Puțstory – Ep. 1- Prăbușirea

 

Rezumat:

Era vară. Amândoi, prin jocul cinic al destinului, ne luaserăm bilete pentru o călătorie cu balonul. Balonul s-a încâlcit în crengile unui copac, nacela s-a răsturnat (era vânt) şi ne-a aruncat într-un puţ, pe o mirişte. Iniţial, nu ne-am recunoscut, dar io mi-am dat seama că e ea de îndată ce, în cădere, a ţipat „aaaaaa”. Acel ţipăt, nu l-am putut uita nicicând.

Costume. Alexa: tricou galben pai, pantaloni scurţi kaki, geacă subţire, alb-fildeş.
1Q: jeanşi lungi, uşor decoloraţi. Tricou gri. Hanorac albastru, cu glugă.

 

In extensio:

Habar n-aveam ce rol voi avea în croiala destinului altuia, zburând deasupra unui cuib de cuci părăsit. Relatez din memoria fazei scurte:

Pentru că nici nu mă interesa ce cruntă soartă voi avea, căutam noi aventuri pe meleaguri bântuite de pericole diverse pentru revigorarea adrenalinei adormite în plin suflu al tinereţii veşnice. Vântul purta bulinele tuturor călătorilor împuşcaţi de oportunitatea unei privelişti de vară, prin miriştea imaginaţiei bolnăvioare. De cele mai multe ori, vântul schimba cursul dorit, ameţind raţiunea tuturor. Fetele se speriau protocolar şi-şi mascau plăcerea demonică punând delicat mânuţele la guriţă, atente la ruj şi la şuviţele rebele de păr încâlcite în coardele balonului de săpun.

Zburam înconjurat de baloane umplute cu fete ale căror priviri galeşe îmi umflau pieptul păros sprijinit de marginea nacelei, căţărat pe 2 saci de nisip să par mai impunător. Mă făceam că scrutez orizontul prin ochelarii de soare Ray Ban punând streaşină palmele butucănoase de ceasornicar, dar, în realitate, nu vedeam nimic, doar genunchii prin blugii decoloraţi ce-mi trepidau incontrolabil, presimţind o nenorocire. Nenorocire care n-a întârziat să apară, parcă atrasă de molozul fricii copleşitoare, noua stăpână a acestei părţi de călătorie. Brusc willis, se formă o turbulenţă tranzitiv stocastică, formată ad hoc la variaţiile de presiune şi viteză în spaţiul şi timpul clasic, iar 2 baloane se desprinseră ciudat de sincron, izbite violent de o idee aproape sinistră. Pierdeau altitudine cu repeziciune, ţintind întâmplător un punct comun, fix în mijlocul unei mirifice mirişti apărute ca un miracol al împerecherilor cu miri miraţi de minuni, ca micii cercetaşi. Sacii de nisip dispărură în vortexul de aer, salvându-se, iar cele 2 burdufuri ghinioniste, aparent umane, se prinseră-n dansul haotic al vorbelor spre centrul pământului deschis în întâmpinarea lor. O imensă vină mă împresura în tot acest timp şi încercam să recuperez timpul nededicat unei spiritualităţi de basm. Țeseam cruci învălmăşite peste păcatele făcute pachet şi le eliberam departe de mine. Măcar ele să scape. Izbiturile celeilalte vietăţi de tuburile tunelului se auzeau atât de aproape, încât nu mai distingeam care-şi urlă mai tare neputinţa. Într-un final, eliberat de păcate, mă aşez ca un fulg pe fundul unei găuri din stratul de ozon minier. Fără să fac prospecţiuni de specialitate, intuiesc la rece că sunt oaspetele unui puţ secat de energie, făcut în ciuda libertăţii de exprimare. Lângă mine, văd o voce care la prima pipăire părea feminină, cocoşată de gingăşie şi puritate sufletească. Deja, aventura îmi creiona noi oportunităţi în sfera cunoaşterii şi-mi dădu curajul de a o lua de la început. Gem subţirel, bărbăteşte, acompaniat de urletele discrete ale companioanei răzleţe, căzute odată cu îngerii răi. Mă-mpunse delicat c-o privire duioasă, în negura fundalului şi se lansă în schema unei socializări puţoase, înghesuite.

–          Tu cin’ ‘la mea mai eşti, bă?

Tresar voios, plăcut impresionat de dulceaţa vorbelor izvorâte din fântâna generoasă a socializării mature, conştiente, şi-i răspund pe un ton imberb:

–          Sunt io, Picasso, preasfântă născătoare a interlocuţiunii, mireasă pururi încleştată-n vorbe! Sunt io, imaginea ta draconică inversată, sluga intereselor tale! Poruncă, zdruncinata mea!

–          Bă, mi se fâlfâie de intenţia ta de a mă fu..ra, ca să mă exprim eufemistic. Nici eu nu vreau. Poate mâine, acum mi-e somn. Tu ce iarbă paşti?

–          La draq! N-am aşa ceva… Şi mă cuibăresc stingher, împingând puternic peretele puţului ca şi cum aş fi căutat să sparg uşiţa minunată a Alicei de pistol, să mă scape de ruşinosul ghinion de afine fumător. Mă domină. Mă vrea supus. Mă vrea e mult spus. Mă doreşte. Ce să-i spun? O las pe ea să conducă operaţiunea de convieţuire în 2. Aştept încotoşmănat în instinctele de supravieţuire, rigid şi încăpăţânat, să mai văd odată pustiul reliefului uman ce-şi târăşte existenţa, căutându-şi salvarea în apocalipse sfinţite.

–          Bă, uite care-i chestia, îmi susură stropit între ochi cadâna.  Ne-am prăbuşit. Futu-i! Cum scăpăm de aici? Ai vreo idee? N-ai. N-are rost să ne strofocăm, că nu putem ieși de aici singuri. Vorbește-mi despre tine. Îmi pari cunoscut. Am cunoscut numai unu’-şi-unu’. Numa’ derbedei. De 2 lei. Îi urăsc şi pt. asta mă urăsc şi pe mine. Doctora mi-a zis… da’ cine eşti tu să-ţi spun ce mi-a zis doctora? A? marş, măă… Am fost ruptă-n 2, apoi părăsită. Poţi să-ţi imaginezi? Poţi? Ştii ce doare? Nu ştii…

Auzi, continuă ea mai calm, ştii ce poftă am să te snopesc în bătaie? Îmi pari tipul care o caută…

Şi nici nu termină bine vorba că mă şi izbi violent cu un cap în burtă de mă făcusem ghem, căutând aer câteva minute bune. După ce mi-am revenit, constat că adormise răpusă de eveniment, cu capul sprijinit pe umărul meu zdrelit de căzătură, lăsându-se pradă pornirilor mele sălbatice. Are păr frumos, ca și forma ochilor. Pare slabă, osoasă, cu picioare lungi (unu’ mai lung ca altu’) acoperite sumar de nişte pantalonaşi kaki, lejeri pe pulpele albe. Galbenul bluziţei ferfeniţite îi scoate ușor în evidență faţa mică, de copil bătut de părinţii altor copii. Gura-i cam schimonosită, da’ cre’ că de suferinţă, conchid buimac, încercând să respir ușurel să n-o trezesc..

 Va urma!

52 comentarii la “Puțstory – Ep. 1- Prăbușirea


  1. 1
    Jasmine:

    🙂 Astept cu nerabdare episodul urmator! Am already addicted.

    Bine v-a facut Nora! 😀


  2. 2
    1Q:

    Sărna, Gei! Dacă nu se oferea voluntară, alexa trebuia inventată..


  3. 3
    1Q:

    Mi-e dragă, stropi-o-ar terciu..


  4. 4
    elena:

    Buna dimineata!

    Nu stiu daca e adevarat dar de cand am auzit ca oameni doneaza sange pentru a exista acolo o rezerva in caz de nevoie, poporul a lansat si zvonul ca pentru a-ti reface puterile dupa donatie e bine sa bei un vin rosu.

    1Q-ul meu, cred ca doneaza sange mai mult de dragul imbatari. El face un fel de infuzie cu vin de pistol. Primeste in narile larg deschise aburul ce se ridica din sticla pe care e lipita o eticheta cu un pistol si niste buline. Se imbata repede saracul ca e batran…la minte.

    Cand bei un astfel de vin, care numai rosu nu e, tinand cont de cate ingrediente fermenteaza pentru obtinerea lui, efectul este ca dupa consumarea unui cocteil …Molotov. Spun cand bei dar imaginati-va cand tragi pe nas aburul lui ce efect are.

    Daca nu va puteti imagina, unchiul a promis ca va scrie el ce simte…a, vad ca a inceput deja sa se…prabusasca. Sper sa mai doneze sange si sa continuie cu alte episoade din serialul…”1Q si pistolul(Norei)”.

    Eu ma duc pe centura sa vad ce mai prind cu radarul si sa incasez amenzi de la cei ce merg prea incet cu masinile lor bengoase. Sper sa nu dea astia prea curand legea cu impozitarea amenzilor negociate pe centura.


  5. 5
    Edle:

    😆 😆 😆

    De unde dracu’ le mai scoti oare?


  6. 6
    Nora:

    1Q, ce-mi plaaaaaceee!

    Alexa se pregăteşte în colţul din dreapta.


  7. 7
    alexa:

    ba nu
    ți-am trimis un email


  8. 8
    elena:

    gutute’n Morgen!

    asa ma saluta fetele pe centura dimineata.

    Guten morgen, Edle!


  9. 9
    Nastasia:

    Ţi-e dragă, da. Ar trebui făcute niscai boscoane s-o dezlege de dragostea asta, aducătoare de bucurii ca un cui în talpă.


  10. 10
    Nora:

    Mie? N-am apucat să deschid mailul, Alexa.


  11. 11
    andreea:

    iaca şi un fundal muzical…


  12. 12
    1Q:

    Sărumânurile, Nora und Edle und Nasta und andreea! Leana să mă ierte..

    alexa, ți-e rându` !

    Nora, dacă faci rezumatul la ep. 2 io trec la extensiile de păr ale alexei..


  13. 13
    1Q:

    D-na andreea e cu coloana sonoră..


  14. 14
    andreea:

    vedeţi că e şi Nora acolo. pe post de Isis.


  15. 15
    alexa:

    rândul meu la ce?
    eu aș cpmpleta lista de ieri ”urâtă, cam nesuferită, slăbănoagă nedefinită” cu ”proastă lemn”. să fie completă, că altfel nu pot.
    hai, pa!


  16. 16
    1Q:

    Isis, placated!


  17. 17
    Jasmine:

    😀 Hai Alexa ca ai fost oferita voluntar! Te asteptam cu batai din picioare in pamant pe ritm de samba! Sau de ce vrei tu 🙄

    Si Buna de dimineata la toata lumea!


  18. 18
    Nora:

    Alexa nu vrea să se joace… 😥 😥


  19. 19
    1Q:

    Ei, am exagerat! Ești frumoasă.. 10 grădinița mea cu flori!


  20. 20
    Edle:

    Morgen!


  21. 21
    1Q:

    Ba vrea, da` când îi vine rându` nu mai vrea..
    Da` ar vrea să vrea, da` nu vrea!


  22. 22
    1Q:

    ..rându` să pupi mânurile!


  23. 23
    Edle:

    Ei, asa e ea, mai sucita. Parca n-am cunoaste-o!


  24. 24
    Nora:

    Iote, vă pusei poză. Luna văzută din puţ. Aproximativ.


  25. 25
    1Q:

    Luna printre craci..


  26. 26
    1Q:

    Văd numa` frunze.


  27. 27
    1Q:

    E perfectă. Îmi vine să urlu ca la alexa..


  28. 28
    1Q:

    Bine, nu mai urlu. Am tăcut..


  29. 29
    Nora:

    Dacă Alexa nu vrea, continuam sub formă de monolog?
    Sau să dăm glas unui element de decor? O piatră, bunăoară… 🙄


  30. 30
    1Q:

    Nu e o idee rea. Oricum alexa avea un rol bolovănos, bun de pus la rană..


  31. 31
    elena:

    alexa,

    vezi ca cine nu se supune regulilor de joaca ale regizoarei poate ajunge in debaraua actorilor


  32. 32
    1Q:

    Voi continua cu saga bolovanului îndrăgostit de propria umbră..


  33. 33
    1Q:

    Să scriu acum? Poate se răzgândește alexa..


  34. 34
    Nastasia:

    Şi umbra se numea Alexa.


  35. 35
    Nora:

    Stai, că scriu eu partitura pietrei.


  36. 36
    Jasmine:

    Ei, asta-i acum! Pai daca fiecare ar face ce vrea pe platou, s-ar duce de rapa pana si intentia de film.


  37. 37

  38. 38
    Nora:

    Alexa nu vrea să joace nimic. S-a închis în cabină şi-şi şterge machiajul. Singură.


  39. 39
    1Q:

    Nuuu. Io-s bolovanul.. pls! Tu faci rezumatul, da?


  40. 40
    1Q:

    M-am răzgândit. Scrie tu, Nora.


  41. 41
    1Q:

    ..în cabina de duș.


  42. 42
    Nora:

    Scriu, dar aveţi puţină răbdare. E lumea rea şi trage de mine….


  43. 43
    1Q:

    K. Până atunci relaxez io vizitatorii..


  44. 44

  45. 45
    1Q:

    ..și mai aproape.


  46. 46
    elena:

    dac doriti va ajut cu muzica… Adica o iau de la gelu. originala pentru film


  47. 47
    Nora:

    Gata episodul 2.


  48. 48
    1Q:

    Adă, eleanor, adă!


  49. 49
    elena:

    nu glumesc. daca imi dati o adresa de email va trimit o mostra de muzica pentru film


  50. 50
    Nora:

    Nu, merci, Elena.


  51. 51
    elena:

    am inteles. Eu nu pot participa alaturi de sofisticate. Si va mai bateti in piept cu piatra aia din put, ca luptati impotriva discriminarii minoritatilor…

    Va e teama sa nu va infectati cu creativitate.
    Sa nu va „venerez” cumva cu vreo manea centurista. Ramaneti atunci pe autostrada voastra plina de gropi!


  52. 52
    Nora:

    Măi, Costele, tot uit de tine. Dar nu dispera, odată şi odată tot termin mesajul pentru tine. Poate chiar de Crăciun, cine ştie?! A special present for a special someone, meine Katze psichopatze! 😆 😆

    Se duseră cuvintele 9 şi 10. (da, două odată!)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *