Provence I

La route du soleil începe la Lyon. O denumire estivală pentru A7. La Lyon, eu şi prietena mea, după ce vedem o grădină de hortensii, decidem să le schimbăm numele. De-acum încolo, hortensiile se vor numi pacele. Un nume modest, mult mai potrivit cu înfăţişarea lor, un nume care va anula, desigur, secole de pompoşenie neadecvată. Hortensii, auzi!

Mereu spre sud, cu soarele arzându-ne mâinile. Road trip în două. Ieşire la Carpentras printr-o poartă, bucată de viaduct. Oraş vechi şi adormit, un chelner care ne-ntreabă în miezul zilei dacă mai dorim ceva pentru că vor să închidă. „Mais pourquoi?”. Şi răspunsul: „Il fait trop chaud, mademoiselle”. Apoi, platanii. Platanii şi greierii care nu tac nicicând şi despre care mi s-a spus că ieşiseră de curând din pământ. Primăvara târzie îi ţinuse ascunşi. Provence zumzăie mereu. E o foşgăială continuă, un zumzet între frunze şi pământul roşu. Oprim să luăm nectarine de la marginea drumului. Un cuplu de sud-americani, neposesori de boabă de franceză. Nectarine demasiado maduras. No tenemos otras. Esta bien. Vale…

Apoi, la Frejus, o luăm spre Cannes pe Route de la mer.

Ajungem târziu, ne cazăm şi hai la artificii. Franţa îşi strigă libertatea, egalitatea şi fraternitatea. O face oarecum apatic, politicos şi fără excese.

A doua zi, pornim spre Grasse. Da, e chiar ca-n filme. Câmpuri de lavandă. Oraş colorat, în trepte. Un amestec ale cărui ingrediente mi-e tot mai greu să le decelez şi să le pun în coşurile potrivite. Ce e cinematografie şi ce e realitate. E o împletitură densă, o urzeală bătătorită de senzaţii. Expectaţia mânjeşte realitatea, o îmbibă în sucurile ei. O apuc pe fundături, unde realitatea are miros de urină şi igrasie. Mă zgâiesc în casele oamenilor, îmi înfig ochii pofticioşi în carnea lor fără pomezi. Sunt cea mai nesimţită turistă din Grasse.

O mostră de provensală:

Revenim seara la Cannes. Cină târzie. Sunt în continuare bântuită de ferestre şi uşi. De luminile filtrate şi de cele care izbesc. De stările trecătorilor de lângă fântâni.

43 comentarii la “Provence I


  1. 1
    Raluca:

    Pfoi… minunat.


  2. 2
    val_one:

    🙂

    eu mă aşteptam la ceva frumos. dar este, în primul rînd, interesant.


  3. 3
    val_one:

    ups! au şi ţigări româneşti… 🙄


  4. 4

    Raluca, Val: 🙂


  5. 5

    Aşa, să fac nişte precizări. Nu am fotografiat foarte multe obiective turistice, clădiri mari etc. Ce am ales au fost locurile, colţurile care constituie pentru mine -- o individualistă, ce să mai 😛 -- farmecul Provenţei. Am văzut şi din alea „importante”, dar am rătăcit mai mult pe cărări lăturalnice.


  6. 6
    val_one:

    dar de ce nu v-aţi fi oprit voi şi prin orăşelele alea de nudişti de pe rută? 🙄

    ştiu ce încîntaţi ar fi fost unii pe aici de nişte poze de-alea. 😆


  7. 7
    Seva Tudose:

    Ah,Doamne…m-ai anihilat Nora ! Ei,bine daca nu m-ai provocat…ce vacanta de vis,avusi…gata plec in izbeliste !


  8. 8
    Seva Tudose:

    cine e Raluca ? oh,Doamne…


  9. 9

    Am fost foarte aproape de o plajă de nudişti gay, undeva lângă Toulon. 😀 Dar na, cum nu aparţineam clubului… 😀

    Seva, da, chiar a fost de vis. Mai am să vă mai arăt, dar şi aşa am pus prea multe poze în postul ăsta.


  10. 10

    Raluca e prietena mea. I-am dat şi ei linkul să vadă pozele.


  11. 11
    Seva Tudose:

    Nora,

    te iubesc ptr.aceste fotografii,te invidiez,cum pot fi atatea frumuseti….cea mai favorita de mine este cea cu….

    absolut toate !


  12. 12

    Seva, mă bucur că-ţi plac. Sper să redea măcar o fărâmă din farmecul zonei.


  13. 13
    val_one:

    ţi-a ieşit foarte bine jurnalul, Nora. eşti bună de fotoreporter. 😀


  14. 14
    val_one:

    pînă şi vidange entretien ai găsit. 🙄


  15. 15

    Aia am pus-o fix pentru Raj. Cum am văzut-o, cum m-am gândit la el. 😆
    Raj, în Marsilia, m-am rătăcit şi am ajuns prin nişte zone mai puţin salubre. Nu că restul strălucea de curăţenie. Dar un căcat uscat (!!!) fix în mijlocul străzii m-a făcut să-mi fie dor de tine. L-am pozat, dar mi-e ruşine de oamenii ăştia mai sensibili.
    Ca şi gunoierii marseiezi al căror slogan, evident fără legătură cu realitatea, era „suntem mândri de străzile noastre”. Se simţea lipsa ta acolo, Raj.


  16. 16
    Edle:

    Fermecator, indeed. Am facut drumul asta acum noua ani, cu ceva mai multe opriri, dar artificiile m-au prins tot la Cannes. Mi-ai rascolit o multime de amintiri. 🙂


  17. 17

    Zi cum a fost la voi. Unde aţi fost?


  18. 18
    Edle:

    Frumos. Prieteni vechi, amintiri din studentie, rasete, vin bun. Mare. Si 10 monstruleti mititei. Tot in sud, dar departe de locurile strabatute de tine.

    Acum, cred ca mai am nevoie de o vacanta. Singura. 😀


  19. 19
    Edle:

    Nu vrea cineva niste copii? Macar vreo saptamana. 😀


  20. 20
    val_one:

    zece? 😆

    dar cu ce-aţi plecat, cu autocarul? 🙄


  21. 21
    val_one:

    vreau eu, dar pentru zece n-am loc. 😆


  22. 22
    Seva Tudose:

    azi,cred ca fim-ul va veni sa fixeze dracu’computerul,desi am cumparat monitor nou/nout acum cateva zile….gata o sa cumpar si computer ! sa potrivesc computerul si voi pune fotografii

    am fost si eu intr-un loc,unde raaaaaar vezi asa frumuseti,cascada neagra ! THE BLACK WATERFALLS !


  23. 23
    Edle:

    10! 🙄

    Fara autocar, ca am venit de prin toate colturile lumii, de pe unde ne-am aciuat fiecare. 🙂

    Val, da’ macar doi? 😆


  24. 24
    val_one:

    pe ei doi, da, cu mare drag. trimite-i numai. 🙂


  25. 25

    Edle: 😀 Trimite-i în tabără. 😀


  26. 26

    Ah, ia uite, le-ai găsit monitoare.


  27. 27
    val_one:

    😆


  28. 28
    Seva Tudose:

    sa nu o confundati cu cascada alba( Niagara Falls ) ce este doar la 3 ore de condus…langa mine,asa vorbim noi,in ore de condus…


  29. 29

    Nu o confundăm, Seva. 😀


  30. 30
    Edle:

    Chiar, acu’ inteleg de ce ma trimitea pe mine maica-mea in tabara de 3 ori pe an! 😀


  31. 31
    val_one:

    ştiu, Seva, că aşa vorbiţi voi, în ore de condus. pe acolo nu se întîmplă prea des să conduci 2-3 km într-o oră.


  32. 32
    Edle:

    Val, sa mai cresca un pic si ii pun direct pe avion! 😆


  33. 33
    val_one:

    aşa să faci, Edle, că am unde să-i duc să se simtă bine. 😉 doar nu i-aş ţine printre betoane. 🙂


  34. 34
    Raj:

    Ma bucur ca vati gandit la mine, dra Nora, chiar daca un cacat uscat va amintit de mine. Nu uitati: si oamenii sensibili fac treaba mare, se caca cum sar zice…


  35. 35
    Seva Tudose:

    Bai Raj

    parca mi-ai dat cu”puhaiul” pe la nas ! Hai,mai fratiorul meu,mai las-o moale….te rog eu,esti mult prea original ! de multe ori as vrea sa te lovesc…controleaza-ti impulsurile ,cu drag, Seva !


  36. 36

    Seva, nu e vina lui. 😀
    Eu am pomenit, eu l-am provocat!
    Raj, cum să uit?! Ar fi şi nasol să nu. 😛


  37. 37
    Seva Tudose:

    m-ai inebunit ,Nora….voi reface calatoria asta,pas cu pas in Franta !


  38. 38

    Seva, noi n-am reuşit să vedem decât o bucăţică din Provence. Fără să exagerez, ar fi trebuit să stăm vreo 3 luni. 😀


  39. 39
    Morringain:

    Frumos, Nora 🙂 Acum fug la Provence II sa ma zgaiesc si acolo 🙂 Ah, si peste vreo doua-trei saptamani plec si eu. E drept ca tot in Italia de sud merg, ca de obicei 😀


  40. 40
    Danny:

    INVATATURILE LUI DANNY CATRE FIUL SAU RAJ

    Raj, asculta ce-ti spun cu atentie.

    Eu te simpatizez mult pentru felul tau de a fi, simplu, cum iti place sa te caracterizezi, pentru caracterul tau, esti corect, obiectiv, transparent, bun la suflet, comunicativ, lipsit de ipocrizie. Acestea sunt trasaturi de caracter pe care eu le apreciez la orice om. In afara de acestea, tu mai ai una, destul de interesanta, care se gaseste mai rar la persoane, in general: te autopersiflezi cu o incapatanare iesita din comun, si dovedesti aproape de fiecare data, un vocabular arghezian in multe dintre comentariile tale, starnind umorul si facand pe placul unor persoane de aici. Mai ca stilul tau tinde sa devina o moda pe acest blog, dovada 1Q, posibil Zadda, si cine mai stie.

    Ideea de a te autoironiza, daca vrei s-o analizam d.p.v.d. pihologic, apartine persoanelor dezavantajate social, persoanelor religioase, si a celor care, au constatat de-a lungul vietii lor ( poate fi oricand o strategie de comportament, de actiune in viata) ca aceasta tactica a dat destule roade in fata persoanelor puternice, dure, sobre, inchistate in sine, lipsite de umor, sofisticate, burgheze cu fite de domnisoara, cu care au intrat in contact. Acceptand acest statut, sa zicem, inferior persoanelor puternice, tu ai un mare avantaj in fata lor, pe care aceste persoane nu si-l deslusesc, si pot cadea oricand ca spicele de grau in fata ta.

    Cu alte cuvinte, daca vrei o comparatie cu stilul de lupta, tu stapanesti destul de bine arta razboiului romanesc medieval, sau arta de a razbate in viata mizerabila de acum: sarituri din copaci, otraviri de fantini, parjoliri de ogoare si, mai dai si cate o basina in urma acestora, starnind umorul celor ce stapanesc prin firea lor umorul. Spre deosebire de persoanele puternice, care de fiecare data prefera lupta in camp deschis si cu toate fitele de rigoare.

    Tu stapanesti destul de bine acest rol, si tot atat de bine poti renunta la el in viata de zi cu zi, in functie de context, de situatii. De exemplu, cand i-ai tras doua scatoalce in gura acelui functionar public de la primarie, sunt absolut sigur ca n-ai jucat acest rol, iar dupa ce i-ai scos dintii, sigur n-ai tras o basina in urma ta. Cred ca ti le-ai pastrat pentru tribunal, de teama consecintelor, ha,ha,ha,……glumesc.

    Dintre persoanele de pe blog care te apreciaza enorm pentru acest stil al tau, se remarca doua: Ana si Nora. Acestea au facut din tine un fel de idol, tocmai pentru acest rol al tau. Chiar ele spuneau acum cateva zile ca si Cosa s-a autopersiflat cu ani in urma, personal nu-mi aduc aminte s-o fi facut, poate inainte de a aparea eu pe platforma. Aceste doua persoane apreciaza atat de mult stilul tau incat in sufletul si mintea lor, nimeni nu mai incape. Ele sunt total acaparate de tine, iti inghit tot rahatul pe care-l expui pe blog, sunt foarte incantate de acest lucru, dovada e si faptul ca Nora mergand spre Marseille, a intalnit in cale un cacat si, brusc, si-a adus aminte de tine. Or, sa povestesti pe un blog, sa zicem unor necunoscuti care citesc pentru prima oara, ca intalnind un excrement si-a adus aminte de cineva foarte drag, inseamna ca persoana cu pricina ori e tampita, ori a innebunit cititorul in cauza, ha,ha,ha.

    In alta ordine de idei, nu toate persoanele de pe blog te apreciaza pentru acest lucru, si e normal sa fie asa, deoarece incercam sa traim in democratie, iar aceasta presupune diversitate in tot. Numai ca aceste persoane care nu prea te agreeaza sunt nevoite sa te accepte de dragul celor care te apreciaza, altfel s-ar ivi conflicte, cum au si fost.

    Din acest punct de vedere, eu nu sunt ca tine, poate ca nu pot sa fiu, poate ca nu-mi sta bine, nu ma simt bine in pielea mea asa cum esti, si iarasi e normal acest lucru, dar eu, apeland de multe ori la intelepciune, si avand simtul echilibrului, stiu sa ma adaptez aproape oricarei situatii, si apreciez la tine, mai mult decat autoironia, trasaturile de caracter pe care le-am enumerat mai sus. Si, le apreicez atat de mult, incat am devenit prieteni virtuali.

    Un ultim sfat as dori sa-ti dau, si pe care sa-l tii minte toata viata: pentru ca am observat ca la tendinta indusa de acest stil al tau, vrei sa ti-i faci pe toti de aici prieteni, si, in acest scop, ii ungi cu cacat specific rajesc, ii perii pe toti cu vorbe bune, coplesindu-i la extrem, mai nou pe Andreea, Valonash, sau chiar Cosa, e bine ca uneori in viata sa ai si dusmani, deoarece acest lucru te va echilibra foarte bine mental si emotional, si te va face sa observi bine diferenta intre oameni.

    Te sfatuiesc sa preferi a fi respectat de un dusman, de care sa stii sa te aperi, decat sa fii iubit ( mancat ) de prieteni.

    PS : Daca o persoana de aici o scrie mai bine decat am facut-o eu despre aceasta problema, sa ma cac in nasul ei, ha,ha,ha……………………………


  41. 41
    Danny:

    Raj, daca vrei sa-mi scrii, spune-i imputitei de nora sa-ti dea emailul meu. Daca nu vrei, asta e.


  42. 42

    Danny, du-te să te caci prin alte locuri. Puţi, n-am ce-ţi face! Am priceput, ai o problemă de digestie. Asta-ţi mai lipsea! Pa, bibiloi!


  43. 43
    Raj:

    Si da si nu, coane Danny. Abea acu cetii , ca nam fost disponibil, am fost stii talica pe unde. Nu stiu sa folosesc imeilu, n-as vrea sa invat daca nu te superi. Pentru mine calculatoru e o mare necunoscuta si as vrea sa ramana tot asa. Nu-mi place sa invat lucruri noi, deh, varsta, poate si intelectu limitat, na. Numi place sa citesc prospecte, modul de folosire al unui aparat, electronic, electrocasnic, nu stiu sa asez programele la tv, numi plac decat butoanele de pornire si oprire. Am un celular nokia de vio 10 ani, unul gri, fara foto, fara alea, alea. De ziua mea, nevasta mia facut ca cadou ultimu racnet, ultima basina. Nu voi sa invat sal folosesc, i lam dat fiemii. Asta sunt, cu mine defilezi. Am citit cu luareaminte invataturile. Mam regasit, cu amendamentu ca ma doare fix in pula daca nu ma agreeaza careva. Dar daca nu ma agreeaza 1-2 pretini, imi vine sa plang, na….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *