Puţstory – Episodul 2. Acomodarea. Episodul 3. Eşecul

Sunt o piatră. Da, vorbesc, ce vă uitaţi aşa la mine? N-a venit sfârşitul lumii, nu mai daţi faptului banal un aer de supranatural, de ieşit din comun, miraculos sau ştiu eu ce alte misticisme vi se rumenesc în minte. Am vorbit dintotdeauna. Da, singură. Ce dacă? A dat cu mine aici un băiat de vreo 16 ani, cu genunchii juliţi şi vorbe spurcate, încercând să nimerească o lişiţă, ca s-o răpună clar spre măritiş pe fata magazionerului. Pasărea şi-a văzut mai departe de zbor, n-am atins-o. În fine, nu vreau să vă mai plictisesc. Aşa am nimerit aici, prin hazard.

Mare lucru nu se-ntâmplă. Ieri însă au picat din cer – la propriu – ăştia doi. Pricep că-i cheamă 1Q şi Alexa. Alexa stă cu curul – scuzaţi – pe mine. Când şi când m-apucă în degetele-i zgâriate şi, tocmai când cred că noua lişiţă e 1Q, oasele i se-nmoaie şi-ncepe să mă mângâie apatic.

De altfel, sunt destul de netedă şi plăcută la pipăit.
Acum stau în spatele ei. I se văd coastele şi seamănă cu un animal mic şi-nfricoşat ghemuit într-un canal. 1Q o priveşte cu ochi bezmetici în timp ce-i ciopleşte o floricică într-un ambalaj vechi de eugenie. Tot meştereşte şi, deşi mie-mi pare gata, amână momentul. Alexa suflă greu, îi tremură spatele şi-ncepe a grăi:
– Ce ne facem? Dacă murim aici? O fi văzut cineva că am căzut aici? Ne-or căuta? Nu vreau să mor lângă tine…
– Murim, murim, aia e! Ce poţi face?! zice 1Q, perfect bărbătesc. Toţi suntem datori cu-o moarte.
Pe Alexa o înţeapă ochii. Ar fi vrut să se ducă prima oară în viaţă singură la mare. Până acum, n-au lăsat-o părinţii, e tânără şi fragedă ca o caisă, o cireaşă, o căpşună. Visează să se pupe pe plajă cu un băiat cu ochii albaştri sau negri, încă nu s-a decis, şi părul rasta, prins în vârful capului şi mulţi cercei de lemn în urechi. Ea să fie într-un pareo verde şi el să… să…. Aiurez, desigur, dar dacă nu zice niciunul nimic, ce să fac, mai bag de la mine. Că nu-s obişnuită să tac.
Alexei îi e frig şi-şi trage mânecile peste degete.
– Am fost la cercetaşi, boule! Ştiu să fac zece feluri de noduri.
1Q nu zice nimic. Se uită încruntat la mine, dar nu mă vede. Pe frunte îi trec stoluri de umbre. Un firicel de apă susură abia perceptibil la un metru de Alexa. Ea tresare:
– Dacă ne-necăm? Dacă plouă şi se face apa mare, mare? N-am fost niciodată la mare, nu ştiu să-not.
– Nici măcar pluta?
– Nici. Îmi intră apa în urechi şi nu suport.
– Mare brânză să stai pe spate. Apa te ţine, nu trebuie să faci nimic.
– Nu. Pun pariu că mă duc la fund ca piatra asta!
Şi acum mă ia şi dă cu mine de peretele din faţă. Nimeresc în panglica subţire de apă.
– Te ţin eu.
– Nu te-aş lăsa să mă atingi nici moartă.
– De unde ştii? Poate că moartă m-ai lăsa.
– Nu te-aş lăsa.
– Ba da!
– Ba nu!
Apoi, tăcere. Alexa ţine buzele strânse, strânse şi pumnii făcuţi ghem. Stomacul îi scoate sunete ciudate, iar asta o face să roşească pe întuneric. Deşi-l urăşte pe 1Q „din tot sufletul”, cum obişnuieşte să-i spună Dariei şi, de fapt, oricui altcuiva, ţine să precizeze, uşor ruşinată:
– N-am mâncat decât o felie de pâine cu gem…
– Vrei gumă?
– Vreau, dar o să-mi fie şi mai foame.
Şi 1Q îi întinde, aplecându-se galant, un pachet de Wrigley’s.
– Să nici nu-ţi treacă prin cap ceva. Atât îţi spun, zice Alexa, şi din ochi îi ies două fulgere ca la brichetele cu baterii, pârjolind singurul fir de iarbă al puţului. Cine se aştepta la una ca asta?!

(va urma)

Puţstory – Episodul 3. Eşecul

– Am o idee! Tu să taci, se răsti Alexa la 1Q făcând un balon uriaş din guma de mestecat. Mai ai gumă d’asta?
– Una, spuse 1Q mirat de atitudinea ei. De ce?
– Dă-mi-o! Mocofane… mai repede! Uite, continuă morfolind gumele, o să fac un balon care ne va ridica pe rând. Tu n-ai forţă să mesteci ca mine. Eşti un mormoloc cu fălcile încleştate de frig. Nu cred că ne va mai căuta cineva, cine dracu’ m-a pus să iau bilet pt. nenorocita asta de călătorie? Dă şi guma ta. Hai, că nu mi-e mai scârbă de câte mi-ai făcut… vrei să te iert?
– Mna, da. Da’ ce ţi-am făcut? Ne cunoaştem? Întrebă paralizat de mirare 1Q.
– Mai întrebi? Bă, neisprăvitule, mi-ai mâncat 4 luni din viaţă. Ce întrebări penibile pui. De altfel, nu mă mir, la cât de penibil eşti, în general.. cât şi în particular. Nu poțţi să fii puţin bărbat?
– Dar…
– Nici un dar! Hai pa, că am treabă. Balonul umflat de Alexa începu s-o ridice uşurel spre lumină, iar zâmbetul fetei lumină pt o clipă luciditatea lui 1Q care o apucă de picioare trăgând-o în jos provocând furia Alexei.
– Am ştiut eu că eşti un ticălos ordinar. O curvă de om, asta eşti! Îţi aruncam şi ţie balonul, eşti cretin?
– Scuze, îngăimă perplex 1Q, de data asta complet vinovat. Ai dreptate. Zboară, alexa, zboară…
Puternic ocărâtă de blestemele dragostei oarbe, ghinionul nu se risipi, astfel că, balonul plesni sec aruncând-o pe Alexa înapoi în brațele băiatului. Îi repezi 2 palme, scurt, apoi izbucni în hohote de plâns isteric, necontrolat. Printre suspine, lacrimi şi muci, îngăima 2 cuvinte: te urăsc… te urăsc…

Intermezzo:

După ce balonul s-a spart, umplând puţul cu adieri mentolate, au căzut amândoi într-un somn puternic divizat. Alexa se încolăcise în poziţia fetusului, cu un călcâi rozaliu în coastele lui 1Q. Era aşa de linişte că mă auzeam crăpând în muchii hexagonale. Îmi plăcea cu ăştia doi. Deodată, cum le vegheam somnul, mi-am aruncat ochii deasupra şi văd două feţe de ştrumfi dolofani aplecându-se peste puţ.
– Iote-i, mă! Crezi că o…
– Bă, e bună! Prost să fii să n-o…
– Da’ e dusă, mă! N-ai văzut-o cum propteşte găleata de pubelă şi stă acolo câte o oră cu ochii în câte o coajă stafidită de cartof?
– Şi ce-are a face?
– Zic şi io.
– Psssst, pssssst, 1Q, 1Q!
Alexa întinde piciorul şi-l pocneşte hepatic.
– Taci, bă, că o trezeşti. Nu mai ştii când dormea cu capul pe masa din bucătărie şi mâna pe tastatură? Când a uitat ceaiul pe foc scriind de mii de ori „lasă-mă, uită-mă, I’m not a naughty student, you’re not a sexy teacher!”?
– Îhî.
– Io zic să-i mai lăsăm aici. Şefu’ ne va mulţumi mai încolo. Hai la bere, parc-am văzut un cămin cultural deschis în sat.
– Haidem.

Şi le-am auzit şlapii chinezeşti lipăind în noapte.

Episodul 3 continuă după pauza publicitară cu reclame la HP, Lipton Ice Tea şi bere la pet Bergenbier.

– Alexaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, ţip deznădăjduit, respirând greu.
– Ce-ai, bă, bolnavule? Ai visat urât? Dă-te mai încolo, nesimţitule.. Nu mai am loc de tine! Mi-e şi scârbă..
– Scuze, am visat că ne-au salvat.
– Cine, bă, tâmpitule? Timpulamea… nu mai dormi că vreau să dorm: Ai auzit? Pa!

Tăcere timp de 24 de secunde.

– Bă, tu ai trişpatru de ani, parcă, nu? Înseamnă că io am 2j2, nu? Cât face 3jpatru fără 2j2? doişpce, nu? Nu ţi-e, bă, oleacuţă de ruşine să te legi de mine?
– Nu m-am legat. Tu m-ai legat? Iote, cu geaca ta. Acu’ mă dezlegi?
– Nu eşti nesănătos. Io? Mă laşi să discut cu medicul meu să-i spun ce ţi-am făcut? Nici nu meriţi să mai vorbesc cu tine. Ce-ai mai merita o bătăiţă! Ai tăcut? Gura!!
Fii bărbat! Da’ de unde atâta bărbăţie, eşti vai soarta ta…

M-am învelit cu balonul spart, făcut fâşii-fâşii. Mi-e frig. Mi-e cumplit de frig. M-aş apropia de Alexa s-o strâng în braţe. Cred că aşa v…
– Ce crezi că faci, bă? Nici dacă ar arde raiul, bă… Ia-ți gându’! Cât tupeu! Hm…
Am îngheţat de tot şi încerc să fac o melodie din ritmicitatea clănţănitului din dinţi. Îmi iese un rock metalic de la plombele din măsele..
– Încetează! Nu poţi să te opreşti? Hai, mai jigneşte-mă…

– Bă! Scoal’!
– Ce-i? Cu ce te-am mai supărat?
– Taci şi-ascultă ce-ţi zic: Cheamă-ţi ştrumfii să ne salveze! Fii şi tu odată bărbat, timpula mea ..

Între timp, zorii zilei se lăţeau fără pic de graţie pe cer, în concordanţă absolută cu disperarea din sufletele celor doi. Încet-încet începură să se mişte, ca să se dezmorţească.

fac pipi, spuse Alexa, cu un licăr de nebunie în ochi
şi eu fac pipi, îngăimă unchiul, tremurînd involuntar

Ura dintre cei doi ajunsese, în acest moment, la cote extreme…

– Nu-l da pe jos. Să-l păstrăm, aşa am văzut la teveu în probleme d’astea de surviver…
– A? Unde? În ce, bă, penibilule, şiroia Alexa pe crac în jos umezind bolovanul pe o parte.

Ajuns la extrema urii, constat că ea nici nu există. Mă prind de încheietura mâinii şi în liniştea prevestitoare de belele, îmi iau pulsul ca un profesionist. Alexa mă observă şi izbucneşte în râs:
– Ce faci, bă, amărâtuleeee? Ce faci? Dă la mine că tu nu eşti bun de nimic. Îi întind mâna şi stupoare; chiar îmi ia pulsul strângându-mi mâna uşor. De emoţie, leşin…

 

 

69 comentarii la “Puţstory – Episodul 2. Acomodarea. Episodul 3. Eşecul


  1. 1
    1Q:

    🙂 Ești …ești..
    Io, lișiță?


  2. 2

  3. 3
    1Q:

    Puțstory -- Ep. 3- Eșecul
    -- Am o idee! Tu să taci, se răsti alexa la 1Q făcând un balon uriaș din guma de mestecat. Mai ai gumă d`asta?
    -- Una, spuse 1Q mirat de atitudinea ei. De ce?
    -- Dă-mi-o! Mocofane.. mai repede! Uite, continuă morfolind gumele, o să fac un balon care ne va ridica pe rând. Tu n-ai forță să mesteci ca mine. Ești un mormoloc cu fălcile încleștate de frig. Nu cred că ne va mai căuta cineva, cine dracu m-a pus să iau bilet pt nenorocita asta de călătorie? Dă și guma ta. Hai, că nu mi-e mai scârbă de câte mi-ai făcut.. vrei să te iert?
    -- Mna, da. Da` ce ți-am făcut? Ne cunoaștem? Întrebă paralizat de mirare 1Q.
    -- Mai întrebi? Bă, neisprăvitule, mi-ai mâncat 4 luni din viață. Ce întrebări penibile pui. De altfel, nu mă mir, la cât de penibil ești, în general.. cât și în particular. Nu poți să fii puțin bărbat?
    -- Dar..
    -- Nici un dar! Hai pa, că am treabă. Balonul umflat de alexa începu s-o ridice ușurel spre lumină iar zâmbetul fetei lumină pt o clipă luciditatea lui 1Q care o apucă de picioare trăgând-o în jos provocând furia alexei.
    -- Am știut eu că ești un ticălos ordinar. O curvă de om, asta ești! Îți aruncam și ție balonul, ești cretin?
    -- Scuze, îngăimă perplex 1Q, de data asta complet vinovat. Ai dreptate. Zboară, alexa, zboară..
    Puternic ocărâtă de blestemele dragostei oarbe, ghinionul nu se risipi, astfel că, balonul plesni sec aruncând-o pe alexa înapoi în brațele băiatului. Îi repezi 2 palme, scurt, apoi izbucni în hohote de plâns isteric, necontrolat. Printre suspine, lacrimi și muci, îngăima 2 cuvinte: te urăsc..te urăsc..

    Va urma!


  4. 4
    Nora:

    Ţi-l pun sus, dezordonatule. 😀


  5. 5
    1Q:

    Pune-l.


  6. 6
    Jasmine:

    😀 😀 Asta ca sa vedeti si reactia publicului 🙂 Ptiu, sa nu va dedehochi!


  7. 7
    Nastasia:

    Da’ episodu’ cu „nu mai vorbesc cu tine” când vine? Că nu mai am răbdare. Fac şi eu ca o biată mătuşă, fie-iertată, se uita la tv la câte un film şi mereu întreba: Şi acuma ce se întâmplă? O omoară? O ia de nevastă?


  8. 8
    1Q:

    -- alexaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, țip deznădăjduit, respirând greu.
    -- Ce-ai, bă, bolnavule? Ai visat urât? Dă-te mai încolo, nesimțitule.. Nu mai am loc de tine! Mi-e și scârbă..
    -- Scuze, am visat că ne-au salvat.
    -- Cine, bă, tâmpitule? Timpulamea.. nu mai dormi că vreau să dorm: Ai auzit? Pa!


  9. 9
    1Q:

    Vine ș`ăla. Bine că mi-ai amintit.


  10. 10
    Nora:

    😆 😆 😆


  11. 11
    1Q:

    -- Bă, tu ai trișpatru de ani, parcă, nu? Inseamnă că io am 2j2, nu? Cât face 3jpatru fără 2j2? doișpce, nu? Nu ți-e, bă, oleacuță de rușine să te legi de mine?
    -- Nu m-am legat. Tu m-ai legat? Io-te, cu geaca ta. Acu mă dezlegi?
    -- Nu ești nesănătos. Io? Mă lași să discut cu medicul meu să-i spun ce ți-am făcut? Nici nu meriți să mai vorbesc cu tine. Ce-ai mai merita o bataiță! Ai tăcut? Gura!!
    Fii bărbat! Da` de unde atâta bărbăție, ești vai soarta ta..


  12. 12
    Nora:

    Am făcut update. Şi intermezzo cu ştrumfi.


  13. 13
    1Q:

    M-am învelit cu balonul spart, făcut fâșii-fâșii. Mi-e frig. mi-e cumplit de frig. M-aș apropia de alexa s-o strâng în brațe. cred că așa v..
    -- ce crezi că faci, bă? Nici dacă ar arde raiul, bă.. Ia-ți gându`! Cât tupeu! Hm..
    Am înghețat de tot și încerc să fac o melodie din ritmicitatea clănțănitului din dinți. Îmi iese un rock metalic de la plombele din măsele..
    -- Încetează! Nu poți să te oprești? Hai, mai jignește-mă..


  14. 14
    1Q:

    Mi-ar fi plăcut să contribuie. Parcă-mi pare rău de durerea ei. Aș încerca să-i dedic o rețetă de mâncare tradițională dar nu prea cunosc nimic în afară de cartofi prăjiți..

    Să-i zic?


  15. 15

  16. 16
    elena:

    Vreti sa va pun o pila la Mungiu? poate castigati si un premiu, ceva, ca asta e mare acum, e prin jurii. Si nici nu si-a platit amenda ca mergea incet pe centura. si nici pentru stationare.

    Cica fara ilustratie muzicala nu are valoare un film. Pacat ca din cauza discriminarii nu am si eu sansa sa castig un premiu. Asta imi ridica cota…amenzii.


  17. 17

  18. 18
    andreea:

    între timp, zorii zilei se lăţeau fără pic de graţie pe cer, în concordanţă absolută cu disperarea din sufletele celor doi. încet-încet începură să se mişte, ca să se dezmorţească.

    -- fac pipi, spuse Alexa, cu un licăr de nebunie în ochi
    -- şi eu fac pipi, îngăimă unchiul, tremurînd involuntar

    ura dintre cei doi ajunsese, în acest moment, la cote extreme…


  19. 19

    😆 😆 😆

    Andreea, pune sus.


  20. 20
    1Q:

    -- Bă! Scoal`!
    -- Ce-i? Cu ce te-am mai supărat?
    -- Taci și-ascultă ce-ți zic: Cheamă-ți ștrumfii să ne salveze! Fii și tu odată bărbat, timpula mea ..


  21. 21
    Jasmine:

    Hai ca iti suflu eu. Poti sa adaugi si niste ochiuri prajite, smantana si telemea sarata, Totolica 🙂


  22. 22
    1Q:

    -- Nu-l da pe jos. Să-l păstrăm, așa am văzut la teveu în probleme d`astea de surviver..
    -- A? Unde? în ce, bă, penibilule, șiroia alexa pe crac în jos umezind bolovanul pe o parte.


  23. 23
    1Q:

    Gei, chiar mi-e foame! și nici măcar o eugenie nu mai am. Beau ceai și scriu.. Beau ceai.


  24. 24
    Jasmine:

    Nora, plus Andreea si strumfii sus la titlu, stai sa incarc pagina ca mi-e ca iar au aparut vreo .. posturi si nu le vad live 😀

    Rontai unghii in lipsa de popcorn si beau apa de la fantana de butoi


  25. 25
    1Q:

    Ajuns la extrema urii, constat că ea nici nu există. Mă prind de încheietura mâinii și în liniștea prevestitoare de belele, îmi iau pulsul ca un profesionist. alexa mă observă și izbucnește în râs:
    -- Ce faci, bă, amărâtuleeee? Ce faci? dă la mine că tu nu ești bun de nimic. Îi întind mâna și stupoare; chiar îmi ia pulsul strângându-mi mâna ușor. De emoție, leșin..


  26. 26

    J, nu sunt posturi noi. E tot ăsta, dar e updatat. 😀
    Parţial. Că nu pot ţine ritmul cu 1Q. E prea bun! 😀


  27. 27
    1Q:

    ..prea ca la țară!


  28. 28
    Jasmine:

    Si pentru imagine de film : o lisita cu o libarca in cioc


  29. 29
    1Q:

    Zi, că recunosc, nu că ar susține asta și alexa..


  30. 30
    Jasmine:

    Lasa Nora ca nici cu tine si nici cu Andreea nu mi-e rusine 🙂


  31. 31
    1Q:

    -- să-ți fie rușine, nici nu mai vorbesc cu tine! Am să las scris pe această piatră că am fost singură aici. Sunt convinsă că Nora nu-mi va șterge comentariile.
    -- Cum vrei, dar, te rog, nu te mai agita inutil. Nu te cunosc. Povestește-mi de prăpădania ta de iubit care te-a molestat sufletește 4 luni pline.
    -- A, acum te dai pe lângă mine? Nu mai recunoști nimic? Ce obții cu asta? Cât de ipocrit poți fi?
    -- Nu, n-ai înțeles: chiar nu te cunosc!
    -- E clar. Ești bolnav. Ai febră. Mă lași să te țin în brațe?
    -- Da. În sfârșit!
    -- Ce în sfârșit, bă? Recunoști că ești un dobi? Păi, bă, boule, nici nu mă meritai. Pune capul jos, așa!..șșșșșșș…


  32. 32

    Perspectiva se schimbă. Focus pe încheietura lui 1Q şi degetele albite ale Alexei, strângându-l delicat. Apoi, interior de venă.

    Larmă, celule de tot felul, hematii şi leucocite, îmbulzindu-se şi dând să iasă prin piele. Pulsul a crescut ca prin minune, şuvoiul curge tăvălug. Alexa acţionează cu forţa unui defribilator. 1Q încearcă să îşi ascundă tulburarea, dar mulţimea dinăuntru îl trădează.


  33. 33
    Umbra alexei & Nora und 1Q:

    Mă las învins de tulburare și vreau să-i cedez alexei toată ființa mea mediocră. Fizic, mă terorizează cu piatra moartă și rece, cu care se învelește fericită. Bolovanul nu zice nimic iar io fac crize de gelozie.. Îl pupă, îl mângâie, își freacă fundul de el..

    Turbez.


  34. 34
    Nastasia:

    Trimitem o capră, să calce-n piatră?


  35. 35
    andreea:

    peisajul se întunecă brusc. cei doi se uitară în sus, cu speranţă. o vacă foarte curioasă îi privea cu o expresie înţelegătoare, aproape umană.

    -- oooooo, făcu Alexa, de-ar putea să dea de veste… sau măcar de-am putea s-o mulgem…
    -- poate doar dacă e Joiana, zise unchiul. ar scrie despre noi…

    vaca se îndepărtă netulburată, tălăngănind vesel. în aceeaşi secundă, izbiţi de o revelaţie, cei doi începură să strige: AJUTOOOOOOR!! SALVAŢIII-NEEEEEE!!!!


  36. 36
    elena:

    Filmu’ asta al vostru e plictisitor. Este o dezvoltare a discutiei dusmanos-idilice dintre 1Q si Alexa, ce s-a consumat deja pe blogul asta. Macar daca faceati si voi o copie cu alte personaje si din alta cultura. Asa au avut succes cele doua filme aproape identice: „Cei 7 samurai” si „Cei 7 magnifici”

    Filmul vostru e ca „Cei 7 pitici” fara Alba ca zapada(Alexa). Cred ca publicul va pleca incet incet din sala.

    Voi nu vedeti ca 1Q isi pierde din stralucire. E posibil sa se intample asta si din cauza nepriceperii regizoarei.

    Va spun eu ca nu e simplu sa creezi imagini filmice din cuvinte scrise. Imi place totusi ca va straduiti. Sa stiti ca a scrie scenarii nu e tot una cu a blogui. Cum nici un poet bun nu poate scrie texte pentru muzica.

    Bine ca m-a refuzat Nora. Stricam bunatate de muzica pe… si se supara Dl. Gelu pe mine.


  37. 37
    Umbra alexei & Nora und 1Q:

    1, 2,3..15..58, 59. Nu mai suport și-o plesnesc pe alexa pe fundul gurii.
    -- Gata! Ajunge. O să murim. N-ai vrea să murim împăcați?
    Eu vreau să-mi iau rămas bun cu urarea de w-end plăcut tuturor cititorilor în stele, bobi, ghioc sau mațe de găini..

    Cu o ultimă sforțare apuc să văd umbra alexei coborând în viteză peste sufletul meu negru, încercând disperată să-i resusciteze culoare..
    -- Tardiv, scumpa mea, tard..


  38. 38
    alexa:

    ce text! jalnic!


  39. 39
    Nora &1Q:

    Ai dreptate, tante Nuțy! Să ne mai zici..


  40. 40
    alexa:

    bătaie de joc!


  41. 41
    Nora &1Q:

    Iaca și mica eroină! Scrie pe piatră, io m-am reîncarnat..


  42. 42
    Nora&1Q:

    Încă nu te-a salvat nimeni. Te aștept..


  43. 43

  44. 44
    alexa:

    am spus de ieri că nu scriu textul. mă așteptam să faci la fel.


  45. 45
    Nora&1Q:

    Adică-s imprevizibil, ha?


  46. 46
    Nora&1Q:

    Gata. Am zburat! Scrie ..


  47. 47
    alexa:

    ba nu, nu ești. eram sigură că tot o să încerci să-mi atragi atenția într-un fel sau altul.


  48. 48
    alexa:

    imprevizibil ar fi să nu mai pomenești de mine.
    ha! nu vrei tu să demonstrezi că ești imprevizibil?


  49. 49
    alexa:

    nu scriu nimic. ai stricat tot farmecul.


  50. 50
    elena:

    1Q,

    As mai spune dar ma tem ca in curand voi poposi in debaraua criticilor de film. Tie iti convine ca ai imunitate.

    tante Nuty


  51. 51
    elena:

    Uite risc si mai spun ceva. De fapt citesc(citez)

    „Episodul 1 -- prabusirea

    Episodul 2 -- acomodarea

    Episodul 3 -- esecul”


  52. 52
    alexa:

    Elena, cred că te plictisești foarte tare acasă


  53. 53
    elena:

    Mie, asa neculta cum sunt, mi-a placut continutul episodului 1 si denumirea episodului 3.


  54. 54
    andreea:

    -- o fi fost o vacă sălbatică, na… şopti trist unchiul.

    nu trecu mult timp şi cei doi auziră un zdrăngănit de lanţuri, înspăimîntător şi jalnic în acelaşi timp. cînd se uitară din nou, cu speranţă, în sus, zăriră întunecînd soarele un chip palid, rujat năpraznic sîngeriu, dar încadrat de o barbă albă, tremurătoare.

    -- Moş Crăciuuuun! strigă Alexa, fericită

    -- nu, pardon, mă scuzaţi, să mă prezint, spuse făptura. mă numesc Elena -- şi lucrez în industria cinematografică. sînt specializată în bondage -- frînghii şi lanţuri. şi hardcore, adăugă ea, ţuguindu-şi buzele. am fost solicitată, dar m-am rătăcit. şi mi-am rupt şi un toc. ştiţi cumva unde e cazarma?

    -- Elena, ajută-mă, spuse Alexa. dacă eşti femeie, înţelegi în ce situaţie sînt…

    Elena zîmbi condescendent. o să văd… spuse ea. dar sînteţi netalentaţi, necreativi şi plagiatori. lucru slab! şi miroase urît aici. puah, mai adăugă ea, îndepărtîndu-se…


  55. 55
    elena:

    da Alexa, ma plictisesc si de plictiseala mai compun muzica dar nu mi-o accepta regizoarea. Cica nu are incredere in calitatile mele de compozitoare. Se teme sa nu spun ceva in direct pe post, care nu convine puterii de dreapta. M-a pus dracu sa spun ca sunt stangace desi eu sunt de centru sau de margine(centura).


  56. 56
    elena:

    Si probabil ca barboasa rujata i-a ajutat…parca nu se mai aud strigate din put. Cred ca regizoarea e obsedata de spatii inchise: debarale, puturi, nacele, baloane, garduri(cu nuieluse in recuzita).

    Daca m-as pricepe in cititul viselor cu puturi, debarale, etc…


  57. 57

  58. 58
    elena:

    Da si mi-am rupt tocul ala demodat si acum ma chinui sa scriu cu tastatura. Aaaah ce vremuri cu miros de cerneala si clei de oase. Exista in vocabular si cuvantul carte. Acum s-a transformat in card(ca hartia e periculoasa), e purtatoare de „veneratie” si asta se transmite prin contact. Contactul inca se mai poarta si cred ca bibliotecile se vor transforma in bordeluri.


  59. 59

  60. 60
    elena:

    am vazut azi pe marginea centurii un musuroi de cenuse de pasare si ceva care misca incercand sa renasca din cenusa. Mai era si un biletel pe care scria phoenix si parca se auzea si un fel de muzica. Eu am crezut ca e un link si am facut copy-paste. Voi intelegeti ceva?


  61. 61
    Nastasia:

    Da, că erai pe marginea centurii.


  62. 62
    elena:

    Da Nastasie. Nici pe centura nu mai am loc de sofisticate. Am fost alungata pe marginea ei. Pentru ca in tara asta nu se mai face nimic, mai toate reprezentantele sexului frumos si slab s-au reprofilat. Preocuparea de baza este gasirea cardului.


  63. 63
    Joiana:

    Bună zâua, am relatat de la faţa locului. Doamna Andreea, am fost în patrulare, aşa cum aţi sugerat.


  64. 64
    elena:

    Ma uit cu tristete cum suratele mele, se asociaza imediat, instinctual, cu barbatii care cred ele ca stralucesc in luminile rampei si nu fac altceva decat sa le ia din stralucire. Numai ca ele nu stiu sa o foloseasca(stralucirea) si diluiaza si farmecul celor parazitati. Este o Ana care il vlaguieste de stralucire pe un indian si o nora, nu stiu a cui care tot incearca sa faca un afis cu numele ei langa un unchi de-al meu… 🙁 + 🙂 = 0


  65. 65
    elena:

    Adio, pistolari! 🙁 -- 🙁 = nimic_______________


  66. 66
    andreea:

    bine ai făcut, Joiana.
    dar acum, n-ar fi rău să-i salvăm. nici măcar sex nu-s în stare să facă, nu vezi?

    şi-apoi… umblă o şi o curvă sentimentală pe aici. peisajul a devenit albastru.


  67. 67
    Joiana:

    Păi, o să mă duc să chem pompierii să-i scoată de acolo. Orişicum, nu sunt primii, au mai căzut şi alţii.

    Lenuţa asta e de acilea, de la noi. Vine la nunţi, înmormântări, pomeni. Dupe ce mănâncă, îşi pune poalele în cap, se olicăie, scuipă-n farfurii şi zice că nu-i place, dupe care înjură mirii, morţii sau cine o fi, depinde de ocazie şi de festivitate.


  68. 68
    Seva Tudose:

    apoi un asa intermezzo luuuung este ca un soi de orgasm luuuuung 😀
    mie mi-a placut episodul 3 ! Vai biata Alexa 🙄

    Alexa,

    apropos tot tu esti „sictir” la Pandora 🙄 ca aveti acelas avatar !


  69. 69
    alexa:

    da, Seva. eu sunt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *