La vie d’Adèle – un fel de educaţie sentimentală

Mai întâi, să ne ocupăm puţin de partea de controversă extra-cinematografică, balastul previzibil măcinat ori de câte ori un film care scandalizează (tocit cuvânt!), într-un fel sau altul, ajunge să şi câştige premii precum un Palme d’Or. Dacă nu câştiga, probabil nu-şi bătea nimeni capul cu astfel de acuze. Spicuiesc trivial, desigur. Prima piatră aruncată: i-au dat trofeul pentru a susţine, la nivel de propagandă artistică, legalizarea căsătoriilor gay. A doua piatră: autoarea romanului grafic, din care scenariul este inspirat, s-a făcut foc şi pară neregăsind spiritul creaţiei sale în filmul lui Kechiche. A treia piatră: foc şi pară s-au făcut şi cele două actriţe principale din cauza scenelor de sex pe care Kechiche le-a pus să le filmeze, chiar dacă „les deux chattes” (recunoaşteţi, „chatte” sună mai bine decât românescul… „păsărică”. Ar merita psihanalizată infantilizarea asta la nivel lingvistic) nu erau, pare-se, veritabile, ci făcături. Nu ştiu dacă au rămas la fel de foc şi pară şi după ce au primit şi premiile pentru interpretare feminină, tot la Cannes. În sfârşit, a patra piatră: o parte a comunităţii gay s-a supărat pentru că filmul nu ar acorda suficientă atenţie presiunilor sociale, prejudecăţilor, în fine, tuturor inconvenientelor care vin odată cu orientarea asta sexuală, chiar şi într-o ţară precum Franţa.

Acestea fiind spuse, zic să mai privim o dată titlul. La vie d’Adèle. Nu „Viaţa unei lesbiene”. Ci a Adelei. Adèle e o puştoaică de 15 ani, pasionată de literatură. Un cot în coaste avem din primele secvenţe când personajul citeşte în autobuz „Viaţa Mariannei” a lui Marivaux. Tot o cărţoaie de vreo 600 de pagini, cum şi La vie d’Adèle e un filmoi de 3 ore. Marivaux intra în pielea unei femei de secol XVIII, Abdellatiff Kechiche îşi vâră camera (scuzaţi brutalitatea cuvântului, dar biata Adèle e filmată de aproape, de extrem de aproape tot filmul) în pielea adolescentei de secol XXI.

Cum spuneam, Adelei îi plac cărţile. Şi nu-i place să-i explice profesorul care e maşinăria din spatele scriiturii şi la ce-ar trebui să fie atentă. Preferă să vadă singură. Pe de altă parte, la filosofie nu stă tocmai bine. L-a citit pe Sartre, dar recunoaşte cu candoare că n-a priceput mai nimic. Atunci apare Emma. Emmei i-a fost de mare ajutor Sartre. Aşa a învăţat că „L’existence précède l’essence” şi cum să-şi asume povara propriei libertăţi. Fata cu părul albastru, care a dus la varianta în engleză a titlului filmului: Blue is the Warmest Colour. Adèle nu stătea ea prea confortabil în cuibul orientării sale. Încercase o relaţie cu un băiat frumuşel şi pasionat de muzică, dar ceva era fals acolo. Iar ea era incapabilă să-şi dea seama ce scârţâie prin înăuntru de nu se poate bucura de mai nimic şi de unde îi vine sentimentul de alienare. Emma o ghidează, Emma o trece pragul întrucât era un drum pe care ea-l parcursese deja.

De aici încolo, cei care se întrebau ce fac lesbienele, cum arată viaţa lor, dacă iau cina în loc de mic-dejun, dacă au momente când le vine să dea cu ceva în cap socrilor atunci când sunt chestionate, la o cină, cu privire la rentabilitatea profesiei alese, dacă gătesc, dacă plâng, dacă le curge sânge roşu, cum îşi împart muncile domestice, îşi pot găsi curiozităţile satisfăcute. Viaţa Adelei e… viaţă. Şi atât. O vedem pe parcursul câtorva ani, de la 15 până la 20 şi ceva, descoperindu-se, învăţând cine e, sperând, suferind, alegând, căzând, fiind confuză, în fine, nimic „marţian” pe frontul ăsta. Şi la fel de pământesc îi e şi sfârşitul.

Ce mi-a plăcut până la urmă? Vulnerabilitatea Adelei. Camera aia bântuitoare care nu iartă niciun por – la propriu, nicio aluniţă, niciun capilar spart, niciun strâns şi desfăcut de păr în vârful capului – e ticul ei, unul adorabil, ochii aceia uşor buimaci, inocenţa ei în cele mai „dezbrăcate” scene, mucii care-i curg pe stradă, pasul ei împiedicat pe tocuri, disperarea ei, autenticitatea ei. Onestitatea poveştii de dragoste incluse în avatarurile maturizării. Adèle nu ştie filosofie, Adèle n-a auzit nici de Schiele, habar n-are de artă, de scris, o face doar într-un jurnal, fără pretenţii şi fără ambiţii, dar e viaţă. Viaţa care, deşi e obişnuită cu pastele bolognese, în compania potrivită, dă o şansă stridiilor. Ceilalţi îşi discută existenţa, în discursuri elaborate, căutând esenţele prin fraze întortocheate şi exces de simboluri socio-culturale, disecând neîmplinirea şi limitările, Adèle şi-o trăieşte. Reţineţi numele actriţei: Adèle Exarchopoulos. E mai greu, dar merită.

Contrastul între cele două, Emma (Léa Seydoux) şi Adèle, e iarăşi un element de tensiune în economia filmului. Aparent, Emma e cea care ţine frâul. E rebela care şi-a asumat deja ceea ce este. O voce cu autoritate, ea e dominatoarea, dacă vreţi. Principiul activ. Dar, la sfârşit, când albastrul deja s-a dus şi blondul cuminte l-a înlocuit, o vedem pradă aceloraşi nesiguranţe şi temeri. Omeneşti, prea omeneşti.

Scenele de sex? Da, sunt multe. Dar nu sunt în stilul pornografiei cosmetizate. S-ar putea să aveţi senzaţia că aşa aţi arăta şi voi dacă v-ar trece prin cap să vă filmaţi în timp ce faceţi sex. Exagerez, desigur, dar aţi prins ideea. Ştiţi, pielea care-nroşeşte, zonele iritate, sunetul strident al unei fese lovite, un sân strâns care, să vezi chestie, nu rămâne la fel de rotund. Zgomotele onomatopeice ale amorului. Unii spectatori chiar de aspectul ăsta pot fi deranjaţi. Deh, ne-am obişnuit mai mult cu plasticul, iar carnea ni se pare indecentă. Că sexul e sex şi nu e aranjat, pudrat, pigulit. Deci, da. E brut. E viaţă.

618 comentarii la “La vie d’Adèle – un fel de educaţie sentimentală


  1. 1

    Da, trebuie să trăiesc şi eu senzaţia de a mă filma făcând sex!

    Cine vrea s-o trăiască împreună cu mine?


  2. 2
    costelus:

    In curind, daca poftim pornache, ne vom uita doar la filme artistice. Saracele actrite! 😀


  3. 3

  4. 4
    costelus:

    Chiar Andreea, cum ai reactiona daca Sabina, peste vreo 10 ani sau mai bine, ti-ar spune ca doreste sa se faca actrita? Pina atunci probabil ca lucrurile vor evolua, si orice film va include macar 2-3 scene asa, detailate si nesimulate.


  5. 5
    andreea:

    poate să se facă ce-o vrea, Costeluş.
    e aşa de puţin important…


  6. 6
    costelus:

    Oi fi eu mai taliban, ca in aceeasi situatie nu mi-ar placea s-o vad pe ecrane in toate detaliile.


  7. 7
    andreea:

    să vă explic.
    tocmai ne-am ridicat de la masă.
    mama, într-o parte, cheală, bolnavă coaptă, abia se mai ţine pe picioare. se sprijină de toate mobilele ca să ajungă dintr-o parte în alta a casei. noroc că nu-s spaţii largi.
    în cealaltă parte, unchiul meu -- fratele ei -- de 60 de ani, care a avut un atac cerebral grav de tot, acum 4 luni şi care nu-şi mişcă o mînă, nu vede cu un ochi şi vorbeşte monosilabic. azi s-au întîlnit prima dată, de la accident. nu au avut curaj, pînă acum. unchiul meu, geolog, nu mai ştie cît fac 2 plus 2. a răspuns, timid, chinuit, şaaaaaa-seeee.

    ideea e ca mama mea -- aşa, cum e, ca vai de ea -- să-l ajute să recupereze aritmetica, să i-o dezgroape de unde a fost îngropată. ca să mai poată să meargă la piaţă, ca să mai poată să joace şah. pînă una alta, sînt la 2 plus 2.

    în tot acest peisaj, drama unor fete tinere de 15, 16 17, 18 ani, care nu ştiu ce sînt -- hetero sau homosexuale, sau ştiu şi suferă din cauza asta, mi se pare teribil de îndepărtată. nu o pot înţelege. de asta m-am ferit să merg la film, nu pentru că aş fi pudibondă.

    mi-e teamă că problematica de genul ăsta mi-a devenit foarte străină. mi-am pierdut o parte din empatie.
    dar poate m-oi duce să văd filmul şi oi descoperi ceva care să mă atingă.


  8. 8
    costelus:

    Of, mai bine nu explicai. :((


  9. 9
    costelus:

    Fara nici o legatura cu nimic, l-am gasit si am zis sa vi-l arat si voua:


  10. 10

    Andreea, din punctul meu de vedere nu era nevoie de nicio explicaţie. 🙁 Puteai să nu ai chef de filmul ăsta, pur şi simplu.
    Referitor la film, e o poveste de dragoste. De la început la (obştescul, prea obştescul) sfârşit.

    Costeluş, greu, ba nu, imposibil să-mi fi imaginat întrebări mai cretine.
    Iote unde era moralistul. Unde se duce, domnule, cinematografia asta? Ce ne facem, domnule, cu atâta pornografie? Nţ, nţ, nţ.
    Apoi, „pornache”? Serioooos? „Pornache”? Câţi ani ai, Costeluş?


  11. 11

  12. 12

  13. 13

    Pe de altă parte, o persoană dragă mie, când apăruse „Moartea domnului Lăzărescu”, n-a vrut să-l vadă tocmai pentru că-i amintea dureros de propria-i dramă medicală. Acela ar fi preferat să vadă filme cu amoruri triste. Dar na, ca mereu, nu e o regulă. Ne apărăm cum putem.


  14. 14

    Ce e scabros, Cosa? 🙄


  15. 15

  16. 16
    costelus:

    Moralizatoare? Ha, ce-i aia? Ma intrebam cum ramine cu discursul ala, stii, femeia-obiect, sexul care vinde, cind tot aceleasi lucruri sint folosite pentru a vinde si filmele artistice. In rest nu m-a deranjat niciodata pornografia, si da, cred ca e prea multa cenzura. Cenzura care, in cazul stirilor, ne face sa nu mai percepem corect realitatea. Dar asta-i alta chestiune.

    Deci, pe scurt, care-i diferenta dintre peste si regizor? Amindoi fac bani cam in acelasi mod…


  17. 17

    Deşteptule, vezi că mai mulţi bani fac ăia la Hollywood cu filme în care nu vezi nicio vulvă, dar care-ţi vând alt soi de pornografie decât unul gen Kechiche. La Kechiche aseară sala era două treimi goală. La o porcărioară hollywoodiană e full. Iar cine vrea porno, alege filme porno. Nu filme de artă cu scene erotice.
    După tine, un Schiele (că tot a venit vorba de el în film) e un peşte pedofil.
    Gata. Nu mi te mai adresa.


  18. 18
    costelus:

    De ce dai cu barda, asa, si vezi totul bicolor? Eu intrebam ce e arta si pina unde poate merge? Poate ca si pornografia e o arta, nu?

    Imi vine in cap pictura moderna, tragi 3 linii aiurea si zici ca e arta. Un experiment odata le-a aratat unor oameni picturi moderne si desene ale unor copii de 4 ani. Amestecate. Ei, surpriza, cum arta adevarata n-a fost recunoscuta. 🙂


  19. 19

    Tu crezi că suntem la clasa I aici? Să stau să-ţi explic eu ţie sensurile şi întrebuinţările nudităţii? Şi că vulva, în sine, nu e porno, dar devine astfel în funcţie de conotaţii, utilizări şi mediul în care e afişată? Ceci n’est pas une pipe!
    Preiei tu nişte clişee (ăla cu femeia-obiect) şi zdrang! cu ele fără să te mai uiţi cum, unde şi în ce fel. Şi-mi spui tu mie de bicolor. Auzi la tine, vai, ce-ar face Andreea dacă i-ar spune Sabina că vrea să fie actriţă?! Vai, să-mi leg mai bine broboadă că mi se înnoadă lacrimile în bărbie!
    Îţi vine un căcat în cap.
    Gata, opreşte-te aici.


  20. 20

    Uite un banc vechi pe care îl ştiţi cu toţii, dar trebuie să vi-l reamintesc:

    Un nebun se plimba pe holul spitalului trăgând după el un pantof legat cu sfoară hai cuţu, hai cuţu!
    Îl întâlneşte un doctor care (nevrând să-şi prindă mintea cu el):
    -- Băi, du-te dracu, nu ştii că n-ai voie cu căţelul în spital?!
    Nebunu: -- Ce-ai, doctore, te-ai tâmpit?! Nu vezi că-i pantof?!
    Doctoru: -- Da, bă, scuză-mă, l-am confundat! Şi pleacă.
    Nebunu: hai cuţu, că l-am păcălit şi de data asta.

    Băi, nu ştiu dacă se cade, dar vă spun, totuşi, pentru că râdem ca proştii de vreo două zile de o chestie.

    Pe tata îl porecleau Oncică şi e mort de treisprezece ani.

    Mamei, care a început să interpreteze cam ciudat realitatea, i se poiveşte de câteva zile că a murit soţul infirmierei (tânăr şi sănătos, de altfel).

    Nu ştiam cum să mai facem s-o convingem că n-a murit.
    Într-o dimineaţă, ca să nu-şi mai bată capul cu infirmiera care o tot contrazicea, mama:
    -- Lasă, fată, că ştiu că nu-i mort. Cum să fie mort?!
    Infirmiera (uşurat): -- Bine că ştii, tanti, că mă hotărâsem să-l aduc aici să vorbeşti cu el ca să vezi că nu-i mort!
    Mama:-- Păi veni?
    Infirmiera (crezând că mama a întrebat-o dacă venise de la serviciu): -- Da, veni!
    Mama:-- Iauzi! Da cu Oncică al meu o fi vorbit?!


  21. 21

  22. 22
    costelus:

    Stiu, la fel e si cu pictura moderna, greu de inteles. Nu stiu insa cit de artistic ar fi acelasi film cu scene de sex explicit intre doi barbati.

    O ultima intrebare: daca ti s-ar propune, ai juca intr-un astfel de film ca cel de mai sus? Da sau nu? Stiu, nu esti actrita, intrebarea e timpita, eu sint si mai timpit, asta stiu. 🙂

    Promit ca e ultima interventie pe chestia asta. Si sa stii ca nu vreau sa supar pe nimeni intentionat.


  23. 23
    Danny:

    Nora, n-am primit nici un raspuns de la tine. Aseara spuneai ceva. La ce concluzii ai ajuns? Doream niste informatii de la tine.

    In seara asta nu trebuia sa fii la proteste? Runda nr. 11?


  24. 24

    Mie, vulvă îmi sună atât de urât!


  25. 25

    Nu e, bă, nimic greu de înţeles aici!
    Aş juca. Dacă aş face înainte nişte cursuri de cum să nu fiu inhibată în faţa camerei şi de cum să nu-mi pese de celulita de pe coapse şi cur. Mulţumit?
    Iar aia cu „Nu stiu insa cit de artistic ar fi acelasi film cu scene de sex explicit intre doi barbati.” e doar măsura sexismului şi homofobiei tale. După mine, ar fi totuna. După voi, homofobii care salivaţi la imaginea a două lesbiene frumoase într-un 69, dar aţi vomita dacă aţi vedea doi bărbaţi făcând acelaşi lucru, nu.
    Şi, Costele, vezi matale, acu’ pornografia e în ochiul privitorului. Ai avea niţică erecţie la alea două, dar multă repulsie la doi tipi. Iar pentru gusturile tale în materie de practici sexuale, nu-i de vină regizorul, pisicel.


  26. 26

    Cosa, mie-mi sună neutru. Scrisesem „pizdă” prima dată, dar zisei să menajez sensibilităţile sensibilicioase.


  27. 27

    Ba primişi, Danny, căpiatule!


  28. 28
    Danny:

    Mi se paruse ca scrisei „Danny, capitanule”! Oricum, suna mai bine. In fine.

    Si, de ce, ma rog, sa -- mi dau C.I. lor? Uite ca n-am chef sa fac lucrul acesta.

    De ce nu esti la proteste?


  29. 29

    Eu cred că despre filme (sau orice entitate culturală) nu se pune problema dacă sunt porno sau nu, ci dacă sunt vulgare sau nu!

    Am văzut filme – declarat porno – cu o grămadă de scene explicit porno, foarte mişto şi fără urmă de vulgaritate.
    Am văzut filme artistice ne-porno, foarte, foarte vulgare.


  30. 30

    Asta cu vulgaritatea e altă mâncare de peşte.

    Danny, de-a dracu’!


  31. 31
    Jaco Pastorul:

    Cosa, cam pregateste-te, e cu un pas dincolo…


  32. 32
    Danny:

    Normal ca V.N. imi raspundea, dar dupa 15 min. am fost blocat pe pagina lui si a U.S., in rest puteam scrie oriunde pe fb, chiar si lui Remus. Acest lucru s-a intamplat timp de 3 ore, dupa care am fost exclus definitiv de pe fb cu al 3 lea cont.

    Cine m-a bannat, si de ce, Nora? Asta vreau sa aud de la tine, parerea ta, deoarece pe a mea o am.


  33. 33

    După mine, vulgaritatea e un soi particular de stridenţă.
    Şi iarăşi e vorba de lipsa adecvării.
    Aceleaşi vorbe-imagini spuse în contexte diferite, de personaje diferite şi cu scopuri diferite, pot fi vulgare sau nu.
    De multe ori, şi eufemismele sunt mai vulgare decât cuvintele pe care încearcă să le evite.
    De pildă, cuvinte precum „bidoane”, „pepeni” îmi par infinit mai vulgare decât neaoşul „ţâţe”.


  34. 34

    Andreea, uite două diferenţe între noi:

    -- Drama mea e mai cumplită decât a ta;
    -- Eu nu privesc lumea prin ceaţa creată de drama mea.

    Evident că asta nu stabileşte o ierarhie între noi.


  35. 35
    Danny:

    Mai, ce discutii sterile aveti cu subiectul asta, porno. Altceva mai interesant nu practicati?


  36. 36

    Da, Danny, scuză-ne! Ar fi mult mai interesant să discutăm de ce te-au bannat ăia pe FB pe tine.
    Ia-i pe toţi la întrebări. Să vină şi ei cu ipoteze că eu am muncit destul la cazul ăla.
    Lăsaţi trândăveala şi veniţi în ajutorul lui Danny!


  37. 37
    Danny:

    Pe dracu’, vulgaritatea este un amestec de lipsa de educatie si exchibitionism. Ma enervati cu astfel de discutii. Eu vreau Rosia Montana.


  38. 38

    Svetlană, lucrurile sunt mai complicate.
    În afara imobilităţii şi scăpărilor psihice, mama e sănătoasă tun. N-are din ce muri.

    Am întâlnit o farmacistă care mi-a spus că mama ei a trăit 17 ani în aceeaşi situaţie ca mama.
    Asta e perspectiva care mă îngrozeşte!
    [Mă îngrozeşte din perspectiva mamei, nu a mea – ca să fie clar!]


  39. 39

    Cosa, leziunile dumneaei sunt la nivel cerebral? Sau unde e sursa imobilităţii?


  40. 40
    Danny:

    Da, Nora, e mult mai interesant sa dicutati despre mine.

    Ma asteptam la Cosa sa vina si el cu o parere, dar lui ii arde de kizda acum. Imi scuzati expresia.

    Vreau sa-mi dai informatii despre administratorii de pe U.S. Putem face analiza despre viitorul miscarii, etc. Cum pot intra eu in joc?


  41. 41

    Cu grijă şi subtilitate, Danny.
    Acum mă scuzi, mă duc să-mi iau ţigări că am rămas fără. Şi nu vrei să mă vezi în sevraj de nicotină.


  42. 42
    Danny:

    Cui i se adreseaza asta, Svetlana? A innebunit, ce dracu’ are?


  43. 43

    Danny, nu sunt utilizator feisbuc, dar am auzit că au început să nu mai încurajeze utilizarea de conturi multiple. Într-un viitor apropiat nu vor mai accepta deloc asta (în măsura în care instrumentele tehnice le vor permit depistarea).

    O astfel de situaţie, eu am anticipat-o demult. De când am văzut impactul reţelei în viaţa socială mondială.
    Atunci mi-am dat seama că această reţea (ca şi altele similare) e o capcană întinsă de big brother fraierilor care pot să cadă în ea.

    Concluzie: când ţi-ai făcut al doilea cont, deja ai intrat în vizorul lor. Apoi ai recidivat cu al treilea şi te-au băgat în procedura de verificare. Simplu!


  44. 44
    Danny:

    Imi semeni leit, Nora. Exact acum plec si eu la tigari. Acelasi sevraj il am si eu cand raman fara. De ce oare imi spui ca nu rezonam? Acest lucru nu-l inteleg.

    Maine vin in Bucuresti, Nora. Am ceva treaba. Intre orele 14 -- 15 voi servi pranzul pe o banca in Cismigiu, cu fatza spre lac, locul meu preferat din Bucuresti. Acest lucru il voi face dupa ce voi cuprinde in brate Universitatea mea draga din Bucuresti.


  45. 45
    Danny:

    Ai dreptate, Cosa.


  46. 46

    Mama a suferit un accident vascular cerebral dublu (ischemic şi hemoragic) pe 70% din creier. Toate funcţiile organismului coordonate la nivelul zonei afectate nu mai pot fi controlate.

    Ca urmare, toată partea stângă îi e imobilă. Sunt afectate şi anumite funcţii cognitive. În schimb ficatul, stomacul, rinichii şi multe altele îi funcţionează mai bine ca unui tânăr sănătos.
    Nu se poate ridica singură nici în poziţia şezut. De asemenea, după ce o ridică infirmiera, nici nu poate să se susţină în acea poziţie. I-am luat pat special, electric, astfel încât procedurile care trebuie efectuate (servirea meselor, toaleta et c.) sunt foarte simple şi pot fi îndeplinite de o singură infirmieră.

    Singura operaţiune care necesită două persoane este baia, pentru că trebuie luată şi pusă în (respectiv, scoasă din) cadă.

    Am inventat multe gesturi şi proceduri pentru îngrijirea optimă şi pentru simplificarea lucrului cu bolnavii de AVC grav. Atât infirmiera cât şi maseoza sau asistenta medicală lucrează după regulile mele. La început a trebuit să mă cert cu ele şi cu surorile mele pentru fiecare nouă procedură. Acum – când au devenit fireşti – îmi mulţumeşte vreuna?! Draci!

    Numai mama, săraca, stătea cuminte şi nu zicea nimic atunci când făceam experimente pe ea. Şi asta deoarece, chiar aşa cu capul cum e, ea mă ştie şi are foarte mare încredere în mine.


  47. 47
    Danny:

    Cosa, nu este neaparat o capcana intinsa multimii, ci s-a observat ca retelele de socializare pot deveni cele mai de temut arme de protest impotriva regimurilor politice, sunt la moda. Iar acest lucru imprima un sens democratic omenirii in general. Si, este normal sa fie asa, deoarece stiinta evolueaza, si odata cu ea lumea, si aia buna si aia proasta. Cu alte cuvinte, prostimea din sec. XXI este mai evoluata decat prostimea din secolele anterioare, desi ea tot proasta va ramane in istorie. Diferenta o face stiinta, dar si accesul nemarginit, si intr-un anume fel, democratic, spre ea. Evident, tendintei spre democratie a multimii, i se opune ca intotdeauna in istorie statul, inidferent ca a fost antic, feudal, capitalist sau comunist. Ei, Cosa, la acest raport, dintre cetatean si stat, ma refer eu in viitoarea mea lucrare de filosofie politica ce preconizeaza nasterea celei de -- a 4 a puteri in stat. Statul intotdeauna a mimat democratia, si in general, orice inventie de organizare sociala in lume. Statul intotdeauna a fost tiran si ipocrit.


  48. 48

    Care -- Doamne fereşte -- se va afla într-o situaţie similară poate să-mi ceară sfaturi fără reţinere.

    Spun asta deoarece nu se găseşte nici un ghid serios care să ajute aparţinătorii bolnavilor de AVC. Nu mai vorbesc de totala lipsă de profesionalism a cadrele medicale din secţiile de neurologie.

    Sunt sute de cursuri pentru cum trebuie să se încerce recuperarea un bolnav, dar niciunul care să te înveţe lucrul cu bolnavii irecuperabili.


  49. 49
    Danny:

    Lucrul care ma ingrijoareaza, si ma doare cel mai mult este faptul ca presa in Romania este politizata, este partizana politic, obedienta si mincinoasa. Nu exista trust media, nu exista O.N.G., care sa nu fie controlat politic. Nici nu mai zic de justitie. Aceasta situatie infioratoare poarta numele de regim national mafiot, care in scrut timp va deveni dictatorial si tiranic, daca nu voi reusi sa-l opresc eu, ajutat de voi, societatea civila. In afara acestor lucruri care pot deveni frumoase, viata in Romania nu mai are nici un sens.


  50. 50
    Danny:

    Unde naiba esti, Nora? Cat fumezi?


  51. 51
    andreea:

    Cosa, eu nu traiesc nici o drama. e total aiurea sa ne batem in drame. asta e cursul firesc al vietii. numai ca, pe linga ce am povestit, se mai inghesuie inca vreo doua-trei belele, mai mititele, dar foarte siciitoare.

    pot ride, pot glumi, sint vesela 90% din timpul meu, dar exista o parte a tabloului reprezentarilor artistice (filme, carti) care nu ma mai intereseaza. viata si arta sint lucruri diferite. nu le confund.


  52. 52
    Danny:

    Andreea, nu se bate nimeni in drame, dramele se povestesc sau nu, si de cele mai multe ori dor, si se suporta. Trist este ca ele dor, sensibilizeaza sau distrug suflete, alteori le iau in viata de apoi. In urma dramelor se scurg oamenii, pe rand, unul cate unul, ca-ntr-o poveste fara de sfarsit, si fara de solutii.


  53. 53
    Danny:

    Nora, vreau sa stiu, cine m-a bannat? Facebook Romania sau adminii de pe U.S.? Acest lucru conteaza foarte mult pentru mine. Vreau parerea ta.


  54. 54
    andreea:

    🙄

    Danny, nu poti spune lucruri atit de grele in maieu… macar o cravata pune-ti si tu.


  55. 55

    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!


  56. 56
    Vio:

    Eu am avut o prietena buna aici,o femeie extraordinara.Prin ianuarie s-a imbolnavit mama ei,dupa doua luni s-a imbolnavit si tatal ei,amandoi tumore in faza terminala.Prietena mea a inceput sa se simta rau,dureri groaznice de stomac.Eram convinse ca e stresul de vina.Prin mai a ajuns la urgenta,a ramas doua saptamani in spital si i-au descoperit tumoare la ficat.A mai trait Cinci luni.In julie au murit parintii ei,ea a murit in octombrie.Au ramas doi copii de zece si sapte ani.Cand vin pe la mine imi zic ca EI NU CRED CA O SA POATA TRAI TOATA VIATA FARA MAMA LOR.Asta e.


  57. 57

    Danny, eu n-am cont de FB. Dar sunt la mintea cocoşului următoarele:
    -- adminii de pe Uniţi Salvăm pot doar să-ţi dea block pe pagina lor. Adicătelea, cum te bannez eu aici. Eu te bannez doar pe Pistol, nu pe toate site-urile!
    -- dacă nu mai poţi accesa nimic, dacă nu îţi poţi accesa contul cu totul, atunci Facebook probabil a intervenit. A intervenit cel mai probabil pentru că ai fost raportat de mai multe ori ca spammer!
    -- nu poţi avea cont fără o adresă de email validă! Deci, contul ăla al tău cu emil-nu-ştiu-ce (sau cum îi zicea) nu a existat niciodată!


  58. 58

    Doamne, Vio… 🙁


  59. 59

    Danny, cum dracu’ oi vrea tu să răstorni orânduirea, când tu nici să-ţi ai grijă de contul de FB nu poţi!


  60. 60
    andreea:

    aici e cu adevarat o drama… cumplita.


  61. 61
    Danny:

    Am inteles, Nora. Aici e problema:

    1 -- Remus m-a blocat sigur, deoarece numai la el nu mai puteam comenta; Foarte ciudat.

    2 -- Facebook a intervenit decisiv in urma actiunii lor propriu -zise sau in urma faptului ca cineva de pe U.S. m-a raportat in spam??? Asta vreau sa stiu eu.

    Raspunsul ti-l dau asa: Ambra Blu si altii de pe U.S. au promis ca vor banna pe toti „postacii de partid”, in special pe ppdd-isti care erau foarte multi pe U.S., si s-au tinut de cuvant.

    Culmea, odata cu disparitia lor, am disparut si eu total aiurea, deoarece prin interventiile mele decisive pe siteu, doream sa mentin miscarea protestatara in sfera societatii civile, indemnand la unitate, solidaritate si intelepcinue intre protestatari.

    Toate atacurile mele erau indreptate impotriva regimului politic mafiot, impotriva intregii clase politice din Romania, si ceream schimbarea radicala a sistemului politic in Romania.


  62. 62

  63. 63

    S-a supărat siteu’ pe tine şi a zis „bâşti de aici!”. 😆 😆 A zis că eşti mai decisiv decât poate el suporta.


  64. 64

    Andreea, ca să ne fie clar: nici eu n-aş face nici cel mai mic efort pentru a viziona acest film. Ba mai mult, nici dacă mi-ar da ei o savarină tot nu m-aş duce să-l văd.

    Dar asta nu în urma comparării dramelor lor cu ale mele.


  65. 65
    Danny:

    Andreea, ai dreptate, nu prea se cade sa spun lucruri grele in maieu, adica ideile grele, profunde, nu pot rezona cu o tinuta sport. Am inteles ideea.

    Pentru acest motiv imi voi schimba poza, si voi pune una in care am o privire meditativa, ganditoare si putin cam trista. Dar, sa nu-mi reprosezi faptul ca eram nebarbierit si obosit de caldura soarelui de inceput de august mamaian.

    Intr-o poza poti arata super, iar in alta poti arata contrariul. Stii si tu, poza e poza.

    Deci, sa schimbam poza immediatly!


  66. 66
    Danny:

    Nora, ce se intampla cu tine? Aseara erai cooperanta, acum ai devenit nervoasa.


  67. 67

    Pfoa, Danny, ce meditativ eşti în poza aia!
    Totuşi, toată privirea ta hăituită de marile întrebări ale existenţei omeneşti este dusă în derizoriu de sfârcul prietenului tău şi de lanţul de aur pe care-l are aninat la gât.
    Eu zic să îţi pui prietenii să arate puţin respect faţă de preocupările tale înalt filosofice.


  68. 68
    Nastasia:

    Poate că nu-i prieten. O fi un suflet rătăcit pe care Danny îl aduce pe calea cea bună. De partea cauzei.


  69. 69

    Posibil. Poate că, în spatele ochelarilor, se ascunde o privire la fel de meditativă, gânditoare şi puţin tristă. Deh, soarele mamaian…


  70. 70
    Manuella:

    Nora,

    Pot şi eu?
    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!


  71. 71

    Te rog! 😆 😆 Mi-e şi mie mai bine dacă ştiu că am surori de suferinţă.


  72. 72
    Danny:

    Nora, Nora, Nora.

    Tu, daca vrei sa te uiti la mine, apoi numai la mine te uiti. N-are nici o legatura privirea mea, caci pentru acest lucru am pus poza, cu sfarcul lui sau cu lantul de aur purtat la gat. Mie nu-mi place sa port lanturi sau inele, nici ceas nu am, ceasul il am in cap, aproximez si estimez diferite situatii cu mare precizie, uneori.

    El este unul dintre prietenii mei. Eram la o terasa din Mamaia cu cateva ore inante de e pleca spre casa. Facusem plaja, ultima plaja pe 2013, eram obosit, nebarbierit, si putin trist. Cine are respect fatza de mine, fatza de ideile mele, il are si atata tot.

    Da, si el era putin trist, deoarece a 3 a zi urma sa plece in Afganistan. Si a plecat.


  73. 73
    Danny:

    Manuella!? De ce o fi facand si ea AAAAAAAAAAA!!! naiba mai stie. Hai sa facem toti AAAAAAAAAAAA!!! O fi la moda……………………


  74. 74
    costelus:

    Na, n-ai ce-mi face, nu inteleg de ce arta trebuie sa implice neaparat, in detaliu, doua in 69. Sau, mai bine, doi care si-o trag in cur. Sau una care are caca (eventual, pentru un plus de realism, la momentul potrivit se poate da drumul la putin miros in sala de proiectie).

    In rest, si mie mi-ar trebui un curs pentru celulita. Eu n-am la cur, ci la cap. Ma rog, tu zici ca-i acelasi lucru la mine. 😀


  75. 75
    andreea:

    of Danny, tu nu stii sa faci crop?


  76. 76
    costelus:

    Vio, am citit. 🙁


  77. 77
    andreea:

    pai nu trebuie sa implice neaparat asta, Costelus. e una din variante. chiar n-ai vazut filme nemaipomenite in care nu se intimpla nimic indecent?


  78. 78
    Manuella:

    Danny, mă bucur doar!

    Nu ştiu pe nimeni, dar pe nimeni, să descrie o poză atât de aplicat cum o faci tu, fiecare sentiment punctat şi fiecare organ bine argumentat.
    Sunt atât de impresionată încât sunt la un pas să-l rog pe Cosa să-mi mărească poza mamaiană.
    (El ne-a învăţat o dată cum, dar eu am uitat.)


  79. 79
    marcel zadda:

    frati si surori!

    am si io o virsta, credeam ca miros in oarecare cunostinta de cauza lumea asta, dar, cind vad (pe viu, ca sa zic asa) ca exista un caz mai trist decit remus cernea, ma cutremur…

    am trait degeaba, sa-mi bag plua!

    nora, chiar n-ai mila?!


  80. 80
    costelus:

    Pai asta spuneam, Andreea, eu is cam scirbit cind vad unele chestii. In filmul de mai sus, 1 minut, hai sa zic, ar fi prins si-un retardat ideea, dar 7 minute si inca explicit … hm, imi pare vulgaritate. Sau marketing. Nu stiu, eu zic ca sint limite si in arta. De exemplu, fragmentul de mai jos, (pe care probabil l-am retinut datorita numelui personajului feminin :D), dupa mine e un cacat. Nu arta, nu jurnal, nu nimic, ci un cacat.

    http://www.goodreads.com/quotes/504662-my-sweet-little-whorish-nora-i-did-as-you-told


  81. 81
    Danny:

    Ok, Manuella. Te cunosc mai putin datorita faptului ca ai vorbit mai rar pe blog. Este normal sa fie asa.

    Bine, atunci sa-l rugam pe Cosa, sau pe Nora, sa mareasca poza. Asa mica fiind acum, in poza nu se poate vedea mai nimic. Asa ca, va rog sa mariti poza.


  82. 82
    costelus:

    In alta ordine de idei Andreea, banuiam o parte din ce-ai scris la 7 de vreo 3 ani 🙁 Nu eram sigur, ca ti-ai schimbat avatarele, dar mereu mi-a ramas acolo, indoiala.


  83. 83

  84. 84

    Costeluş, dăşteptule, n-a zis nimeni că arta implică ce zici tu acolo, ci că n-o exclude.
    Iar fragmentul ăla, prostănacule, e din scrisorile lui Joyce către nevastă-sa, Nora Bernacle. Şi e al dracu’ de bine scris.


  85. 85
    costelus:

    Eu zic ca o exclude. Fara suparare, asa gindesc eu. Iar fragmentul e asa de bine scris ca nu mai vreau sa-l citesc a doua oara.


  86. 86

    Marcel: faţă de cine? 😛


  87. 87
    Danny:

    Andreea, am facut crop, dar in poza aparem amandoi. Doar 2 cm puteam da mai in dreapta imaginea, dar tot aparea aiurea un brat al prietenului meu, asa ca am decis sa prind din el partea de est a corpului sau, dand substanta accentuata pozei……………..cu sfarc si lant cu tot.


  88. 88

  89. 89

    Cosa, ţi-am spus să nu mai faci mişcări bruşte că mă sperii!


  90. 90
    Danny:

    Nastasia, te mai uiti mult pe gaura cheii? Hai ca te-am vazut. Iesi intreaga de acolo, si zi ce ai de zis.


  91. 91
    marcel zadda:

    de mine, nora, de mine!


  92. 92
    Danny:

    Bravo, Cosa, esti un barbat adevarat. Sa nu te mai prind ca spui despre mine ca nu ma cunosti, sau ca nu-s transparent.


  93. 93

    Costele, e uimitor cât de categoric eşti în părerile tale despre artă pentru unul care nu se uită la filme că n-are timp! Ştii, înainte să ai vreo idee, cât de cât închegată despre ce e arta, ce e permis şi ce nu, trebuie să pricepi dracului cu ce se mănâncă şi să-i cunoşti „produsele”.
    Şi la fel e uimitor faptul că îndrăzneşti să judeci un fragment de corespondenţă de parcă ar fi trebuit să-şi facă Joyce griji pentru pudibondul cretinoid de după un secol care va arunca ochi scârbiţi prin scrisorile lui către Nora!


  94. 94

    Marcel, te ştiu rezistent. 😀


  95. 95

  96. 96

    Cosaaa! 😆 😆 dă-o-ncolo de treabă!
    Nişte raze nu-i pui? 😆


  97. 97
    Manuella:

    Cosa, eşti generos de-a dreptul!


  98. 98
    costelus:

    A, daca nu-ti plac picturile alea moderne (care nu se deosebesc de alea ale unui copil de 4 ani), inseamna ca nu ai pregatirea necesara sa le intelegi? Daca vezi un cicat pe strada, nu poti spune ca e cicat, ca poate nu te pricepi, poate altul iti va explica ca e de fapt un cauciuc pierdut de cineva si care, la miscare, degaja mirosuri placute.

    Stiam ca e corespondenta, dar sint sigur ca pot gasi astfel de fragmente si in „arta” adevarata. Cred ca tu ai zeci de exemple. 😀


  99. 99
    marcel zadda:

    aaaaa, sa nu uit!

    am vazut ca unora de p-aici le place ciocolata. nu sint un connoiseur in domeniu (nu mai maninc dulciuri de mult timp), dar, din spusele unor „belgi” de-ai mei (bastinasi si alogeni, deopotriva), adevarata ciocolata belgiana este cea pe care o gasesti numai in piata mare din bruxelles, intr-un loc numit (cum altfel?!): „la maison des maitres chocolatiers belges”.

    a bon entendeur, salut!


  100. 100

    Costele, fuck off!


  101. 101
    marcel zadda:

    nana, esti sadic!


  102. 102
    Danny:

    Ei, Cosa, p-asta s-o trimiti echipei Facebook Romania ca tot imi cer o poza pentru a ma debloca. Sau poti sa i-o trimiti Pontei cu un mesaj de regulat in gat. Poti sa-i pui si niste raze, nu-i rau.


  103. 103
    costelus:

    Bine Nora, totusi, daca avem pareri diferite intr-o privinta, n-ar trebui sa ajungem la alinturi ca ala de mai sus. Sau o fi si asta vreo arta si nu stiu eu? 🙂


  104. 104

    Îţi spusesem deja să mă laşi în pace.
    Dacă ar veni Marcel, de pildă, şi m-ar contrazice în chestiunile astea, ar fi cu totul altceva. Dar că vii tu e ca şi cum mi-aş da eu cu părerea despre fizica lui Cosa.


  105. 105
    andreea:

    eu as vrea sa-i aranjeze un pic parul de pe frunte…


  106. 106
    Danny:

    Nora, poate ai vrut sa zici despre fizicul lui Cosa.

    Cat despre Marcel, omul asta n-a contrazis niciodata pe nimeni.


  107. 107

    Nu, nu. Să rămână aşa, răvăşit. E în concordanţă cu starea lui interioară, de veşnice căutări, frământări, întrebări.


  108. 108
    andreea:

    of, si eu care as fi vrut sa scriu un text porcos…
    acum nu mai pot, o sa se uite Costelus chioris la mine….


  109. 109

    Danny, eu ştiu exact ce-am vrut să spun. Şi am redat întocmai.
    Nu e nevoie de intervenţiile tale, mulţumesc.


  110. 110

    Andreea: 😆 😆
    Te rooooog, scrie un text porcos!
    Pe Costeluş îl leg la ochi. Să-i păstrăm inocenţa intactă.


  111. 111
    Danny:

    Corect, Andreea. Purtasem de curand sapca pe cap, iar parul era turtit si rasfirat. N-am avut timp sa ma aranjez.

    Cosa, hai ca stau ca la frizer. Poti sa-mi aranjezi parul in poza? Vezi sa nu ma chelesti.

    Maica, mi-am adua aminte de Gopo cand ma „infrumuseta” el cu 11 luni in urma. Dar acolo a fost cu totul altceva.


  112. 112
    costelus:

    Ar fi altceva pentru ca alegi tu sa fie altceva. Daca-l intrebi pe Cosa de ce apa e albastra, iti poate explica (sau, ma rog, cine stie 🙂 ). Nu trebuie sa ai nu stiu ce pregatire ca sa-ti placa sau nu ceva, sa ai o opinie despre ceva sau nu.

    Mai ales in cazul artei, e facuta sa-ti placa sau nu. Nu trebuie sa inveti ecuatii diferentiale inainte.


  113. 113
    costelus:

    😆

    Of, nebunelor 😆


  114. 114

    Până la fizică, iată că iaurtul meu a devenit deja celebru în vreo patru, cinci familii de care nu mai scap. Dacă aş vrea aş putea deschide o mică afacere cu succes rapid şi garantat.

    Pe de altă parte, vă tot aud cu ciocolata belgiană. Evident că gusturile nu te poţi căca în ele, dar un unchi de-al meu, dus dintre noi, care a umblat lumea întreagă pe timpul lu’ Ceauşescu şi care ştia bine ce zice în orice domeniu în care zicea ceva, mi-a povestit cum că în Franţa, proporţiile anumitor componente de bază ale ciocolatei sunt reglementate de lege. Adică de genul asta trebuie să fie de cel puţin atât, asta de cel mult atât, astea sunt interzise et c.
    Asta face ca, în general, cea mai bună ciocolată să fie cea franţuzească.

    De curând eu am primit o cutie de „meson de chocolate” sau cam aşa ceva (îmi pare rău că nepărându-mi ceva important, nu am stat să notez sau să ţin minte marca) care mi s-a părut incredibilă. Adică în materie de dulciuri mi s-a părut a fi supremul de până acum din viaţa mea. Dacă mai găsesc cutia (ceea ce e improbabil deoarece le arunc de cum se termină din ele) o să vă spun despre ce e vorba.
    Dacă aveţi informaţii despre ce ar fi vorba luminaţi-mă.


  115. 115

  116. 116
    Danny:

    Andreea, tu trebuie sa fii cuminte. Cum sa scrii un text porcos? Nu se poate asa ceva?


  117. 117

    Costeluş, apa e albastră numai de mănânci alviţe de la Iada şi te pişi în ea.


  118. 118

    Nu, bre. Nu e chiar aşa. Trebuie să ai şi ochi, şi să îi pricepi mecanismele.
    Tu n-ai cu ce!
    Tu n-ai zis că nu-ţi place filmul. Sau proza care intră prea mult în detalii. Aia pricep.
    Tu ai început să baţi câmpi pe care nu-i cunoşti. Cu ce e permis şi ce nu în artă. Adicătelea ai încercat să extrapolezi, să smulgi un prinţip, o teorie. Iar aici ai dat în gropi.
    Iote, ca mine cu anumite bucăţi de jazz. Nu îmi plac, dar nu mă apuc să spun că sunt „căcat” -- cum urli tu cu maxim tupeu. Stau în banca mea şi mă gândesc că n-am eu gustul destul de educat.


  119. 119
    costelus:

    Aoleu, Cosica, apa e albastra!

    Tre’ sa fac mincare dracu!


  120. 120
    Danny:

    Te salut, Dana. Ce ai patit?

    Dana, o rugaminte am la tine. Spune-mi, te rog, cum arata o chitanta platita de o persoana juridica catre o primarie din Germania? Ce scrie pe ea, are semnatura, stampila, cum arata? Cum o poti identifica, ca fiind originala?

    Cum se zice la chitanta sau factura fiscala in germana?


  121. 121

    Cosa, e un lanţ care chiar aşa se numeşte Maison du chocolat. Erau artizanale?
    Da, sunt francezi, nu belgieni.


  122. 122
    marcel zadda:

    edle _

    multumesc!


  123. 123

    Băi, râdem şi glumim, futem şi plătim, dar uite o chestie serioasă care vă va surprinde – superficiali cum sunteţi:

    Dintre toţi bărbaţii de pe blogu ăsta:
    Cu Zadda aş sta oricând într-o vară călduroasă, sub un nuc umbros, amintindu-ne sau stând pur şi simplu.
    Lui Danny aş avea încredere deplină să-i dau spre tăinuită păstrare un obiect sau ceva valoros de care ar depinde viitorul nepoatelor mele, iar el să-l înapoieze nepoatelor după ce eu n-aş mai fi. Făr mişto!

    Ceilalţi sunt simpli … cetăţeni!


  124. 124
    Manuella:

    Eu am mâncat macarons de la „La Maison du Chocolat”.


  125. 125
    Manuella:

    Marcel,

    Da.


  126. 126

    Da, asta era, „Maison du chocolat”. Dar nu ştiu, cum adică artizanale? Erau bomboane de ciocolată în cutie. Fiecare bomboană era în staniolul ei auriu.


  127. 127

    Adică erau în cutii de-alea de cofetărie, de carton, legate cu panglică eventual sau de-alea de supermarket, în folie de plastic?
    Dădeau senzaţia de produse de atelier, făcute cu câteva zile, cel mult, înainte, sau de fabrică, făcute de-un an?


  128. 128

    Deci, eu sunt cetăţean! 👿 Bineeee!


  129. 129
    Edle:

    Zicea de barbati, Nora. Ca asa, poate sa-mi lase si mie orice. 😀


  130. 130
    Manuella:

    Cetăţean simplu, Nora.

    Dar de ce superficiali?!


  131. 131
    marcel zadda:

    nora _

    de pe la 1672 incoace, de cind cu bombardarea capitalei lor de catre vicontele de turenne, belgii „bruxelezi” nu-i au la inima pe frantuzi. tocmai d-aia si „maison du chocolat” e una, iar „la maison des maitres chocolatiers” e cu totul altceva…

    in bruxelles, „maison du chocolat” nu (se) exista!


  132. 132

    Nora, erau ca de fabrică. Adică de serie mai mare. Cel puţin aşa păreau. N-am acordat atenţie acestor detalii deoarece nu eram pus în temă.
    Am primit cutia împreună cu setul de parfum şi deo roll (sau cum îi zice) despre care v-am spus. Am desfăcut-o şi am tăbărât cu nepoată-mea şi cu asistenta pe ea. Atât.
    De acum voi fi mai atent la cadourile venite de la supusa respectivă.


  133. 133

    Edle, Manuella: palidă consolare! Pe noi nici nu ne-a luat în calcul!


  134. 134

    Ştii de ce „superficiali”, Manuela?!
    Pentru că mi-am dat seama cât de greşită este imaginea personalităţii (mele, de exemplu) în conştiinţa celorlalţi în comparaţie cu cea reală. Şi asta în condiţiile în care patru ani şi mii de comentarii ar fi suficienţi pentru o concluzie corectă.


  135. 135

    Nora, poate v-am luat în calcul, dar n-a venit vorba până acum!


  136. 136
    Edle:

    Cosa, zi repede: nu-i asa ca ai avea toata baza in noi? 🙂


  137. 137
    Danny:

    Multumesc, Cosa! Ma bucur ca ti-ai dat seama ce fel de om sunt. E mare lucru sa cunosti un om. Fii sigur ca asa voi face, cum mi-ai zis.

    Increderea intre oameni este poate cel mai de pret lucru din lume. Iar in Romania tocmai acest lucru lipseste cel mai mult. Aceasta este una dintre cauzele importante pentru care aceasta tara este bolnava.

    Adu-ti aminte de mediul de afaceri din anii ’90, cand pur si simplu nu se puteau face afaceri fara sa nu se traga tepe. Civilizatia unei tari, unui popor, depinde mult si de increderea oamenilor in mediul de afaceri autothton. Asta e o chestie demna de analizat, si mai ales de remediat.


  138. 138
    marcel zadda:

    nana _

    sa-mi bag pula! exact asa mi-am inchipuit si eu o posibila (si, de ce nu? si dezirabila) intilnire/convorbire intre noi doi: sub un nuc.


  139. 139

    AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!

    Eu cred că, dacă aş avea nepoate şi le-aş pune în legătură cu Danny, m-ar blestema alea şi şapte ani după. Şi s-ar lipsi şi de moştenire! 😆


  140. 140
    costelus:

    Nu, Nora, am zis ca nu-mi place. Poate ca altora le place, nici o problema, nu am zis ca ceva ar trebui interzis. Poate m-am pus prea repede in pielea actorilor, ca nu stiu daca mi-ar conveni sa ma fut in cur in numele artei.


  141. 141
    marcel zadda:

    manuella (no. 125) _

    da?!

    nu inteleg.


  142. 142

    Costele, încearcă să depăşeşti momentul. N-ai zis asta, ai spus clar că „arta exclude” nu ştiu ce.
    Până una-alta, n-am auzit să fi suferit careva fisuri anale.
    Gata, move on!
    Sunt sigură că arta, pe de altă parte, n-ar avea astfel de pretenţii de la tine. 😆
    Deci, stai liniştit, curul tău e în siguranţă!


  143. 143
    Edle:

    Marcel, 🙂


  144. 144

    Edle, naiba ştie?!
    Ultima dată când m-am întrebat, băi, da’ ăştia vor merge pe burtă la treaba asta, sau mă vor da în primire imediat?! şi mi-am răspuns hai, bă, nu se poate, cum să mă dea în primire?! am luat-o graţios în mână. Mă rog tu n-ai fost implicată!


  145. 145
    marcel zadda:

    nora _

    si tu esti sadica!


  146. 146
    costelus:

    😆 Sa nu-ti musti limba, veninoaso 🙂

    Cosa: e secreta reteta de iaurt?


  147. 147

    Cosa, n-ai dreptate şi o ştii prea bine.


  148. 148

    Costeluş, nu-i secretă, dar nu e o reţetă. Am reuşit să separ nişte bacterii în mod empiric după multe încercări.
    Nu cred că aş mai putea obţine acelaşi rezultat dacă aş încerca din nou.
    Deci am iaurtul şi nu trebuie decât să am grijă să-l perpetuez. Ori asta e foarte simplu.

    Ştiu un evreu (nu-l ştiu, am auzit de el) care face un iaurt a cărui compoziţie de bacterii a fost obţinută de înaintaşii lui acum două sute de ani.

    Dacă vii în ţară, mă anunţi cu câtva timp înainte şi îţi fac vreo două kile ca să-l iei cu tine. Dar vezi că laptele pe care îl aplici trebuie să fie 100% natural.


  149. 149
    Manuella:

    Marcel,

    Am răspuns întrebării 58 de la Poveşti.
    Nu am schimbat pagina.


  150. 150
    Danny:

    Gata, am plecat la somn. Cine doreste, dintre bucuresteni, sa ma viziteze maine, intre orele 14-15 in parcul Cismigiu, voi sta statuie pe o banca, contempland lacul din fatza ochilor mei. Intrarea e libera.

    Nora, iti poti aduce si nepoatele, macar de proba.

    Dana, ai uitat sa-mi raspunzi la ce te-am rugat.


  151. 151

    Pe care bancă, Danny? Că sunt sute!
    Dă cu precizie coordonatele!


  152. 152
    marcel zadda:

    manuella _

    aha!

    a quoi bon avoir quitte coasta boacii?


  153. 153

    Nora, n-am dreptate, eu?! Hm!
    În armată, de fiecare dată când intram în salon, toţi care erau acolo strigau în cor: ai-drep-ta-te! Asta ca nu cumva să încep să le demonstrez!

    Mi-ai spus chiar tu (nici măcar nu ştiam până atunci). Se mai pune problema dacă am sau nu dreptate?!


  154. 154
    marcel zadda:

    nora _

    trimit motociclistii! 🙂


  155. 155

    Ţi-am spus. Nu retractez nimic. Şi eu consider că am procedat în conformitate cu propriul meu cod.
    Când spun că ştii că n-ai dreptate, spun că ştii că erai niţel cam jigodie. Că dacă te jucai frumos şi curat, n-aveam nicio treabă cu tine.


  156. 156
    Manuella:

    Eu aş avea un tren pe la 9. M-aş încadra.
    Happy, happy monday!


  157. 157

    Manuella: 😆 😆 tocmim pe cineva să-l arunce în lac? Of, de era mai adânc…


  158. 158

    Ia uite, şi Marcel vrea să dea o mână de ajutor! 😆


  159. 159
    Manuella:

    Marcel,

    Tradu.


  160. 160
    Danny:

    Cum intri pe intrarea principala, mergi 50 m. in fatza, faci putin stanga, apoi dreapta. Sunt porumbei in locul acela pe care eu ii hranesc de fiecare data cand ajung acolo. Nu e departe de intrarea principala. De abia incepe lacul, cca 120 metri.


  161. 161
    Manuella:

    Vai, Nora!
    Mă întreb dacă să port rochie sau pantaloni, cizme sau pantofi, trench sau pardesiu. Ah! şi geanta!


  162. 162

    Nora, a fi om de încredere înseamnă tocmai că nu supui propriei judecăţi ceea ce ţi s-a oferit spre cunoaştere (şi păstrare) pe baza încrederii în tine!


  163. 163
    costelus:

    Aha, da ai pornit de la lapte crud sau de la ce? Eu beau lapte natural, dar din pacate e fiert (asa se vinde, e interzisa vinzarea laptelui crud). Fac eu un fel de iaurt, ce sa zic, mincabil.

    Manuella, tu esti asa tacuta tot timpul, sau doar aici pe blog?


  164. 164

    Manuella, îmbracă-te adecvat. Cizme cu ţinte, pantaloni. Ochelarii fumurii. Geanta stil poştaş, să nu incomodeze şi să-ţi lase mâinile libere. Probabil va opune rezistenţă impiegatul.


  165. 165

  166. 166
    Danny:

    N-are nimeni sanse sa ma arunce in lac, deoarece stiu sa inot, apoi am palosul la mine. Poti sa trimiti si motociclisti.

    Mai tii minte cand s-a prezentat Vlad in 1459 la Giurgiu, insotit de o trupa de osteni pentru a discuta niste litigii de hotar cu Hamza? Stii cum s-a terminat povestea!?


  167. 167

    Îu! Adică ar trebui să-ţi tăinuiesc şi o crimă sau cum?
    Şi nu mi-ai oferit nimic tu spre cunoaştere şi păstrare. Am „cunoscut” singură. Şi ţi-am mai dat şi şansa remedierii.
    Deci, nu, după criteriile tale, chiar nu sunt om de încredere. Ai dreptate!


  168. 168
    Manuella:

    Costel, învăluită toată.
    Mister, nu?


  169. 169

    Ai paloşul, ce să spun! Te înec chiar dacă va trebui să car o găleată după mine acolo.
    Nu mai ţin minte. A trecut mult timp din 1459. 😆 😆


  170. 170
    Manuella:

    Hait! De paloş am uitat complet!


  171. 171
    marcel zadda:

    nora _

    manuella _

    voi CHIAR vreti sa trimit motociclistii! 🙂


  172. 172

    Marcel, ce ştiu să facă motocicliştii tăi?
    L-aş vedea pe Danny agăţat cu câte un picior de o ţeavă de eşapament şi târât aşa prin tot oraşul. Că tot îi place lui istoria!


  173. 173
    marcel zadda:

    manuella _

    ufffff! ma pui in incurcatura cu traducerea…


  174. 174
    costelus:

    Greu de suportat misteru’.


  175. 175
    marcel zadda:

    nora _

    🙂

    motociclistii stiu sa faca orice le cer sa faca; dar, daca le cereti voi (tu si ella), sint sigur ca vor face mai mult decit le cereti! sau, ma rog, mai aplicat…


  176. 176

    Nora, eu cunosc foarte mulţi ţâgani. Mai mulţi de o sută de ori decât tine care te pretinzi ţâgancă. Cu unul (de fapt cu o familie întreagă) am avut conflicte crunte şi serioase. De viaţă şi de moarte. Ei interpretau nişte fapte ale mele ca pe atacuri la libertatea copiilor lor. Iar la ei asta nu se iartă.
    La un moment dat, într-o conjunctură, unul dintre ei a ajuns în posesia unor informaţii despre mine care, dacă ar fi fost făcute publice, m-ar fi ascuns pentru mulţi ani.
    M-a dat în primire?! Nu!
    M-a şantajat folosindu-se de informaţie?! (citeşte mi-a dat şansa remedierii obligându-mă să joc frumos şi curat?!) Nu!

    Ei ţâganii ăia sunt oameni de încredere!

    După definiţia ta, a fi om de încredere e un indicator relativ, care depinde de cât de docil e celălalt. Cât de mult se supune el dorinţelor tale.


  177. 177
    costelus:

    Cum adica Nora se pretinde … de alta etnie? 🙂


  178. 178

    Deci, tu crezi că eu te-am şantajat. De parcă eu aveam vreo miză personală în chestia aia. În fine.
    Să nu mi te mai adresezi, te rog.


  179. 179
    Danny:

    Nora, a fi om de incredere nu inseamna sa fii docil fatza de celalalt. O relatie de incredere se bazeaza in primul rand pe respect reciproc intre cei doi. Este o forma superioara de relatie intre doi oameni ce se bazeaza pe constiinta, onoare si un anume atasament.

    Nora, dar de ce tii tu neaparat sa ma ineci? Asa procedezi mereu cu oamenii pe care ii apreciezi? Ai tu obsesia asta sa ineci oameni. Asa ai facut acum 2 ani cu Corel Drew.

    Palosul nu este pentru femei, ci pentru barbati, sau pentru motociclistii lui Marcel, sau chiar pentru Marcel.

    Manuella, sa nu vii infasurata ca in poza, ca nu te recunosc. Sau, poate chiar asa te recunosc.


  180. 180
    Edle:

    Da, Danny, exact asta face Nora cu oamenii pe care ii apreciaza.

    Am uitat, ce m-ai intrebat?


  181. 181
    Danny:

    Dana, vezi ca te-am intrebat la 120. Daca poti sa-mi raspunzi in 5 minute ar fi ok.


  182. 182
    Danny:

    Vesnic ma intreb: ce-o fi dorind o femeie de la un barbat? Raspunsul este ca, probabil nici ea nu stie.

    Sau, doreste atat de putin incat barbatul nici nu poate cuprinde cu mintea.

    Nora ce-o fi dorind de la un barbat, in afara de a-l ineca?


  183. 183

    Că multe te mai întrebi tu!
    De parcă ţi-ar fi folosind la ceva! 😆


  184. 184

    Edle: 😆 😆
    Of, că-mi amintii de Corel şi mă năpădiră toate nostalgiile.


  185. 185
    Edle:

    Danny, cu o nemaipomenita parere de rau, indraznesc sa-ti marturisesc ca nu-ti pot raspunde in cinci minute.


  186. 186
    Danny:

    Ok, nu-i nimic. Gata, am plecat la somn.

    Noapte buna!


  187. 187
    costelus:

    La Corel te nepadesc amintirile, la Costel -- dracii. 😀


  188. 188
    andreea:

    Nora, ce faci între 14.00 şi 15.00?


  189. 189

    Andreee, ai vreo propunere? 😛


  190. 190
    andreea:

    m-aş fi plimbat prin Cişmigiu, dar e o vreme tare urîtă. băncile-s ude, bate vîntul, plouă mărunţel. nu ştiu…


  191. 191

  192. 192

    Aaa, extraordinar! Nici tu mie!


  193. 193

    Incredibil! Au intrat rahații ăștia de la RMGC și pe youtube. Îl prefer pe vărul de la tocmai.ro.

    Nu mă mai satur de libanezii ăștia frumoși.


  194. 194

    Ce vorbești tu, Danny? Cu paloșul care nu e pentru femei?
    Misoginule!
    Dar ce e pentru femei? Rujul și cratița?
    Vezi, pentru asta meriți să fii aruncat în lac!


  195. 195

    Oare de ce miresele par uneori cel mai trist lucru din lume?


  196. 196
    andreea:

    eu îmi amintesc că atunci cînd cu bulgăroaica, era perioadă de război între noi şi Cosa. adică, na, erau alte vremuri… iarna nu-i ca vara. şi, mai mult, ideea că cineva în care ai încredere trebuie să te susţină sau să te acopere cînd faci fapte rele, e ciudată de tot.


  197. 197
    Jaco Pastorul:

    Da, da, ar trebui mers şi văzut dacă aşa ceva chiar „să egzistă”. Că io nu cred.


  198. 198
    andreea:

    iaaaa-ţi mhiiirheeeasăăăăăă ziiiua bunăăăăăă…
    îhî, îhî, îhî…
    de la tatăăăă, de la muuuumăăăăăăă…
    îhî, îhî, îhî…


  199. 199
    andreea:

    adică, vrei să mergem să-l vedem pe Danny, să-l pipăim şi să urlăm „esteeee!!!” ?


  200. 200

    Eu nu i-am scris Dorei pentru că eram în război cu el.
    ………………………………………………
    Andreea, dincolo de melodia aia. 😀 Îmi veni deodată în cap imaginea miresei spre altarul ca mielul la tăiere. În fine, nu mă băga în seamă.


  201. 201

    Andreea, să știi că ar trebui! Intrăm după aia la Gambrinus -- că tot s-a renovat -- și bem ceva să ne revenim în caz de șoc prea mare.


  202. 202
    Nastasia:

    Dacă aş fi fost obligată să mă îmbrac în rochie de mireasă şi să parcurg tot calvarul aferent nunţilor obişnuite, nu m-aş fi măritat niciodată (nu că n-ar fi fost mai bine, da’ asta-i altă poveste). Aveam o prietenă în copilărie,care de pe la opt ani visa la nunta ei. Mă înnebunea povestind amănunţit despre cum o să fie toaletele, masa, meniul, tacâmurile, florile, caleştile şi domnişoarele de onoare şi câte şi mai câte. M-a pus dracu, în inocenţa mea, să întreb „da’ mirele? Cine şi cum o să fie?”. S-a uitat la mine cu o mutră…La asta nu se gândise, nici nu avea importanţă.

    PS. Nu s-a măritat niciodată.


  203. 203
    andreea:

    mie mi-a plăcut rău de tot la nunta mea personală. 😀 nici nu mi-ar fi trecut prin cap să n-o fac. singurul lucru care m-a deranjat a fost numărul uriaş de pupături. că ameţisem, la un moment dat. dar nu ţin minte să fi avut alte griji, în afară de rochie, pantofi şi muzică.


  204. 204

    Nastasia, să înțeleg că tu ai avut o nuntă atipică? 🙂


  205. 205

  206. 206
    Nora&1Q:

    Incredibil! Vezi ce-a mai făcut Codin! N-o să-ți vină să crezi! Nici nu te așteptai!
    Io, personal, am rămas uluit. Aproape sincopat, siderat, împietrit. Nici acum nu mi-am revenit complet. O să vă marcheze și pe voi, după..
    Păi, să vă spui. Într-o zi, Codin m-a luat cu el în misiune, cică să-l acopăr. Urmărea de mult timp comentariile pe un blog înarmat, convins că acolo putea găsi o armă secretă, o armă feroce care punea în pericol omenirea. Se temea de ceva rău. După câteva ore de frământări lăuntrice, a apelat la mine momindu-mă cu o eugenie. Încrederea era uriașă. Nu puteam să refuz.
    Târâș, pe coate și genunchi, pe lângă drum, pe lângă gard, îl urmam cu atenție mărită, încercând să descifrez scrisul de pe talpa ortopedică a pantofilor lui. Poate nu mă credeți dar eram încordat de amplitudinea și altitudinea operațiunii. Deodată, brusc, Codin se opri și nu mai vru să înainteze. Se ridică în șezut și se sprijini de gard, lângă o tufă de tufănele galben-maronii. Sincer, nu arăta prea bine, mai ales lângă tufa ceea.
    -- Ce pățiși, Codine? Îl întreb mirat și totodată înspăimântat de figura lui aproape umană. Ce s-a-ntâmplat, bă, Codine? Zi, vorbește..
    -- Jefu, bâigui el parcă lovit în moalele capului, io aici închei misiunea. Am probleme grave de recepție cauzate de interferențe parasenzoriale, interpersonale..
    -- Da` ce-ai pățit, ticule? Insist cu îngrijorare așezându-mă lângă el, pe partea mai umbrită a tufănelelor. Lumina cădea bine pe Codin și atunci am observat cât de murdar era pe pulovăr. Nici io nu eram prea curat dar nu aveam nicio urmă de balegă pe costum. Puțin praf, da` nu așa grav. Cravata încă-mi lucea pe piept în locul unde o arsesem cu fierul de călcat încins prea tare de jarul cărbunilor.
    -- Uite, continuă Codin, cum treceam pe lângă nucul acela (și-mi arătă în lateral un nuc la umbra căruia 2 cetățeni își mângâiau nucile și mâncau ciocolată) am auzit pe unul că și-ar băga pula. E, vorba asta codificată mă enervează și-mi seacă energia. Cred că-s atacat metapsihic și nu pot decripta ce vrea să spună. Cum adică și-ar băga-o? Să-mi bag pula e un clișeu, mna, ca toate celelalte, ca de ex. “să fiu al dracu, ptiu! să-mi bag picioarele”, mă rog.. este doar o intenție. Adică, cum, doar și-ar baga-o, așa, pur și simplu?! Așa cum mi-am băgat io pulovăru-n balega asta? Se întrebă filozofic plăpândul Codin, dând un bobârnac delicat în verdele proaspăt al balegii, desprinzând o bucată măricică. Oftă scurt, cu gândul captivus la Doinița lui întreprinzătoare de produse adictive și se foi jenat râcâind cu un băț restul de balegă lipită de textura lui vestimentară. Oi fi atât de sensibil încât orice atac psi să mă scoată din circuit?
    -- Io știu, mă, Codine?! Ciocolata e afrodisiac. Murdar de balegă nu prea ai mai băga-o, deși.. Mai mult nu știam ce să zic. Chiar rămăsesem uluit pentru că n-aveam niciun lindiciu de alarmare și nicio pizdee strategică de protecție..


  207. 207
    Nora&1Q:

    Sărumâna și bine v-am găsit sprinteni și voioși!


  208. 208

    Nu ești zdravăn! 😆 😆 😆


  209. 209
    andreea:

    unchiu’ scrie porcos!
    Costeluş o să se enerveze!


  210. 210
    Nora&1Q:

    E că v-a șocat Codin? Cam exagerează cu (e)misiunile lui..


  211. 211

    M-a lăsat lată, 1Q. Sunt de-a dreptul turtită.


  212. 212
    Nora&1Q:

    Da` io! Ce face Val? Da` dom Raj de ce nu mai participă la ședințe?


  213. 213
    Nora&1Q:

    Nu-mi răspundeți! Treaba lor, am întrebat și io..


  214. 214
    Nastasia:

    Clişeu-neclişeu, şi eu îl folosesc. Numa’ că nu zic „să-mi bag”, ci „băga-mi-aş”. Da’ acelaşi obiect.


  215. 215
    Nora&1Q:

    Și eu îl folosesc. Ultima dată când m-am lovit de masă la degetul mic de la picior.
    Când mănânc o prăji, nu prea zic: Ce bună e, băga-mi-aș!..


  216. 216

    Eu zic ”futu-i”.


  217. 217
    Nora&1Q:

    Mna, am un repertoriu bogat că pomenesc și de sfinți. Depinde de durere. Mă opresc când îmi trece..


  218. 218
    Nastasia:

    „Băga-mi-aş” e pentru uz în mediu familial-amical. În societate folosesc şi eu „futu-i”, da’ ardelenizat. No, futu-i.


  219. 219
    Nora&1Q:

    Când sunteți bolnavi, cum ziceți? Ia, că sunt răcit bocnă și-mi curg mucii șuvoaie..


  220. 220

    Ah, nu. La mine e cu zvâc și obidă.
    Uneori însoțit de ”pizda mă-sii”. Mda, deloc ladylike. 😀


  221. 221
    Nora&1Q:

    N-apuc să zic ceva că zvzjjjjjjj.. mi-am opărit nasul. Semăn cu Rudolf.


  222. 222
    Nora&1Q:

    E mai mult o mormăială înjurătura mea. Se oprește în barbă ca o bombăneală de moș rătutit, uitat în parc..


  223. 223
    Nora&1Q:

    Pizda mă-sii e un alint..


  224. 224

    🙂
    1Q, nu pricep faza cu răceala. Adică, aia e o stare de durată. Cel puțin 2-3 zile. Înjuri întruna?
    Că revoltat mai ești. Nu te resemnezi și tu odată cu nasul în șervețele…


  225. 225
    Nora&1Q:

    Ei, nu. Cum să înjur întruna? Starea generală e proastă da` bombăn numai când ceva devine acut.

    Uite, de ex, am strănutat spontan fără să apuc un șervețel. Vai tastatura mea! Colcăie de viruși..


  226. 226

    Colcăie oricum. Nu știi că cică e cel mai murdar loc din casă?
    A mea sigur e. Am multe meniuri prin ea.


  227. 227
    Nora&1Q:

    Spre dimineață mă gândeam la Codin. Că ce-o fi făcând, că e și el singur și neajutorat, că fără mine e pierdut..
    Aveam temperatură. Era grav. Atât de înfierbântat eram că puteam să scriu un scenariu.

    Codin și-a dat cu tastatura-n cap vineri. Lumea încremenise și urmărea cu privirea un buton sărit. Butonul țopăise răsucit de vreo doo ori și s-a oprit lângă piciorul meu. L-am ridicat cu un geamăt, ținut de șale și i l-am înapoiat. Era de la F1.


  228. 228
    Nora&1Q:

    Biroul mi-e luminat puternic de soare, din dreapta. Orice urmă de praf se vede..


  229. 229

    Soare? Hm, ești norocos.


  230. 230
    Nora&1Q:

    Mai suflu peste ea, dar cel mai eficient mod e răsturnarea și lovire tăblie birou. Pac-pac de vreo 5 ori, până se adună ceva firmituri, păr, fețe, dinți..


  231. 231
    Nora&1Q:

    Pe la 9 era ceață dar acum e frumos. Chiar f frumos. Și miroase a frunze de castan..


  232. 232

    Aia fac și eu. Ce ploaie pică dintre taste… 😆


  233. 233

    Acum, de pildă, îmbogățesc varietatea de faună cu niște turtă dulce. Sunt convinsă că germenii au preferințele lor…


  234. 234
    Nora&1Q:

    Facem schimb? Am un covrig cald, cu mac. Diagonala 20 cm. Circumferința 2pier.


  235. 235
    Nora&1Q:

    Iote, are și susan. Nu mai vreau schimb..


  236. 236
    Nora&1Q:

    Butoanele au tresărit. Le-am băgat marfă..


  237. 237

  238. 238
    Nastasia:

    Pocnit tastatura de tăblie. Susan, scrum şi coji de arahide.


  239. 239
    Nora&1Q:

    Ce frumos dialogăm noi! Ce mai știi de Doinița? D-na Eu-genia e bine? Că mi-e dor de dânsa..


  240. 240
    Nora&1Q:

    Repetat operațiunea Scuturatul. Captat mătreață și 10 g semințe mac. Opiu 56% obținut prin coacere. Deja plutesc. Înseamnă că m-am dopat cu 44%..


  241. 241
    Nora&1Q:

    Roger. Țșșșșjj.. Atenție la linia 2. Over. Țșșșșjj.. Suspiciuni cu potențali traficanți de covrigi calji. Predă cazul lui Codin. Țșșșșjj.. Over.


  242. 242
    Doamna Eu-genia:

    De-aia ne-au năpădit gândacii!


  243. 243
    Nora&1Q:

    Sărumâna, pe unde ați umblat? Aud pocnete ciudate în căști când refac balanța pe luna trecută..
    Mai sunt și stâlpul familiei. O fi mare impozitul ăla?


  244. 244
    Doamna Eu-genia:

    Depinde. Dacă mai strângi cureaua, o să fie mai mic.


  245. 245
    Doamna Eu-genia:

    Mai bine ar fi să te faci băț. Stâlpul e un lux, maică!


  246. 246
    Nora&1Q:

    Știu. Dacă am și de rezistență în structura casei, na..
    Nu știu dacă cei din parcare au fost luați în calcul. Că dacă nu, să le spun. Îs un cetățean cinstit..


  247. 247
    Doamna Eu-genia:

    Spune tot!
    Nu ca Codin cu Doinița…
    Să nu mai auz de ea!


  248. 248
    Nora&1Q:

    Aia e! Mai bine sărac și curat..
    La suflet măcar.


  249. 249
    Nora&1Q:

    Ce să spui? Că n-am nimic de declarat. Ce vă cășună pe ăia 2? Aaa, dvs simțiți ceva între ei și.. :rolldupășervețelelenazale:


  250. 250
    andreea:

    ce-o fi făcînd Danny, singurel, pe bancă?… doar el şi nemărginirea peisajului cişmigistic… o fi avînd barem o merdenea, acolo?


  251. 251
    Doamna Eu-genia:

    Am oploșit doi șerpi la sân, aia e…


  252. 252

    N-ai auzit că ”servește” prânzul pe bancă?
    Cred că are și un iaurt la merdenea.


  253. 253
    Nora&1Q:

    N-o să mai dormiți bine noaptea, d-na andreea, sărumâna! Măcar un sandviș. Arătați că vă pasă! Români, treziți-vă! Dom Danny e singurel, bing-bang! printre copaci, bing-bang!.. și e flămând, bing-bang! Și șade blând, bing-bang!


  254. 254
    Nora&1Q:

    Aia e, aia e, ziceți odat` că vreți să-mi tăiați din salar. Mă țineți, așa, într-un stres..


  255. 255
    Doamna Eu-genia:

    Noi să fim sănătoși!
    Numai la bani ți-e gândul!


  256. 256
    costelus:

    Eu nu injur deloc, ca n-am pe cine. 😀


  257. 257

    Până acum, o fi terminat de mâncat. Acum le expune câteva idei din lucrarea lui de filosofie politică celor ieșiți cu câinii, câinilor înșiși și porumbeilor.
    Când o veni vremea lui, porumbeii vor avea de mâncare garantat din partea statului.
    Și broscuțele nu vor mai fi nicicând vânate de șerpi.


  258. 258
    costelus:

    Si porcos imi place, scirbos -- mai putin. E o diferenta si acolo.


  259. 259

    Bine că spuseși, Costele. Eram foarte îngrijorată. Sunt aici pentru împlinirea fanteziilor tale. Și pentru nimic altceva.


  260. 260

  261. 261
    costelus:

    Eu am numai fantezii masochiste.


  262. 262
    J:

    Buna ziua, dragilor! Azi am o toropeala molesita, mi-e lene si sa clipesc. Vreau sa va salut ca sa nu ma pedepsiti cu genuflexiuni ca nu dau binete. Va veghez! :*


  263. 263
    marcel zadda:

    nora _

    andreea _

    of, of, of… n-aveți deloc inimă!
    poate s-o fi dus manuella, totuși.


  264. 264

    Bună, J. 🙂
    Nu te pedepsim, nu te pedepsim.


  265. 265
    J:

    mie adele mi s-a parut o chestie lejera de vara dupa lovitura dura primita direct in plex la l’inconu du lac


  266. 266

    Marcel, eu am vrut! Dar m-a sabotat Securitatea! Sau să fi fost Remus Cernea?
    Forțe oculte au conspirat și au distrus șansa unei reuniuni extrem de fecunde, intelectualicește și filosofește politicește, desigur!
    Aerul rarefiat al marilor idei dannyești a rămas în suspensie! Evenimente aparent cotidiene, de însemnătate redusă, s-au precipitat sub fomă de blocaje în drumul nostru.


  267. 267
    andreea:

    să nu crezi, Marcel, că nu mi s-a rupt inima. dar ora era imposibilă, altfel m-aş fi dus, cu un buchet de crizanteme.


  268. 268
    Nora&1Q:

    Mă gândesc, cum nu, că-s om cinstit, un cetățean respectabil, cu taxele plătite conștiincios și fără murmur.
    Mă frământ să fac bani să am de unde plăti dările. Oi duce greul ca măgarul de la oi pân` oi pica lat, că lung n-am cum.. Ioi, ce-am zis-o!!
    Păi cum altfel?!

    Sănătate, taică, sănătate. Dea Mnezo sănătate și viață lungă alături de ăi dragi..


  269. 269
    andreea:

    Costeluş, maică, da’ cine nu are, cine nu are?…


  270. 270
    J:

    Toto, pe mine nu ma imbratisezi? nu ma pupi? nu-mi spui ca ti-a fost dor? 🙄


  271. 271
    Nora&1Q:

    Gei, ce cauți p`aci? Treci încoa să ne-mbrățișăm..


  272. 272
    marcel zadda:

    nora _

    eram sigur că-și bagă coada serviciile (sau cernea)!
    d-aia nici n-am trimis motocicliștii.


  273. 273

    Îl și văd cu ochii minții. Albăstriu, vinețiu, pe-o bancă de-aia meschină, zâmbind înghețat dintre găinații de porumbel.


  274. 274
    J:

    mua mua mua :rollculacrimipeobraji:


  275. 275
    marcel zadda:

    pardon!

    am vrut să zic: eram PRECIS…


  276. 276
    Nora&1Q:

    Să tră, dom Marceluș!


  277. 277

  278. 278

    Dar cu privirea meditativă-tristă-îngândurată încă pâlpâind!


  279. 279
    Nora&1Q:

    Ușurel, Gei, că-mi iei făr` de prihana..


  280. 280

    Uf, un mare val de tandrețe mă inundă. L-aș copleși pe Danny cu tufănele și imortele…


  281. 281
    marcel zadda:

    să tră’, 1q(leț)!


  282. 282
    costelus:

    Banca meschina are cuie in sus?

    J, nu-i asa ca ai vrut sa zici „mau”, da’ ai scris gresit.


  283. 283
    andreea:

    eu o să trec prin Cişmigiu mîine, pe la 17.30. poate e încă acolo…


  284. 284
    J:

    prea fericita si mandra-n toate cele


  285. 285
    Nora&1Q:

    După o așteptare cu crâmpeie de amintiri, urmă un calvar de plictiseală, aducând cu dânsa un amar pe ceru` gurii. La marginea lacului, dom Danny sta zgribulit de frig, foame și dor. După toată tevatura cu forțele oculte de până adineaori, urmează acum o piroteală plăcută, pe o băncuță vopsită proaspăt. Prin mintea lui fulgerau crâmpeie de vedenii… mulțime de oameni…societatea civilă… merdeneaua caldă a d-nei andreea. Se clatină într-o parte și într-alta, după care pică mort de oboseală, cu degetele mâinilor împreunate, ca pentru închinăciune..


  286. 286
    J:

    costelus, incurcate sunt caile creierului


  287. 287

  288. 288
    Nora&1Q:

    Pt că obs o insensibilitate gravă a doamnelor privind starea d-lui Danny, am adaptat textul după piesa „Puiul” de IABV. Poate așa..
    Măcar un ștrudel..


  289. 289
    Nora&1Q:

    Iute, tu!


  290. 290
    marcel zadda:

    andreea (#283) _

    știam că tu „aibi pietate”…


  291. 291

    Costeluș, viclean copil de casă, s-a insinuat în calea lui ”mua, mua”, încercând să pervertească pupătura cu foc în miorlăială.


  292. 292

    Nu știu dacă ați observat…


  293. 293

  294. 294
    costelus:

    Se poate miorlai cu foc. Mauuuuuuuuuu!


  295. 295

  296. 296
    Nastasia:

    Toate s-au năpustit acuma pe bietu’ meu suflet. Puiul, Gândăcelul, Căţeluşul şchiop, Moartea căprioarei, Niculăiţă Minciună, Moartea lui Castor şi Fefeleaga. Şi Fetiţa cu chibrituri. Nu mă pot opri din plâns. Oameni fără inimă!


  297. 297
    Nora&1Q:

    Gei către mine:
    -1Q, ești ca un nor.
    Io, cu zâmbetul pe buze:
    -Alb și pufos?
    Gei:
    -Nu. Atunci când pleci, mi se luminează ziua!

    Vă pup tandru, pe pomeți! Am fugeat..


  298. 298

    Bye, 1Q. Dar nu crez că ar zice J una ca asta…


  299. 299
    costelus:

    Oare cine-i alba si pufoasa?


  300. 300
    costelus:

    J incearca s-o imite pe Nora. 😀


  301. 301
    andreea:

    o pufoşenie albă.


  302. 302

  303. 303
    marcel zadda:

    se spune, despre unii bărbați, că n-au lipici la muieri; îi simt ele mai nepregătiți, mai „altfel” decît ceilalți, nu știu cum îi simt, dar sigur îi simt și-i plasează, ineluctabil, unde le e locul…

    e instinct, e o evaluare bazată pe niște criterii anume?
    lămuriți-mă și pe mine, vă rog!


  304. 304

  305. 305
    costelus:

    Basic instinct.


  306. 306
    marcel zadda:

    nora _

    instinct? ha, așa simt și eu proștii…
    dar cunosc (destui) proști cu lipici la muieri! 🙂


  307. 307
    Nastasia:

    Aşa e unii, n-are noroc/Nu place, domn’e, la dame dăloc

    cf:


  308. 308

  309. 309

    După ce instinctul dă verdictul, rațiunea vine și face un soi de verificare.
    Sau, cel puțin, așa cred eu… iar la sfârșit, de cele mai multe ori, instinctul îi zice rațiunii, când ajunge și ea la aceleași concluzii, ”vezi, ți-am spus eu!”.


  310. 310
    costelus:

    Ehe, iar daca ratiunea nu ajunge la aceleasi concluzii, instinctul se uita la ea cu mila: „‘te dracului de proasta, doar nu ma iau eu dupa tine!”.

    Imi plac pufoseniile albe, de Agora…


  311. 311
    Seva Tudose:

    OK.nu condamn dar nici mă uit cu ochi dulci,atunci când văd grupuri de gays ori lesbiene. Tot ceea ce este în gândul meu este: atunci când instinctele sexuale sunt stârnite,cred că poți atinge climax-ul fie cu o femeie,bărbat,vibrator,degete,imaginându-ți… 😆

    desigur nimeni nu are dreptul să îți comande ce faci tu
    sub cearceaf în pat ! Când am văzut filmul despre Gwen Araujo(de 2 ori) am plâns…de ce ? Viața este supremă,nimeni,nici o societate nu are dreptul să-ți ia viața ptr.crezurile tale !

    http://feministsforchoice.com/womens-history-month-gwen-araujo.htm


  312. 312

    Seva, nu știam cazul ăsta… Foarte trist.


  313. 313

  314. 314

    Merci, Seva.
    Mi-a amintit oarecum de „Boys don’t cry”. Numai că acolo era invers, personajul se născuse femeie, dar se simțea bărbat… Nu știu dacă ăla a fost tot după un caz real.


  315. 315

    Uf, am căutat și, din păcate, și ăla s-a bazat tot pe o poveste reală.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Brandon_Teena


  316. 316
    Dnu Raj:

    Buna seara !


  317. 317

    Bună, Raj! Pe unde mai bântui? Iar pe la sârbi, pe la unguri?


  318. 318
    andreea:

    mi-e somn. tot timpul mi-e somn. nani.


  319. 319
    costelus:

    Mie tot timpul mi-e foame.


  320. 320
    marcel zadda:

    bai, frate! nici o stire din cismigiu?!

    reuters, dpa, afp, cnn, al jazeera, upi, bbc, … etc.,
    ce pula mea faceti?!

    asta-i presa, futu-i!


  321. 321

  322. 322
    junghiul:

    Mulțumim ,Morringain!


  323. 323
    junghiul:

    Nici știri ,nici porumbei.
    Doar un corb , cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor care croncăne: Nevermore…


  324. 324
    marcel zadda:

    junghiul _

    (hai sa ma deconspir, dar ramine-ntre noi…)

    eu am trimis, de fapt, un motociclist-scafandru; ma am bine cu SERVICIILE, iti dai seama! ala a studiat, prin periscop, toate bancile cismigiote… pula! nici urma de „EL”!

    sa mai ai incredere in oameni…


  325. 325
    Junghiul:

    Niciodată …


  326. 326
    costelus:

    Junghiule, ce-ar fi tu sa scrii un articol? Eventual cu o reteta de mincare?

    Imi aduci aminte de cineva, s-o dus demult; vorbea cu o pasiune nemarginita despre mincare: Radu Anton Roman. Stiu, cam fortez si nota si comparatia, dar mi-i foame!!


  327. 327

  328. 328
    Nastasia:

    Istoria, natura, competenţa specialiştilor, bunul simţ comun şi instinctele sănătoase se opun lăcomiei, ticăloşiei, cinismului şi indiferenţei. De ce dracu’ nu-i de-ajuns? Cât de adânc e răul?


  329. 329

    Nu sunt, Nastasia. Foarte adânc.

    Faza aia perversă de duminică ați văzut-o? Cu nu știu ce rahat de mișcare neolegionară?
    Ăia au cerut aprobare de la primărie pentru manifestație fix la Universitate, la statui, unde e locul de adunare și al celor cu Roșia Montană. Și au primit-o! Erau vreo 10 tăuni (reamintesc că-n februarie, când două-trei organizații feministe i-au cerut lui Oprescu aprobare pentru protest la Universitate contra medierii pentru viol, ăsta le-a dat-o în… spatele hanului lui Manuc!)
    Pentru ca ieri să iasă cei de la Elie Wiesel supărați pe manifestanții contra RMGC că ar încerca reactualizarea valorilor legionare etc etc.
    Ca să vedeți cum se discreditează o mișcare cu concursul deplin al autorităților.
    Nu știu exact ce fel de mișcare au ăia și dacă arborează chiar mesaje antisemite. Dar dacă e adevărat, cum e posibil ca Oprescu să le dea autorizație?


  330. 330
    Nastasia:

    Las’ că n-or fi atât de naivi şi mimoze ăia de la Elie Wiesel, să nu discearnă între tipurile de manifestaţii. Doar că s-a potrivit la fix, mănuşă le-a venit, mai ales autorităţilor.


  331. 331
    Nastasia:

    Cu energia şi acribia cheltuite pe manipulările astea perverse s-ar putea reconstrui din temelii o lume mai bună. Da’ cui îi trebuie o lume mai bună?


  332. 332

    Mimoze, nemimoze, pe undeva au dreptate. Și până la urmă, asta e treaba lor, având în vedere obiectul de activitate.
    Ce-a fost mai nasol acum: prezența ălora era cumva ”mai” legitimă decât a restului. Că deh, ei aveau autorizație.
    Dar nu e prima oară când se lipesc de manifestații grupulețe de așa-ziși neolegionari. Așa cum au fost și ăia cu ”Jos, capitalismul”, așa apar și ăștia, și ciudații cu ”România, Grădina Maici Domnului” sau ăia cu ”dacii liberi”. În fine, cert e că vin tot felul de bizari, dar rămân marginali și asta trebuie să priceapă toată lumea. Nu se preiau mesajele lor, nu se scandează ce-ar vrea ei, dar nici n-ai cum să-i gonești.
    Acum, sunt oameni care nu mai vin din cauza ciudățeilor. Ceea ce înseamnă că mizeria asta funcționează.
    L-am citit pe unul de la Criticatac, zicea că nu mai vine din cauza legionarilor și a neofasciștilor.
    Alții nu mai vin din cauza ălora cu ”jos, capitalismul”.
    Pe alții îi supără că s-au apucat unii să spună ”Tatăl Nostru”.
    Infantili toți.


  333. 333
    Nastasia:

    Da, mizeriile astea au funcţionat dintotdeauna şi peste tot. Păcat că nu există şi experţi în dezintoxicare. Adică or fi existând ei, dar nu li se alocă bani de la buget. Şi alţi bani la rectificare.


  334. 334
    Edle:

    Nu pot sa cred! L-ati lasat pe Danny de izbeliste!


  335. 335
    Nastasia:

    L-a învins sistemul. Agenturili.


  336. 336

    Mda. Cristian Neagoe a fost la Brașov acum o săptămână. Pentru a susține grupul de acolo (fuseseră câteva episoade mai dure acolo decât în București sau Cluj). A povestit următoarele:

    Am venit la Brașov alături de câțiva prieteni să-i susținem pe protestatarii de acolo în fața abuzurilor Jandarmeriei. Am plecat aproape simpatizându-i pe jandarmi.

    David Schwartz îmi atrăgea zilele trecute atenția că mișcarea Uniți Salvăm se apropie periculos de mult de un naționalism prost înțeles și că apar cazuri de discriminare. La București și Cluj incidentele de genul ăsta mi s-au părut izolate, nicidecum reprezentative pentru zecile de mii de oameni care au ieșit pașnic la protest timp de 10 săptămâni la rând, și imediat condamnate public. Mi-am spus că David exagerează și că nu face decât să se înscrie în tendința de discreditare a protestatarilor prin etichetarea lor de către diferiți politicieni drept „extremiști”, „anarhiști” sau „neolegionari”.

    În schimb, la Brașov, protestele par conduse în direcția unui ortodoxism obtuz, antisemit. Am ajuns în fața Prefecturii Brașov pe la 15:40, unde nu era decât o mână de oameni. După câteva ore de așteptare (să se strângă lumea), presupuneri („e un grup oprit în Piața Sfatului, am trimis pe cineva să verifice”) și discursuri meșteșugite despre neam și țară, dar mai ales despre gazele de șist, portavocea i-a fost înmânată unui preot care a început afurisirea tradițională a cotropitorilor. Na, discurs biblic, dihotomic, apocaliptic, îmi zic, asta e, pentru unii funcționează, dă-i să treacă! Nu mă așteptam să ajungă la o perorație antisemită cum n-am mai auzit niciodată într-o piață publică. Pe scurt și filtrat, în spatele exploatărilor mișelești se află jidanii, instrumentul diavolului, în frunte cu Rockefeller.

    Hello, în ce secol ne-am întors? Am uitat de Holocaust, de Garda de Fier, de ororile discriminării etnice? E adevărat că printre cei implicați în afacerea Roșia Montană se află și Beny Steinmetz, cel mai bogat cetățean israelian, urmărit de poliție pentru mituirea unor șefi de state de prin Africa. Probabil că mai sunt și alți evrei, dar între etnie și puritatea intențiilor nu există nicio corelație. În fond, Cel pe care preotul îl invoca la începutul discursului său cu fervoare a fost și El evreu.

    Când s-a oprit din diatribă i-am strigat de două ori (ca să nu-i dau de înțeles că s-a lepădat de trei): „Iisus a fost evreu!” Nu cred că se aștepta, i-a picat fața pentru câteva secunde, răspunzându-mi mai apoi că „Iisus e parte din Duhul Sfânt” sau ceva pe-acolo. Hetti Benedek a apărut imediat lângă mine să-mi atragă atenția că nu e frumos ce am făcut, că e ca și cum aș fi huiduit la Tatăl Nostru – care, apropo, s-a spus mai apoi în fiecare intersecție în care Erwin Albu a apucat să se pună în fund fluierând de unul singur. Câteva „bune creștine” se țineau de mână și urlau la toată lumea cu ochii scoși din cap să spună rugăciunea și să cânte imnul.

    Atât Tatăl Nostru, cât și Imnul României, au fost folosite ieri la Brașov ca mijloace pentru un scop în loc să fie respectate așa cum cere cineva pe grupul Salvați Roșia Montană Brașov (https://www.facebook.com/groups/salvatirosiamontanabrasov/permalink/535121619908401/). Folosirea lor ca armă, ca șantaj împotriva jandarmilor, le devalorizează și îi transformă în ipocriți chiar pe aceia care acuză de ipocrizie. Fiindcă, nu-i așa?, jandarmii nu pot interveni în mijlocul „cucernicei adunări” care blochează intersecție după intersecție la un marș autorizat fără să pară anticreștini și români stricați.

    E prima oară când particip la protestul din Brașov, deci se poate ca impresiile mele să fie văduvite de un context mai larg. Dar dacă acceptați astfel de discursuri, ba chiar le protejați de critici, dacă ăsta e felul în care protestați, dragă Hetti și Erwin (vă nominalizez fiindcă voi m-ați chemat la Brașov), înțeleg de ce tot mai puțină lume iese în stradă alături de voi.

    Să ne înțelegem: omul ia parte în continuare la proteste.
    Și tocmai de-asta bat pe toată lumea normală la cap să iasă. Ca să nu ia mai mult avânt aberanții, de orice culoare ar fi ei. Că e extrema stângă sau dreaptă. Sau ce-o fi.


  337. 337
    Nastasia:

    La Realitatea, dezbatere despre neintrarea noastră în Schengen. I se ia omului vorba din gură şi imaginea de pe ecran, pentru că Sile Cămătaru, eliberat din puşcărie, face declaraţii. Cu reporterii laie pe el. Deh, persoană importantă. Măcar n-a plecat acasă călare.


  338. 338

    Firește. E mai important asta.
    Zi merci că n-au întrerupt ca să arate ce meniu a avut azi Becali la prânz.


  339. 339
    marcel zadda:

    nora _

    nastasia _

    nu ne mai facem bine!

    personal, mai aveam o speranță, da’ (se pare că) și aia s-a dus… ce i-o fi trebuit să vină-n capitală?! 🙂


  340. 340

    😆
    Marcel, Marcel, toma necredinciosule… Stai să vezi că acușa învie!


  341. 341
    Nastasia:

    Capitala, se ştie, e un monstru care devorează valorile brăilene. Ori o fi răzbunarea puiului de bufniţă?


  342. 342

    Un corespondent anonim a trimis asta pe adresa redacției:

    Reconstituirea unei zile fatidice. Episodul 1

    11 noiembrie. O zi cețoasă, un vânt șfichiuitor, umezeală. Așa l-a primit ieri capitala pe Danny. Cel care nu știa, dar un destin măreț i se prefigura.
    După ce și-a rezolvat treburile, Danny s-a oprit la Universitate. A îmbrățișat-o pe toate laturile, de la Istorie, trecând pe la Chimie și Matematică, până la Litere și Geografie. Apoi, de emoție, i-a pupat și pe vânzătorii de cărți. Odată săvârșite acestea, a pornit cu pas săltat, în jos, pe Elisabeta, spre Grădina Cișmigiu. Care-l aștepta în culori aprinse, de curvă stilată. Aerul însă, aerul și cerul mohorât erau în concordanță cu privirea melancolic-pierdută a eroului nostru.

    Ajuns la Grădină, a intrat pe la scriitori. Nu i-a pupat, ci s-a înclinat sobru, militărește în fața fiecăruia dintre busturi. Abia după aceea, și-a permis să ia un răgaz și să ia loc pe o bancă, așa cum am stabilit, plină de găinaț. De aceea, a și întins, pentru a nu-și murdări pantalonii eleganți, dar tinerești, cu o notă de rebeliune atent cumpănită, vizibilă în vipușca de catifea roșie, o pungă. În ea îi pusese o vânzătoare cu ochii plânși două ștrudele cu mere și o merdenea.
    Nu a început să mănânce imediat. Mai întâi a contemplat lacul. Nu era nimeni, iar Danny și-a amintit de o iubire din studenție. O chema Roxana și era cea mai focoasă din an! N-a durat mult. Danny, care era făcut să fie cu Regina, el însuși lider incontestabil, a fost părăsit pentru un anume Abdul. Motiv pentru el să înfiereze într-un referat înapoiata cultură civică a celor din țările arabe. Încă nu-i venise ideea mântuirii, ideea expiatoare, ideea regenerării acestui popor: a patra putere în stat! Sau, mă rog, a cincea, dar să nu ne împiedicăm în detalii aritmetice meschine.
    Cum stătea el și-și amintea de o după-amiază din sesiune, când o adusese pe Roxana aici și cocoțat pe un pietroi, declamase lucruri grave, grele, revoluționare, începând să mănânce în sfârșit merdeneaua, o bătrânică se așeză lângă el și începu să arunce niște mei porumbeilor.
    -- Doamnă, doamnă! Spuse Danny febril. Sunt impresionat, copleșit, șocat, ce să mai!, de generozitatea dvs.! Într-o lume mercantilă, fără sentimente, într-o lume în care indiferența ne-a împietrit inimile, dvs. – apropo, îmi permiteți să vă sărut mâna? În orașul meu, ah, dacă ați ști, nimeni nu se preocupă de soarta necuvântătoarelor – dvs., dvs., iată, dovediți că încă mai există omenie! Vă rupeți de la gură și, sacrificându-vă propria siguranță digestivă, vă aplecați cu nețărmurită afecțiune asupra acestor creaturi!

    Bătrânica se uită la Danny, dar nu vedea nimic din aura eroului nostru. Pesemne își uitase ochelarii acasă, așa că își retrase cam speriată mâna înmănușată din mâinile eroului nostru, pline de zahăr pudră, după care începu să se curețe de praful alb.


  343. 343
    svetlana:

    N-o chema Roxana ci Paula, si dupa căsătorie s-a numit Paula Abdul.


  344. 344
    svetlana:

    Si pe Danny il durea in cot de vant si umezeala, pentru ca era imbracat cu GEACA!


  345. 345
    Nastasia:

    Praful ăla n-o fi fost antrax? Cine i-a vândut merdeneaua?


  346. 346
    costelus:

    Eu zic ca, mai mult decit exagerarile de genul jidanilor sau „jos capitalismul”, lumea nu a iesit in strada pentru ca miscarea a fost perceputa exclusiv ca una ecologista. Nu scandari impotriva guvernului, nu sustinerea unor procurori demisi ca i-au facut dosar lui Dragnea, nimic, floricele pe cimpii.

    Mai e lehamite si frica. Lehamite ca stii foarte bine ca nu se vor speria niste putori de demonstratii de strada, iar singura modalitate de a scapa de ei e sa-i omori. Dar inca nu au ajuns oamenii la gradul ala de disperare incit sa nu le mai pese de inchisoare sau de moarte. Frica pentru ca jandarmii dau amenzi pe tacute, te trezesti cu surpriza in posta, si nu ai nici o sansa s-o contesti (sau ai, teoretic, dar la cit timp pierzi, vei avea grija ca alta data sa nu mai iesi in strada).

    In rest, jos palaria in fata ta! Uneori nici nu-mi vine sa cred ca ai iesit duminica de duminica.


  347. 347
    marcel zadda:

    hmm!

    din cîte ziceți voi, (se pare că) mi se confirmă cele mai negre presimțiri, futu-i…

    mai trebuie să văd și înregistrarea ambientală facută prin periscop de motociclistul meu scafandru (sau, mă rog, scafandrul motociclist), dar nu știu de ce dreaq ăsta întîrzie să mi-o trimită!


  348. 348

    De unde știi tu, Costelușe, că nu s-a scandat împotriva guvernului? De unde le tot scoți, frate?
    Nu-ți mai scoate pălăria de-a-n pulea că n-am făcut nicio grozăvie.


  349. 349

    Bă, eu cred că-n general, tu ori nu citești, ori citești din două-n trei, ori citești și nu pricepi. Mi s-a luat mie de câte scandări am reprodus aici. Ca să nu mai spun de alte surse.


  350. 350
    costelus:

    Ca au fost si unele scandari, da, dar cel putin la inceput, in momentele de virf (cind erau zeci de mii in strada), scandarile erau pur ecologiste. Am citit pe hotnews, daca intrebi. Nu stiu, nu-mi explic cum, desi nemultumirile populatiei sint destul de mari, o astfel de miscare nu a prins avint.

    Lasa ca ai merita mai mult decit o palarie. Uite eu recunosc ca nu as fi iesit in strada de atitea ori ca tine! De 2-3 ori as fi iesit, cred, daca nu luam amenda, dar de 10 ori -- nu.


  351. 351
    Nora&1Q:

    Praful alb fu repede luat de curenții de aer din jurul lacului. Miraculos, praful se depuse pe savarina lui Codin care se afla, hăt, la peste 75 km distanță. Nimeni nu descoperise că între cofetăria lui Codin și lacul cu pricina se formase un tunel al timpului prin care se putea transgresa orice obiect sau material. Danny știa ce înseamnă teleportarea că participase la un training cu băieții de 2 Mai pe plajele mamaiene așa că, nu-l miră noua descoperire. Fără teamă, își băgă nasul în poarta curenților acvaturbionari și tunelul i-l lungi considerabil, turtind frișca savarinei lui Codin. Băgă în buzunar merdeneaua mușcată într-un capăt pe unde se scurgea umplutura și, de teamă să nu fie asociat cu mincinosul Pinocchio, se aruncă după nas, hotărât să-l recupereze integru. Ținea la nasul lui cârn, purtat cu mândrie în vânt. Doar pe vreme ploioasă mergea cu nasul în pământ pentru că-l plouase odată în sinusuri și răcise crunt.
    Așadar, nici una, nici doo, ci cât ai zice paj9, Danny se prăvăli cu zgomot pe singurul scaun împletit rămas neocupat, alături de comisarul Codin, expert în operațiuni speciale, eroinul orașului martir, Târgoviște.
    Codin, imperturbabil, își tortura savarina fără să-i dea importanța cuvenită noului venit. Greșea grav. Mai ales că nici nu ridicase ochii din farfurioară.
    Însă, Danny zâmbea fericit și-și pipăia năsucul aventuros. Se liniștise complet după ce se asigură că totul e la locul lui, holbându-se îndelung în oglinzile mari ale cofetăriei ce dădea impresia că spațiul se dublează. Tot în oglindă îl văzu și pe Codin. Se încruntă ușor, își drese vocea cu un „eo, eo, e-e, hrm„ și grăi:
    -- Bine, mă, ție nu ți-e un pic de rușine? A? Tu știi cine sunt eo? Ultima parte a avalanșei de întrebări o puse făcând ochii roată scrutând consumatorii de prăjituri. Căuta cu ardoare o privire afirmativă, admirativă. Draci. Toți erau absorbiți de ce aveau pe masă și de persoanele din imediata apropiere. Parcă nici n-ar fi existat.
    Ceva era în neregulă, îi spuse Conștiința, și dintr-o dată i se făcu dor de Brăila lui dunăreană. Scoase din buzunar merdeneaua mușcată, mușcă din capătul nemușcat apoi se opri. Trebuia să facă ceva. Țara asta d`aia nu merge! Că nimeni nu face nimic. Se îmbărbătă în gând, își adună mușchii și cu un gest hotărât, sigur și precis înlocui savarina cu merdeneaua. Se aștepta la replici. Na, mă, mai zi ceva!

    Codin luă merdeneaua, o răsuci, o învârti, o despică, o tăvăli în farfurie și se înfioră. Danny zâmbea crud, mulțumit de revoluția socialisto-merdenea și dădu dispărută pe gât savarina codinească. Codin ridică privirea încet, încet, in slow motion, cu reluări multiple ca-n serialele indiene.. în timp ce Danny se împietrea, redevenind serios. Devenise aproape trist. Își reproșa atitudinea, ce să mai! o regreta din suflet. Acum se priveau în ochi de la o distanță periculos de scurtă. Oricare din ei își putea pocni sau pupa vecinul dacă vroia. Însă ei nu prea vroiau nici una nici alta. Se priviră lung, ca și cum ar fi doar unul ce se cercetează-n oglindă. Apoi, Codin izbucni:
    -- Avea un viermeeee…

    Va urma! Stay tuned..


  352. 352
    Nora&1Q:

    Sărumâna și bine v-am găsit cuminței!


  353. 353
    Edle:

    Nastasia, ma tem sa nu fie altceva, ca prea e Danny extaziat tot timpul!


  354. 354

    Danny vorbea cu gura plină. Știa că nu e politicos, dar, înflăcăra cum îl știm, simțea nevoia să o trezească pe bătrânică din resemnarea ovino-mioritică.
    -- Doamnă, scumpă doamnă, eu am fost întotdeauna politicos cu doamnele, sunt un cavaler. Nu trebuie să vă fie teamă! Trebuie să aveți încredere în mine și împreună vom învinge.
    Bătrâna se trăgea încetișor spre partea opusă a băncii.
    -- Dumneavoastră, scumpă doamnă, știți cui aparține puterea cu adevărat? Știți?
    -- Cui să aparțină, mamă? Polit…
    -- Greșit! Scumpă doamnă, v-au mințit sute de ani! Vă mai amintiți de idealurile Revoluției Franceze? De viziunea iluminiștilor? Puterea, scumpă doamnă, aparține po-po-ru-lui!
    Iar eu, cu ajutorul dvs., al societății civile, voi instaura domnia celei de-a patra puteri în stat!
    Trebuie să vă alăturați mie, trebuie să rupem lanțurile.
    -- Mamă, io trebuie să plec acuma că vine bărbatu-meu și am lăsat ciorba nedreasă…
    -- Doamnă, doamnă!Omul nu trăiește doar cu ciorbă! Omul nu trăiește nici măcar doar cu merdenele și ștrudele! Omul, ca să dea un sens superior existenței sale, are nevoie de libertate! Iar libertatea nu poate fi garantată decât de puterea societății civile prin regimul democrației directe! Ați auzit ce-am spus? Eu vă voi elibera de toate corvezile, în regimul meu nu se va mai face nici măcar o ciorbă!
    -- Aoleu, mamă, păi, cum așa că bărbatu-meu nu poate fără o farfurie pe zi…
    -- Unde e soțul dvs? Poftiți telefonul meu și sunați-l chiar acum!Să vină să ni se alăture în această sfântă zi!
    Atât i-a trebuit eroului nostru. Într-un moment de înflăcărare, scoase telefonul din învelișul de staniol în care-l strecurase de cu seară pentru a împiedica interceptările. Imediat la poarta parcului și-a făcut apariția un motociclist în costum de scafandru. Dar și o misterioasă mașină cu geamuri fumurii. Un Tico negru în care se înghesuiseră 4 bărbați corpolenți și două pisici obeze.


  355. 355

    Iote, vezi, nu trebuie să mai citești pe hotnews. Hotnews n-a făcut decât să încerce să-i facă pe simpatizanții PDL, Băsescu, dreapta etc să stea acasă.
    NICIO publicație, repet niciuna, din presa mainstream nu a relatat onest. După fiecare duminică, le citeam articolele și mă umpleam de draci. Denaturări ori într-un sens, ori în altul.


  356. 356

    Îu, 1Q! Nu dădui refresh și s-au suprapus corespondențele.


  357. 357
    marcel zadda:

    îu! treaba se complică…

    abia aștept înregistrarea ambientală.


  358. 358
    Nora&1Q:

    🙂 Perfect! Revenise la locul de origine. Nu visa. Părăsise cofetăria după ce aflase de viermele din merdenea. Ce jmeker..


  359. 359
    Nora&1Q:

    Chiar am mers cu un Tico supraîncărcat. Lipseau pisicile..


  360. 360
    marcel zadda:

    pisicile erau tuburile de oxigen ale motociclistului-scafandru.


  361. 361
    costelus:

    Hm, ma mir, ce interes au avut Hotnews sa influenteze oamenii sa nu iasa in strada impotriva guvernului? Nu mai inteleg nimic. 🙂

    Dar, i-au sustinut sau nu manifestantii pe cei doi procurori demisi? Tot Hotnews a scris ca nu, nici pomeneala, demonstrantii erau preocupati de floricele, nu de legi, procurori si alte cicaturi.


  362. 362

    Chiar nu înțelegi nimic. Protestele astea nu sunt susținute de nimeni. De niciun partid. Și cum dracu să-și dorească vreuna dintre publicații să iasă lumea? Când nu există presă independentă? Când tunul RMGC nu e doar al USL, ci și al PDL? Când Băsescu a făcut lobby ani de zile? Acum pricepi? Eu ce dracu urlu pe aici de luni de zile? Că TOATĂ presa minte și manipulează?
    Nu, nu i-au susținut nici pe procurori. Doar le-au cerut să dea drumul la anchete în cazul Roșia Montană.
    Iată, tu ești tot o oaie spălată pe creier. Au câștigat cu tine. Te-au convins ăia că strada e cu floricele. Când în stradă s-a strigat clar și de șpagă, și de lege, și de toate.


  363. 363
    Nora&1Q:

    Corespondențele par a se suprapune dar este o iluzie. Ca și gaura de vierme rămasă în farfuria lui Codin. Mâncase de mult savarina dar nu-și mai aducea aminte. Să comande alta? Dar dacă o mâncase?!
    Și parcă cineva venise lângă el, pe scaunul acesta care.. na, că mi l-a luat un nene pentru un copil. Mi s-a părut! Trebuie să vorbesc cu d-na Eu-genia, poate mă ajută, poate face ceva în privința mea.


  364. 364

    Bărbații și-au pus costumele de camuflaj. Acestea constau în niște maiouri bleu, reconfortante, cu palmieri negri și un apus de soare schițat cu discreție în fundal, și bermude galbene.
    -- Futu-i pizda mă-sii! Iar avem necondordanță sezonieră!
    După ce s-au echipat, s-au deplasat prin rostogolire până în apropierea băncii unde eroul nostru încerca să-și facă primul adept.
    Doamna își sunase soțul, iar acesta venise înarmat cu un spray rexona expirat.
    -- Tu de unde ești, mă? Urlă bărbatul în etate de aproximativ 78 de ani de la distanța aproximativă de cinci metri, agitând flaconul pe jumătate gol. De la martorii lui Iehova? Nu vrem, mă, nimic! Niciun turn de veghe!
    -- Domnule, vă rog să fiți respectuos. Am o soluție pentru dumneavoastră. Puterea societății civile…
    -- Ah, ești de-al lu’ Zoe Petre?
    -- Vă rog frumos, eu am studiat cu domnul Djuvara. Aveam și o iubită atunci, Roxana… Ce-o mai fi de ea? Domnule, am nevoie de ajutorul dvs…
    -- Nu semnez nimic!
    -- Nici nu trebuie… Trebuie doar să conștientizați marasmul în care ne aflăm…
    Chiar atunci, cei patru bărbați au sărit din iarbă și l-au înconjurat pe Danny.
    -- Mâinile sus! zise primul, de la stânga la dreapta.
    -- Aruncă ștrudelul! zise al doilea.
    Danny privea buimac de la unul la altul și, ridicând mâinile, cu toții au văzut că era descheiat la geacă. Îl păștea pericolul răcelii. Farmacia inimii, Catenaaaaa… așa fredona încetișor eroul nostru. Nu pricepea Danny ce amintiri îi răvășeau cele patru maiouri bleu. Parcă ieri stătea cu picioarele în piscină și privea meditativ-trist-îngândurat o bere.
    Căzut în vortexul amintirilor, fu ușor de imobilizat și legat fedeleș. Bărbații îl îndesară în husa unei rachete de tenis și-l aruncară în portbagajul ticoului, după ce au avut grijă să-l pliseze bine.
    -- Voi cine sunteție? The facebook team, cumva? Cine v-a trimis? striga Danny din spate. Ceea ce a transmis o stare de nervozitate pisicilor.
    Scafandrul filmase totul în culori sepia. Era un artist, de fapt.


  365. 365
    Nora&1Q:

    Vor reface legea minelor. Dar de la anul, după alegeri. Acum, proiectul RM cică a picat..


  366. 366

    1Q, eu sper ca lumea să nu se mulțumească doar cu asta. Să pice proiectul ăla de lege nu era nici pe departe singura revendicare. Sper să continue protestele.
    Mai e și faza aia cu regionalizarea și avizele care se mută de la ministere la autoritățile locale.
    Și gazele de șist…
    Și, și…


  367. 367
    costelus:

    Behehe!!

    Nu ca am fost convins, incerc sa-mi explic de ce protestele nu s-au amplificat, in conditiile in care nemultumirile oamenilor sint majore. 10.000 in strada in Bucuresti inseamna ca, pentru fiecare om din strada, alti 100 au stat frumos acasa, la televizor. Cam asta-i tot. Iar procurorii aia meritau asa, un dram de sustinere macar. Cu siguranta ca le-au fost oferite posturi frumoase numai sa-si bage mintile-n cap, sa ancheteze secretari de primarii care au luat spaga cite o gaina.

    Bine, de-acum cind vreau stiri te intreb pe tine. 😀 Fara ironie.


  368. 368
    Nora&1Q:

    Protestele trebuie să continue, e clar. La Pungești cică a început campania de informare a localnicilor. Primesc informarea sau plicul. Că mai toate lucrurile au o expresie a valorii mărfii..


  369. 369

    Costele, procurorii au rămas în DNA, în aceleași secții.
    Iar strada, ce să zic, e cam supărată pe DNA. Și cam are motive. Cu Roșia Montană au avut țșpe ocazii de sesizare. Și n-au nici măcar un dosar în lucru.
    Apoi, dacă s-ar fi dus să susțină DNA, iar ar fi ieșit cu scandal. Asta nu pricepeți voi. În stradă, am zis de mi s-a acrit, sunt oameni de toate orientările. Sunt și votanți PDL sau oameni care nu s-au dus să-l suspende pe Băsescu, ca mine, și votanți USL, ca alții. Dacă s-ar marșa pe alte cauze, asta ar aduce dezbinare.
    Deci, protestele trebuie să rămână focusate pe tema Roșia Montană -- cu toate care decurg din ea (corupție, dezastru ecologic, dezastru economic) și gazele de șist.
    Că nu s-au amplificat sunt mai multe cauze. Și lehamitea tradițională, dar și manipularea masivă de care n-a fost ferit nimeni. Și probabil faptul că oamenii încă nu simt cum anume îi afectează pe ei ce se-ntâmplă la Roșia sau la Pungești.
    Și privitorilor B1, și privitorilor de Antene li s-a oferit același rahat, numai că parfumat altfel.


  370. 370

    Am văzut, 1Q. De altfel, așa au și anunțat că vor proceda. Informare la ușă.


  371. 371
    Nora&1Q:

    Întunericul mereu l-a deprimat. Apusul de soare îl decupla de rutina existențială, de măriri, de probleme civice. Era conștient că-i romantic. Dar cum pierea soarele, înecat de întunecata mare, cum îl copleșeau furiile. Ar fi mușcat din legăturile care-i rupeau carnea. Prea strâns l-au legat. Cretinii! Dacă ar fi fost Houdini, moaamăă, ce ușor ar fi scăpat! Sau Danny Craig.. Îi terminam! Da-r-ar boala-n voi de scârbe! Nu scap eo?! Mă, nu scap?! Atunci vă spulber..
    Gropile asfaltului îl zdruncinau serios și-n același timp îi slăbeau legăturile..

    Pe mâine! Vă pup în grabă că risc să dorm la birou. încuiat! Nu că n-aș fi deja..


  372. 372
    Nastasia:

    Cred că nu s-au amplificat şi pentru că oamenii se aşteaptă la proteste în legătură cu ceva direct şi nemijlocit, în burtă sau buzunar. Şi cu categorii socio-profesionale bine definite, ca să poată reacţiona tot restul poporului dacă:
    Ies pensionarii? Huo, îi caută moartea pe acasă, nu pot trăi tinerii din cauza lor.
    Ies medicii? Huo,şpăgarii şi măcelarii dracului, nu le ajunge mita.
    Ies profesorii? Huo, puturoşii, nici atât nu merită, că nu lucrează opt ore şi au vacanţă tot anul.
    Ies ceferiştii? Alte putori, stau pe peron şi ridică paleta aia şi naşii se umplu de bani.
    Şi tot aşa. Cum să reacţioneze lumea? N-are nici pe cine să urască, nu înţelege nici „ce vor ăia”, că Roşia aia e departe şi cine ştie ce-o fi ăla şist? Au timp de pierdut, în loc să meargă la muncă.


  373. 373
    costelus:

    Vad, daca si eu am fost manipu ptiu! ce cuvint nasol! Noroc cu tine 🙂

    Procurorii simpli nu pot alege la ce dosare lucreaza, asta fac superiorii lor. Iar ca regula nu se fac dosare trans-partinice.

    In rest asta ziceam si eu: au fost percepute drept proteste ecologiste, si, pe buna dreptate, de ce m-ar durea de un satuc numit Pungesti?


  374. 374

    Mda, e și asta. Dacă nu e ceva legat de măriri-scăderi de salarii-pensii, atunci e vag și inconsistent.
    Cu corupția s-au obișnuit.
    Iar pentru chestiuni de mediu trebuie informare și un alt tip de mentalitate.
    Ce e disperant e că atunci când ies categoriile socio-profesionale, ies dirijate de sindicate. Care știm cum sunt.


  375. 375
    costelus:

    A, si acum s-a vazut clar ca protestele „spontane” din iarna lui 2012 nu au fost deloc spontane. (asta nu inseamna ca n-au participat la ele si oameni de buna credinta, care au tremurat de frica jandarmilor).


  376. 376

    Ar mai fi ceva. Incredibil, dar oamenii sunt încă scindați de simpatii/antipatii politice.
    Or, chestia asta cu RM și gazele de șist e transpartinică și puțini pot accepta asta. Puțini pot jongla cu așa ceva.
    Pdl-iștii nu ies pentru că ai lor au vrut și RMGC, și gaze.
    Usl-iștii nu ies pentru că și ai lor au vrut și RMGC, și gaze.
    De-asta și presa arondată se înscrie în cele două refrene: 1. presa pdl-istă și pro-băsescu spune ”manifestațiile sunt conduse de omul USL-ului, Claudiu Crăciun”.
    2. Presa usl-istă spune ”manifestațiile sunt orchestrate de pdl-iști și de Băsescu”.
    Și așa au acoperit majoritatea votanților.


  377. 377

    Costele, vezi că ești manipulat încă o dată: nu e doar un sătuc Pungești. Sunt mii de Pungești. Dacă ai fi cu adevărat informat și nu manipulat, ai ști și asta.
    Vezi ce se întâmplă cu familia Shuster în Sibiu. Vezi Constanța.
    Vezi toate județele pe unde bântuie mașinile Prospecțiuni.


  378. 378
    Nastasia:

    Hai, măi, cu spontaneitatea asta! Cum ar trebui să fie? Să se işte protestatarii din praf, ca generaţia spontanee?


  379. 379
    costelus:

    Da, dar dincolo de cei care se incoloneaza la vot, exista si o masa mare de oameni care nu au votat (pentru ca nu aveau cu cine). Din pacate, multi dintre ei nu mai au nici o optiune politica (vezi rezultatul obtinut de Nicusor Dan).


  380. 380

    Nastasia, iarăși, numai cine e în Piață știe. Erau și de-ăștia ca mine, erau și de-ăia plătiți de Hrebenciuc sau oamenii lui Dogaru. Pe ăia ca mine nu îi vei vedea niciodată la tv. La tv, dădeau numai ”ieși afară, javră ordinară”, ”Jos Băsescu”. Nu îi dădeau și pe ăia care strigau ”USL-PDL-aceeași mizerie”. Iar asta dinainte de alegeri, cum ar veni. Nu îi dădeau nici pe ăia care strigau de atunci de Roșia Montană și gazele de șist.
    Acum s-a întins anatema asta și lumea crede că toți ăia care eram acolo eram plătiți.
    Chiar prieteni de-ai mei se mirau ce caut acolo.


  381. 381
    costelus:

    Da, stiu ca sint zeci de Pungesti, de aia am spus ca multi gindesc asa: „de ce sa urlu in strada de Pungesti, cind se intimpla mii de alte furturi?”

    Mi-a ajuns o manipulare, stii? 😀

    Spontaneitatea porneste de la stomac, Nastasie, nu-i asa?


  382. 382
    costelus:

    „Chiar prieteni de-ai mei se mirau ce caut acolo.”

    De aia, fara nici o exagerare sau ironie si trecind peste toate certurile noastre (trecute si viitoare 🙂 ) am simtit nevoia sa te felicit.


  383. 383
    Nastasia:

    Păi cum? Uşor ţi-o fi să fii, în acelaşi timp, legionară, creştină pravoslavnică, hipsteriţă, rusofilă kgb-istă, să iei bani şi de la Putin, şi de la Soros, şi de la Hrebenciuc, şi uslistă, şi băsistă, şi înhăitată cu alde Dogaru, şi vânzătoare de neam şi ţară, de te-ai dat cu ungurii şi cu ruşii să sabotezi economia naţională, de să murim noi de foame cu curu pe mormanu’ de aur care ne-ar ferici în veci şi să nu vrei independenţa energetică a patriei, să ne milogim la Putin care, se ştie, atât aşteaptă să pună laba pe noi. Ei? M-au spălat pe creier? Da!


  384. 384

    Costele, termină cu felicitările astea. Fără vreo urmă de falsă modestie, mă faci să mă simt prost. Și ridicol. Nu am făcut niciun mare rahat, nu am riscat cine știe ce, nu sunt vreo eroină, mi-am făcut doar DATORIA. Și nici pe aia cum trebuie (aveam niște planuri, dincolo de mersul la proteste și mici donații, de care n-am reușit să mă țin).


  385. 385

    Nastasia: 😆 le-ai rezumat pe toate!
    Costele, tocmai ăia care spun că n-au cu cine vota și nu votează, ar trebui să iasă.
    Btw, Nicușor Dan e mereu în Piață.


  386. 386
    Nastasia:

    O, cred că mai sunt. Ecologistă din aia de-a lu’ gay-u’ ăla cu coadă, de vă fute grija de natură şi nu vă pasă de minerii care n-au loc de muncă, că vouă vă e bine, papiţoi de capitală, care habar n-aveţi ce-i viaţa.


  387. 387
    costelus:

    Inteleg, dar intre atitia oameni care nu-si fac datoria (sau zic ca nu au nici un fel de obligatie), voi sinteti o exceptie.

    Nastasie (372): generalizarile sint perverse. Uite, eu nu-s de acord ca distinsul judecator spagar Costiniu sa primeasca pensie de sute de milioane pe luna, iar de aici pina la a spune ca toti pensionarii sint o povara e doar un pas mic. Cind vezi cum iti poti lua doctoratul intr-o zi, folosind un xerox, e usor sa generalizezi ca toti profesorii sint niste lepre.


  388. 388

    Dacă mi-ar fi spus cineva în câte feluri poate fi denigrată o mișcare, aș fi crezut că minte. Și că poți să spui, în același timp, de unii că-s și albi, și negri, și vânduți, și idealiști fără dram de realism, și ortodocși retrograzi, și atei fără suflet!
    Văzui mai devreme că i-au dat lui Ponta la Londra următoarea diplomă:


  389. 389

    Costeluș, da, dar sunt mai mulți decât credeam eu.
    Mișcările astea m-au aruncat într-un fel de roller coaster. Când sus, când jos. Sus când vedeam totuși atâția oameni frumoși. E o senzație greu de descris. Poate sunt eu sentimentală, dar asta e…
    Jos, mă rog, în restul cazurilor și întâmplărilor din astea două luni.


  390. 390
    Jaco Pastorul:

    Exista 4 parti implicate intr-o prospectiune. 1. Compania care o realizeaza, 2. autoritatea locala, 3. Statul Roman si 4. proprietarul.
    Compania (1) are obligatia sa obtina autorizatii de la 2. autoritatea locala, de la 3. Statul Roman prin ministerul mediului, care (surpriza) tocmai a anulat in unele cazuri aceasta obligatie, si sa informeze si sa despagubeasca, daca e cazul, proprietarul, 4.
    Desi conform Constitutiei, proprietatea este inviolabila, totusi se pare ca de fapt e o mare curva, pe care o poti viola cu conditia sa o anunti si eventual s-o despagubesti.
    Si asta, datorita constitutiei iorgovano-iliesciene.
    iliescu si camarila, stau de fapt la baza tuturor relelor din tara asta.


  391. 391
    Jaco Pastorul:

    Atata timp cat nu se gaseste o voce care sa rezume toate revendicarile la una simpla, cum ar fi schimbarea constitutiei la punctele xyz, si care sa fie numitor comun pentru cati mai multi romani, sansele de deturnare si de ducere in derizoriu vor fi foarte mari.

    In 89, a fost simplu, ideea de baza fiind „Jos Ceausescu”, nici cel putin „Jos comunismul”.


  392. 392
    Seva Tudose:

    Nora,

    am o întrebare ptr. tine. Să zicem un număr de protestatari fie el restrâns ori destul de numeric,chiar presupun larg….

    Cum se recunosc între ei la un protest,făra a mai avea surpriza„infiltraților” 🙄 cum sunt d-alde…

    1-erau și d-ăștia ca mine…

    2- erau și d-ăia plătiți de Hrebenciuc….

    3- Sau oamenii lui Dogaru…

    4-sau cei USL-PDL…

    5 Sau cei cu Roșia Montană…

    Nora,

    TREBUIE ORGANIZARE ABSOLUTĂ 😀

    1-Transportul grupului/lor cu autobuz/e

    2-Purtarea anumitei culori/tricou unic ptr.fiecare miting
    acel tricou punându-se peste haine în minutul exact când se începe protestul(tricou ținut ascuns)și mitingul să
    înceapă exact orele/minutul dat,să zicem orele 17:00 😀

    3-Orice protestatar să fie în alertă de cel ce este alături de el/ea.Doar nu o să vină la protest cu 50 de bluze,o valiză tocmai să aibe la îndemână„culoarea parola” 🙄

    Fiecare protestatar (care împărtășește aceleași crezuri politice) să cunoască un cod numeric al protestului. Organizatorii mitingului care cunosc„culoarea și codul” să fie ținut în secret până-n începutul mitingului,de fapt divulgat în autobuze numai ptr.adepții lor.

    4- Acest grup protestatar să se comaseze după barierele de protecție al jandarmilor.

    5- Cei cu nu au la îndemână în ultima secundă tricoul în culoarea respectivă ori nu cunoaște codul numeric al protestului,să fie expulzat imediat din grupul lor de către jandarmi !


  393. 393
    Jaco Pastorul:

    La Mosna, Willy Schuster supraliciteaza putin si nu-mi dau seama exact ce urmareste. In zona aceea prospectiunile sunt ceva extrem de obisnuit si este f putin probabil sa caute gaze de sist, acolo fiind bazinul Agnitei de gaze naturale.

    Pe de alta parte, m-as mira ca Prospectiuni SA sa nu-l fi anuntat pe Willy de intentiile lor de a prospecta, mai ales ca au un director general neamt care aplica foarte strict procedurile.
    Willy nu are nici suportul Bisericii Evanghelice, deoarece muncitorii sunt cazati in casa parohiala. Mai mult de-atat, a schestrat materialele alora, chestie cam nasoala, de altfel.
    Peste toate, Willy e un tip destul de dificil de inteles, el fiind anti UE, anti pesticide, anti ingrasaminte chimice, anti prospectiuni, anti ce-o mai fi.


  394. 394
    Nastasia:

    Da, cu Ceauşescu a fost simplu, că în el erau adunate toate. Şi frigul, şi foamea, şi teama, şi nelibertatea, şi Bobu, şi Postelnicu, Lina Ciobanu şi beizadelele -- palide schiţe ale celor de acum. Astăzi unde găseşti un escu din ăsta? Schimbarea constituţiei mă tem că e prea vagă pentru mulţime.


  395. 395
    costelus:

    Cu Ceausescu in primul rind n-a fost revolutie. Securitatea era mult prea puternica pentru a fi invinsa de o revolta populara.

    Iar schimbarea constitutiei e o prostie. Bun, se schimba cum vrei tu. Si ce? Nu se respecta!


  396. 396
    costelus:

    Da, trecind peste toate, demonstratiile din ultima vreme chiar au fost un lucru foarte bun. Pentru prima data am vazut mii de oameni in strada, si n-au fost nici mituiti, nici manipulati cu televiziunile. Pur si simplu au ales ei sa mearga. Am vazut poze cu mamici cu doi prichindei atirnind de ele, iesite in strada. E ceva uluitor intr-o tara in care politicienii stiau ca pot fura oricit, iar nimeni nu va avea nici o reactie.


  397. 397
    Danny:

    Helloooo! In sfarsit, am ajuns in fatza pc-ului. Imi place ca ati comentat misto pe aici.

    Am ajuns aseara tarziu acasa, iar azi am avut multa treaba. Ieri am trecut prin Cismigiu intre orele 13.45 -- 14.20. N-am putut sta mai mult in parc, deoarece a fost destul de frig, cca 12 grade, iar eu am fost imbracat cam subtire. N-am gasit pe nimeni, nici pe Nora, nici pe Andreea, nici pe Manuella, nici motociclisti, biciclisti, nici macar porumbei. In schimb, bancile erau umede, triste si pline cu gainaturi. Nu m-am asezat pe nici o banca din cauza frigului, si mi-am halit pachetelul din mers. Eram imbracat cu pantaloni bej, camasa bleumarin si o jacketa de primavara gri deschis.

    Cu siguranta ne vom intalni intr-o alta zi, dar pentru acest lucru trebuie sa comunicam prin telefon. Intalnirile sigure se fac prin telefon.


  398. 398
    Danny:

    Citesc comentariile vostre, sunt pline de umor. Observ ca Manuella n-a comentat deloc. Doar n-o fi ajuns in urma mea!? Oricum, n-aveam cum s-o recunosc, deoarece n-am vazut-o niciodata in poza.

    Eu am mers pe jos din P-ta Spania -- P-ta Romana -- Universitate -- Cismigiu. Cand am intrat in parc, cred ca eram vanat la fatza, de frig.


  399. 399

    Seva, pentru ce zici tu acolo trebuie o maşinărie de organizare. 😀 Nici măcar un partid n-ar putea organiza aşa ceva.
    Or, la protestele astea vine fiecare cu ce are şi ce poate. 😀

    Nastasia, s-a văzut cât interes a suscitat activitatea comisiei care se apucase de revizuirea constituţiei. Adică, nu se sperie oamenii de altele mai evidente şi ar ieşi în stradă pentru o chestie pe care oricum n-o cunosc sau de care li se rupe.


  400. 400

    Danny, nu eşti tu.
    Zi repede care i-ai furat identitatea!


  401. 401
    Edle:

    Danny a mers pana s-a invinetit, si-a mancat pachetelul pe drum, nu l-a asteptat nici macar cioara. Deja plang.


  402. 402
    marcel zadda:

    edle _

    eu pling.


  403. 403
    Edle:

    Si tu?! Au venit motociclistii-scafandri cu inregistrarea? 🙂


  404. 404
    marcel zadda:

    da, dar nu pot face publica inregistrarea…

    e un subiect sensibil, iti dai seama.

    altfel, ce mai faci?


  405. 405
    Edle:

    Normal!

    Altfel, same shit. Nothing new.


  406. 406

    Reconstituirea unei zile fatidice. Episodul 5 sau pe acolo

    Când s-a trezit, Danny a constatat cu mirare că se afla în ceea ce părea a fi un depozit de grăunţe. Nu mai era în hainele lui, super-geaca îi dispăruse, în schimb purta o jachetă gri de primăvara, nişte pantaloni crem şi o cămaşă bleumarin. Dispariţia super-gecii, laolaltă cu şapca cu buton, l-a mâhnit peste măsură.

    Până la urmă, şi-a spus că e bărbat, că ţara îl aşteaptă, a mâncat un sandviş cu parizer pe care răpitorii îl lăsaseră în apropiere, şi pe coate, s-a târât afară din clădire. Când şi când, crâmpeie de amintiri îi săgetau mintea. Un portar făcând amor cu o femeie cu părul roşcat, nişte foi pline de notiţe, Montesquieu, piatra cubică din Piaţa Spaniei, un sex shop pe Magheru, o merdenea muşcată şi o savarină de pe care cineva îndepărtase frişca… nici nu-şi dădu seama când nimeri într-o fermă de curci.

    Altul ar fi fost cumplit de dezarmat. Nu şi Danny! Danny se bucură că cineva în ţara asta creşte aceste animale şi pe loc îi veni să scrie un poem închinat nobilei munci a crescătorilor de păsări. Deşi, lui personal, îi repugna munca fizică şi mai ales excrementele animale.

    Totuşi, nu se putu abţine să se întrebe: ce avuseseră cu el cei patru în maiouri albastre? Şi unde a mai văzut el aşa maiouri reconfortante? De fapt, asta îi şi slăbise vigilenţa. Iar acum eroul nostru se mustră aprig pentru firea lui care adesea se blegea, se pleoştea din te miri ce de parcă ar fi fost poet, nu aprig filosof politic!

    Tot certându-se cu duritate nemţească, ba nu!, japoneză!, îi apăru în faţa ochilor o femeie roşcată într-o rochie albastră:
    -- Bună seara sau ce-o fi, fermecătoare doamnă! Îmi puteţi spune unde mă aflu, misterioasă fiinţă?
    Parcă la burka semăna cu Manuella.
    Femeia îi dădu de înţeles că s-ar afla în judeţul Braşov, în zona fermei Peneş Curcanul, comuna Săcele, iar apoi încercă să-şi vadă de drum.
    Danny însă nu stătu pe gânduri şi o invită la o partidă de pescuit nocturnă, urmată de un caras prăjit cu succes.
    Femeia se făcu nevăzută, iar Danny îşi spuse că deh, asta nu e seara lui norocoasă.

    Corespondentul anonim ştie însă că nu era seară, ci 3 noaptea.
    Timpul trecut se bulucea în vălătuci indescifrabili în mintea lui Danny. Parcă avusese o misiune. Misiunea pe care era incapabil să şi-o amintească forma un centru gravitaţional în jurul căruia celelalte gânduri, prăjituri de cofetărie, amoruri trecute şi năzuinţe se învârteau într-o încâlceală care-l ameţea mai ceva ca berea aia de-l făcuse să vomite acum ceva timp, într-o toaletă din oraşul natal, păstrându-şi totuşi luciditatea şi atitudinea dârză, tipică eroilor medievali.


  407. 407
    costelus:

    Ce viteza 😆


  408. 408

    Cum se tot frământa, adormi rezemat de-un copac. Aşa păţea mereu, după ce gândea prea mult şi după ce mânca.
    Se trezi jumate de ceas mai târziu. Dar nu de bunăvoie.
    Codin, care nu se ştie unde dracu’ găsise nişte bocanci de jandarm, îl împungea în coaste cu piciorul (cum văzuse el în filme):
    -- Scoal’, mă, fir-ai al drrrracu’ să fii! Că ai stricat toată misiunea!
    -- Eu? Eu? îngăima Danny buimăcit.
    -- Tu, fir-ai al drrrrracu’ cu şapca ta!
    -- Mi-ai văzut şapca? Unde?
    -- Unde?! Unde?! Unde ai lăsat-o când te-ai predat!
    Codin era extrem de agresiv. Nimeni din agenţie nu-l văzuse aşa. Nici doamna Eu-genia, nici Doiniţa n-ar fi ghicit ferocitatea din privirea lui.
    Îşi înfipsese mâinile în gâtul lui Danny şi-l tot zgâlţâia făcându-i capul să se bălăngăne ca un yoyo.
    Până la urmă, Danny vomită din nou. Nici când era mic nu-i plăcea în tiribombă.
    -- Du-te dracu’, sărăcie, cu cin’ ţi-a dat carnet de agent! Ruşine, ruşine să-ţi fie!
    A trebuit să viu io de la mama dracu’, din timpu’ ălălalt, prin tunel, ca să te culeg pe tine de prin Braşov. Ştii ce aglomeraţie era, tâmpitule, ştii? Ştii pe dracu’ să te ia.
    Ia, dă raportul!
    Ce-ai făcut, ce-ai ciripit?
    -- Nu mai ştiu nimic… e totul tulbure şi sunt aşa de obosit… N-am putea să luăm micul dejun? Nişte crotoane…
    -- Nu mai ştii, nu mai ştii… îl imită Codin maimuţărindu-se şi bălăngănindu-şi şi el capul.
    N-am ce-ţi face. Trebuie să-ţi şterg memoria.
    -- Ceeee? Nuuu! Acolo am toată lucrarea mea, platforma, reforma politică, trebuie să fie gata într-un an, doi, am şi povestit românilor din diaspora despre ea, toţi au fost de acord, nişte suflete mari, oameni speciali cu toţii, uniţi, numai uniţi vom reuşi, aşa, dă-mi şi tu mâna!
    -- Du-te, mă! Zambilică! Ţi-am mai făcut asta de 4 ori până acum.
    Tantanaaaa!


  409. 409
    marcel zadda:

    nora _

    pot sa-ti spun ceva? public?


  410. 410
    marcel zadda:

    edle_

    vorbim.


  411. 411

  412. 412
    marcel zadda:

    shoot up!


  413. 413
    Manuella:

    Eu …
    Eu, frumoasă, înaltă, emoţionată, fără voaluri, într-un Cişmigiu rece, puţin după ora 14.
    M-am aşezat pe o bancă proaspăt vopsită (deh, am vrut amintiri!) şi am strâns la piept darurile atent pregătite: fire de nisip dintr-o clepsidră de pirat (somalez?!), două scoici a căror perluţe le port la întâlniri de seamă, o umbrelă veche şi un borcan cu dulceaţă de gutui, producţie 2013.
    Şi am aşteptat … şi am privit lung, meditativ …
    Tu, Danny, NU ai venit!


  414. 414

  415. 415
    marcel zadda:

    cherchez la femme 🙂


  416. 416
    Edle:

    Manu, esti sigura ca le-ai pregatit pentru Danny? 🙂

    Eu stiu ca el e pretios, dar, chiar… perlute? 😆


  417. 417

    Manuellaaaa, a venit, dar a fost răpit! Nu vezi?


  418. 418
    marcel zadda:

    edle _

    ce, domnul danny nu merita perlutze?


  419. 419

    Manuella, mie clepsidra aia îmi pare de rău augur. Codin crede că era un mesaj subliminal. Voiai să-i spui lui Danny că i-a sunat ceasul.


  420. 420
    marcel zadda:

    edle _

    chiar vin!


  421. 421
    Manuella:

    Staţi, nu aţi citit cu atenţie. Scoicile lui Danny!
    Perluţele, ah! perluţele … să fiu frumoasă!

    Am citit, Nora. Şi m-am întristat.


  422. 422
    Edle:

    Marcel, 😆

    He is a genuine pearl himself.


  423. 423
    marcel zadda:

    edle _

    special for you:


  424. 424

  425. 425
    Danny:

    Nora, ce vrei sa spui la 400? Cum adica nu sunt eu?

    Manuella, pe care banca vopsita ai stat tu? In drumul meu prin Cismigiu, ce-i drept pana in 200 metri, m-am departe nu m-am dus, n-am intalnit nici o banca proaspat vopsita. Toate erau vechi, triste, umezite si cu excremente de porumbei. Nici nu m-am asezat pe banca.

    Putin dupa ora 14 ai venit? Si nu m-ai vazut prin Cismigiu? Eu m-am tot uitat intr-o parte si alta, dupa tine, dupa Nora sau Andreea, dar n-am recunoscut pe nimeni. Tu ar fi trebuit sa ma recunosti, deoarece m-ai vazut in poze.

    Dar borcanul cu dulceata de gutui de ce l-ai adus? Imi place dulceata de gutui.


  426. 426
    Danny:

    Dragelor, se pare ca a venit toamna. Afara e din ce in ce mai frig, in case la fel, iar eu sunt putin cam trist. Trebuie sa va dau cateva numere. Acest lucru poate garanta o viitoare intalnire a noastra, undeva in Bucuresti. Numere de telefon, bineinteles.

    Ieri a fost urat si trist in capitala. A si burnitat putin, sufla vantul, era rece, iar un gri cenusiu, mai inchis la culoare decat geaca mea, imi crea o stare de ratacire intr-un oras pe care l-am simpatizat tot timpul, mai ales cand eram student.

    Nu-i nimic, Manuella, eu am venit, dar nu ne-am recunoscut. Data viitoare iti voi da nr. de tel. si ne vom intalni. Mie imi place in luna aprilie sau mai, pentru a ne plimba prin parc.

    Si iarna imi place, doar cand ninge cu fulgi mari si desi, si mai ales atunci cand fulgii se joaca in aer usor suflati de vant. Imi place sa aud zapada scrasnind sub ghete si pustietatea unui parc in plina noapte, un om de zapada, ici colo trantit de copii, si mirosul de gutui coapte de la gura sobei mocnind a caldura si bucurie inocenta. Chiar am o poza cu mine iarna in parc. Ar trebui s-o vedeti.


  427. 427
    Danny:

    O salut pe Svetlana. N-am mai vazut-o de peste 1 an de zile. Mi-a fost dor de ea. Ce-o mai fi facand?

    Svetlana, ar trebui sa vii mai des pe aici.


  428. 428
    Danny:

    Nora, maine o sa comentez la episoadele tale haioase. Sunt misto. Acum sunt cam obosit, iar voi se pare ca ati adormit.

    Ce poza sa mai pun ca nu mai stiu!?


  429. 429
    Danny:

    Andreea s-a culcat de la ora 22. De obicei, ea doarme devreme. Nu stiu de ce. Dar voi afla.

    Dana, am sa te caut pe harta. E posibil sa ma apropii de tine.


  430. 430
    Danny:

    Nora, in episoadele tale ai intuit ceva perfect: eu nu fug niciodata din fatza primejdiei. Cred ca nu stiu sa fug, in schimb, alerg ca un cal de curse dupa hot sa-l prind. Si de aici poti sa-ti dai seama de multe chestii.

    Iar mi-e somn, iar voi ati apus demult. Ma indrept obosit catre pat si ma culc. Ne auzim maine. Imaginea unei intalniri de vis care ar fi trebuit sa se consume, ma adoarme linistit. Nici ca se putea mai bine de atat.

    Am adormit.


  431. 431
    costelus:

    Of, Manuella, daca spuneai de dulceata de gutui … Mie si asa imi place sa merg prin ploaie, pe racoare.


  432. 432

    Danny, ai aflat de ce se culcă Andreea la ora aia?


  433. 433
    Manuella:

    Nora, nu ştiu daca Danny a putut afla într-un timp de o noapte, deşi nu îi pun deloc la îndoială calităţile extra-senzoriale deosebite.
    Am aflat eu, în schimb, o anume melancolie. Meditativ cosmică.


  434. 434

    Manuella, îl subestimezi. N-ai văzut în ce dispoziție s-a dus la culcare? Cine știe ce i s-a revelat în somn.
    Plus că TREBUIE să vedem și poza cu el în parc!


  435. 435
    Manuella:

    Daa, cea în care iarna îşi scutură praful de argint în aer!
    Parcă umbrele melancoliei trec, m-am animat brusc.
    O nerăbdare …


  436. 436
    Edle:

    Eu astept sa ma caute pe harta!


  437. 437

    Fiecare așteaptă câte ceva de la Danny!


  438. 438
    andreea:

    n-are cum să afle.
    la ora 22.30 am întîlnire cu echipa de pitici. 6-7-8, cîţi sînt liberi în seara aia… facem brainstorming şi programare neurolingvistica. şi asta nu se poate decît sub pătură, pe întuneric, în poziţia fetusului.


  439. 439
    Nastasia:

    Oare dacă-mi pun o banderolă albă pe mânecă se prind ai mei că înseamnă grevă domestico-japoneză?


  440. 440

    Nastasia, pune-ți două. 😆

    Andreea, dacă nu te-oi pomeni tu cu pătura trasă și o căpățână cu privire melancolică holcobându-se la tine…


  441. 441
    Manuella:

    Nastasia, musai să ai şi ceva scris!
    Astfel vor înţelege că nu e doar un artificiu de modă.


  442. 442
    Nastasia:

    Aţi întâlnit vreodată ceva mai nefericit, smiorcăit, nesuferit, dificil, pretenţios, panicat, distrus,apocaliptic, decât un bărbat răcit? Am două exemplare deodată.


  443. 443
    Nora&1Q:

    După ce-l predă pe Danny orașului natal, Codin simți că-l ia cu leșin. Căpătase un virus extrem de rezistent ce-i intrase pe sub pielea fină de la mâini. Nu purtase mănuși și asta l-a costat. Degeaba i-am tot zis: „poartă, mă, Codine, echipamentul de protecție (masca de gaze, casca de miner cu lămpaș, cizme asortate din cauciuc, mănuși din piele de dujman, șorț de sudură)„. Io am zis, io am auzit!
    Danny dezvoltase o adevărată crescătorie de viruși fiind copleșit de responsabilitate și, imediat cum a fost atins de un străin i l-a și transferat. Niciodată nu pleca undeva nepregătit. Cianura de sub unghii precum și pe cea din plomba molarului 3 din mandibulă, pe stânga, o păstra pentru situații de maximă urgență, când secretele amicilor erau pe punctul de a fi dezvăluite. Propria viață nu se regăsea pe lista de priorități. Amicii, societatea civilă, oamenii speciali, erau mereu în atenția și grija de zi cu zi.
    Da, într-un fel, Danny a scăpat de atacurile agenturilor albastre. Ca să nu facă atac de panică, memoria îi fusese spălată, apretată și bine uscată de Codin care din exces de zel i-o și călcase la dungă. Nu-i lăsase decât câteva detalii culese din parc. Supraviețuise.
    Riscurile meseriei își puseseră mereu amprenta pe organismul lui Codin care era ce în ce mai slăbit, mai fără vlagă. Până și în tunelul de mare viteză i se părea că merge ca melcul. Tușea. Avea o tuse seacă, urâtă, măgărească, iritantă. Își simțea sfârșitul mai aproape ca niciodată. Să ajungă odată la birou să-și încheie socotelile cu toți și cu toate. Nu putea muri, așa, fără să-și lase lucrurile în ordine. La testament nici nu se gândise, că n-avea ce lăsa. Pulovărul mi-l lăsase mie, cică să-l port cu plăcere. L-am pus cu grijă, în lada cu scule că cine-știe! Poate-l folosesc, cândva, undeva..
    Tunelul parcă nu se mai sfârșea. Picotea cu ochii țintă în gol, ca și cum ar privi un monitor ce se aglomera de litere, ca niște furnici negre.. Ce va zice lumea pe Pistol, d-na Eu-genia, Doinița.. Romantismul îl trăia prin toți porii, nu-l durea pe la încheieturi cum auzise că mă vait prin azilul de bătrâni unde mă cazasem cu 5 ani în urmă. Tusea îl trezea mereu la realitate și smârcâia din nasul roșu, jupuit de șervețele. Murea și nu spusese nimănui ce avea pe suflețel; iubiri, aprecieri, lindicăreli -- cum ar zice dom Raj -. Toate le va lua cu el în groapă.
    Își lăsase barba să crească peste cea inițială, care, cică, zicea Danny, ar semăna cu o păsărică rasă, de femeie îngrijită. Acum avea doo bărbi care-l cam încurcau în ștergerea mucilor ce-i mai scăpau neșterși. Murea. Murea încet, dar sigur, înecat de tuse..


  444. 444
    Nora&1Q:

    Sărna! Primiți cu tusea?


  445. 445
    andreea:

    Nastasia, e mult prea discretă metoda. ar trebui să faci cam aşa: spargi jumătate din veselă, uiţi mîncarea pe foc pînă se face scrum, te aşezi în faţa televizorului, la telenovele şi uzi 10 batiste si pe la 11 noaptea pleci si te plimbi vreo 3 ore pe uliţă, fără telefon mobil. dacă ţi-e frică, iei o săpăligă cu tine. cînd vei veni înapoi, îi vei găsi transformaţi. chiar dacă va dura doar 8-12 ore starea de mieluşel îngrijorat, merită!


  446. 446
    Manuella:

    Şi cu un final mai fericit, 1Q!


  447. 447
    Nora&1Q:

    Sărna, d-na Manu! Mă mai gândesc! Deja tușesc printre rânduri.
    Cred că mor înaintea lui Codin..


  448. 448
    Nora&1Q:

    Final fericit?! Și a trăit fericit până l-am omorât io..


  449. 449
    Nora&1Q:

    Codin ăsta mă umple de nervi. Io-s răcit, nu el! El nu știe decât să se vaicăre, că cică-l avansează d-na Eu-genia.
    Dea dracii-n el dacă nu-mi raportează că e sănătos..


  450. 450
    Nora&1Q:

    Dacă scriu prea mult să știți că mă secondează Codin. Mi-a dibuit codurile de securitate..


  451. 451
    Nora&1Q:

    Aștept ajutor de la dom Danny. E dator..


  452. 452

    Nastasia, nu!
    Cică nu le place să-și discute sentimentele. Dar le place al dracului de mult să-și discute virozele. 😆


  453. 453
    Nora&1Q:

    Virozele accentuează sentimentele, senzațiile..


  454. 454
    Manuella:

    Misia lui nu a fost uşoară. Acum descarcă doar tensiunea unor evenimente ce i-au marcat suficient viaţa profesională.
    Şi cea emoţională, evident.


  455. 455
    Nora&1Q:

    Io aș zbune da`..ce-mi iese? :rollingabrubt:


  456. 456

  457. 457
    Nora&1Q:

    Dezbre zentimente. Da` cui îi pasă..


  458. 458
    Nora&1Q:

    Să spui, ză nu zbui..


  459. 459

    S-o găsi cineva…


  460. 460
    Nora&1Q:

    Adică până atunci să tacînpanamea?


  461. 461

    Nu, nu. Există peste tot o denivelare, o diferența de nivel, care să îndrume către ceva.


  462. 462
    Nora&1Q:

    Bine, da` mă pot bloca în lift, între etaje. Ș`atuncea, zic dijaba. Nici să țip nu poci..


  463. 463

  464. 464
    Nora&1Q:

    Că pe câmpii pă unde mă preumblu io, nu văz dâmburi d`ălea..


  465. 465
    Nora&1Q:

    Tot el, sireacu`..


  466. 466
    Nora&1Q:

    Mă duc să negociez cu el înainte de a rămâne blocat..


  467. 467

  468. 468
    Nora&1Q:

    -- Codineeeeeee! Săi, băăî, și mă salvează! urlu disperat spre oficiul lui Codin, mascat de scara blocului. Codin meșterea o morișcă de vânt să-și asigure independența energetică. Noi, ăstialanții, mai cu figuri de șefi, ne-o cumpăram din banii lui câștigați cu sudoarea frunții senine. Dacă puteam, na..
    -- Ia zi, jevu! Sări salvatorul meu. Cu ce vă poci ajuta?
    -- Bă, Cody, îl mieroșesc io luându-l după gât, tu când ai fo ultima dată pe la Doinița?
    -- Nu e treaba dvs! Nu că nu v-aș fi dator că, na.. dvs. mi-ați prezentat-o.
    -- E, lasă! Nu eu, ci d-na Eu-genia, îi răspund cu obidă că trebuie să recunosc acest aspect. Mă, Codine, ia ieși tu nițel din ospiciul acesta strâmt și zi-mi: tu ce simți pentru Doinița? Ai putea să-mi descrii sentimente, stări, chestii d`astea din afara normalului.. știi tu ce vreau să zic!
    -- Aaa, jevu, nu mă pricep, n-am buzele la mine când e vorba de lucruri d`astea mărețe, da` trebuie să remarc maniera personală şi atrăgătoare a Doiniței, limbajul ei elevat şi de o eleganţă aparte. Eu doar am căutat să argumentez, într-o fază destul de clară, faptul că gândirea metafizică stă în relaţie esenţială cu unele sentimente profunde pe care le trăiesc oamenii de la o epocă la alta. Desigur, raportate de la individ la individ. Am motive să cred că relația noastră va răspunde sensibilităţii celor atraşi de recunoaşterea unor moduri elevate ale experienţei metafizice, încă elocvente astăzi. În definitiv, tocmai acesta pare să fie un pariu al vieții noastre, faptul că metafizica, în pofida exaltării celor care-și anunţă de la o zi la alta sfârşitul definitiv, îşi vede în continuare de drumul ei. Fără să revină la pretenţiile ei de mare patroană a unui boutique de eugenii şi fără să mai urmeze modelul discursiv al ştiinţelor acestui timp, metafizica își descoperă noi resurse. Resurse noi şi, totuşi, destul de vechi în cultura (e)pistolară. Or, experienţa unor dispoziţii afective de limită, aşa cum sunt melancolia, acedia, nostalgia şi angoasa, reprezintă una din aceste resurse. Dacă înțelegeți aluzia mea fină..
    -- Mna, și bine că ești tu agent sub acoperirea scării de bloc..
    -- Șșșt! Jevu..
    -- Hai, mai zi! Da` dacă mă mai aburești cu metabla-bla-uri d`astea, te voi blestema, uită-te-aicișa, la mine!
    -- Ce bl-bla, jevu, io încercam să vă.. biinee, dvs ați vrut-o! Vreți să vorbesc despre iubire, a? Iubirea. Of! Codin lăsă morișca sprijinită de ușiță își umezi buzele și-și pironi privirea într-un punct pe fereastră. Care punct putea fi oriunde printre norii cenușii de afară. Apoi rosti: iubirea e de nedefinit. E ca d-na Eu-genia când urcă scările și gâfâie de efort fizic. Dacă mi-ați vedea fața, atunci ați înțelege! zise, apoi se opri brusc, ca și când ar fi văzut o stafie în spatele meu. Era Doinița cu o expresie stranie pe față, plânsă. Mai târziu aflasem că-i intrase în ochi o musculiță de oțet. O drosophila de melană..


  469. 469
    Manuella:

    Sunt impresionată. Eu ştiam că agenţii au sânge rece.
    Ca puşt(oa)i(ce)le.


  470. 470
    andreea:

    moooooor!
    am trimis la comisia de circulaţii o altă încadrare în zonă. era altă casă, da’ semăna cu prima. seamănă toate lua-le-ar naiba, cînd te uiţi cu gugălu, din cer. şi am uitat şi să schimb numărul de maşini. şi ieri am uitat caloriferul electric în priză cînd am plecat. zicea şefa că erau 43 de grade la umbră. numa’ nefăcute fac!


  471. 471
    Nora&1Q:

    Exagerează. Aberează. E sub influența razelor psihotronice. Degeaba s-a pitit sub scară..


  472. 472
    Manuella:

    Andreea, nu te necăji.
    E strict de la melancolia îndelung meditativă.
    Şi de la incluziunile ergasticedin celullele EK.

    Danny ar şti , cu siguranţă , să explice mai bine.


  473. 473
    Nora&1Q:

    🙂 Și d-na andreea e supt influențe dujmănoase din exterior. Că îndrăgosteala nu-i de fațadă arhitecturală ci un design de interior..


  474. 474
    andreea:

    dacă mă dau ăştia afară, îmi iau copiii în bocceluţă şi mă duc la Brăila.


  475. 475
    Nora&1Q:

    Uaa! D-na Manu..
    Mai ziceți!


  476. 476
    Manuella:

    1Q, încă două-trei discuţii cu Codin sub scară şi vei fi pătruns. Iremediabil.


  477. 477
    andreea:

    … cred că o să nimeresc…


  478. 478
    Nora&1Q:

    Pătruns?! :rolldinadâncuriînfundate:


  479. 479
    Nora&1Q:

    D-na Doinița este rugată să se prezinte la dialog cu Daria. D-na Doinița este rugată să se prezinte la dialog cu Daria..


  480. 480
    Nora&1Q:

    Nu mai e nevoie..


  481. 481

  482. 482
    Manuella:

    MOVEMBER 2013

    Susţinem sănătatea bărbaţilor.


  483. 483
    Nora&1Q:

    I-ai astupat și singura bortă prin care își mai făcea cunoscută prezența. Bine că poate să mai tragă cu ochiul să ne admire Cântarea României.
    Ștefania ce-o mai zice, ce-o mai face? Și cine se mai înghesuie la privit..


  484. 484
    Nora&1Q:

    Șușțineți, susțineți! Să nu ne scăpați..


  485. 485
    Nora&1Q:

    Sănătatea mea e scăpată din susținere..
    D-na Manu, cum pledați?


  486. 486
    Nora&1Q:

    A nu știu câta oară încerc să refac puzzle-ul sănătății făcute țăndări pe podea.

    Cred că pui mereu piesele greșit..
    Help!


  487. 487
    Manuella:

    Not Guilty, Your Honour!


  488. 488
    Nora&1Q:

    Fie! Atunci cin` să fie..


  489. 489
    costelus:

    Andreea, nu-i de la melancolie sau nu stiu ce incluziuni; patesc si eu: e de la foame.


  490. 490
    Manuella:

    Şi apoi, îţi aduc Prospan, şerveţele Hello Kitty, musai verzi, ca extractul din frunze de iederă, un aspirator nazal împrumutat de la bebeluşul vecinilor, 2 cartofi şi-o frunză de varză.


  491. 491
    Nora&1Q:

    Aaa, să fie primite! Până atunci folosesc ibusinus și ceai cu gust de nămol la fiecare oră. Am dat gata un sul de hârtie inginerică cu aromă de piersicuțe..
    Aspirator pt ce? Că-mi curg deșeurile singure.
    Ieri am băgat la cuptor fix 2 cartofi. Varza-s eo..


  492. 492
    Edle:

    1Q, sunt alaturi de tine. Hang in there! 🙂


  493. 493

    E cancerigenă hârtia cu miros de piersicuțe.


  494. 494
    Nora&1Q:

    Sărumâna, d-na Edle! Eh! Parcă bă simt mai binișor acu`. Țineți-mă strâns de bânuță!
    D-na Manu, să nu plecați. Ziceți-mi o poveste..


  495. 495
    Edle:

    Andreea, unde sa mai pleci, n-auzi ca Danny se indreapta spre mine? 🙄


  496. 496
    Nora&1Q:

    Așa, sperie-mă! Că la ce nas făcui..


  497. 497

  498. 498
    Nora&1Q:

    Dom Danny a cârmit spre vest..


  499. 499
    costelus:

    Si eu is racit. Trece repede cu flotari; si am auzit cu dulceata de gutui, dar de unde s-o iau?


  500. 500
    Manuella:

    1Q, nu-ţi zic poveste că nu apreciezi efortul meu susţinut.
    Am alergat nebună să fac rost de sirop, am cules eu însămi cartofii. A! şi frunza de varză am luat-o tocmai de la ţară! să fiu sigură că prişniţa ce ţi-o pun e eco!!!


  501. 501
    Nora&1Q:

    Flotări cu dulceață! Hm!
    Prefer clătite..


  502. 502
    Edle:

    Nora, 😆


  503. 503
    Nora&1Q:

    Ba apreciez, d-na Manu! Sunt cuminte și zac pe spate. Prișnițați-mă..


  504. 504

    😆 😆 😆
    Prish-me, baby! 😆


  505. 505
    andreea:

    să facem bişniţă cu prişniţă!


  506. 506
    costelus:

    Pish-me, baby!


  507. 507
    Nora&1Q:

    Echo

    sau


  508. 508
    Nastasia:

    Ciudată molimă! Peste tot, numai bărbaţi reci.


  509. 509

    Andreea, nu mai am mult și ajung și acolo. 😀


  510. 510

    Nastasia, umor negru. Îmi place. :mrgreen:
    O să ziceți că mint, dar și al meu de acasă e la fel. Mă boscorodește de patru zile că Therra Flu al meu nu e bun de nimic.


  511. 511
    Nora&1Q:

    Minți! Doar io boscorodesc boala..
    Ceilanți e nemulțumiți de relele tratamente.


  512. 512
    andreea:

    ăsta al meu nu se îmbolnăveşte orice-ar fi. dacă stropşim toţi în jurul nostru, cînd sîntem răciţi, dacă mîncăm cu lingura lui, dacă îl pupăm cît mai alunecos, tot degeaba.


  513. 513

    Mă boscorodește pe mine, nu boala. 😀
    Și da, e nemulțumit și de tratamentul sugerat de mine: prafuri în apă călduță.
    Nu vrea să recunoască, dar îl suspectez că i-ar plăcea niște ventuze combinate cu nemuritoarea putere a prișnițelor. Cred că s-ar simți cocoloșit și apreciat.


  514. 514

    Andreea, cam așa sunt eu. Foarte, foarte rar răcesc. Poate să mă pupe orice bolând, să strănute lângă mine o armată…


  515. 515
    Nora&1Q:

    Ia uitați! Hi-r-ai a draq de boală, cu troianii tăi cu tot! Lua-te-ar boala de boală! Vedea-te-aș în carantină, la coteț!

    Îneca-te-aș diseară în țuică fiartă! Măcar trei ceșcuțe..


  516. 516
    Nora&1Q:

    A, că uitai! Singurul remediu pe care-l recunosc eficient, e masajul. Frecția cu țuică și uleiuri aromate.
    Cu telecomanda-n mâna dreaptă și cu ceașca de țuică fiartă în stânga..

    Și fără gălăgie, fără vizite, fără vecini, fără telefoane de la rude care se interesează când mori odată..


  517. 517
    costelus:

    Cind nu actioneaza medicamentele, spun unii ca pentru raceala sint bune clismele.


  518. 518
    Nastasia:

    Aha, Therra Flu e de ocară la voi? Că la noi e Nurofenu’, că ticăloasa-de-farmacistă-m-a-convins-să-iau-Nurofen-că-i-mai-bun-că-eu-voiam-Modafen-şi-am-dat-şi-mai-mulţi-bani-pe-el-şi-e-un-căcat-că-nu-i-bun-de-absolut-nimic.


  519. 519
    Nora&1Q:

    Hai că vorbii doar de boala mea.
    Costele, zi și tu de-a ta! Dezvoltă! Nu lăsa subiectul în derizoriu..


  520. 520
    Nora&1Q:

    A-haa! Așa d-na Nasta! Încet-încet recunoașteți că ați greșit tratamentul..


  521. 521
    andreea:

    modafenul are şi pseudoefedrină. îmi place la nebunie pseeee-u-doooo-e-feee-driiii-na. cum poate să nu-ţi placă ceva care se numeşte atît de poetic?!


  522. 522
    Nora&1Q:

    Sună, așa, kinegetikos..


  523. 523
    andreea:

    dacă o să mai am o fetiţă, o s-o botez Pseudoefedrina.


  524. 524
    costelus:

    Daa, masajul ar fi cel mai bun, sa ai insa si cine sa ti-l faca. 🙁 Nu vezi dihaniile astea, ca sintem cocolositi si nu stiu ce?


  525. 525
    Nastasia:

    Ba io nu! Am citat din monoparentalu’.


  526. 526
    Nora&1Q:

    Vă pup, pa-pa! Nu vă apropiați de mine! Danger! Pericol de moarte..

    🙂


  527. 527
    marcel zadda:

    all _

    pentru tratamentul răciților, vă recomand un leac: FLUEND _
    nu glumesc, cereți în farmacii!


  528. 528

    Da, Nastasia. 😀
    Mi-ai-luat-therra-flu-de-asta-care-nu-face-nici-pe-dracu-nici-nu-am-transpirat-nici-nimic-și-am-frisoane-și-muci-de-mă-ustură-nasul-de-trei-zile-că-doar-fervexul-e-bun-de-ceva-și-tu-nici-nu-te-uiți-la-mine-când-vii-odată-acasă-că-mi-e-rău-de-nu-mai-pot-să-ne-uitam-la-un-film-și-parcă-ești-nebună-cu-ăle-geamuri-pe-frigurile-astea-cum-să-îmi-mai-treacă-mie. Așa, pe scurt. 😀
    Fiecare cu drogul preferat.


  529. 529
    andreea:

    nu sună deloc frumos Fluend. e un medicament cam împiedicat, scrîşnit.


  530. 530

    Pseudoefedrina.
    Ce face aia?


  531. 531
    Nastasia:

    Injecţii! Cândva, pe vremea când eram în curs de divorţ, s-o-ntâmplat c-o răcit viitorul ex. Cu reacţiile şi atitudinea standard. Se dădeau pe atunci injecţii cu Polidin. Şi vine omu’ acasă cu fiolele, şi întreb io cine o să i le facă. Tu, zice. Ioo?!!! N-am făcut aşa ceva niciodată. Ba, zice, că nu-i greu. Exersez eu ce exersez într-o pernă, după care -- zdup în fesa împricinatului. Mare curaj la el! Ori viceversa, că răceala i s-o părut mai fioroasă decât scorpia novice într-ale seringii.


  532. 532
    andreea:

    Actiune terapeutica
    pseudoefedrina este un stereoizomer al efedrinei cu actiune similara cu aceasta, dar cu efecte la nivelul snc si de crestere a TA mai reduse. Determina vasoconstrictie locala cu efect decongestionant nazal si de drenaj sinusal. Se absoarbe bine la nivelul tractului digestiv si se elimina in cea mai mare parte nemetabolizata prin urina.

    Indicatii
    Congestie nazala datorata virozelor, afectiunilor respiratorii alergice sau comune. sinuzita, rinosinuzita.

    🙂


  533. 533

    Alea știu că erau cumplit de dureroase.
    De polidin, zic. Sau le încurc eu cu unele cu m, m ceva…


  534. 534

    Ah, dar obiceiul să-și ia temperatura cu mâna voastră?
    Dacă e rece mâna, să zică ”ia uite, ce ard!”.
    Dacă e caldă, să zică ”ești tu prea caldă!”. 😀


  535. 535
    costelus:

    Moldamin sau alta penicilina. Am auzit ca-s asa de dureroase, ca trec toate racelile instantaneu. 😀


  536. 536
    Nastasia:

    Polidinul nu era dureros. Şi era foarte eficient, după două injecţii din alea erai ca nou. Presupun că nu mai există de veacuri. Moldaminul, ăla da. Doare de numa’.


  537. 537

    Așa, la Moldamin mă gândeam. Mama tot făcea de-ăla.


  538. 538
    Dnu Raj:

    Buna ziua !


  539. 539
    Dnu Raj:

    Si io am luat la buci cateva polidine, dar demult.


  540. 540

    Bună seara, Mr. Raj!


  541. 541

    Și plecași? Ce prezență rară, fugitivă, ușor disparibilă, laconică, misterioasă, grăbită, neglijentă ești în ultima vrem!
    Te-ai fâțâit puțin curul îmbuibat de polidin, și gata!


  542. 542
    Dnu Raj:

    Pai daca n-am nica a zice, dra Nora. Ca parca pana acu am avut ceva de zis…


  543. 543
    Dnu Raj:

    Am uitat sa behai sarumana. Saruana !


  544. 544

    Uf, ești amărât?


  545. 545
    Dnu Raj:

    Imi dispar literele, tre safac o fesstanie la calculator, sa=l sfintesc. De unde atatabehait, Raj susura, murmura. Chestie de delicatete…


  546. 546
    Dnu Raj:

    Nu, doar prost, tolomac…


  547. 547

    Atunci nu-i grav. 😛


  548. 548
    Dnu Raj:

    Dnu Danny, am intles ca ati fost pela Bucuresti. V-ati tarait pula pe aleile Cismigiului…


  549. 549
    Dnu Raj:

    Deci a fii prost nu-i grav. Ma intreb ce poate fi grav…


  550. 550

    Multe! Să te muște un câine turbat sau să nu te muște, dar tu tot turbat să fii…


  551. 551

    Să fii răpit de 4 bărbați în maiouri bleu cu palmieri…
    Să fii amorezat de Doinița și să nu poci scoate o vorbă…
    Să primești consiliere sub scara unui bloc…
    Așa că nu te mai plânge!


  552. 552
    Dnu Raj:

    Suntem sub vremi, dra Nora. Asta creeaza turbareadracu. Totu e sa recitim cand si cand „Daca” a lu Kipling ala…


  553. 553
    Dnu Raj:

    Consiliere in patu Madalinei Ghenea. Consiliereadracu… Io vreau s-o pup pe dna Nasta sub scara blocului. Fie si sub scara podului unde tine dansa nucile…


  554. 554

    Dacă, Kipling… încep să mă îngrijorez. 🙄


  555. 555
    Manuella:

    Raj, câtă vreme nu eşti răcit, viaţa e frumoasă!


  556. 556
    Nastasia:

    Uau! Tre’ să las jos scara podului? Că-i rabatabilă, din aia cu trapă.


  557. 557
    costelus:

    Ma, oi fi avut io noroc, dar n-am facut decit o singura injectie in viata. La dinti, anestezie.


  558. 558
    costelus:

    Ce tace dujmanu’ cind am adus vorba de dulceata de gutui. Tine tot pentru ea!


  559. 559
    Dnu Raj:

    Ziceti mai direct ,dna Nasta, vreti sa-mi rabatati scara in cap. Sunteti racita, dna Manu ? Va recomand cu caldura aspirina sereacului. Ah, daca as avea mai multa putirintza, m-as da lovit mereu do gripa, do raceala…


  560. 560
    Dnu Raj:

    Eu n-am facut nicicand o injectie la bot, dragule Costelule. Am dantura perfecta, dinti albi, tiganesti. Ah, de nu m-ar dezavantaja mecla asta ! In schimb, la buci am facut niscaiva injectii. Creti ca un catel de usturoi ar strica dulceata ? Dra Nora, s-a intors dna Ana de la bai ?


  561. 561
    Manuella:

    Nu, nu, Raj. 🙂
    Nu vezi? M-am străduit toată să ofer ajutor!


  562. 562
    Dnu Raj:

    Azi, un cacat de la primarie m-a scos din mintzi. Un referent din ala agramat, mai agramat chiar si decat mine, ceeace e un nonsens. Unu din aia care a facut facultatea la Spiru, ca acuma-i obligatoriu la primarii, care se crede destept cand pune mana pe diploma. L-am ascultat io ce l-am ascultat, m-am prefacut umil, a pus botu si s-a dat superior la mine. As zice chiar mai superior, dar nu-mi permite cultura. L-am dat in cele din urma in pula mea.


  563. 563
    Dnu Raj:

    Ma bucur ca nu sunteti racita, dna Manu. Macar domnu` nu-i racit ?


  564. 564
    Manuella:

    Cu toţii suntem bine.
    Hai că începi să fii tu!


  565. 565
    Dnu Raj:

    Abia acu citii postarea dv. No. 551, dra Nora. De ce sa fii rapit de patru barbati in maieuri bleu , cand e suficient unu singur in maieu bleu. Acela e 4intrunu si poarta un nume. E dnu Danny !


  566. 566
    Dnu Raj:

    Dna Manu, ar fi cazu sa pun punctu pe i, sa lamurim lucrurile. Nu prea ii inteleg pe cei care merg la sala de fortza, care fac gioghing prin parcuri, cand mai normal in capu meu de tzaranoi, e sa crapi lemne, sa sapi in gradina. Nu tot sala se cheama ? De ce sa faci gioghing cand poti sa alergi la servici, sa te duci nadusit la sef ca sa te lase in pace toata ziua ? Asa si cu amorul. De de sa-l faci de placere si nu doar atuncea cand esti racit ? Amorul e pentru procreere. De aia speram ca macar sotul dv. sa fie racit. Va urez o raceala urgenta !………. Dnu 1Q creca viseaza la alexa…


  567. 567
    Dnu Raj:

    Unde mi-e postarea , dra Nora ?


  568. 568
    Dnu Raj:

    Postarea, dra Nora …


  569. 569
    Dnu Raj:

    Dra Nora: Post-area !


  570. 570
    Dnu Raj:

    Hm ! Cos-or…


  571. 571
    Dnu Raj:

    Era importanta, dra Nora. Era pentru d-na Manu. De ce n-a aparut ? Ma enervati la creeri…


  572. 572
    Dnu Raj:

    In plus, il salutasem si pa dnu 1Q…


  573. 573
    costelus:

    O fi banata alexa?


  574. 574
    Nastasia:

    O fi, n-o fi, să nu-mi zici că te-a apucat dorul de ea. Ce să spună? Că nu mai vb cu sceleratu’?


  575. 575
    costelus:

    Ptiu, Doamne iarta-ma!

    Da’ eu zic ca era doar un IP, nu o persoana reala, care mai si punea poze reale (furate de la cineva).


  576. 576

    E banata. V-am si spus de atunci.


  577. 577
    costelus:

    Atunci eram si eu banat si nu citeam 🙂


  578. 578
    costelus:

    Nu stiu daca e pe bune, dar e o idee:


  579. 579
    Danny:

    Fost-am tare ocupat. Tare, tare ocupat. Mi-as fi dorit sa vorbesc cu voi toata ziua. Sa vad daca pot zice ceva.


  580. 580
    Danny:

    Nora, tare haioasa ai fost la 440. Sa se trezeasca Andreea cu un cap melancolic de sub patura? ha,ha……….

    Am aflat de ce Andreea se culca devreme. Are barbat, d-aia. Si copii. Tot timpul face mancare, nu mai are timp deloc nici de citit, nici de chatuit, de nimic. Copiii trag mereu de ea, da-i cutare, da-i cutare, la fel si sotul.


  581. 581
    marcel zadda:

    bai, sa-mi bag pula! inregistrea ambientala a motociclsitului-scafandru (sau, ma rog, invers!) e praf.
    nu se vede&aude nimic! l-am concediat.


  582. 582
    marcel zadda:

    nu mareste nimeni poza?


  583. 583
    marcel zadda:

    na, boacana! INREGISTRAREA voiam sa zic.


  584. 584
    Danny:

    Manuella, sa stii ca nu tot timpul sunt melancolic. Am doar anumite momente, in care ma simt bine. De fapt, fiecare om are momente din acestea. Ne vom intalni in anul ce va veni.


  585. 585
    Danny:

    Dana, in noaptea asta te voi cauta pe harta. Vreau sa stiu exact pe unde te afli. Iti voi spune imediat ce-am gasit.


  586. 586
    Danny:

    Spune, Verzelius, cum sa te ajut? Cine vrea ajutor de la mine, il ofer. Nu costa nimic.


  587. 587
    Danny:

    Rajulete, cam scump la vedere. Asa de mult iti dau de furca excrementele?


  588. 588
    Danny:

    Te-am gasit, Dana. Esti la cca 30 km distanta de Wurzburg, si la peste 100 km. de Crailsheim. E posibil sa vin din sud.

    Vreau sa-mi spui, cum pot vorbi in tara din Germania? Ce este mai avantajos: roamingul sau cartela telefonica cumparata de acolo?


  589. 589
    Danny:

    Iar dormiti!? Ce ma enervati cu somnul asta…….


  590. 590
    Danny:

    Nora, aveai un comentariu misto pe aici, dar nu-l mai vad. As fi vrut sa intervin, dar nu prea mai am timp.

    Mizerabilii aia de la facebook m-au dezamagit profund. Acum imi trimit replay-uri, sa le trimit id-uri. Pe dracu’. Am pierdut o gramada de informatii, articole, comentarii si maxime scrise de mine. Doream sa-mi fac o pagina misto pe facebook, cu analize politice si sociale. M-au sictirit.


  591. 591
    andreea:

    măi, Danny, cît de perspicace eşti…


  592. 592
    andreea:

    ce pitici are mailul de la yahoo, că nu merge…


  593. 593
    andreea:

    aşaaaaaaa…

    deci. Danny, ia ajută-mă tu pe mine. trebuie să fac nişte dosare, să mă duc cu ele la Apanova şi la Distrigaz, să iau talonetele lu fi-miu de la Ortotech, că se găsi acu’ să aibă platfus, apoi să mă întorc aici să fac repede încă un PUD (specialitatea mea). după aceea, tre’ să o iau pe Sabina de o aripă să o duc la doctoriţă, că făcu o urticarie mîncăcioasă de toată frumuseţea, şi se scarpină toată noaptea, ca zăluda, şi eu o aud cum se scarpină şi nu pot dormi de scărpinatul ei. după aia, nu ştiu cum, dar o să mă duc la şedinţa cu părinţii clasei a patra, să dorm un pic acolo.

    după care, vin acasă şi îi corectez toate exerciţiile alea gen 57x3+57x8, din care sigur a greşit jumătate.
    cînd termin toate astea, fac nişte mîncare, pentru seară şi pentru a doua zi, la prînz, discut oleacă de filozofie amoroasă cu fi-miu, îmi povesteşte filmul la care îi duce azi cu clasa :shock:, mai dau un pic cu mopul, după care mă culcdracu’.

    hai, la care punct din program zici că mă ajuţi?


  594. 594
    Edle:

    Danny,eu zic sa ma mai cauti, ca nu m-ai gasit. Ai cam gresit coordonatele.


  595. 595
    Edle:

    In legatura cu vorbitul in Romania, as zice sa folosesti internetul, daca e musai. Da’ mai indicat ar fi sa nu vorbesti cu nimeni.


  596. 596

  597. 597
    Nora&1Q:

    Am murit aseară. Moartea m-a trezit din somn spre dimineață cu un sărut delicat pe gură după ce mi-a luat de pe piept un morman de tuse seacă. Pesemne am cucerit-o cu gemetele mele irezistibile. Acum vă vorbesc din sala de judecată divină. Ce pot să vă spui e că aștept la coadă împreună cu alți 51407000 de decedați. Și tot vin continuu.. Și mulți se bagă-n față cu nesimțire. Unii flutură bilete de plasament cumpărate de la agenții pământene pentru Împărăția Cerurilor, alții diplomele de altruiști, binefăcători, alții certificatele de sacrificați în numele omenirii. Nu se respectă nici aici rândul. Fiecare se crede un privilegiat sfânt, cu drepturi incontestabile. O să am de așteptat, că nu pot să sufăr înghesuiala. Nu sunt nici măcar sociabil. Oricum prind frânturi de conversații. Care mai de care se laudă cu povestea morții lui și se miră de povestea interlocutorului. E fix aceeași gălăgie ca la ajutoarele cu produse alimentare de la UE.
    După niște calcule aproximative, ținând cont că fiecăruia i se alocă un timp destul de scurt (cca. 1 sec) îmi va veni rândul după cca. 20 de luni pământene. Am timp să scriu până atunci și chiar să mai fac niște mici păcate, să înghită restul free memory, de 31528954 k.
    De aici, Pământul nu se observă, dar ți se oferă gratis o vizionare online în care poți vedea ce vrei. Accesez google. Mă vântur de acolo până acolo, caut știri, citesc mail-urile, deschid și mă loghez pe Pistol. Uraaa!
    Ce, credeți că n-am murit? Demonstrați! Mulți dintre cei de pe lângă mine habar n-au că sunt morți. Sunt cei mai enervanți și agresivi. Dacă le spun și le arăt că-s morți sar pe mine cu o gurăăă, că mai bine mă lipsesc. Treaba lor, ce mă bag io?!
    E mijto mort. Nu te mai doare nimic. Am uitat ce e aia tuse, ce e ăla nas înfundat, ce e mizeria aia de afară, am uitat ce e ăla serviciu, ce-s ăia bani, datorii, țoale de sezon, politica oricum nu m-a interesat dar bine c-am scăpat și de aia, ce să mai!
    Citesc comentariileși zac în reverie, masat de mâinile divine ale asistentelor de cabinet. Mi se oferă chiar și consiliere înainte de-a ajunge în fața judecătorului suprem.
    Lângă masa mea operațională, un nenea gemea de plăcere, în zâmbetele unor drăgălașe iluminate cu aripioare chiar și între picioare. Mi se părea cunoscut. Foarte cunoscut. Codin, exact.
    -- Ce faci, blestematule, nici aici nu scap de tine? Îl întreb stupefiat. De ce nu stai la coadă? Treci imediat la rând și ține-mi-l și mie, că dracii te ia!
    Bine vorba nu sfârșii că beleaua de Codin se ridică și-mi pocni peste aura căpătată la intrare, un ditamai scaunul. Leșinai. Se făcea că ajunsesem în fața Preaînaltei Instanțe Divine cu dedicație specială.
    -- Domnul 1Q, te afli în fața Curții Supreme de Justiție Divină. Îngenunchează și răspunde scurt la întrebările Magistratului Atotputernic. Te căiești?
    -- Dacă-s inculpat, da. Aș dori să știu ce vină ..
    -- Gura! N-ai mai fi ajuns aici dacă nu erai un delincvent plin de păcate. Ultimul păcat ți-l amintești?
    -- Nu, Onorată Instanță!
    -- E, nu. Ai șters memoria unui trimis de-al nostru pe Pământ. Un sfânt misionar al dreptei civice, un vorace lupător al dreptății inoculate de noi. Și tu, deșteptule, i-ai anulat-o. De ce? Dacă erai în simbria lui Azazel nu aveai dreptul acesta. Fapt pentru care..
    -- Dar, Sfinte Jude..
    -- Gura! Cu bietul Codin ce ai avut? Să nu zici că nici față de el n-ai păcătuit..
    -- Ba, față de el, recunosc. Am greșit! Sunt vinovat. Am fost un arogant prăpădit, un idiot..
    -- Așa, continuă! Grefier, ai notat, da?
    -- Da, Preamărite Judecător ceresc.
    -- ..un tălâmb care se credea șeful lui, deși chiar eram, n-a fo vina mea. D-na Eu-genia..
    -- Iote la el cum face alt păcat. Tu pur și simplu n-ai limite, mă! Păcătuiești încontinuu. Sfinți Gardieni, umflați-l și duceți-l în purgatoriu, în fundul curții împărătești. Neeext!
    -- Sfinte Judecător, Onorată Instanță a Supremei Divinități, o clipă!
    -- Ce mai e? Ce vrei să fa..
    -- Ha! V-am șters memoria, sfințișorilor! Nu vă veți mai aduce aminte de mine. Și buff! dispar din sala de judecată cu gândul să mă întorc la Codin să-i cer socoteală. Ce-a fo cu gestul acela de infractor primitiv și cum a făcut de m-a băgat în sală înainte de termenul socotit pe genunchi?!
    Și acum îl caut cu ardoare, cu neliniște febrilă. Știe careva de el, l-a văzut cineva? Sau mi s-a părut..


  598. 598
    Nora&1Q:

    Sărumâna! Simt că trăiesc aievea..


  599. 599
    Doamna Eu-genia:

    Minți! Vrei să-i faci păcate lui Codin. Nu făcea el una ca asta și nici la masaj nu se duce că are treabă.


  600. 600
    Nora&1Q:

    L-ați văzut, d-na E, sărumâna! Că nu-i fac nimic. Dar era acolo, să-nțepenesc aici-șa!
    M-a făcut să mă simt prost..


  601. 601
    Doamna Eu-genia:

    Nu să poate! Ex-clus! Io l-am trimis după facturile de când a fost în delegație. Ce să caute acolo?
    Azi la masaj, mâine la bordel!


  602. 602
    Nora&1Q:

    Poate era mai eftin ca dincolo. Draq să-l ia!
    Pui io mâna pe el! Adio Doinița..


  603. 603
    Edle:

    Ha! Acum vazui c-ai murit. 😆


  604. 604

    Eh, Edle, poftim la el! Moare așa fără să anunțe. Ce om!


  605. 605
    Doamna Eu-genia:

    Doinița s-a dus la moaște. Zilele astea, la Sf. Mina. Mi-a zis și mie să viu, dar nu am putut că trebuia să pui varza.
    Ea nu pune, îi mai dau eu, când și când câte una-două.


  606. 606
    Nora&1Q:

    Ba am anunțat! Dar de acolo anunțul ajunge cu întârziere. Moartea nu m-a lăsat să-mi fac nici bagajul de bază.
    Un chilot, un ciorap, o flanea, acolo..


  607. 607
    Nora&1Q:

    Sf Mina e cu schepsis. Are și o lege a minelor cu probleme.
    Doinița s-o fi dus cu fr-un docoment să-l frece de raclă..


  608. 608
    Nora&1Q:

    Auzi ce răspuns primii de la sf. Ioan Gură de Aur:
    Preapăcătosule 1Q,
    Fără nicio greață divină, te anunțăm că anunțul tău pentru enoriașii pistolari este blocat la poarta sărutului, portalul divin dintre granițele realului și virtualului. Credem că tu transmiți informații de maximă siguranță pentru împărăția noastră care bagă în boală omenirea și parcă n-am vrea să fim copleșiți de un val de emigrare. Suferința voastră nu este îndeajuns. Mai puteți. Totuși, pentru că nu vrem să rămânem cuiva datori, noi, cei din armata sfântă a lumii de dincolo, vă transmitem să rezistați până la noi ordini intergalactice.

    Cu profundă stare de beatitudine,
    Io, sf. IGA +++ (Parafa și semnătura ss indescifrabilă, indescriptibilă și indestructibilă)


  609. 609
    Doamna Eu-genia:

    V-am spus de zece ori! Fără certificatul de la Registrul Comerțului, nu să poate!


  610. 610
    Nora&1Q:

    Gata. Mă retrag în sarcofagul de serviciu. Ies doar la incantații și la nevoie..


  611. 611

    Eu vreau să știu dacă te-ai întâlnit cu broscuța lui Danny pe acolo. Și dacă are să-i transmită ceva (ne)salvatorului ei.


  612. 612
    Nora&1Q:

    M-am `tâlnit cu câțiva brotăcei. Da` nu prea am stat la taclale. Mi-au propus scurt: Aderă la partida verzilor! Apoi s-au dat la fund în Balta Brăilei.

    Nici n-am apucat să le răspunz..


  613. 613
    Nora&1Q:

    Oricum nu mă pricep la politică. Aș fi acceptat doar așa, că aș vrea să mă transform într-un prinț dacă mă pupă fro zână.
    Broscuța aia era ostracizată de grupul ei, toate broaștele făceau mișto de ea. Că cică șarpele ăla a supt-o toată..


  614. 614

    Nasol, 1Q. Deci, există marginalizare și dincolo.


  615. 615
    Seva Tudose:

    #607,

    mi-ai dat de gandit,de reactualizat,te a a reactiva,ce spun eu: uitati-va in gradina vecinilor !

    asta da,marcinalizare !


  616. 616
    Seva Tudose:

    ok.ne-am oprit cu autocarul in Arizona State in drumul meu catre GRAND CANYON,am stat 15 minute la coada la WC.(toilet) sa ne ne facem necesitatile fiziologicice…acolo fiind…like the last frontier…ultima lista,ultima sansa a civiliziatiei…

    desi voi,prostilor nu intelegeti ce inseamna civilizatia primitiva ! Doamne,tone,kilometriii de teren desertic cu cactusi,scorpioni…si pietre negre arse de vremea timpurilor…

    mergand catre Grand Canyon,sa vezi de la o sosea,alergand o alee catre o casa(de fapt mobila/modular home) fara canalizare,gaze..doar conectata cu un fir electric…la cam 2 km. distanta de la stalpul electric….acele sosele traversand deserturile Arizoniene,New Mexiconiene, Idaohiene…

    dar va spun,niciodata, nu m-am simsit mai singura !


  617. 617
    costelus:

    Haha, Seva, ca in afara civilizatiei nu te puteai pisa.


  618. 618

    Seva, cu cine te cerți acolo?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *