Skyfall in Vanilla

Pușzăbatăn cu puterea minții! Hai că poți! On. Așa, mă, ai văz’t că n-a fo greu?!

Crăpase cu greu doar un ochi și se repezise la baie năclăit de somn să-și dezlipească și jumătatea cealaltă de pleoapă. Înviorat de apa rece, se privi cu suspiciune în oglindă alungând umed și ultimele semne de moleșeală. Bolborosea absent, fără noimă, ceva aproximativ:

– Nume de cod. Codin. Agent dublu rafinat, tip doo nule și-un baston. Pregătit pentru războiul din culise cu rutina omenirii, cocârjat de veșnicele misiuni aproape imposibile; cu plăgi împușcate de-a lungul și de-a latul parcelei sufletești și-o cicatrice de gheară pe retina ochiului sănătos. Gheară de răpitoare. Femeie…

Agentul Codin nu știa, dar noaptea trecută lăsase urme. Biologice. Pe lângă cele deja supte, dar oricând recuperabile, grație noilor suplimentări de buget pe care Biuroul le obținuse, din țesătura aspră a cearșafurilor roșii, cu ursuleți carpatini maronii, pe care bunică-sa se încăpățâna să i le cumpere chiar și după ce trecuse de multișor de vârsta majoratului, în spatele urechii se odihnea o urmă de ruj – roz pe buze, verde în tub. Chinezesc. Codin ignora cu desăvârșire conturul buzesc rotunjit și șters la colțuri. Deocamdată, noi, naratorii care avem la rându-ne chestii de mătrășit, ignoram voluntar și semi-conștienți sursa rozului, invitându-vă indiferent de clasă, vârstă și impozite datorate statului, activitate sexuală, hobby-uri și pasiuni vinovate, să apreciați jumătatea plină a vieții. Asupra celeilalte vom arunca reflectoarele mai încolo, la o data nedeterminată, pe care v-o vom comunica ulterior. Sau nu.

Așa că ieși din casă cu nepăsare simulată. Dar și dacă nu era simulată, totuna ar fi. Am putea spune că trepida de nerăbdare așteptând noile aventuri ale zilei. Dar am minți. În realitate, Codin nu prea știa de capul lui în ciuda faptului că-și impunea un mers perfect egal, cu pași de 60 de cm, nici mai mult, nici mai puțin. Își impunea. Că nu-i reușea, e altă poveste..
________

Împins înainte într-o cădere controlată cu zvâc din călcâie, eroinul textului se târa printre blocuri ca o umbră lăbărțată proiectată pe ziduri. Pe unde trecea, lăsa urme băloase de e.pistolar pentru a-și deruta dujmanii. Obligat de împrejurări, atent să nu-i fie deconspirat numele real, (C. Odin – să nu-i ziceți că știți de la mine 😉 ), dar și să evite o eventuală confruntare cu oameni diverși care cred în povești cu zei, fantome și zmei, Codin își ondula existența sub forma modestă a unui C. elegans pe uscatul rațiunii.

– Ce fa’, m’?
– M, p’acia.
– Dă și mie 5 lei.
– Io? N-am. N-am nici să trec strada.
– Ha’ te-n pla mea, că ai! To-ot chitră ai rămas.
– Să-nțepenesc! Iote buzunar’li, na, dacă nu mă crezi.
– Îîîaa! D’` mai du-te, bă, și tu la muncă! Și ia-ți o gea’ ca lumea! Sărăcie…

Scăpat de stânjenitoarea întâlnire cu bătăușul ce-l terorizase în școala generală, Codin răsuflă ușurat și-și pipăi buzunarul ascuns de la geacă. Purta de ani buni aceeași textilă scurtă, cenușie, dar încă în stare bună. Îi plăcea că are buzunarele încăpătoare. Atât de încăpătoare încât, orice băga în ele dispărea în căptușeala misterioasă. Un singur buzunărel era întreg. Cel din interior în care-și simțea inima bătând.

I-ar fi plăcut să fie interpret de șlagăre. Ar fi ieșit un mare hit, un cântec nemuritor din chestia cu buzunărelul în care bătea păsărica speriată a cordului. La Mamaia. Să fie celebru și să-l felicite Loredana Groza. Ba nu, Angela Similea. Pe urmă, s-o invite curtenitor la un pahar de Fetească. Ar fi avut o mică batistă, ce i-ar fi ieșit semi-obraznic din buzunar și ar fi asigurat-o că e mai frumoasă ca niciodată, iar timpul pământesc, solar, intergalactic o ocolește cu obstinație, picând numai în găurile negre din epiderma celorlalți. Dar lumea nu-l voia cântăreț, alinător al inimilor singuratice ascultătoare la radio în miezurile de noapte care cădeau asupra țării la intervale regulate, de 24 de ore. Lumea îl vrusese agent. Nume de cod. Codin. Dublu rafinat. Poate ar fi făcut chiar un duet. Nu, nu e bine! Stop! Alertă de contaminare! Casino, Casino Royal, genericul începe să curgă peste un alt film în care o gambă de sex femeiesc îl mângâie pe sub masă în timp ce-i toarnă în paharul de Martini o măslină de prafuri verzui. Serul care coace adevărul în patruzeci de secunde, a auzit vorbindu-se despre el pe holuri, în timp ce se prefăcea că-și xeroxeaza ad nauseam o rețetă de exterminare, bazata pe bicarbonat de sodiu, din formula As, și toată lumea îl credea o onestă pensionară, văduvă a unui lucrător la gaze, decedat încă din timpul lui Gheorghiu-Dej, mare creator de rebusuri în timpul liber… Să moooor de dragoste rănităăăă, taci, Angela, taci, you and I are meant to be…

Întrerup aici firul expunerii că nu e corect să narez ce-mi trece mie prin urechi. Ca să înțeleg ce se petrece cu Codin a trebuit să-l operez din satelit fără să afle. Deh, drepturile omului. A fost o trepanație banală, de rutină, pe care o poate face și-un puști de 10 ani cu un topor pe măsura lui.

Dacă vreți să știți (cei care nu vor să știe sunt rugați să nu citească mai departe, pentru că habar n-au ce rău o să-i vorbesc de rău), intenția mea a fost de a participa la un documentar pe Discovery Science, dar m-am gândit să șeruiesc aici tot ce descopăr, în scopul meschin de a tortura cititorii care nu postează. Nu că aceștia n-ar fi în stare să scrie caligrafic (doar dom’ Raj mai scrie cu laba piciorului său personal, mic și delicat), să schimbe 2-3 vorbe reci, adică un iceteafootchat acolo, de forma unui ceai energizant, de mușețel. Dar sunt convins că nu vor. Și ei, săracii, ce-ar mai vrea să vrea! Dar nu vor și, dacă nu vor, n-ai ce să le faci. Așa că îi măcelăresc sălbatic, aproape scriptic. Ceilalți mă pot afurisi pe litere. M-am deschis. Noa, îmbălsămați-mă!

Nu v-au amorțit bucile pe scaune așteptând încordați să mă descompun literar? Strângeți tare din ele de câteva ori pentru relaxarea și tonifierea țesutului atrofiat. Așa… Ancoriunfoa. Vă păcăliți pe voi, nu pe mine! Cu Kegăl, avantee…

Stop cadru pe scena unei șezători în care se aude sfârâit de fuse, troncănit de războaie și alte treburi de șezătoare. Voi toarceți, iar io fac un ghem din cârpe de fraze alambicate pentru preșuri de texte, bine? Păi, ce…

Noi aventuri în țeasta lui Codin. Imixtiuni brutale din rațiuni de stat dirijate de operațiuni speciale. Pfoaa! O clipă crezuse chiar și el că n-are niciun bănuț și asta îl înfiorase de dezgust și disperare, dar își revenise repede după ce se asigurase că banii lui strânși pentru plăceri nevinovate sunt încă acolo. După ce făcu ochii roată de jur-împrejur, intră într-un butic cu pretenții de hipermarket, convins că nu-l vede nimeni. Doar era angrenat într-o misiune sensibilă, aproape imposibilă, de extremă urgență și risc deosebit. Depuse pe tejghea cu finețe controlată cognitiv 3 bancnote de 1 leu și, fără risipă în gesturi elegante, ceru și primi pachețelele misterioase aruncate neglijent într-o punguță din plastic, ca un cadou din partea casei. Palmă punguța cu profesionalism și se aruncă iarăși în aventura de revenire spre birou unde-l aștepta cu nerăbdare d-na Eugenia, șef-sa. Cel puțin așa credea el, dar, chiar dacă nu era fix așa, gândul ăsta îl înviora un pic.

Ochind un colț umbrit, ascuns privirilor indiscrete, deschiolă cu mare băgare de seamă unul dintre pachețele și savură în extaz prima eugenie a zilei. Pulsul îi reveni la valorile normale, stomăcelul i se încălzi, iar ochii îi străluciră plini de viață. Forțe nebănuite îi colcăiau prin fibra mușchilor umflați. Simțea că putea de acum să răstoarne lumea. Simțea chiar că ar fi avut o pălărie de fetru și alendelon cu gulerul ridicat. Răsturnatul ar fi, evident, în sensul bun, adică dorea să salveze ceva sau pe cineva, deși habar n-avea ce sau pe cine, de ce și de cine. Păstrase el în cotloanele intime ale minții o credință cum că ar mai fi ceva-ceva de salvat și pentru el. Ăsta era motorașul care-i bâzâia înăuntrul carcasei de agent secret, generând căldură, lucru mecanic și alte chestii trebuincioase vieții -* nota secretarei bine intenționate, dar cam sentimentală, băgăcioasă și având cunoștințe firave de fizica motivațiilor și geologia sedimentelor primar-emoționale. Bine, ați intuit că nu putea trece de gena de surviver care-i stopa orice acțiune normală și echilibrată, acestea fiind catalogate ca vitejii supreme, aproape suicidare pentru asemenea firi.

Planul zilei se derula cu repeziciune în zona gri, asediată de micii cercetași scientologi. Ca în fiecare zi, își făcea de lucru cu reminiscențele trecutului și pentru asta îi trebuia un plan de bătaie pentru viitor, gândit bine-bine. Unul care să-l aducă în atenția tuturor, iar d-na Eugenia să-l soarbă din priviri cu interes. Vă dați seama că se străduise mult să adopte unele figuri cameleonice considerate potrivite sferei de interacțiune socială din proximitate. Nu-i ieșea întotdeauna, dar nu se lăsa înfrânt, așa, cu una, cu doo..

Blend in, blend in, așa îi tot repetau la cursul seral de agenți la care se înscrisese după ce citise un anunț în ziar, simțind palma grea și crăpată a destinului oprindu-se pe căpățâna lui, proaspăt tunsă de o vecină. Dăduse un ban, dar meritase. Intrase ca om normal, banal, un mix de stări, gânduri, aspirații, achiziții, acte sexuale și regrete. Ca tot omul, cum se spune. În faza inițială, fusese dresat să uite condiționările deprinse până atunci. A urmat o perioadă de haos. Faza de purificare. Nu mai putea reproduce niciuna dintre acțiunile care-i compuneau viața anterioară. Atunci l-a părăsit și iubita din liceu, Mirela. Privea cu vexare crescândă în fiecare zi, cum omul pe care-l știa își pierde contururile și se amestecă, se topește în fundal. Cameleonic, Codin rămăsese atârnat în cuier, neuitându-se la ea cum umplea, pe rând, trei valize și două sacoșe mari, de la Metro. Apoi, după ce-a uitat tot (pentru examenul final a plutit într-o suspensie la limita dintre amnezie totală și extaz bucolic timp de trei zile), a trebuit să reînvețe. Acum, conform autoevaluărilor sale, blenduirea lui se oprea undeva la 78 la sută. Se simțea magistral de singur, iar misterul băltea în el ca apa într-un covor persan spălat în fața blocului cu furtunul tras pe geam de la vecina de la parter. Nu putuse invita pe nimeni, la absolvire, desigur. Fusese angajat la firmă și până în ziua de azi se întreba dacă nu cumva și doamna Eu-genia este un agent. S-ar putea ca dezvăluirea ei să fie misiunea vieții sale, își spunea seara, sub cearșaful roșu cu ursuleți carpatini maronii. Prin clipiri scurte și dese, părea că-ncearcă să-i comunice niște adevăruri care scăpau minților profane și ochilor obișnuiți, lipsiți de provocări oftalmologice. Trebuia să pătrundă dincolo, să desfacă acele mistere ale căror capete se prefigurau de îndată ce doamna Eu-genia părăsea biroul, la orele șaptesprezece, în fiecare zi, încărcată de sacoșe și cu mânerul umbrelei ițindu-se din geantă chiar și în zilele cu soare. Parcă îl ardea ceva lângă ureche. Hm! Șamponul caustic să dea rezultate? În fine, revenim cu camera asupra dosului doameni Eu-genia dispărând în unghiul ușii, din ce în ce mai ascuțit. Ceva însă îl reținea, îl țintuia în scaunul ergonomic, ca pradă unei hipnoze grele, iar când se trezea era prea târziu, ca și cum continuumul timp-spațiu ar fi fost sfâșiat de un…

Brusc, un nor cețos încărcat cu praf, hârtii, pungi goale și alte mizerii neidentificate, îl înconjură și-l permută aproape sufocat într-o lume ciudată, care-l privea cu un soi de blândețe amestecată cu milă nedisimulată, uimire și curiozitate. Teribil de panicat, își pipăi punguța ce încă o mai ținea strâns într-o mână și se liniști instantaneu. Acum putea să intre cu îndrăzneală în noua dimensiune ce parcă îi punea pe tavă o a 2-a șansă la viață.

Nu a fost să fie! Venise o Ea doar ca să-i fure eugenia. Bine că și-a dat repede seama de intenția ei cleptomană, vulgară, aproape criminală, desenată sub forma unui text ușor de citit, dar greu de înțeles, într-o limbă universală:

– Ceva supranatural mă face să cred că entitatea asta e veriga lipsă din schema evoluției umane, Codin, legenda țapinarilor. După conformația anatomică face parte din epoca de tranziție planetară postcianurare. Și iote! continuă superba coțofană cu detașare și vexare, după aparențele virtuale pot spune că are creierul aproape normal, cu neocortexul parțial dezvoltat, cortexul prefrontal și lobii temporali cu mult peste cel al primatelor bonobo, ceea ce-i permite nivele de raționament abstract folosind un limbaj primitiv, de drujbar. Nu știu ce potențial are pentru rezolvarea problemelor primare și ce cultură de bloguri a căpătat. Deprinderi sociale ale vremurilor eco intrate în legendă…

Copleșită de discernământ, se opri intuind un atac de panică ce se instala perfid în personajul elucubrațiilor codinești. Cu un semn discret și magic, de copertină lăsată peste un ochi verde-arămiu, făcu lumea hologramă și dispăru din peisaj înconjurată de același nor de ceață, praf și nimicuri decantate într-o imaginație bolnăvicioasă. Codin începuse să desfacă, din reflex, încă o eugenie…

Of! Aim aut.  Pușzăbatăn! Fastăr, fastăr! Cuicli… Gău, gău! Off.

:gestscurtdinîncheieturamâiniicașicumașalungaomuscăcevreasămiseașezepenas:

***

Sursă foto: sxc.hu.

230 comentarii la “Skyfall in Vanilla


  1. 1
    Nora&1Q:

    Sau ăsta:

    Că are și pistol..


  2. 2
    andreea:

    nooo, aşa: 😀


  3. 3

    Bien, hai că-l pun pe ăsta. Celelalte parcă sunt și mai lungi, vreo 7 minute, nu?


  4. 4

    Mișto Celentano. 😀


  5. 5
    Nastasia:

    Vă otrăvesc! Îl iubesc pe Celentano din 1963, nu mi-l lua-ha-aţi! Lăsaţi-i şi bietei babe ceva! Adică nu. Sunteţi fete de treabă, l-aş putea împărţi cu voi.


  6. 6
    Nora&1Q:

    Ca să nu vă certați p`ăla. Iote, alt Celentano. Neaoș..


  7. 7
    Nastasia:

    Blasfemie!


  8. 8
    Nora&1Q:

    E, blasfemie! Zi că n-ai vrea pe Cezărică să se alerge cu găinile tale prin curte..


  9. 9
    Nora&1Q:

    Care ajunge primul la ligheanul cu tărâțe..


  10. 10
    andreea:

    iar nu m-am prins că aţi schimbat articolul…


  11. 11
    Nora&1Q:

    Adecă o surclasa moșulică ăla pe Adelina, mon amour..


  12. 12
    geilo si cu lita:

    Asta e o poveste imbarligata sau cum? ca nu imi dau seama de ce sunt paragrafe cu litere de un fel iar altul de un altul


  13. 13
    geilo si cu lita:

    mda, iar altele , erat 🙄


  14. 14
    geilo si cu lita:

    tot acum mi-am amintit ca nu am vazut skyfall


  15. 15

    E poveste cu doi autori. Italicele sunt ale mele, comme d’habitude.


  16. 16
    Seva Tudose:

    Andreea& Nastasia

    eu când eram de 15 ani vroiam să fug în Italia,și fie că mă aruncam de gâtul lui Adriano Celentano,fie în mare…

    îmi era totuna 😆 așa făcusem un cult ptr.el ! Am și fotografie cu autograf de la el !

    … am și de la The Beatles,Richard Anthony(Mon amor) Antoine,Rex Gildo,Elvis Presley,Sofia Loren,Sheila, Dino…Milva… 😀


  17. 17

    Degeaba, Seva.
    Numai mie mi-a apărut Celentano în vis ca să schimbe prosoapele din baie. 😆 😆


  18. 18
    Nastasia:

    Bravo, Seva! Ştim noi ce ştim! Piesa cea mai dragă mi-e asta:

    Io-te la el ce guriţă are, te bagă-n boală!


  19. 19
    Seva Tudose:

    Nora,

    te cred cu prosoapele,eu îl visam sărutându-mi picioarele,naaa 😆

    Nastasia,

    gurița ca gurița,dar mama mi-a spus că cine are nasul mare,are și…farmec mult 😆


  20. 20

    Pe dracu, Seva, în visul meu nu mi-a pupat nimic.
    Era camerist, doar a schimbat prosoapele. Nimic altceva. 😆


  21. 21
    Seva Tudose:

    Nora,

    păi dacă nu ai purtat și tu ceva lenjerie lejeră,și să fi scos un picior de sub cearceaful de mătasă…ori intrai dezbrăcată în baie și deodată să fi spus:

    oops 😀

    Nastasia,

    cântecul lui Richard Anthony„Mor Amour” îmi place și acum după 40 de ani ! Am de la el 2 fotografii cu autografe iar pe una cu dedicație ptr.

    Sevustița(în loc de Sevastița) 😀

    http://www.bing.com/videos/search?q=Richard+Anthony+songs&FORM=VIRE1#view=detail&mid=E961DE7A8FEC94D0B83FE961DE7A8FEC94D0B83F


  22. 22

    Seva, relația mea cu domnul Celentano a fost strict profesională, te rog frumos! 😆


  23. 23
    Seva Tudose:

    Nora,

    acum te înțeleg,dacă tu acum d-abia ai 32 de ani,deci l-ai cunoscut pe Celentano spre apusul carierei lui, desigur a fost…strict profesional 😀


  24. 24
    Seva Tudose:

    Costeluș

    cum ar fi dacă cineva intră în casa ta și să-și impună dorințele lui de a se juca…inclusiv cu tine,în toate pozițiile imaginabile 🙄

    în poziția ta de a cere dreptul la replică,uiți un lucru:
    trebuie să respecți gazda ! Și eu ți-aș da un șut,dacă mi-ai călca pragul,cu jicniri ! Hai să fim serioși…
    😥

    În America este o vorbă: You do not have to like me but to respect me,yes ! Nu trebuie să mă placi dar să mă respecți,da !


  25. 25
    Seva Tudose:

    You do not know,I will teach you,you do not want,I will force you ! Got it ?

    Nu știi ? Te învăț ! Nu vrei ? Te voi forța ! Ai înțeles ?


  26. 26

    Seva, încurcași articolul. 😀
    Dar oricum, subiectul e încheiat.


  27. 27
    costelus:

    Auzi Seva, in orice casa as fi, daca aud pe cineva spunindu-i altcuiva „sa-ti iau copiii in pula”, in timp ce gazda ii zimbeste incurajator, pai ma car. Cam asta a fost toata problema, vine acuma Nora cu toate rahaturile, ca eu as vrea nu stiu ce! Mi-a si spus ca-s gelos. 😀


  28. 28
    Seva Tudose:

    Mersi Nora,bine că #24 se adresează lui,iar 25 are continuitate !


  29. 29
    costelus:

    Mie mi-ai dat un sut, iar despre el spui ca il apreciezi, ca te face sa rizi! Mizerabila dracului!

    M-ai banat din cauza lui, da, ca am avut eu curajul sa intreb de ce are voie Cosa sa injure copiii lui Raj. De aia! N-ai decit sa behai ca e din cauza ca te-as fi hartuit, ca sa te simti bine.


  30. 30
    Seva Tudose:

    Costel#27

    tu știi doar că de aproape 3 ani,Cosa indiferent de m-aș da eu în cap,el tot pe-a lui o ține: du-te-n pula mea !

    atunci când eu nu mai pot înghiți,îl beștelesc ca pe o albie de porci ! Deci mă descurc,iau atitudine. Chiar dacă pe Cosa îl place gazda,eu tot îl înjur ! Fă și tu la fel. Las-o pe Nora…

    Cum vrei tu ? Lasă că și Raj îl înjură pe Cosa destul,și Nora nu se bagă ! Deci ea întervine când vrea ! De câte ori eu nu am intervenit ptr. Nastasia,fie Morringain…

    chiar dacă m-am trezit cu pumni în cap…ceartă-te cu Cosa,dacă te supără ce ia zis lui Raj,și las-o pe Nora în pace ! Nu te mai victimiza !


  31. 31
    costelus:

    Seva, hai sa iti reamintesc (desi comentariul apare doar daca binevoieste prea-inteleapta sa-l scoata din spam).

    Cind Danny i-a spus o mizerie Andreei, a luat ban. Cind Cosa i-a spus o mizerie lui Raj, a fost pupat in fund si eu am luat ban. Ti se pare corect? A, ca o uitasi pe Val_one: cu unii face pe mimoza, ca vai, aude de pula si nu suporta, cu Cosa, indiferent cum injura ala, de-abia asteapta sa glumeasca cu el. Ca o aparam eu cind i-a spus Raj ca-i jigodie: avea dreptate!

    Cum e cu Radu Popescu? Recunosc, nu mi-e simpatic, dar acum omul nu are curaj sa vina pe aici. Cum spune ceva cu care nu-i de acord Nora, cum vine ea cu hirdaul de rahat.

    Iar, la urma urmei, ce mare crima am facut eu ca am ironizat-o pe Nora? Da, voi ironiza pe oricine, si v-am ironizat pe toti. La unii am muscat mai tare 🙂 De suparat vad ca s-a suparat Nora. Cind erati pe Pandora va plingeati de cenzura de acolo, de asta a aparut blogul asta. Si care-i rezultatul? Cenzureaza Nora pe cine vrea! Sa ma scuzati, care-i diferenta?

    Nu stiu, nu-i chiar buna analogia cu gazda care face ce vrea. Spatiul asta e totusi semi-public, nu-i chiar un chat privat pe messenger. Iar intr-un astfel de spatiu trebuie sa acceptam toti ca vor aparea neintelegeri intre noi.

    Uite, daca apare asta, isi mai pot spune si altii parerea.

    Ce s-ar fi intimplat daca eu i-as fi injurat oribil parintii Norei aici (Nora: vezi ca e un conditional acolo si chiar n-o s-o fac niciodata).

    Nora: ca tot pomenesti de Simona Tache. Mergi la ea si vezi cum, la toate posturile cu reclama, apare cite un dobitoc care se plinge ca a fost pacalit sa citeasca reclame platite. Asta desi sint marcate si taguite ca reclame, si e imposibil sa nu le vezi. Asta apropo de toleranta…


  32. 32

    Dobitocule, Radu Popescu e unu tot cam ca tine:

    ”Noaptea trecuta pe la ora 2 am descoperit ca Anna Barton si-o punea cu socru-sau. Ghici unde?”

    ”Au mai ramas la bataie doar roamele idealiste si KGB-istii pe de o parte … ”

    ”Deci Cosa Nostra, iata cum vad eu salvarea bietei tari:

    Pe ritmurile urmatorului mars, youtube.com/wat../ , dumneavoastra in fruntea unor tinere ideliste de semiculoare si cam de vreo 30 de ani de etate, sa “purcedeti” la depistarea si distrugerea tuturor exemplarelor audio-vizual-literare rezultate in urma activitatii lui Nicolae Iorga si a
    Mariei Tanase, precum si a Bibliei care este plina de povesti evreiesti. Alta salvare chiar ca nu mai exista!”


  33. 33

    Cosa, am văzut comentariile alea pe Vox. Eşti razna. Ăla e Goco.


  34. 34

    Nu ştiu, zău, cum ţi-a trecut prin cap că ar putea fi Popescu.
    Popescu n-a avut niciodată chestii de-astea scabroase. Şi nici rasist nu e.


  35. 35
    andreea:

    😆 😆 😆
    e mai palpitant aici, decit la lectura.


  36. 36
    Nora&1Q:

    Bună dimineața, de după Halouin..


  37. 37
    Nora&1Q:

    Pff! Ce net anemic am..


  38. 38
    Manuella:

    Stors după o noapte însângerată, 1Q!


  39. 39
    Nora&1Q:

    Îhi, că mi-au rămas pe lavoar urme de sânge cân` m-am spălat pe dinți..
    Sărna pt masă!


  40. 40
    Manuella:

    Rănită toată sunt …


  41. 41
    Nora&1Q:

    Îu! de cătră cine, d-na Manu? Spuneți-mi mie cine-i ticălosul, că-l fac zob. Și zdub..


  42. 42
    Manuella:

    1Q, de ce am eu o problemă cu textele tale? Zici că trebuie să fac un bagaj consistent în 5 minute pentru un voiaj de o lună cănd încep să te citesc.


  43. 43
    Manuella:

    Nu zisei de masă?!


  44. 44
    andreea:

    eu am coşmaruri cu bagaje. tot timpul…


  45. 45
    Nora&1Q:

    ? :adicăsuntalambicatînexprimareșiscriuînașafelîncâtsăparprofund:


  46. 46
    Nora&1Q:

    Am zis, d-na Manu, ce nu zic io.
    Da` ce, v-am schingiuit masa de vă văitați toată?


  47. 47
    Nora&1Q:

    :iarmi-amfăcutochiiroată:


  48. 48
    andreea:

    Val, ce mai faci? spune şi tu ceva…


  49. 49
    geilo si cu lita:

    Ziua buna tuturor! Mai am putin si plec in calatorie pe stradutele intunecate ale Bucurestilor contemporani. Ma bucur sa va gasesc voiosi!


  50. 50
    geilo si cu lita:

    si rumeni 😀


  51. 51

  52. 52
    Nora&1Q:

    Val? Ce Vaaal.. Tsunamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

    Sărna, Geiculiță! Ce fai mach pe străzi? Și de ce-s întunecate? Nu poți să mergi și fără okelay de soare, aha..


  53. 53
    geilo si cu lita:

    hielo! 😀
    ntz, pen’ca nu pot sa ma uita la tine fara, orbesc, na

    si veizi cai scris greshi-ti numele meu, e Geiculițî

    😛


  54. 54
    Manuella:

    De câte ori îţi citesc numele, J, o văd pe prietena Lopez.


  55. 55
    geilo si cu lita:

    si eu pe prietena emanuelle :hihi:**/ infasurata in voaluri de mister feminin 🙂


  56. 56
    Nora&1Q:

    Ioteee la a lu` Culițî..


  57. 57
    andreea:

    dacă vreţi, moderez eu. înlocuiesc pulă cu tarantulă, fut cu absolut şi jigodie cu prozodie


  58. 58
    Manuella:

    Ai mai îndulcit la final, ca să nu-mi pară noiembrie so hard core! 🙂


  59. 59
    Nora&1Q:

    Prozodie va fi cel mai uzitat cuvânt. Alilante e înfiorătoare. Un arahnofob va intra în panică la fiecare pipilică..
    Nu mai spun de absolutismul futil..


  60. 60
    Nora&1Q:

    Care final, d-na Manu? Final destination. Faceți pe profunda cu mine, a? Spuneți că mă doriți..


  61. 61
    Nora&1Q:

    Dom Costel, am înțeles ce zici acoloșa. Mie-mi place că scrii corect gramatical și de asta-mi pare rău că nu stai cu noi. Dar contează și cum folosești morfo-sintactica aia. Nu te coafează înverșunarea asta și nici excesul cuvintelor tip tarantulă, absolut sau alt anacolut în a-ți expune protestul. Nu-ți stă bine, ce să mai..

    Ai atâtea alte cuvinte! Zic și io, de parcă altă treabă n-am..Câta-i bârna am în oki!


  62. 62

  63. 63

    Evident că ştiam că nu Popescu a scris acele comentarii. Dar am vrut să mai verific o dată (de parcă ar mai fi fost cazul) dacă penibilu ăsta citeşte în detaliu comentariile celorlalţi sau vede doar cuvinte şi se leagă de ele când are nevoie.
    Am observat demult că el nu ştie ce se întâmplă aici. Nu citeşte decât comentariile câtorva femei.
    Am pus acel comentariu cu extrase să văd dacă are o cât de mică reacţie. Dacă a făcut referire la Popescu de bună credinţă sau pur şi simplu s-a agăţat de un exemplu care-l avantaja.
    Acum e clar.

    Asta ca să se ştie!


  64. 64
    Popescu:

    Aha, deci ştiai că am ambiţul meu şi că ţiu la onoarea mea de familist, c-atare n-ai vrut decât să mă compromiţi, moftangiule!


  65. 65

    Cosa, nu te cred.
    Tu începuseși cu Svetlană înainte de meciurile cu Costeluș de aici.


  66. 66

    Mă gândeam că ai tu un plan, că ai cloci ceva, mi se părea mult prea evident că nu e Svetlană.


  67. 67

    Domnule Odagiu, vă mai spun o dată. Nu vă mai obosiți să eructați panseuri. Cum le prind, cum le șterg. Și știm amândoi că nu pe mine vreți să mă impresionați cu ele…


  68. 68
    Jaco Pastorul:

    Io am o propunere, sa le lasi accesul celor bannati doar in spam ca sa poata comunica intre ei, iar aia nebanati sa nu poata interveni acolo. Asa o sa fie doua bloguri intr-unul si bineinteles, distractia o sa fie maxima.


  69. 69
    Ana:

    La mulţi ani, Seva! 🙂
    Să fii sănătoasă şi să rămâi la fel de Seva. Te iubesc.

    (Poate răspunzi şi tu la telefonul ăla, că Andreea răspunse şi-mi zise să-ţi spui şi din partea ei.)


  70. 70
    Dnu Raj:

    La multi ani dna Seva ! Va urez multa sanatate si noroc, avere, ludovici, creitari, dolari , lire sterline, nu va urez. La ce va trebuie valuta ? Important e ca dl Sandu sa va… pupe…………. Inca sunt balonat, in fine, balotinat, ca am fost la Siofok, la niste preteni de familie, pe malul Balatonului. Si eu va iubesc, dna Ana !


  71. 71

    La multi ani, doamne dragi!


  72. 72
    Morringain:

    La multi ani, scorpioancelor 🙂


  73. 73
    andreea:

    mul’umesc! hic! 🙄


  74. 74
    Manuella:

    La mulţi ani!

    V-aţi pus dorinţe, da? 🙂


  75. 75
    Dnu Raj:

    Pus catrintze. Sarumana !


  76. 76
    andreea:

    multumesc. nu mi-am pus. de ce sa-mi pun? cad stele? 😀

    cea mai mare dorinta a mea, in ceea ce ma priveste, e sa nu ma chinuiasca prea tare dorintele mititele.


  77. 77
    costelus:

    La multi ani Seva! Intotdeauna ti-am admirat veselia. Da, si te-am invidiat pentru asta.

    http://www.youtube.com/watch?v=TmhA1993LWY

    La multi ani si tie, Andreea. Mi-a facut intotdeauna placere sa te intilnesc aici.

    http://www.youtube.com/watch?v=fllDB3FK7pI

    Din pacate nici nu stiu daca veti vedea vreodata comentariul asta.


  78. 78
    Edle:

    La multi ani, frumoase doamne!


  79. 79

    Cum să nu-ţi pui? N-ai suflat în lumânări? 😀


  80. 80
    Nora&1Q:

    Hai și io c-un La Mulți Ani! Și toate ălea de bine și belșug și sare-n bucate..


  81. 81
    Nora&1Q:

    Am zis La Mulți Ani!


  82. 82
    Nora&1Q:

    Sărmâna! Nu-i nimeni la poartă? Sărbătoriteleee..
    U-u! Nu-mi plac surprizele, ieșiți afar`!

    Hm!


  83. 83
    Vio:

    La multi ani frumosi si de la mine!!


  84. 84

    1Q, lasă-le. Or chefui, or dănţui. 😀 Andreea sughiţa mai devreme. 😛


  85. 85

    Viooo, unde ţi-e floarea?


  86. 86
    Nora&1Q:

    Floare?!:rollînfloritdeuimire: Ce, e nuntă? Pune-mi și mie o foricică..


  87. 87

    😆 Floarea de la avatar.
    Ce sensibil iubitor de frumos eşti! Vrei floricică…


  88. 88
    junghiul:

    La mulți ani!
    Să fiți iubite!


  89. 89
    andreea:

    buna dimineata.
    multumesc uratorilor de bine!
    (si celor din spam. 😀
    Gocursitorul a fost blind cu mine -- nu mi-a urat cancer, ci barbat impotent. desi, poate ca pentru el e mai fioros al doilea spectru, mai implacabil, cine poate sti… :mrgreen: )
    ei, gata cu asta.

    Sabina a plecat in tabara. ma simt ca un fluture beat caruia i s-a luat lampa in jurul careia se invirtea ca nebunul…


  90. 90
    Vio:

    Iaca floarea,Nora. 🙂


  91. 91

    Procedura cu Svetlană o declanşasem pentru altcineva din altă parte. Dar mă plictisisem înainte de a o utiliza şi întrucât s-a ivit ocazia aici … am utilizat-o.
    Oricum n-are importanţă pentru cine o pregătisem. Prânzul e pentru cine se nimereşte.
    Concluzia în legătură cu pateticu ăla e aceeaşi!


  92. 92
    Vio:

    Andreea,stiu cum e…Anul asta,D.al meu sta la gradinita pana la trei jumate.In primele saptamani ma invarteam prin casa fara Sa fac nimic,eram cu gandul Numai la el. 🙂


  93. 93
    Manuella:

    Bună dimineaţa!

    Andreea, de mâine încolo, vei descoperi cât timp ai!
    Doar pentru tine. 🙂
    Fata e fericită acolo unde e. Şi se descurcă foarte bine.


  94. 94

    Neaţa, fluturilor!
    Vio, aşa! 🙂
    Cosa: aha!


  95. 95
    andreea:

    of, of, mamele astea… 🙄


  96. 96

    Că veni vorba de mame. Băi, sunt din ce în ce mai iresponsabile!

    -- Ce vrei să mănânci, mami?!
    -- Cartofi prăjiţi cu checiap!


  97. 97

    Cosa, acum apare din ce in ce mai mult şi trendul celălalt. Mame pentru care o linguriţă de zahăr e tragedia maximă.


  98. 98

    O apărea, dar firav. Mâncarea cea mai frecventă este compusă din şniţele din piept de pui, cartofi prăjiţi şi checiap.

    Asta cu zahărul a apărut mai demult şi, evident, e o mare ţeapă. Adică zahărul e de o mie de ori mai sănătos decât oricare îndulcitor artificial.
    Îi ştiu pe unii care îşi îndulcesc totul cu nişte pastile de zaharină şi zic că fac o mare şmecherie.

    Chiar şi mierea de albine care se găseşte acum e mai nesănătoasă decât zahărul.


  99. 99

    Mda, firav. Pentru că trebuie bani şi timp.
    Cu zahărul era doar un exemplu, nu mă refeream strict la el. Iar mamele de care zic eu nu-l înlocuiesc cu aspartam sau ce-oi avea tu în cap. Ci ori îl scot de tot, ori le dau miere la 50 de lei borcănelul. E vorba, în general, de mâncatul sănătos. Mă rog, la pachet cu alte chestii menite să super-hiper-protejeze copilul.


  100. 100

    Mierea la cincizeci de lei la sau la cinci sute de mii de lei e tot o ţeapă.

    În altă ordine de idei, da, asta cu protejatul copiilor se practică deja şi pe la ţară. Dar să vezi cu educaţia! Te iei cu mâinile de cap. O nepoată căreia îi arăta mătuşă-mea prin grădină i-a zis ”mulţumesc” pentru nu ştiu ce, la care mătuşă-mea i-a zis ”să trăieşti, mumă, să creşti mare .. ”. Asta a declanşat isteria ”bonei”. Că să nu-i mai ziceţi aşa, că trebuie să înveţe cum e corect şi civilizat că … ălea, ălea şi nu mai ştiu ce!
    Băi, dă-mă dracu!


  101. 101

    Am fost ieri cu soră-mea la British Council să-l înscrie pe ăla mic la un curs de engleză. Fraţilor, au ăştia nişte discursuri (i-au testat înainte, să vadă ce nivel de limbă au.) de zici că îi pregătesc de la grădiniţă să fie şefi.
    Vreau să spun că era bătaie. Eu am ajuns pe acolo că m-a sunat ea disperată să vin să-i aduc bani, că nu se ştie dacă mai prinde loc. Ea se dusese cu el, crezând că doar îl testează, iar apoi, cândva săptămâna viitoare se duce să achite, după ce se mai gândeşte, se sfătuieşte cu cumnatu-meu, văd la ce interval orar e convenabil pentru ei etc (stau în cealaltă parte a oraşului). Draci.
    Am ajuns acolo, era plină curtea. Soră-mea avea biletul de ordine 77. Şi ajunsese devreme.
    A reuşit să prindă unul din ultimele două locuri la nivelul lui.

    Să vă mai spun că la grădiniţă are opţional de un soi de dezvoltare personală? Şi nu e la grădiniţă particulară, e de stat.

    L-am întrebat după aia dacă e bucuros c-o să facă engleză acolo. A zis că nu, că „n-o să mai am niciodată, niciodată vacanţă!”. :mrgreen: Şi că oricum ar fi preferat chineză. 😆


  102. 102

    Să ne-nţelegem. Eu nu cred nici în modelul de educaţie „tradiţional”.
    Ăla cu parul, ăla cu „eu te-am făcut, eu te omor”, ăla cu „hai, mamă, învaţă că nu vrei să ajungi să mături străzile”, cu „dacă mă iubeşti, faci asta”. Dar nici în ăsta de acum. Copiii cresc cu senzaţia că lumea îi iubeşte necondiţionat. Că ei nu trebuie să depună eforturi, că nu se supun niciunei limitări. Că sunt toţi geniali, frumoşi de pică, speciali şi daţi dracului de creativi. Tare sunt curioasă cum vor arăta ei ca adulţi.
    În fine, mai bine mă opresc că se supără lumea cu copii şi zice „taci dracu’ că habar n-ai cum e”. Şi au dreptate. Eu na, vorbesc din afara clocotului. 😀


  103. 103

    Are dreptate!
    Şi eu mă gândesc uneori că societatea, aşa cum e ea acum, e cam strâmbă. Adică să-ţi petreci cel puţin şaişpe ani (de tinereţe) ca la un serviciu! Ceva e în neregulă cu asta, mai ales acum, când posibilitatea documentării ţi-e la îndemână, fiind suficient un program de documentare şi nu câte un intermediar pentru fiecare domeniu.


  104. 104

    Ha! Asta cu ” hai, mamă, învaţă că nu vrei să ajungi să mături străzile” era valabilă la tine, poate. La mine lipsea cu desăvârşire partea verbală. Centura diagonală de la uniforma de miliţian -- acasă – şi boata de sânger cu noduri – la şcoală – erau metodele sigure de îndemn!


  105. 105

    Ha. Păi, fix analogia asta a folosit-o cumnatu-meu când l-au dat la grădiniţă şi el nu pricepea de ce trebuie să se ducă acolo zilnic. Şi cumnatu-meu i-a zis „Păi, n-ai văzut că şi eu, şi mama ne ducem la serviciu în fiecare zi? Grădiniţa e serviciul tău”. La care David, foarte serios, zice ” Parcul e serviciul meu!”. (maică-mea îl ducea zilnic în parc)

    Na, asta e societatea. Există câte un sistem pentru orice. Până şi pentru joacă. Totul în spaţii reglementate. Zilele copiilor nu se mai fac acasă, cu copiii prietenilor sau cu rudele. Ci în locuri special amenajate, cu „animatoare”, care propun jocuri şi reguli! Nici măcar să ne distrăm singuri nu mai ştim!
    Şi nu e doar la copii. Şi la bătrâni. Te duci în vacanţă şi ai program. Singura dată când am fost la all inclusive, la bulgari (doamne, groaznic!), vedeam moşii (nemţi, majoritatea) la 70 de ani dirijaţi de angajaţii hotelului în tot felul de acţiuni „recreative”. Şi se supuneau ca nişte puşti de grădiniţă.


  106. 106

    Cosa, 😥
    Să ştii că ţin minte odată, când făceam litera „p”, şi când maică-mea mi-a rupt jumate din caiet. Pentru că o făceam „urât”. Foaie după foaie. Până am nimerit „p”-ul perfect. Plângeam şi caligrafiam. Nici aia nu cred că era ok.
    Era ceva cu Pârvu care se îneca atunci când mânca supa. Ăsta era textul din abecedar pe care trebuia să-l copiem.
    După clasa I, însă, n-a mai stat nimeni după mine.


  107. 107

    Pe mine încă nu m-au ajuns astea. Sau le-am refuzat din instinct de conservare.

    Îmi amintesc de nişte colegi studenţi germani, la o petrecere. Stăteau de o parte şi de alta ale unei mese lungi, cântau … genţiene sau cam aşa ceva şi se legănau. Parcă erau păpuşi înşirate pe sârmă.

    N-are legătură, dar mi-a venit asta în minte apropo de petrecerile cu program şi reguli.

    La petrecerile noastre, cam la unu, două noaptea, gagicile erau deja doar la chiloţei şi dansau pe pervazul de la fereastră!


  108. 108

    Ei, ai noroc. 🙂
    Ce-s alea „genţiene”? 😆


  109. 109
    Edle:

    Am facut si eu asta o data. 😀 Am rupt o foaie, adica. (Juma’ de caiet parca-i totusi cam mult.) Da’ am si zile cand mai „trec” peste greseli, depinde in ce toane ma prinde fiu-meu. 🙂 Ma tot „documentez” in legatura cu metodele de convingere, dar pana acum nu am fost nevoita sa aplic. Vad ca se duce singur sa-si faca temele, fara sa-i amintesc.


  110. 110

    Edle, juma’ de caiet, îţi spun. 😀
    Bine, acum parcă nici nu mai e obsesia aia cu literele care trebuie făcute perfect, până la ultimul milimetru de codiţă.
    Are teme deja, ooof!


  111. 111
    Edle:

    Zilnic, mate si germana. 🙄 A umplut deja doua caiete. Dar zice ca e „baby-easy”. Asta ma bucura. 😀


  112. 112
    Edle:

    Da, nemtii sunt mari amatori de all inclusive. Ceea ce nu ma prea mira, ca peste tot pe unde ma invart, numai peste reguli si directive dau. Pana si pe usa de la intrare scrie „bitte Tür schliessen”. 🙄


  113. 113

    Gentiana era o melodie germană de prin `70 -- probabil după numele unei fete.


  114. 114

    Schlossen e „a închide”? Sau „geschlossen”? Că nu mai ştiu. :mrgreen:
    Mna, unora le place să aibă reguli şi-n vacanţă. E aşa obositooor să-ţi baţi capul legat de cum să te simţi bine. 😛


  115. 115
    Edle:

    „Schliessen” e infinitivul. „Geschlossen” e participiu.


  116. 116

    Băi, sunt incredibile sindicatele astea la noi. Cum să te pupi cu ăla pe care-l conteşti şi împotriva căruia ieşi, cică, în stradă?
    Unii din cei cu Roşia Montană au fost ieri să susţină protestul medicilor. Cică i-a uşuit unul dintre organizatori, cu ajutorul jandarmeriei. M-aş fi dus şi eu, dar n-am mai avut cum ajunge.
    Aşa or face şi ăia din învăţământ?


  117. 117

    Edle, aha! Le-am făcut muci. 😛


  118. 118

    Hm! Cum să te duci la un protest al unei asociaţii pe criterii profesionale?! Astea nu sunt proteste, sunt cerşeli. Un fel de ”faceţi-ne şi pe noi complici la marele jaf”!

    Proteste ar fi dacă s-ar revolta împotriva modului de cheltuire a banilor. Se dau ţepe în sănătate şi învăţământ de te apucă groaza. Dar ei, nu! Ei cer salarii mai mari! Nu că ar avea cine ştie ce salarii, dar eu cred că în primul rând ar trebui să ceară mai întâi curăţirea locului.


  119. 119

    Te poţi duce chiar dacă nu faci parte din breasla aia. Şi pe tine, ca cetăţean, te afectează modul în care sunt gestionate serviciile medicale.
    Ei, Cosa, când trebuie să trăieşti cu 800, 1000 de lei pe lună, îţi pasă mai puţin de sistem şi mai mult de tine. Aşa că nu-mi vine să-i judec prea mult la faza asta. Bine, teoretic, liderii lor ar putea formula şi astfel de revendicări.


  120. 120

    Ai dreptate, de fapt!
    Uitasem că singurul protest pe drepte este cel împotriva exploatărilor – şi acela menţinut în viaţă doar de câţiva, foarte puţini – în rest, fiecare stă la televizor şi-şi plânge de milă înjurându-i ba pe Ponta, ba pe Băsescu.


  121. 121
    Vio:

    Cristi al meu scrie foarte,foarte urat.Dar e si foarte inteligent,ii vin ideile repede,el scrie corect,dar urat.Eu ii mai zic sa fie mai ordonat,dar uneori ma gandesc ca atat se mai insista pe scrisul de mana la scoala ,iar dupa ce termina scoala scrie mai mut pe computer.
    Medicul lui D. l-a cunoscut pe Cristi si a vrut sa-i faca un test de inteligenta,ca lui i se parea ca e un copil foarte dotat.Rezultatul a fost QI 140.m-a sfatuit sa -l dau la o scoala privata,ca sistemul de invatamant la stat aici e jalnic.Si e,intr-adevar,jalnic.Pe de o parte mi-ar placea sa-l fac sa studieze mai mult,pe de alta parte vreau sa copilareasca senin,el vine de la scoala,face temele,iese pe afara cu copiii din vecini,iese cu taica-sau cu bicicletta,se joaca amandoi pe Xbox .Avem doi prieteni care au copiii ocupati cu diverse activitati: muzica,inot,dans,baschet.Sunt mereu ocupati.nu-mi place.ai mei fac inot,doar de placere si sa le treaca frica de apa,sa invete Inoate.

    Poate sunt prea simpla eu,dar dupa cate am trecut cu D. Vreau doar sa-i vad senini si fericiti,asa cum inteleg ei asta,nu cum as vrea eu.


  122. 122

    Cel mai mult mă deprimă faptul că nu se găseşte ciocolată. Trebuie să iau în considerare şi varianta cu ciocolata făcută acasă.


  123. 123
    Edle:

    Ha? Da’ ce cauti, trufe?


  124. 124
    andreea:

    da, există o manie a ocupării timpului copilului. eu n-am avut-o niciodată. în România poţi să fii aşa, mai relaxat, dar prin alte ţări am înţeles că se uită la tine ca la un ciudat dacă nu sari pe copil cu 5, 6, 7 activităţi deodată.


  125. 125

    Dana, la noi nu se găseşte nici măcar o banală ciocolată. Toate sunt făcături. Mi-a trimis vară-mea din Belgia. Vreau să spun că nu se compară cu aceeaşi ciocolată (marcă şi produs) de la noi.


  126. 126

    Va anunt ca Bucurestii se pregatesc de Craciun. Au inceput sa puna ornamentele pe strazi.


  127. 127
    Edle:

    Aici nu fac chiar nimic, in afara de sport: inot, karate sau ski. Dar marea majoritate nici atat. La limbi straine nici nu se gandesc de la o varsta atat de mica. Invatatoarea s-a speriat cand a auzit ca Robbie vorbeste trei limbi. Si ne tot spun la scoala sa nu suprasolicitam copiii. 🙄


  128. 128

    Nora, eşti în Piaţă? Cum eşti îmbrăcată?


  129. 129

    Ajung in 5 min. Banal. 😀


  130. 130

    Înseamnă că am văzut pe altcineva!


  131. 131
    Edle:

    Pai, iti trimit ciocolata, atunci. 🙂

    Ah, am descoperit o cava exceptionala. Poate fi comparata cu Veuve Clicquot-ul.


  132. 132

    Mersi, Dana, dar eu caut o soluţie ca să am permanent.
    Dar dacă vii chiar tu cu ciocolata, atunci altfel se pune problema!


  133. 133

    Palton albastru, esarfa alba, jeansi.


  134. 134
    Nastasia:

    Fă acasă ciocolata. Doar că atunci va trebui să umbli după lapte praf şi cacao de calitate, că dacă-s făcături, tot nu iese ce vrei.


  135. 135

    Lapte praf?! Glumeşti!


  136. 136
    Nastasia:

    Da’ cu ce o faci?


  137. 137

    Păi, nu ştiu că nu m-am documentat încă, dar dacă se face cu lapte praf, ceva e în neregulă!


  138. 138

    De data asta, jandarmii nici macar nu s-au facut ca incearca sa ne opreasca. Nici nu ne insotesc, iar ca acum doua saptamani parca. Mai apar pe traseu, palcuri de 7-8.


  139. 139

    La teveuri nu se dă nimic. Cam câţi sunteţi?


  140. 140
    Nastasia:

    HotNews zice cam 2000.


  141. 141

    Tot ca saptamana trecuta. Vreo cateva mii. E plin de televiziuni, cu care si toate alea. Iti trimit o poza cu moacele jandarmilor de la Cotroceni. Unde se striga „jos, Basescu, Ponta si Antonescu!”.


  142. 142

    Pana acum nu i-am vazut pe Craciun si, preferatul meu, Alexe. Sper sa nu fi reusit sa ii intimideze.


  143. 143

  144. 144

    Aparu Alexe. Incercam trezirea alora din Regie.


  145. 145

    Chiar ne miram într-o discuţie cu cineva, că nu s-a amplificat protestul prin începerea anului universitar!


  146. 146

    Stau toti la geam si ne fac poze.


  147. 147

    Tineretul n-a murit,
    E-n camine adormit!
    Aleee, aleee!


  148. 148

    La Max, ne-am asezat in cur pe asfalt. Ne rugam de ei sa iasa dracului din camine/ ca sa fie bine.


  149. 149

    Nu a avut efect, intram in campus. Cata nesimtire sa ai in tine sa nu te miste mii de oameni la poarta ta?! Din ce sa sa fii facut?!


  150. 150

    Or mai fi coborat si din studenti. Cert e ca ne-am inmultit, nu imputinat, cum mananca rahat hotnews.


  151. 151

    Se legitimeaza biciclistele!


  152. 152

    E absolut ridicol. Sunt mai multi jandarmi decat protestatari.


  153. 153

  154. 154
    Danny:

    Bravo, Nora. Ma bucur ca protestezi duminica de duminica.

    Chiar asa, studentii se lasau asteptati la protest? Incredibil. Ce-o fi in capul lor? A, stiu, tari straine dupa facultate. L-au invatat pe dinafara pe Basescu in 2010.


  155. 155
    Seva Tudose:

    😆

    Vă mulțumesc din suflet pentru urări ! hîîcccc

    Asta nu am scris-o eu,ci Petrică Mâțu Stoian 😆

    2 zile beau,4 zile zac și…azi luni,gata mă cumințesc !


  156. 156

    Seva, bine ți-ai revenit! 🙂


  157. 157
    Danny:

    Nora, vorbim aici?


  158. 158
    Danny:

    Pai, identitatea reala am dat-o de prima data. Am si poza reala, doar m-ai vazut si tu, nu?

    Da, mi-au spus ca nu accepta conturi multiple sau false. Al 2 lea cont era fals, iar peste o zi, adica azi dimineata, mi l-au sters si mi-au zis “disabled”. Deci, am ramas cu contul real care este blocat temporar. Nu stiu pana cand. Ce poza sa le dau? Tot pe aia de la suspendat?


  159. 159
    Edle:

    Pai, vezi, Danny? Crezi ca te joci cu securitatea?


  160. 160
    Danny:

    Deci, mi se trage de la comentariile de pe U.S. Este posibil ca administratorii de acolo sa ma fi raportat la facebook team, iar acestia m-au blocat temporar. E posibil ca Ambra Blu sa fie admin, la fel unul Costin, altul Cosmin.


  161. 161

    Aşa. Danny, read my lips. Că vorbesc fără sunet acum. E înţesat locul de fire, unele ies chiar şi din calculator.
    Tu ai avut o idee minunată să te deghizezi în tine însuţi. Nimeni nu te-ar fi ghicit sub această acoperire. Acum, care e regula de aur în faţa torturii? Care e, Danny? Stick to your story, Danny boy.
    Pui fix aceeaşi poză. Să nu care cumva să cazi pradă tentaţiei de a modifica un singur pixel.


  162. 162
    Nastasia:

    Of, Danny, te-au învins structurile. Ce-ai să faci?


  163. 163
    Danny:

    Securitatea cui, Dana? A politicienilor? Acest lucru se numeste dictatura, tiranie, si nu democratie. Trebuie sa terminam cu astfel de practici.


  164. 164
    Edle:

    Ai dreptate, Danny. Ca intotdeauna.


  165. 165
    Danny:

    Ei, am fost fraier ca am pus poze pe facebook. Le-am pus, le-am sters, am pus altele. Le-am atras atentia cu proiectul meu si cu atitudinea transanta impotriva regimului, mai degraba impotriva guvernului. Stii ce-mi spune? Ca guvernul vrea ca eu sa pun o poza!

    Ai perfecta dreptate, Nora. Pun aceeasi poza. La asta m-am gandit si eu, dar uneori simt nevoia sa mi se confirme ce gandesc eu.

    Nora, blogul tau este urmarit? Eu m-am deschis tare mult in fatza voastra. La fel si Cosa, cred ca s-a luat dupa mine.

    Cosa, tu nu ai nimic de zis?


  166. 166

    Aşa, Danny. Respectă procedura.
    Referitor la Costin şi Cosmin, există o misiune în curs de desfăşurare. S-ar putea să nu fie străini de Codin sau unul de altul. Sub apanajul unei relaţii homosexuale, într-o societate dominată de bigotism şi intoleranţă, încearcă să abată atenţia de la activităţile lor classified, ultra-ultra-speciale. Aştept informaţii de pe teren şi te voi ţine la curent.


  167. 167

    Danny, bineînţeles că este urmărit. Dar este un blog fals. O interfaţă doar. De aceea am pus şi mottoul ăla, să nu crezi că a fost vreo întâmplare. Am vrut să le transmit clar „ştiu că ştiţi că ştim că ştiţi”. Clar, nu?


  168. 168

    Sunt câteva personaje de pe aici despre care noi nu ştim mai nimic.


  169. 169

    Danny este unul dintre ele.


  170. 170

    De ce zic ăştia „verişoara” lui Voiculescu uneia care are peste 60 de ani?!


  171. 171

    Că „verişor” nu mai e perceput ca diminutiv.


  172. 172
    Edle:

    Vio, e unul dintre cele mai bune din Italia. 😉 Bine, eu tot pe alea facute prin „le méthode traditionnelle” le prefer, dar asta e chiar savuros.


  173. 173
    Danny:

    Am mancat carasi prinsi de mine. Ce buni au fost! Cu mujdei si mamaliga. Acum pot comenta. Mi-era o foame!


  174. 174

    Am înţeles, Danny. Bobocii au venit la mălai.


  175. 175

    Nu mai este perceput de către cine?! Că mie tot aiurea îmi sună.


  176. 176

    De vorbitori. Că doar nu de papuaşi. Şi eu mă pomenesc zicând aşa de vară-mea. Iar ea are 30 de ani.


  177. 177

    Ei, vedeţi?! Asta e limita socializării virtuale.

    Că înseamnă fix pula!

    Eu sunt aici (temporar liber), Dana e acolo (temporar liberă) amândoi ardem de nerăbdare să ne-o tragem unu cu altul, dar n-avem cum!


  178. 178
    Edle:

    Eu n-am folosit niciodata diminutivul. Ar fi si culmea, vara-mea e cu vreo 7 ani mai mare. Singura.


  179. 179

    Da, Cosa. E dramatic!


  180. 180
    Edle:

    Eh, mai incercati.


  181. 181

    Eu l-am folosit, Edle, dar fără să-l percep ca atare. Şi colocatarul zice „am un verişor de 50 de ani”. Adică unul cu vreo 16 ani mai mare.


  182. 182

    Mă rog, nu sunt sigur că ea chiar ar arde de nerăbdare să şi-o tragă cu mine, dar ideea rămâne!

    Apropo, care nu mai poate de doru meu pe aici?!


  183. 183

    Edle, cine ce să încerce? 🙄


  184. 184
    Edle:

    Pai, n-auzisi ca ard de nerabdare si n-au cum?


  185. 185

  186. 186

    Ah! Ce gafă era să fac!
    Cosa, derutantule!
    Cum cine? Toată lumea! Eşti mirele absolut. 😆


  187. 187
    Danny:

    Cosa, ce vrei sa spui ca nu stii nimic despre mine? Ti-am dat atatea date, ti-am dat zeci de poze cu mine in toate ipostazele, ce vrei mai mult de atat? Vrei sa vezi cum ma regulez?

    Esti atat de suspicios si de analitic, ca un sri-ist. Eu te cunosc intr-o anumita masura. Tu ma cunosti?

    Vrei sa vezi o diferenta intre noi? Tu, datorita MIE, ai inceput sa afisezi poze cu tine aici, ascunse ce-i drept, la fatza, parca esti o mireasa din timpul lui Ceuasescu cu voalul pe fatza, eu m-am expus mult in poze. Nu ma feresc de nimeni.

    Ce, nu-mi vezi fatza de ochelarii mei de soare? Sunt sigur ca singura poza pe care am expus-o aici fara ochelari, ai selectat-o separat, la fel am facut si eu cu singura poza a ta. Stai linistit, sunt om de incredere. Stiu ca poti avea incredere in mine, incerci si incepi sa ma cunosti, asa analitic cum esti, incet, in 6 luni………….

    Vezi ca te cunosc? Stiu, ai suferit mult de pe urma ticalosilor, dar nu toata lumea este asa. Vino si colaboreaza cu mine.

    Mie, poate ca mi-ar placea sa ma expun. De ce oare? Trebuie sa ies in fatza, Cosa. Imi vine timpul, cum i-a venit lui Iisus sa fie tradat si condamnat. Si, stia totul dinainte cum se va intampla. Pricepi, Cosa, ce-ti zic?

    Atunci cand simti ca-ti vine timpul, te mananca undeva. Sunt sigur ca ai priceput.


  188. 188

    Nu era să faci nicio gafă.


  189. 189

    Adevărul e că mă cam mănâncă!


  190. 190

  191. 191

  192. 192

    Am ascultat astăzi la radio un istoric, mare profesor la nu şti ce universitate o emisiune cu titlul ”Comunismul remanent”.

    Băi, numai clişee obosite. Cum să fii istoric, profesor şi să nu ai nici cea mai mică obiectivitate în analiză?!
    Adevărul e că puţini se pot ridica deasupra intereselor lor mărunte, imediate, în numele unei deontologii sau unui adevăr.


  193. 193

    Danny, mission aborted!


  194. 194

    Ce tot nu înţelegeţi, măi?!

    Dana erai tu … Dană!


  195. 195
    Danny:

    Nora, ma bucur cum ai procedat cu blogul tau. Foarte bine ai facut.

    Deci, atunci cand nu eram bannat nu puteam vedea comentariile lui Ambra Blu, numai raspunsurile celorlalti. Cineva mi-a spus c-as fi bannat de Ambra. Ilogic. Nu ne cunoastem.

    Dupa ce mi-au suspendat contul, am inceput sa vad toate comentariile Ambrei. Ce explicatie ai la aceasta, Nora?

    Ambra este anticapitalist, antifascist, este socialist dupa cum a declarat. Vorbeste porcos pe U.S., uraste jandarmeria, s-a laudat ca-i va sterge pe toti postacii de partid de pe U.S., si i-a sters pe toti ppdd-istii. Am vorbit personal cu ppddisti in particular, si-mi spuneau ca au multe conturi de rezerva, peste 10.


  196. 196
    Danny:

    Pai daca te mananca, atunci e de bine Cosa. Sper sa ne manance pe cat mai multi.


  197. 197
    Danny:

    Nora, de cca 6 saptamani am fost bannat, de cine crezi tu?


  198. 198
    Danny:

    De Remus Cernea! Continuam?


  199. 199

    Simplu, Danny. În contextul spaţiilor aglomerate şi al pluralismului vocilor, Ambra Blu a adoptat metoda cameleonului. Era prezent, însă tu, neavând niciun element de particularizare, n-ai ştiut să-l distingi din decor. De aceea spui că nu-i vedeai comentariile. El era acolo, dar tu nu purtai ochelarii potriviţi. Apoi, când tu ai fost „bannat” (vorba vine, de fapt, ai fost teleportat din nucleu într-o poziţie marginală, de pe care se pot face anumite observaţii clinice), aşadar când fundalul a fost uniformizat şi bruiajul îndepărtat, în sfârşit ai început să-l vezi pe Ambra Blu şi să-i distingi contururile. Acest lucru a avut loc pentru intimidarea ta.

    Acum, ce ai tu de făcut este să reuşeşti să-i surprinzi. Cu alte cuvinte, din subiect tu trebuie să devii fundal. Mediul. Blend in, blend in -- vezi c-am scris şi în text, anticipasem această situaţie. Numai aşa te poţi face nevăzut, poţi ieşi de pe radar.

    Ppddiştii sunt cei mai slabi agenţi. Bobocii, cum îţi ziceam mai devreme. Nu te baza pe ei. Sunt doar carne de tun, raţe în puşca vânătorilor care vânează, de fapt, trofee mai mari. De-aia îţi spun să mături cuibul de găinaţ. Căcat în tolbă, Danny. Ştii tu ce vreau să spun.


  200. 200

    Remus Cernea e un biet pion. Un scientolog sub acoperire.
    Măi, Danny, de când eşti tu pe teren?
    Ce dracu’!


  201. 201

    Nu te-a bannat el! Te-a bannat Corina Creţu!
    She has a crush on you!
    Ştii că are slăbiciunea asta pentru bărbaţi puternici.


  202. 202

    Trebuie să fii mai discret deoarece pasiunea femeilor arzoaice reprezintă un factor de risc suplimentar pe care nu cred că ţi-l poţi permite şi pentru care nu ai fost antrenat suficient. Munca celui mai bun luptător poate fi dusă în derizoriu când femeia arzoaică te trimite la farmacie după pilula de a doua zi. Mai bine îi aduci un tranchilizant cabalin.


  203. 203

    Aşa că se termină cu fâţâiala în budigăi galbeni şi picioruşe vesele în piscinuţe.
    Unde-i echipamentul de iarnă?
    Să faci bine să te prezinţi în geaca de anul trecut şi şapca de iarnă, cu buton!


  204. 204
    Edle:

    Cosa, te joci, vad. 🙂


  205. 205

    Nu! Doar îţi făceam o sugestie voalată cum că ce mişto ar fi dacă ne-am putea-o trage noi doi.


  206. 206
    Danny:

    Ha,ha, ma faci sa rad, Nora. Esti nostima. In curand ma voi prezenta in echipamentul de iarna. Si cu sapca cu buton.

    M-ai cam pus pe ganduri.


  207. 207
    Danny:

    Cosa, ai innebunit? Iti arde de tras acum? Ca sa regulezi ceva, trebuie sa-ti termini temele pentru azi. Nu cred ca ai facut-o. Iar Dana este una dintre prietenele mele.


  208. 208

    Aşa, vezi. Stai bine pe ele, priveşte situaţia de sus, vezi imaginea de ansamblu şi nu o porni pe false piste care te pot duce pe fundături, unde, surpriză!, nu-i nicio farmacie. M-ai înţeles?


  209. 209

    Exact de asta-mi era teamă!


  210. 210

    Focus, Danny, focus!
    Şi dacă sunt 10 în jurul tău, care şi-o trag mai ceva ca la orgiile lui Caligula, tu nu trebuie să te transformi în calul lui!


  211. 211
    Danny:

    Nora, il cunosti pe un tip Vladimir Cotiga? Seamana putin cu Bob Marley, la coafura. Acesta mi-a cerut prietenia pe facebook, i-am explicat despre proiectul meu, a fost incantat, apoi dupa o saptamana a disparut dintre prietenii mei virtuali.

    S-a oferit sa ma ajute daca vreau sa candidez undeva. Era dezamagit de Dan Nicusor, iar cand i-am injurat pe Iliescu si pe Ponta, mi-a spus ca nu e bine ce fac. Dar cand l-am inurat pe Basescu n-a mai zis nimic. Apoi a disparut.


  212. 212
    Edle:

    Stiu eu de la ce te-ai luat. Da’ vezi ca eu ne-am visat tinandu-ne de mana doar. 😛 Pfiuu, ca romantica mai sunt! 😆


  213. 213

    Îl cunosc! Are o coafură afro şi mustăcioară. E infiltrat în undergroundul muzical bucureştean. Mustăcioara e lipită. Când vine la şedinţele operative, îşi dă jos dreadurile şi păstrează doar jumate de mustăcioară. E un excentric. Vorbeşte mult cu „maaaaan!”.


  214. 214
    costelus:

    Cosa, pari in toane bune. Vrei un puzzle de fizica unde pe mine nu m-a dus capul? Asa, de distractie.


  215. 215
    Danny:

    Pe Remus l-am sustinut mereu peste tot. Chiar si pe Vox. Eram bannat acolo, a intervenit pentru mine si m-a deblocat. L-am criticat de cateva ori si i-am spus sa nu se supere. A parut ca intelege, apoi iarasi ban.

    Dupa bannarea de pe pagina lui, mi-au fost sterse toate comentariile, si nu mai puteam scrie la el, in schimb, puteam scrie pe facebook oriunde doream.

    Acum, situatia e diferita. Nu mai am cont de facebook. Doar vad peste tot, dar nu pot scrie, iar lucrul care m-a daramat cel mai tare este faptul ca am pierdut toate datele, informatiile, ideile si maximele mele. Nu le-am stocat nicaieri, deoarece nu credeam ca voi pati asa ceva. Trebuie s-o iau cam de la zero. Noroc ca ma memorie buna.

    Mi-am facut multi prieteni de la 1 septembrie, chiar si in Diaspora din Spania si Italia. Toti ma apreciau. Pe mine ma bucura foarte mult ca ideile mele sunt acceptate de toti. Ma intreaba fiecare, cand va fi gata proiectul? Peste 1-2 ani le zic.


  216. 216

    Remus e doar iepurele. Ţi-am spus. Gâsca ce vrea să seducă vulpea e în altă parte.
    Stai liniştit, că ţi le-au stocat ei pe undeva. Nu s-au pierdut. Acum probabil lucrează la arhivare.
    Vladi, cum e alintat Cotiga, a vrut doar să afle ce plănuieşti. De aici susţinerea lui iniţială şi dispariţia lui în ceaţă, cu tot cu dreaduri şi mustăcioară, de mai apoi.


  217. 217
    Danny:

    Vladi a aflat ce vreau, dar am spus putine lucruri. N-am intrat in detalii cu nimeni. Doar voua v-am spus cateva lucruri in plus.

    Nora, regret enorm ca nu locuiesc in Bucuresti. As fi ajuns departe daca imi petreceam veacul prin capitala. Pe braileni ii vad inchisi, probabil din cauza faptului ca sunt provinciali.

    In Bucuresti m-am simtit mereu minunat. Multi oameni deschisi la minte si de gasca. N-am avut ocazia deloc sa particip la vreo demonstratie. Nu mai am pe nimeni in Bucuresti. Cand eram student aveam la cine sa trag.

    Tu ai un mare avantaj ca locuiesti in Bucuresti. Nu pot afla totul de la distanta, nu pot analiza asa cum vreau eu, oricat de bun as fi. Dar voi colabora cu tine.

    Voi medita la ce mi-ai spus.


  218. 218

    Foarte bine ai făcut, Danny. Să te menţii în generalităţi vagi mereu.
    Vladi e un exaltat de felul lui, dincolo de aparenţa de om relaxat, chill.
    Pe undeva-ţi seamănă. Şi el e pătruns de un anume tragism al celui marcat de mesianism.


  219. 219
    Danny:

    Uitasem sa-i spun Cosei. Sa nu-ti fie teama de nimic, ok? Esti prea suspicios, iar acest lucru te impiedica uneori sa vezi lucrurile in intregime.

    Cam atat pentru azi. Mi-e somn. Va urez tuturor :

    Noapte buna!


  220. 220
    Danny:

    Nora, fii atenta ce-ti zic: am fost blocat temporar la al 3 lea cont, dupa cca. 20- 25 minute dupa ce l-am creat.

    Se intampla ceva ciudat. Am vorbit cu „Vocea Natiunii” pe facebook vreo 15 minute, dupa care mi-a aparut textul ca sunt blocat temporar. Nu-i mai pot scrie lui acum deloc. In schimb, i-am scris lui Remus Cernea, iar la el imi intra doar mazgaleli pe pagina lui( de ex.
    ; aaaaaaaa, ssssssssssssssss) nu si fraze!!!

    I-am scris unui prieten din Spania, si-mi intra tot la el, pot discuta cu el. Eu nu mai inteleg nimic. De ore intregi numai asta fac.

    Este posibil ca Vocea Natiunii sa ma fi raportat???


  221. 221

    Danny, hai că m-ai tâmpit.
    Normal că nu ţi-ai putut valida al treilea cont din moment ce nu ai pus o adresă de email validă!
    Iar când îţi cer „government-issued ID”, asta nu înseamnă că e regula guvernului. 😀 Ci că vor să-ţi fotografiezi sau scanezi cartea de identitate sau paşaportul sau permisul de conducere, adicătelea un act oficial, nu poza cu picioarele tale în băltoacă!
    Ţi se cere o confirmare a identităţii tale reale.
    Şi da, poţi avea ţşpe mii de conturi cu condiţia ca ele să fie corelate la ţşpe mii de adrese REALE.


  222. 222

    Când zici că ai vorbit cu Vocea Naţiunii 15 minute, Vocea Naţiunii răspundea şi ea? 😆


  223. 223
    andreea:

    io vorbesc foarte des cu Vocea Raţiunii. ne certăm…


  224. 224
    Nora&1Q:

    Roger! Roger 0,07! țțșșșșșșjjj.. Roger! țșșșșșșșș..
    Ploșnițe-n bârlog! Roger! Retrage-te! Repet: Ploșnițe-n bârlog!
    Treci pe modulul de urgență! Blue screen. Ai purici pe monitor. Roger. țșșșș..șșșșjjii..


  225. 225
    Nora&1Q:

    Văd voci! Sărumâna, vă aud..


  226. 226

    Şi eu văd, 1Q. Întruna! 😆


  227. 227

    Am fost ieri la „La vie d’Adèle”. Să vă povestesc, să nu vă povestesc?


  228. 228
    junghiul:

    Îhî, povestește!


  229. 229
    junghiul:

    Mie mi-ar fi plăcut să mă critice Vocea Rațiunii Pure.Dar nu ne-am înțeles nicicum…


  230. 230

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *