. Mulțam.

    O chiulesc. Paaaaa!


  295. 295
    Danny:

    Ce se intampla aici? Cosa, termina cu prostiile! Voi nu sunteti in stare sa va dati seama ce se intampla cu evenimentele chiar sub ochii vostri, dar sa „analizati” evenimente din trecut, pe care nu le-ati trait.

    Pai, normal, cartea e de baza si cercetarile facute cu obiectivism in institute de cercetare. Iar i s-a pus pata Cosei pe evrei si nu stiu ce explicatii mai gaseste el impotriva lor.

    Cosa, mai bine explica ceva despre alba-neagra.


  296. 296
    Cosa Nostra:

    Danny, ori ţi-am spus bancu cu timpul?!


  297. 297
    Danny:

    M-ai zapacit cu bancul ala. De cand ma ameninti cu el. Ia, mai bine arunca tu o poza pe gravatar, sa te vada lumea cat de mult aduci cu Tano Caridi. Si, stai linistit, ca nu-ti trimit nici o bomba prin email. Sunt om de cuvant.


  298. 298
    Ana:

    Cosa,

    😆 😆 😆 Cu mâna mea te-am nenorocit. Ai ajuns să seduci bărbaţi. Ce ţi-a fost ţie mai drag pe lume…

    E, vezi cum se-ntoarce roata? Acu’, dă-i omului poze, că şi tu ai cerut de la bagaboante.


  299. 299
    Danny:

    Da’ ce, Ana, ori Cosa e poponar? Cum sa seduca barbati? Nu-l mai asculta femeile? Saraca de Svetlana, cat a mai patimit cu Cosa. O tinea infasurata in lanturi in loc de puf. Om crud. Pe unde o mai fi Svetlana? Mi-e dor de ea. Cica ar fi la produs. Tot in slujba Cosei?


  300. 300
    1Q:

    Fuugiiiiiiiiiți! are pistol!


  301. 301
    1Q:

    Gta. San Andreas. Că sunt la serviciu. Rușine să-mi hie!

    aimadictidalexa!


  302. 302
    Danny:

    Tano mi-a placut mult, era cel mai inteligent mafiot si avea suflet. Asa o fi si Cosa? Cred ca a fugit. Ii este frica de mine.


  303. 303
    Nora:

    Cosa, mă refeream la anti-semitismul lui Stalin. Care după ’39 s-a manifestat din ce în ce mai făţiş. Evreii au început să fie din ce în ce mai puţini în posturi de conducere (propaganda „evreii sunt partizani ai imperialismului occidental). Tu ştii altceva?


  304. 304
    Cosa Nostra:

    Nora, după ce s-a înfipt bine la putere, Stalin, ca orice dictator, aş putea spune, chiar ca orice om, a început să-i înlocuiască din aparatul de stat pe toţi cei care nu erau puşi de el. Se scrie că şi-a eliminat opozanţii. Da, unii îi erau opozanţi, dar mulţi erau de partea lui, însă nu erau ai lui – nu erau puşi de el. Şi pe aceştia i-a înlocuit. A înfiinţat Asociaţia Generală a Lagărelor de Muncă (G.U.L.A.G.) şi i-a dus pe toţi în lagăre. Pe alţii i-a executat. Poate i-a schingiuit şi alte cele, dar nu e relevant pentru noi aici.

    Deoarece în aparatul superior de partid erau şi evrei, majoritatea dinainte de apariţia lui pe scena politică, e normal ca printre cei eliminaţi să se numere şi evreii.

    Dar de aici până la a spune că Stalin a început să-i urască şi să-i mătrăşească e o cale lungă. Ca dovadă şi faptul că nici un evreu sau rus din afara sferei de putere nu a fost deportat la muncă. Dacă i-ar fi urât pe evrei, nu s-ar fi rezumat doar la cei câţiva de la putere. Dacă dorea asta, la puterea pe care o avea, n-ai mai fi văzut picior de evreu astăzi şi nici de vreun holocaust n-ai fi auzit. Pentru că nimic nu l-ar fi împiedicat pe Stalin s-o facă!

    Atenţie (eu îţi atrag atenţia, tu crezi cum vrei!) evreii asta au făcut pe întregul parcurs al istoriei. Au exagerat cât au putut acţiunile împotriva lor. Dacă a luat foc o clădire cu o sută de oameni dintre care un evreu, peste cincizeci de ani deja se scrie că a luat foc o clădire cu evrei.

    Oricum, cu Stalin totul este cunoscut: a eliminat oamenii dinainte înlocuindu-i cu ai lui. Nu evreii au fost scopul său!

    Acum să revenim la subiectul nostru. După război, România a revenit Rusiei. Stalin a pornit tăvălugul comunismului cu tot ce presupune el – adică cu tot ce-ai spus tu că au făcut. Dar fenomenul Piteşti, Sighet, Aiud, … de care vorbim, nu se încadrează în acel tipar. Acolo a fost altceva. Da, s-au întâmplat în acelaşi timp, pe acelaşi vad, dar trebuie să găsim motivaţii mai profunde decât simpla eliminare a opozanţilor ideologici.

    Repet, da, aceasta a avut loc începând încă de atunci şi pe o lungă perioadă de timp, dar s-a rezumat la deportări în bărăgan, în lagărul de muncă de la Canal, destituiri din funcţii, et c.

    Şi oricum, am stabilit să ne punem întrebări să vedem dacă modelul fiecăruia rezistă. Tu mi-ai zis-o pe asta cu Stalin şi evreii. Nu, asta nu contrazice. Altceva?


  305. 305
    Nora:

    Deci, ca să pricep şi eu. Teza ta e că evreii comunişti de la noi au vrut să se răzbune pentru antisemitismul din perioada interbelică şi aşa s-a ajuns la acele monstruozităţi? Din răzbunare?


  306. 306
    Cosa Nostra:

    Exact!

    Dar am simplificat modelul reducându-l doar la această afirmaţie pentru uşurinţa analizei. Totul e mai complicat. Evreii, pe lângă tăvălugul în care erau angrenaţi împreună cu Moscova şi comuniştii români, şi-au pus în aplicare – profitând de tăvălug, propriile planuri. Pentru ei, tăvălugul a fost cel care le-a acoperit urmele. Tipic lor.

    Despre Stalin e suficient să citeşti capitolul „Epurările și deportările” de aici:
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Vissarionovici_Stalin
    Poţi citi totul, dar e nerelevant – crede-mă!

    La cum se face Wiki acum şi la cât de atenţi sunt evreii (ţi-am spus cum a apărut articolul despre Mişcarea Legionară) cred că ai fi găsit de o mie de ori cuvântul evreu în acest articol!

    E edificator paragraful acesta:
    Următoarele grupuri etnice au fost total sau parțial deportate: polonezii, coreenii, germanii de pe Volga, tătarii din Crimeea, calmîcii, cecenii, ingușii, balkarii, karaciaii, turcii meskhetiani, bulgarii, grecii, armenii, lituanienii, letonii, estonii. Un mare număr de culaci (chiaburi) fără deosebire de naționalitate au fost deportați în Siberia sau în Asia Centrală.
    De asemenea, românii si basarabenii au fost deportati cu miile in lagărele din Siberia iar numeroși alții au fost asasinați la Fântâna Alba și lângă Odesa. A ordonat lichidarea a 20.000 de prizonieri români în lagărul de la Bălți, una dintre cele mai mari crime de după război.


  307. 307
    Cosa Nostra:

    Bă, hai să ne oprim că fugiră ăştia cu toţii!


  308. 308
    Nora:

    Bun. Au mai aplicat acest model şi-n alte părţi? Sau ce-a fost la noi a fost un accident? Un exces de zel?

    (ps. e foarte amuzant că, dintre toţi, doar pe mine m-ai găsit rătăcită prin pădurile adevărului. :lol:)
    (nu prea am timp de citit acum)


  309. 309
    Cosa Nostra:

    Nu, asta a fost doar la noi.

    Mainstream-ul comunist dictat şi susţinut de Moscova, însă, a avut loc peste tot ca şi la noi. Acesta este iarăşi un argument în favoarea modelului meu. Moscova atât a susţinut: tăvălugul. Şi la noi şi la ei. Atunci de ce la noi a mai fost şi acel … ceva oribil?!

    De ce nu au acţionat evreii şi în alte părţi?! Au acţionat. Dar la mic şi fără vlagă. Nesemnificativ la scara istoriei. Asta deoarece antisemitismul în oricare altă ţară trecută la comunism a fost mult restrâns.
    La noi, în afară de Mişcarea Legionară – singura pe care se pune accentul în istoriografie, şi naţional -- ţărăniştii erau, în marea lor majoritate, antisemiţi. Şi preoţii nepoliticieni şi populaţie civilă cât cuprinde. Mai puţin liberalii care aveau legături de afaceri cu evreii.


  310. 310
    Costelus:

    Evreii, evreii 😀

    Pitestiul probabil a fost un experiment. Voiau sa vada daca intr-adevar reeducarea e posibila. Celelalte puscarii au fost la fel ca toate puscariile comuniste din URSS. Cine exact a fost in spatele Pitestiului, nu vom afla niciodata. Cind s-a aflat de Pitesti, chiar in anii comunismului, a fost inscenat un proces de ochii lumii, au fost executati citiva detinuti, si probabil ca au fost distruse documentele relevante.


  311. 311
    1Q:

    Io vă citesc. F interesant, Nora&Cosa. Serios.

    Scrisesem un text dar l-am șters. Nu am dovezi, nu pot argumenta, nu pot să fiu coerent ca voi și risc să fiu înțeles greșit.
    Cosa: de ce generalizezi când poți particulariza? Ții să pari antisemit? Nu că io n-aș fi un anti..nevralgic.
    Nu cred că ai ceva cu evreii care habar n-au ce fac concernele conduse de o grupare conațională. Și dacă ar știi, cu ce ar ajuta?

    Cu răzbunarea sunt total de acord. România are parte de o răzbunare dublă. Mai e unii ce o vor! N-au țară. Nici evreii n-aveau. Cine or fi?
    (Sunt anti..cipciripat, nu-mi spuneți, că știu).


  312. 312
    1Q:

    Nici vorbă de reeducare.


  313. 313
    Ana:

    A, nu. Chiar vă rog să nu vă opriţi. Gâf, gâf, gâf, gâf!


  314. 314
    1Q:

    Sau, stai așa: ei nu o vor, mă grăbesc și spun prostii. UE dorește să-i strângă într-un loc. Un loc pitoresc, de altfel; nițeluș mai jos, pe un mal frumos.


  315. 315
    1Q:

    Mică:
    Ce faci, dansezi?


  316. 316

  317. 317
    Costelus:

    Romania are parte de razbunare? Din partea cui? Ca ne furam intre noi atit de bine …

    Asta cu evreii e cea mai simpla diversiune posibila. De ce traim prost? Ca fura evreii! Acum, in Franta sau Italia, care-i discursul politicienilor? „De ce e criza? Din cauza hotilor de romani!”. In Anglia carnea de cal e asociata cu Romania, desi carnea respectiva a trecut prin mai multe tari, prin mai multi intermediari diferiti, si toti stiau foarte bine ce fel de carne e.


  318. 318
    1Q:

    Io sunt crispat. Am rămas marcat de alexa..


  319. 319
    1Q:

    ..a, și de Costicî. Da` el e sympa că nu se supără când îi spun că nu-l pot deosebi de ciulinii Bărăganului.


  320. 320
    Costelus:

    Parca Nora era cu ciulinii pe aici.


  321. 321
    1Q:

    Ei, nu te supăra! ce ziceai?
    Câteodată chiar le nimerești, chiar îmi place. Ejti tare!


  322. 322
    1Q:

    Ține-o tot așe!


  323. 323
    Nora:

    Bun. Deci, noi eram cei mai antisemitici din partea asta de Europa. De-aia, răzbunarea a fost mai cruntă. Există studii care să confirme că majoritatea populaţiei era antisemită, aşa cum susţii tu? E important să stabilim asta.
    De ce am fi fost noi mai antisemiţi decât alţii? Ce făceau evreii aici care să justifice o ură mai mare din partea populaţiei?


  324. 324
    1Q:

    Gata. Am tăcut!

    Iote, am plecat îngrijorat! Vă pup în acorduri ample!


  325. 325
    Nora:

    1Q: ce răzbunare actuală mai avem de înfruntat? Te referi la rromi? Există şi o conspiraţie rromă? Au şi ei sionismul lor? 😆


  326. 326
    1Q:

    Nu, ei n-au nicio vină. Alții vor să scape de ei, să le dea o țară. Ș-apoi, aceștia(să zicem că-s evrei) îi întărâtă să se răzbune, că doar au suferit ca sclavi, într-o perioadă.

    Le zice: ițiortărn!


  327. 327
    1Q:

    Și ei nu sunt încă hotărâți. Nu au ce să pună-n târne!

    Dar îi vor obliga cumva, prin tot felul de sugestii fine gen carne de tânțar anofel adus din România.. etc.


  328. 328
    1Q:

    Există și un precedent: Sarko!


  329. 329

  330. 330
    Nora:

    Sarkozy a făcut un rahat cu iz populist. Iar diplomaţia noastră ar fi trebuit să reacţioneze. Nu s-o molfăie umili. Rromii sunt cetăţeni europeni. Îi prinzi la cerşit, la furat, îi sancţionezi strict pentru asta. Nu îi deportezi. Mai multă gură au făcut alţi europeni decât românii noştri. Care da, trebuie să apere şi drepturile rromilor că şi ei sunt tot cetăţeni români.


  331. 331
    1Q:

    Ce dea anti..d`ășia mișună p`aci, a? Huăă!

    alexa?
    Zi ceva! pls..

    Costele:
    Nu te-oi fi supărat?!


  332. 332
    1Q:

    Europenii au fost promți nu că mor de dragul libertății cetățenilor, ci pt că-s oportuniști. Sunt pragmatici, adică, nu-i trimiteți acasă; știm că vor pleca iar,..și dacă vin la noi (Germania, Anglia..samd)? Franța, huăăă! Ne luați de proști?


  333. 333
    1Q:

    Aoleu, Nora! sfinte Sinod! sfinte făr` de prihană!


  334. 334
    Nora:

    Ba eu ştiu că PE a votat o rezoluţie atunci. Şi voturile împotriva expulzărilor au venit şi din partea parlamentarilor francezi (cei de stânga, liberalii şi verzii). Mai ştiu şi că Reding, cea foarte antipatizată pe aici, a fost destul de vocală şi s-a vorbit de aducerea Franţei în faţa Curţii Europene de Justiţie.
    Plus că n-are sens ce zici tu. Nu existau date că ăia expulzaţi din Franţa nu se-ntorc tot în Franţa. Ceea ce cred că au şi făcut.


  335. 335
    1Q:

    Ce zici îmi întărește afirmația. Vocalii erau înspăimântați că hoardele gonite din Franța le calcă pragul bunăstării lor. De ce vocalii nu i-au chemat direct la ei?

    Veniiți de luați pomaaaanăăă! +++ Doamne iartă-mă!


  336. 336
    1Q:

    Hai că mă ții de vorbă și se supără alexa. Fascista!
    Gubai, vă pup iar, altfel pierd și ultimul tramvai.


  337. 337

  338. 338
    Cosa Nostra:

    Nora, am făcut fizica Şi nu aia după care ieşi profesor. Nu mă poţi trimite după perje fără să-mi dau seama (în cele mai multe cazuri)!
    Nu stau să demonstrez afirmaţii care n-au nicio legătură cu cercetarea mea.
    N-am zis că majoritatea românilor erau antisemiţi (erau, dar nu mi-e necesară o astfel de afirmaţie) eu am zis că populaţie civilă cât cuprinde.

    Şi nici nu mă interesează (pentru ce facem noi acum) de ce erau românii mai antisemiţi decât alţii. Sau ce făceau evreii de îi urau românii atât de mult. Ştiu lucrurile astea, le ştie toată lumea, dar ele sunt nerelevante. Contează doar pădurea: românii îi urau pe evrei.

    În România, erau grupări cu foarte mare aderenţă la populaţie care îşi manifestau pe faţă antisemitismul. Punct: Sunt consemnate în istoriografie, sunt documente et c. Jidanii ştiau şi mai ales simţeau asta. Iar ei nu uită şi nu iartă. Când au avut ocazia, au acţionat.

    În alte ţări nu au acţionat. Sunt mai multe cauze:
    Grupările antisemite erau slabe, izolate, restrânse şi, în cele mai multe cazuri doar cópii la modă, de sanchi, ale fascismului european care era pe val.
    O altă cauză este slaba reprezentare a evreilor în funcţiile de conducere ale partidelor comuniste de la ei (la noi aproape că erau doar evrei – oricum românii erau ţinuţi de babau) astfel încât şi dacă ar fi vrut, n-ar fi putut organiza şi susţine o astfel de acţiune.

    La noi, Mişcarea Legionară, chiar dacă ulterior a fost catalogată (în mod eronat şi tendenţios) ca fiind de sorginte fascistă, a apărut din potenţialul interior, din necesitate, şi nu că aşa s-au gândit unii că ar fi mişto să facă deoarece e la modă şi să vezi ce avantaje vor avea ei.

    Altceva?!

    [Dacă vrei să discutăm de unde atâta ură, ce făceau evreii atunci, ooohoooo, am tone de material! Dar nu cred că avem de ce, ar însemna să deschidem alt topic].


  339. 339
    Nora:

    Cosa, am obosit. Discursul tău e plin de lucruri subiective, emoţionale, cărora încerc să le găsesc un loc şi o logică, dar nu m-ajuţi deloc. Iar lucrurile astea nu sunt de neglijat pentru că ele constituie baza tezei tale. Românii îi urau pe evrei, evreii sunt răzbunători, s-au răzbunat.
    Din punctul meu de vedere, când apar afirmaţii de genul „Evreii nu uită şi nu iartă”, discuţia e zadarnică. Adică e una să-mi prezinţi o înlănţuire de fapte şi alta să-mi trânteşti un ozn de felul ăsta pe masă. Îmi pare rău, dar elefantul e prea mare, curul lui ocupă toată sufrageria.
    Nu cred nici că fascismul în Europa era o modă. O modă nu lasă şase milioane de victime. După cum nici comunismul n-a fost o modă. Ca şi cum ăia prin vest nu simţeau ură autentică, numai noi, domne, aveam motive, noi fuseserăm victimele evreilor.


  340. 340
    Costelus:

    Da ma, romanii au trait zeci de ani alaturi de evrei si s-au trezit asa, deodata, ca ii urasc?

    Miscarea legionara a fost o miscare autohtona care dorea sa obtina puterea politica. Tactica de a da vina pe o minoritate etnica e stiuta de mult, a fost aplicata cu succes de multe ori si va mai fi.


  341. 341
    Costelus:

    Care tot o fost evreii aia ai tai? Pauker si Nicolski? Ca restu’ au fost romani verzi, patrioti…


  342. 342
    Cosa Nostra:

    Nora, tu ai împins lucrurile pe panta asta. Şi nu sunt afirmaţii provenind din subiectivism.
    -- Da, majoritatea românilor era antisemită, iar antisemitismul românesc avea cauze interne profunde;
    -- Da, în celelalte ţări antisemitismul era mult mai restrâns şi era de import, că aşa era la modă;
    -- Da, fascismul şi naţional-socialismul erau la modă. Asta nu înseamnă că erau majoritari ci că era cool în acel context să fii naţional-socialist mai ales pe fondul cruntelor nemulţumiri ale populaţiei (studiază şi tu contextul social şi politic de atunci);
    -- Da, la noi antisemitismul era unul manifestat. Jidanii intraseră în panică şi făceau totul pentru a câştiga ei (vezi cazul Armand Călinescu şi multe altele). La noi era o luptă reală materială, nu doar de ideologii. Lupta a continuat şi în timpul războiului, şi după. În timpul războiului avantajul era de partea românilor, după război s-a întors roata şi s-a întâmplat exact ce încerc eu să demonstrez;
    -- Da, jidanii nu uită şi nu iartă. Nu e afirmaţia mea. Numai voi, prosemiţii, n-o ştiţi sau, cel mai probabil, n-o recunoaşteţi;

    Şi care-i treaba cu
    nu cred nici că fascismul în Europa era o modă. O modă nu lasă şase milioane de victime.
    Ceeee?! Care-i legătura, adică dacă era la modă nu putea să se implice în război, sau ce muierism mai e şi ăsta?!

    Nora, dacă vreau să-i explic unuia o teoremă, dar pentru asta sunt nevoit să-i demonstrez şi asociativitatea adunării, îmi trebuie cinci ani.
    Eu nu trebuie să demonstrez afirmaţiile de mai sus deoarece sunt deja demonstrate. Dacă tu nu şti asta sau nu recunoşti, atunci deschidem câte un topic pentru fiecare şi după doi ani terminăm!


  343. 343
    Cosa Nostra:

    Costele -- vorba lu’ Verzel, eşti amărât rău, aşa-i?!


  344. 344

  345. 345
    Nora:

    Bine, Cosa. Mai bine cântă-mi ceva. Sau dă-mă în leagăn.


  346. 346
    Cosa Nostra:

    Adică ce vrei să spui, Nora, că eşti mult prea tânără pentru mine?!


  347. 347
    Nora:

    😆 😆 Dacă tot mă tratezi ca şi cum nu ştiu asociativitatea adunării…
    Ah, şi vreau şi gumă de-aia cu Donald. Tare, în cutie galbenă.


  348. 348
    Ana:

    Nora,

    Vezi că nu mai ai 27 de ani, aşa că-ţi faci iluzii. 😀


  349. 349
    Nora:

    Eram dusă şi atunci oricum. Acum sunt caz de protecţia consumatorului deja. 😆


  350. 350
    Cosa Nostra:

    Nora, eu am zis aşa:

    … dacă vreau să-i explic unuia o teoremă, dar pentru asta sunt nevoit să-i demonstrez şi asociativitatea adunării, îmi trebuie cinci ani.

    N-am zis că n-ai şti-o ci că îmi ceri s-o demonstrez şi pe aia.

    Dar, da, eu cred că n-o ştii. Caz în care ia-ţi la revedere şi de la gumă!


  351. 351
    Cosa Nostra:

    Ana, nu mă-nveselii deloc!


  352. 352
    Nora:

    Zi mai bine că eşti zgârcit. 😆 La tobogan când mergem?


  353. 353
    Cosa Nostra:

    Băi, eu n-aş avea nimic cu vârsta, dacă vârsta nu v-ar transforma în … ceva naşpa!


  354. 354
    Ana:

    Cosa,

    Asta e. Eu, da.


  355. 355
    Cosa Nostra:

    Cine se dă primu?


  356. 356
    Nora:

    Ana, sunt în spaaaam dincolo.


  357. 357
    Nora:

    Eu, fireşte! Da’ să nu mă-mpingi.


  358. 358
    Nora:

    Da’ tu ce crezi, Cosa? Că eu mor de drag să văd pământul arat, semănat şi să ştiu că nu mai am cum schimba ceva în omul ăla? Neah, nu mor.


  359. 359
    Cosa Nostra:

    Dacă tu prima, atunci mergem. Eu nu vreau să şterg topoganu cu costumu, pentru că se curăţă mai greu.
    Bine, măi, mă dau eu primu, na, să nu zici că-s Cost … zgârcit!


  360. 360
    Ana:

    Nora,

    Să mă fut în el de spam, că niciodată nu mă uit.


  361. 361
    Nora:

    Cin’ dracu’ te ia la tobogan în costum? Ţepănosule! 😆 Vrei să râdă copiii de mine? 😆


  362. 362
    Cosa Nostra:

    #358, dă-mi cu leuca-n cap că poate mă prind de ce-ai zis acolo!


  363. 363
    Nora:

    Cu vârsta. Ziseşi că femeile devin naşpa. Eu nu spun că barbaţii devin naşpa, ci că devin rigizi. Plini de certitudini şi cu toate lecţiile învăţate. Ce să mai fac eu cu ei? Ce rost am eu în viaţa lor? Aia vrusei să spun.


  364. 364
    Cosa Nostra:

    Sunt ţepănoşi în costum ăia care iau costumul doar la cununia civilă. În costum, eu sunt în elementul meu.


  365. 365
    Ana:

    Sau la înmormântare. Mai în element. 😀


  366. 366
    Costelus:

    Nora umbla numa’ dupa prospatura. 😀


  367. 367
    Cosa Nostra:

    Deci asta crezi tu că am vrut să spun eu când am zis că de pe la cincizeci de ani bărbaţii au personalitatea conturată deja şi cam aia rămâne?!

    Hm! Păcat că n-am cum să-ţi pozez lenjeria pe care dorm eu acum. E cu ciupercuţe şi cu elefănţei. Să-ţi mai spun de culori?!

    Păi, dacă tu crezi că până acum mai bine de un an ai fi putut găsi aşa ceva la mine-n casă, te înşeli crunt!


  368. 368
    Nora:

    Păi, ce-ai vrut să spui atunci?
    Mie mi-ar trebui mai mult decât schimbatul lenjeriei. Ceva care să rămână acolo şi dacă aş pleca eu.


  369. 369
    Costelus:

    caras tinar.


  370. 370
    Cosa Nostra:

    Păi ce te-ar mai interesa?


  371. 371
    Cosa Nostra:

    Oricum, ştii ce-am observat eu la femeile astea mai în etate, aşa cum eşti tu?!
    Le vine foarte greu să şi-o tragă cu unul nou. Nu ştiu, nu se mai creează intimitatea aia … parcă ar sta lângă un corp străin, nu ştiu să explic în cuvinte.

    De aia mă axez eu mai mult pe cele de vârstă medie, mai până pe la douăzeci şi cinci aşa.


  372. 372
    Seva Tudose:

    Nora#323,

    Am locuit și trăit în București 35 de ani într-o zonă Coșbuc,Rahova,Uranus unde erau cele mai multe vile și bussines-uri de la Biserica Domnița Bălașa până hăt sus la Chirigiu. Pe Calea Rahovei erau vilele care mai lux, la toate filmările românești erau încadrate ! Clădiri înlănțuite și fiecare geam cu o ușă era un alt bussines !

    Ceasornicării,Giuvaeregii,Fotografi,magazine de arome,de modă,măcelării,farmacii,drogherii,cinematografe,loterii,Palatul Carol,dulgherii,mobilă,de sculptură…șamd ! Din
    toate cred că jumătate erau deținute de evrei. Vecinii mei erau jumătate evrei: Durlă-bijutier,Podașcă-avocat,Engels-inginer de poduri,Straule-profesor,Kranich-arhitect,Ștefănescu-juma român juma evreu…

    era un doctor evreu care a preferat să plece în Israel ca supărare și răzbunare că nu i s-a dat titlul de șef coordonator-chirurgie la Catedrala de Oncologie…cu toți ne respectam, ne ajutam,ne salutam pe străzi,ce face mama,noi eram cei mai de jos printre ei,dar ne simțeam bine cu ei !

    Deci anii 60*65*70*75 erau o mulțime de evrei oriunde în București,Ceaușescu mai târziu a demolat în zona Uranus și biserici cum ar fi Sfânta Vineri…dar nici Ceaușescu nu a îndrăznit să se atingă de Sinagoga evrită de lângă Sf. Vineri la doi pași,în plus prin*80 evreii își construiseră „village” de vile în zona lacul Tei,Ori Doamna Tei ??? am uitat(era la 2 stații de la Piața Obor pe Șos.Colentina !

    D-abia din 1980 încolo când Ceașcă asuprea cu restricții la alimente/cartele,energie electrică,gazele din case și apartamente de atunci au început evreii să se repatrieze în masă în Israel ! Eu am lucrat…într-un loc unde erai pus la punct cu „crema cremelor din București” ospătari,preoți,doctori,securiști,membrii de pul..partid,
    măcelari,taximetriști…cei care de fapt„știau pulsul capitalei” cine este tare-n membrie,cine-i milițian,cine-i cu coaie mari… !

    Cosa#338

    well,nu știu ce joc joci tu aici acum cu antisemitismul tău,intrași zdravăn în pâine,cum că”în România erau grupări cu foarte mare aderență la populație care își manifestau pe față antisemitismul…”

    Care antisemitismul 🙄 poate Al TĂU,COSA…sincer…
    Eu din contră,am auzit povești și pățanii de la vecinii mei evrei cum că românii au ajutat să ascundă să ocrotească evreii din orașele lor ori sate de furia rușilor !

    Bunica mea de la Mizil și mama mea au văzut ascunse prin vii, cum rușii au mitraliat peste 50 de nemți,sat pe lângă fostul aerodrom militar german lângă Găvană orașul Mizil ! Dacă s-ar dezgropa acum,vor găsi nemții fără bocanci,ceasuri,dinți din gură dacă erau îmbrăcați în aur ori platină !

    Ești mai tânăr ca mine și te umfli ori vrei să ne umfli de„istorie” 😥 😥 I rest my case on this subject !


  373. 373
    Nora:

    Femei mai în etate! 😆 😆
    Vârstă medie la 25 de ani! 😆 😆
    Ce să mă intereseze? Să-ţi vopsesc altfel pădurile!


  374. 374
    Ana:

    Costeluş,

    Dă-ţi cinci pumni în gură. Tare. Sau acelaşi număr de capete de pereţi. Tot tare, de ce-ntrebi?


  375. 375
    Costelus:

    Nora, babo! 😆


  376. 376
    Costelus:

    Ma doare mina, Nora, imi dai tu cinci pumni?


  377. 377
    Cosa Nostra:

    Alta care-ar vrea să-mi schimbe culorile în viaţă. Băi, sunteţi opsedate de culori!


  378. 378
    Nora:

    Nu, Costeluş. Nu-i meriţi.


  379. 379
    Cosa Nostra:

    Hm, am devenit neinteresant. Pe mine nu mă corectează!


  380. 380
    Costelus:

    Is prea cuminte si nu merit batut sau, din contra, prea rau si nu merita osteneala?


  381. 381
    Nora:

    Tu eşti gata. Nu mai am ce-ţi face.


  382. 382
    Cosa Nostra:

    Vaaaai, nu pot să cred!


  383. 383
    Nora:

    Nu prea mai meriţi osteneala. Asta e! Nu mai sunt Don Quijote, gata!


  384. 384
    Cosa Nostra:

    Băi, nu s-a înţeles nimic. Pariu?!


  385. 385
    Nora:

    Stai aşa. Cosa, la ce te refereai cu „pe mine nu mă corectează”?


  386. 386
    Cosa Nostra:

    Ha, aţi văzut?!


  387. 387
    Costelus:

    🙁 🙁


  388. 388
    Edle:

    Nora, mai spune-mi niste filme care ti-au placut tie mult, foarte mult.


  389. 389
    Cosa Nostra:

    Descâlciţi-le voi, dacă mai puteţi!

    De fapt, nu, lăsaţi-o aşa că ies la iveală neşte treburi. Gura păcătosului …


  390. 390
    Nora:

    La 381, mă adresam lui Cosa. La 383, lui Costeluş.


  391. 391
    Cosa Nostra:

    Asta după #379 al meu în care mă refeream la el nu la tine!


  392. 392
    Nora:

    Edle, hm. Să mă gândesc.
    Filmul de căpătâi, pe care l-aş vedea oricând, oricând, indiferent de stare e, aşa cum bănuieşti probabil, că v-am tâmpit cu el, In the Mood for Love. L-ai văzut?


  393. 393
    Cosa Nostra:

    Iar eu am scris #382 după ce am citi #380!


  394. 394
    Nora:

    Eu mă gândii că te referi la Danny după ce îmi trecu prin cap că nu eu eram adrisanta. Şi la lecţiile lui de dreapto-scriere (cum ziceau ăia în Rep. Moldova în loc de „ortografie”).


  395. 395
    Nora:

    Bine că le descâlcişi. 😆


  396. 396
    Cosa Nostra:

    Şi uite aşa, mai descoperim şi noi adevăruri ascunse bine!


  397. 397
    Costelus:

    Pai atunci cum sa-mi dau eu pumnii aia? Peretii sint de rigips, nu pot sa dau in ei.

    Mi-e c-o sa-mi spuneti Don Quilote.


  398. 398
    Costelus:

    Mai, cum se scrie odata cu/odata ce? Ca mi-am prins urechile.

    Am mers la meci odata cu Gica.

    O data ce am dat cu capul de pereti …


  399. 399
    Nora:

    Edle, mai bine înşir pe regizori.

    Kar Wai Wong: In the mood for love, 2046, My Blueberry Nights.

    Alejandro Iñárritu: Babel, Biutiful, Amores Perros, 21 Grams, le-ai văzut.

    Haneke: Das Weisse Band (după mine e cel mai bun film al lui), Funny Games, Amour (l-ai văzut deja), Cache, Benny’s Videos, Pianista. Pianista şi Benny’s Videos sunt foarte violente. Nici Funny Games nu e tocmai soft.

    Lars von Trier (şi de ăsta ştii deja că sunt opsedată): aş începe cu Idioterne -- parcă aşa e în daneză (pentru că a marcat un moment de cotitură în cinema, dar te avertizez că, dacă nu te intereează experimentele, e greu de urmărit, cum e şi Festen al colegului de curent). Apoi, Dancer in the Dark (asta a plăcut tuturor, musicalul cu Bjork, plângi de-ţi sar ochii), Melancholia, Dogville, Antichrist, the usual.

    Fraţii Coen: Big Lebowski, No Country for Old Men, Burn after Reading (să nu ziceţi că nu pun şi comedii), A Serious Man.

    Kieslowski: Trois Couleurs (Rouge, Blanc, Bleu).

    Tim Burton: Big Fish.

    Terry Gilliam: Fear and Loating in Las Vegas, The Fisher King, Tideland.

    Abbas Kiarostami: Taste of Cherry, The Wind Will Carry Us. Din cele mai recente: Shirin (dar e o ciudaţenie, cred că v-am mai povestit de el. Tot filmul nu vezi decât chipurile unor femei. Spectatoare la un film. Auzi vocile actorilor din filmul care rulează în film -- o veche legendă, o poveste de dragoste. Dar nu vezi nimic decât feţe şi expresiile aferente lor, în funcţie de ce se întâmplă pe ecranul invizibil pentru noi)

    Chan Wook Park: Oldboy, Thirst (despre cum se poate face un film bun cu vampiri, dar e violent, să nu zici că nu ţi-am spus).

    Almodovar, por supuesto: Volver, Todo sobre mi madre, Hable con ella, Los abrazos rotos.

    Amenábar: Mar adentro. The Others.

    Stephen Daldry: Orele, Extremely Loud and Incredibly Close (dacă ai citit cartea, să nu compari), The Reader.

    Patrice Chereau: Intimacy.

    Sam Mendes: Revolutionary Road, American Beauty.

    Filme drăgălaşe: Jeux d’enfants, Amelie, Mr. Nobody, Moonrise Kingdom, Lucia y el sexo.

    Altele: Magnolia, Being John Malkovitch, Hoţul de orhidee, Orele (ăsta parcă nu ţi-a plăcut), The Kite Runner, Little Children, In the Bedroom, A Single Man, The Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Broken Flowers, Lost in Translation (Sophie Coppola), Adaptation. (pe aici cred că mi-au scăpat câteva scrise de Charlie Kaufman şi regizate de Spike Jonze).

    Pfiu, am obosit. Lista e total haotică şi am încercat să pun numai filme din ultimii 20, 25 de ani.


  400. 400
    Nora:

    Odată cu Gica, odată ce-am dat.
    „O dată” e doar în contexte de genul „ţi-am spus o dată, nu-ţi mai spun a doua oară!”.


  401. 401
    Nora:

    Visătorii lui Bertolucci!


  402. 402
    Nora:

    Never Let Me Go! Atonement! We Need to Talk about Kevin. An Education.

    Cineva să mă oprească!


  403. 403
    Nora:

    The Road (da’ nu ăla făcut după romanul lui Kerouac, ăla e prost). Hunger Games. Children of Men. Brazil. (acum îmi vin distopiile în cap)


  404. 404
    Danny:

    STOP NORA! Ori nu mai ai frane? Ar trebui sa pun un indicator ca sa te opresti.


  405. 405
    Nora:

    Aaaa! Persepolis! Waltz with Bashir!


  406. 406
    Nora:

    Pfiu, dădui în Danny! Era beat, nu-s eu de vină, mi-a sărit şi-n faţă. N-a semnalizat! Să se consemneze!


  407. 407
    Danny:

    Cosa imbracat mereu in costum? Hm, asta tine de mentalitate. De regula, cei crescuti la tara sunt inclinati mai tot timpul sa poarte costum, nu-i mai intereseaza daca le sta bine cu el sau nu. Nu oricarei persoane ii sta bine in costum.

    Pentru mine, costumul imi da senzatia ca ma duc la nunta sau la mort, ma uniformizeaza si ma limiteaza in atitudini. Eu sunt mai rebel, de fapt, un rebel-echilibrat. Prefer sacoul, expresie a lorzilor cu tendinte liberale.

    Cosa, noaptea tot in costum dormi?


  408. 408
    Danny:

    Nora, data viitoare sa nu mai dai cu masina peste mine. Poti da cu altceva, de exemplu, cu un scaiete, dar nu cu masina, si nici cu cine stie ce-ti mai vine prin cap.


  409. 409
    Danny:

    Ai uitat ceva: eu nu beau!


  410. 410
    junghiul:

    Fumul e alb. Papa? Negru!


  411. 411
    Costelus:

    Gata, s-a terminat licitatia pentru papa?

    N, tu esti critic de film?


  412. 412
    Danny:

    Cine te-a suparat, Junghiule? Ti-e foame?


  413. 413
    Danny:

    Dana, frumoasa dantela, dar nu te vad pe tine. Tu esti mai frumoasa decat dantela din imagine. So?


  414. 414
    uc:

    mie-mi place mult francois truffaut -- les quatre cents coups, un film vazut in copilarie si revazut dupa 25 de ani…chipul lui Leaud mi-a ramas intiparit in minte de la prima vizionare


  415. 415
    Danny:

    U.C. poate o sa-ti ramana si chipul meu intiparit in minte 25 de ani de acum incolo, jucand in filmul „Pistolul cu Buline”.


  416. 416
    junghiul:

    N-am văzut bine, era negru de fum!


  417. 417
    Nora:

    😆

    Habemus papam, aşadar.


  418. 418
    Costelus:

    Poate era negru de suparare: „De unde dracu’, Doamne iarta-ma, scot eu banii pe care i-am promis astora?”.


  419. 419
    Edle:

    Habemus. Au rasunat clopetele aici toata seara. 🙂

    Nora, saru’ mana. Am vazut putine dintre ele. Imi notez. 😀


  420. 420
    Nora:

    Să nu mă-njuri dacă nu-ţi plac. 😀


  421. 421
    Edle:

    Ce-am vazut, din alea recomandate de tine, mi-au placut nu mult, ci foarte mult. De Iñárritu si Almodovar ce sa mai spun, sunt preferatii mei.

    Vedem in continuare. 🙂


  422. 422
    junghiul:

    În noaptea asta mi-am pierdut o măsea de minte.
    Crăpam de durere și m-am dus la Urgență.

    La copii vine Zâna Măseluță pentru dințișorii de lapte . Mi-am pus-o sub pernă dar nu cred că vine nici dracu!


  423. 423

  424. 424
    junghiul:

    Ce frumos zâmbesc ăștia, băga-mi-aș!


  425. 425
    junghiul:

    Voi dormiți?

    Normal!


  426. 426
    Zâna Măseluţă:

    N-am putut veni, sămbăluiam prin Rio. Cântă şi tu cu noi, o să treacă:


  427. 427
    Jaco Pastorul:

    Felicitari, tocmai ai reusit sa duci blogul intr-o zona fascista si antisemita, doar de frica de a nu ramane fara musterii. Esti de o ipocrizie fantastica!
    Poate nu realizezi, dar si noi, cei care tacem, am muncit enorm la acest blog si nu ca sa iti bati tu joc de el. Cum poti sa-l lasi pe acest individ dement sa emita astfel de teorii murdare la adresa evreilor, cand e foarte clar ca noua ne merge rau din cauza romanilor nostri, asa ca el, smecheri, hoti, mincinosi, fatarnici?

    Clarva(r)zatorule, te-ai gandit vreodata ca din poporul ala fac parte o gramada de artisti, scriitori, sportivi, medici, tamplari, agricultori care n-au nimic de-a face cu comploturile mondiale, si pe care tu si alti dementi ca tine ii jigniti cumplit? Numai o minte bolnava poate sa creada ca exista un popor intreg care isi doreste subjugarea intregii lumi. Doar dementi asa ca tine isi doresc asta.

    Este cumplit de gretos cum va gudurati pe langa el ca niste cobre hipnotizate. Va e frica ca ramaneti doar cu „costelusii”?


  428. 428

  429. 429
    Ana:

    Francisc, da? Îmi place mult ce nume şi-a ales suveranul pontif. Şi-mi pare rău pentru el fiindcă programul de papă n-o să-l mai lase să-şi gătească singur, iar acelaşi statut nu-i va mai permite să circule cu transportul în comun. Dar s-o descurca el cumva.


  430. 430
    Nora:

    Da. Ziceau că după Francisc de Assisi.


  431. 431
    Ana:

    Mi-am închipuit că după Sf. Francisc. E unul dintre sfinţii pe care-i iubesc eu. 🙂 Aşa că pornesc fiindu-mi drag de papă.


  432. 432
    Danny:

    Jaco, stii prea bine ca Nora, in general, nu imbratiseaza opiniile lui Cosa, mai ales pe cele referitoare la evrei. Ar trebui sa apreciezi acest lucru. Ca, de multe ori ea se repede ca uliul la gatul oricarei persoane, chiar si atunci cand are cunostinte putine, este adevarat. Acest lucru nu-ti convine tie si, nu numai tie.

    Cosa exagereaza in problema evreilor, adica e tendentios subiectiv, si se observa de mult timp ca are o adversitate impotriva lor.

    Cine se gudura pe langa Cosa, asa de mult? Aici exagerezi si tu, din motivele pe care le stim cu totii. Jaco, nimeni nu este perfect. Ar fi bine sa constientizati cu totii acest lucru.

    Cat despre Costelush, acesta nu se pune. Sper c-ai inteles ce am vrut sa zic. Si costelushii au rolul lor bine definit in viata: echilibreaza o anumita tabara in caz de disparitie.


  433. 433
    Danny:

    Haideti cu totii sa-l vedem pe Cosa. Aici apare:

    http://www.youtube.com/watch?v=VYcLU0aCYm0


  434. 434
    junghiul:

    Gura păcătosului adevăr grăit-a.

    E totuși negru!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *