Cincizeci de umbre ale lui Codin. Episodul doi în care Doiniţa dovedeşte talente bine ascunse

Doiniţa se săturase să meargă cu mijloacele de transport în comun. Mereu sunt pline de făpturi de factură joasă şi nepoliticoasă. Iote, acum, după cea mai importantă întâlnire a vieţii ei, s-ar fi aşteptat să fie transportată într-o altă lume, mai curată şi mai bună. De unde! Troleul era plin de coji de seminţe şi mirosea a câine ud. Luă loc la geam şi se lăsa în voia unor gânduri mai luxoase, mai de soi.

Codin… ceva o atrăgea la el, dar nu putea spune ce anume îi dădea ameţeli numai când se gândea. O lua cu leşin prin interior, o foială, iar zeiţa intimă îi agita un semn rutier cu „atenţie, curbe extrem de periculoase la stânga şi la dreapta”. Confuzia se împrăştia în ea ca cerneala în sugativă. Dacă nu s-ar fi împiedicat şi n-ar fi ajuns la urgenţă, cine ştie ce turnură ar fi luat interviul? Nimeni. Mister pătrunzător oriunde te-ai uita.

Ce era viaţa? Se ducea la magazin, la cursuri, nu prea, mai ieşea cu Getuţa prin Regie, la o pizza şi cam atât. Ea se dusese la facultate tocmai pentru a face un hop peste condiţia ei. Parcă ar fi mâncat ciorbă de urzici fără iaurt. Codin era iaurtul din viaţa ei. Îndrăznea ea să spere? Ceva licări şi pântecele i se contractă în spatele blugilor elastici.

Aşa gândind, ajunse la cămin. Intră în cameră şi se aruncă în pat, îmbrăcată cum era. Era epuizată, iar Getuţa o privea câş ţâţâind întruna. Of, ce-o mai vrea, e aşa de autoritată câteodată… Noaptea îl visă pe Codin, dar până dimineaţa uită ce se-ntâmpla în vis.

A doua zi, era de serviciu la magazin. Acesta se afla lângă un punct termic din cartierul Colentina. Ca să ajungă, trebuia să îşi facă drum, cu vitejie, printr-o haită de câini (Marş, fir-aţi ai dracu’ să fiţi cu cin’ vă dă de mâncare!), dar se descurca. Era o femeie independentă.

Deschise magazinul şi s-apucă să şteargă de praf nişte borcane de compot de vişine şi de mazăre nevândute de câteva luni, care urmau să expire în câteva zile. Se gândea să le propună şefilor să îi dea voie să le vândă la super promoţie, reducere cincizeci la sută. Ea mereu dovedea un spirit de iniţiativă decent, lipsit de agresivitate – nu ca altele! Nu dăm nume! – fără să fie nesimţită şi să-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala.

Şi cum se gândea la o modalitate de a scăpa de stocul de mazăre şi compot de vişine, uşa se deschise, iar în mod ciudat nu intră nimeni. Doar vreo 50 de umbre!

La vreo două-trei secunde, care Doiniţei îi părură o eternitate – avea mereu probleme cu estimarea timpului şi a distanţelor – intră, aţi ghicit, Codin! Era singurul om pe care-l precedau umbrele indiferent de oră şi de orientarea în raport cu punctele cardinale. Doiniţa era şocată. Unde mai pui că era îmbrăcat şi cu nişte blugi foarte sexy şi o cămaşă de poplin şi mai sexy.

– Bună ziua, domnişoară Doiniţa! Cum aţi dormit?

Doiniţei îi era imposibil să scoată o vorbă. Îşi tot muşca buza de jos şi, fireşte, nu putea vorbi cu buza între dinţi.
Văzând una ca asta, Codin se-ntinse peste tejghea şi îi scoase buza dintre dinţi, cu o mişcare delicată, dar fermă.
Eliberată astfel, se bâlbâi:

– E, cum să dorm. Pe burtă şi crăcănată.
– Aaaah, vă jucaţi iar cu focul, domnişoară Doiniţa, zise el pe cea mai sexy voce din lume. Aveţi reşou în cameră? N-aş vrea să răciţi…
– Vă servesc cu ceva, domnule Codin? se burzului Doiniţa, bucurându-se de profesionalismul proaspăt redobândit şi alegând să ignore erotismul întrebării precedente.
– Aveţi elastice de borcane?

Ei, drăcie! Că doar nu şi-o pune singur murături! El, un miliardar! Avem aici marfă bună de la Râureni…

– Avem, sigur.
-Vreau şi eu cam o sută de bucăţi.

Phii, ce înstărit e! Ce-o pune? Că zacusca s-a dus. Te pomeneşti că face gem de gutui…

Taman atunci se găsi să apară Ionel, distribuitorul de la cafeaua Elite şi student la Spiru Haret, la drept. Doiniţei îi era drag, dar asta n-o împiedică să-l înjure scurt şi categoric. O invita mereu la o cafea, dar ea se tot codea. Sigur, îl aprecia pentru că o ajuta mereu să care cutiile grele, dar nu voia mai mult decât o relaţie călduţă, de amiciţie necorporală. Pe când el… ei, el avea alte gânduri cu ea.

– Bună, Doiniţa! Ai ceva pentru mine?
– Ei! Ce să am, că n-am vândut nimic! E lumea săracă, nu se mai face vânzare…
– Păi, să trec şi miercuri?
– Treci, dar nu-ţi promit nimic.
Oricine putea vedea că Doiniţa ştie să negocieze.

Codin simţise bineînţeles intenţiile sexuale, de împerechere, poate chiar de cununie, ale distribuitorului. Îngustase ochii şi umbrele lui se încruntaseră la unison. Toate 50. Câtă sincronizare, se miră şi Doiniţa, care constată încă o dată de cât respect se bucura tânărul miliardar.
– Vă mai pot ajuta cu ceva?
– De ce sunteţi aşa de frigorifică cu mine, domnişoară?

Când auzi această întrebare, aparent simplă, banală, pe Doiniţa, o luă, culmea, cu călduri. Apoi, cu friguri. Tremura. De excitare, de nerăbdare. Ar fi vrut să o posede chiar atunci. Pe tejghea, între bombonele Bonibon, ciocolăţele Rom cel Dublu şi brichete. Să o taie muchia prost finisată pe fese. Să-l simtă în ea zdrobind-o pe interior fără milă. Ca o bormaşină. Îşi vedea capul lovit ritmic de fişicurile de monede, cu părul ei măturos întins peste casa de marcat (trebuia să schimbe rola). Buza de jos, în tot timpul cât se derula acest film interior, i se făcu ferfeniţă. Trebuia să-şi pună un plasture de urgenţă.

Codin gâfâia ca un bull terrier la luptele cu câini.

– Mâine ne vedem la micul dejun. Acum trebuie să zbor până la Afumaţi, am o afacere acolo, treburi importante, combat foamea ilfoveană. Mi-aţi trezit curiozitatea, domnişoară Doiniţa. Sunt intrigat, de-a dreptul. N-am mai văzut pe cineva care să estimeze din ochi 100 de elastice. Aveţi talente ascunse, iar treaba şi, îndrăznesc să spun, pasiunea mea este să scot la iveală ascunsul. Sunt bogat, extrem de bogat. Îmi permit orice fel de hobby, oricât de exclusivist. Vin să vă iau mâine dimineaţă cu propunerea fermă de a ne tutui.

Doiniţa nici nu mai avu timp să răspundă (bine, şi micuţa zeită intimă dansa o periniţă dată la maximum, dar discul tot sărea şi o dădea în „Ia-ţi, mireasă, ziua bună!”, anticipând ca toate femeile) că miliardarul şi ieşi pe uşă, cu tot cu cele 50 de umbre, care-l urmară masturbându-se în tăcere şi-n totală disciplină. Că deh, cui nu i-ar fi plăcut să fie umbra lui Codin şi să stea la curul lui zi şi noapte?

Ceea ce voi relata mai jos vă va șoca. Desigur, doar pe cititorii fideli care au răbdarea să citească, nu pe orice chiombalău care se rezumă la citit în diagonală, ca un expert tehnic de calitate.

Sincer, vă spun că și eu aveam dubii privind multitudinea umbrelor pe care le putea avea Codin. Până când l-am surprins privind spre cer, mai exact spre constelația Sextans de unde probabil fusese exilat. Ce să mai, gata, l-am prins! Când venea vorba despre OZN-uri sau alte apariții misterioase, Codin se codea și făcea ce făcea și schimba subiectul. Știți de ce? Pentru că era un extraterestru. Mai rămânea să aflu (prin legăturile trainice de prietenie pe care le am cu foștii fotbaliști de la grădi) din care specie face parte, ca să închei dracu’ romanul ăsta terorist. În schimb, Doinița nu făcea parte din nicio specie alienată, teribilistă. Era o simplă terristă cu picioarele pe pământ. Se trăgea din specia homo dublusapiens, dar susținea sus și tare că neamul ei are rădăcini sfinte, evanghelice. Ținea post negru, chiar și de revelion. Înainte de miezul nopții, se dezbrăca, aprindea o lumânare și se proptea în dreptul oglinzii mari lipite pe ușa șifonierului. În fiecare an, își aștepta ursitul să apară învelit în lumini și umbre. E, ete că-l găsise. Și nu venise singur, ci cu 50 de umbre. Nu le numărase, dar avea fler, rutină de vânzătoare. Intuiție feminină. Experiență la dat rest fără greșeală.

A rămas să definim iubirea care promitea să se nască între ei. Hai că v-aţi prins, perverşilor! Din ce am aflat de la Danny (un expert cu acid platformic), iubirea este un compus energetic spiritual apărut pe principiul formării Universului. Un Big-bang urmat de o serie de legi fizice și chimice. Apare noțiunea de spațiu și timp ca element infinit și forța de gravitație a dominatorului asupra sateliților supuși. Atracția dintre aceștia e văzută de specia umană dominantă ca o ciudățenie rară dintre specii diferite. O ciudățenie aparte, dorită, gâdilicioasă mental. Prin urmare, iubirea dintre ei căpătase consistența lutului și putea fi prelucrat pe roata olarului de mâini dibace sau pe soclul sculptorului rezultând forme cunoscute, aflate în bucătăria sexuală a oricăruia. Ingredientele în curând!

111 comentarii la “Cincizeci de umbre ale lui Codin. Episodul doi în care Doiniţa dovedeşte talente bine ascunse


  1. 1
    Nora&1Q:

    ══════∩═════  
        ╭╬╮       ◢
    ▁╭▅▆▇□□█▇▆▅▄▃▂▁(╳)█╮  
    ╰═BOB ARMY▃__▁▁▁▁▁∠▔▔▔   
      ╙O ╙O

    Nu mai are lumea bani!


  2. 2

    Tot suicidal eşti?


  3. 3
    Nora&1Q:

    Ești f tipicară, vrei să parcurgi romanul pe jos. Eu sunt mai grăby. Luam elicopterul pt o pizza..


  4. 4

  5. 5
    Nora&1Q:

    Păi nu terminăm curând! Vor fi mai multe episoade decât ai estimat..


  6. 6

    Mda, n-am estimat bine.


  7. 7
    Nora&1Q:

    Vezi dacă scrii din depozitul Doiniței? Pari interesată de cleme, bride..


  8. 8
    Nora&1Q:

    Aștept reacția nașei. Am emoții..


  9. 9

    Dar tu de unde scrii? 😀


  10. 10
    Nora&1Q:

    `ai c-am plecat la citit. Am ajuns la pag 290 când Codin îi dă diploma Doiniței. Ea se încruntă. Ce-o mai avea?! Ia..


  11. 11

    Tu vrei roman fără preludiu! NU SĂ POATE! N-ai auzit de momentele desfăşurării acţiunii?!


  12. 12

    Citeşte, citeşte, că te-oi mai lumina şi tu… 😆


  13. 13
    Nora&1Q:

    Din camera de hotel a lui Codin. Are un tablou cu mine pe perete. Când camera e goală, cobor din tablou și scriu ce-am văzut cu oky mei..
    Să-mi crape placa video dak v-oi minți!


  14. 14
    Nora&1Q:

    Vol I e numa` cu preludiu..


  15. 15
    Nora&1Q:

    Ce să mă mai luminez?! Trebuie să descopăr demonii lui Codin. Ăștia stau numa` pe-ntuneric..


  16. 16

    Cu Doiniţa crezi că e mai uşor? Măcar ai lui Codin sunt mai în evidenţă, în relief, chiar!


  17. 17

    Codin tot zice „Hă, hă, am 50 de umbre!”. Doiniţa zice numai „Vai, ce-o fi cu mine? Vai, nu mă recunosc!”. Na!


  18. 18
    Nora&1Q:

    Doinița are un rol ușor. Stă cum zice Codin..


  19. 19

    Da, da, c-o fi uşor. Las’ că vezi tu mai încolo cum stă, biata de ea…


  20. 20
    Nora&1Q:

    Ea zice doar „Vaaai!”


  21. 21

    Am senzaţia că n-o apreciezi deloc!
    Mă duc după Lola!


  22. 22

  23. 23
    Nora&1Q:

    Ești avansată și hărnicuță cu cititul..


  24. 24

  25. 25
    uc:

    :))
    Mazarea asta -- nimenea sa n-o-nghita? Ha, ha
    Si aia de la Raureni sa ma scoata in rafturi si dul-ce-ti-ca de cirese, nu numa de visine si capsuni de parca femeile ar pune la borcan toata ziua doar de cirese, mama ei de treaba.
    Io m-am cam emotionat :d
    Danni, uite iubirea!

    noapte buna 🙂


  26. 26
    Danny:

    Iar ai plecat, draga, asa de repede? La ora 23.06?
    Nu se poate asa ceva, dom’le!
    Aaaaa, iubirea…..!? Mdaa…………….sa vedem cum arata!?


  27. 27
    Danny:

    Mai, da’ cate capitole de umbre are Codin asta, ca nu mai stiu pe unde ma aflu!?


  28. 28

    Danny, repede te rătăceşti. Sunt doar două!


  29. 29
    Danny:

    Am vazut, draga, am vazut.


  30. 30
    Manuella:

    Ritualul iubirii, uneori cu imagistică frustă, are totuşi candoare, imaginea fiinţei feminine fiind de o materialitate abia perceptibilă, nedesprinsă încă pe deplin din sfera oniricului în care se proiectase, cu siguranţă , povestea de iubire ce va fi urmând.
    Amândoi sunt cuprinşi de un erotism exprimat la scară cosmică.
    Simbolistica elasticelor, de o complexitate uimitoare, domină acest cadru. De aici, gândul-dorinţă înăbuşită.

    Un episod foarte bun.
    Aş continua, dar trebuie să pictez ceva. 🙂


  31. 31

    Manuella, pictezi?


  32. 32
    Manuella:

    Nu, Nora.
    Doar am ajutat ca o iluzie optică să prindă culoare.


  33. 33

    Manuella: vrăjitoareo! 🙂


  34. 34
    val_one:

    măi, şi ce mă bucurasem eu că s-a încheiat conflictul ăsta!

    însă tare mi-e mie teamă că nenea Cosa are alte planuri.


  35. 35
    Manuella:

    ( Nora, am scris rapid şi am vreo două greşeli,la 30, care îmi zgârie retina. Dacă ai amabilitatea … în toată patima asta iscată iar şi iar …)


  36. 36
    Manuella:

    Mulţumesc.
    Acuş mă trăgea 1Q de ureche că mă împiedic sau las ştirbe cuvinte.


  37. 37

    Manuella, m-am uitat acum, dar nu văd greșelile. Zi-mi tu care sunt, posibil să am privirea împăienjenită.


  38. 38
    Nora&1Q:

    Sărumâna, nașă! Niciodată n-am să fac așa ceva. Dacă eram vreun academician, poate..


  39. 39
    Manuella:

    Nora, acum e în regulă. S-au corectat singure oare? 🙂


  40. 40
    Manuella:

    Bună, 1Q!


  41. 41

    Manuella: nu știu. 🙂 O fi fost o zână pe fază.


  42. 42
    Nora&1Q:

    E, Nora, noi 2 suntem îmbârligați de mult timp. Ești pt unii o veritabilă Naamah..


  43. 43
    Nora&1Q:

    Despre mine, numa` de bine. Urmaș al lui Moloch ..


  44. 44

    Manuella cea ermetică!


  45. 45

  46. 46

    Are dreptate Nora, dacă un adevăr ofensează, proştii nu iau în considerare decât ofensa.
    Aşa că, probabil, cel mai bine e să ai un limbaj diferit pentru proşti.

    Şi asta o să fac şi eu în continuare. N-o să mai ofensez decât deştepţii.

    Deci, toate afirmaţiile mele referitor la Costeluş şi gaşca nou formată se adeveresc în continuu.

    Atâtea s-au afirmat aici încât şi pentru un om cu cel mai de jos bun simţ – aproape inexistent, tot ar fi suficient ca să stea numai cu capul plecat.

    O scurtă argumentaţie:
    De sărbători sistemul de bannare a fost dezactivat câteva zile bune. În acest timp, aşa cum tot guiţă pe blogul lor, Costeluş ar fi trebuit să intre şi să citească şi atât. El asta susţine, că voia doar să citească, nu şi să ne cloneze lăsând zeci de abjecţii.

    Ei, ce credeţi dumneavoastră (remarcaţi limbajul!) că făcea el în timp ce nimeni nu mai era blocat?! Accesa blogul de mii de ori de pe sute de ip-uri. Oricine poate face asta, sunt programe pe internet cu grămada. Scopul fiind de a bloca – prin supra solicitare, serverul. Evident că serverele nu se blochează. Dacă nu pot să furnizeze paginile în ritmul cererilor, nu le furnizează şi gata. În schimb, blogul se încarcă foarte greu, iar uneori trebuie să dai refresh de multe ori până să prinzi loc la server.

    Ca să nu se întâmple asta, a trebuit să activăm din nou sistemul de blocare. Chestie ce pe el l-a făcut să ia foc. Deci nu că nu mai putea citi. Ci că nu mai putea bombarda serverul cu requesturi.

    De două zile sistemul e dezactivat din nou. Ce credeţi că se întâmplă?! Costeluş şi-a intrat în lucru.

    De azi de dimineaţă de pe la 7, de exemplu, de când înregistrez accesurile de pe proxy-uri a accesat de peste 1200 de ori. În numai patru ore.
    E lista foarte lungă, altfel v-aş pune un screen ca să vă convingeţi. Aşa a făcut toată noaptea, dar de dimineaţă când am intrat la calculator am şters că devenea lista mult prea lungă şi greoi de studiat.

    În tot acest timp, vă prosteşte că pe el nu-l mai interesează, că vrea doar să-l lăsăm în pace. Incredibil!

    Şi mai incredibil e că toţi deştepţii ceilalţi îl cred fără să-şi dea seama că pe el nu-l interesează de ei decât ca suport ca să nu stea direct pe veceu când se cacă. Ca să nu-i fie rece, bineînţeles!


  47. 47
    Danny:

    Vorbesti serios, Cosa? Inseamna ca acest Costy nu e sanatos la cap.
    Din acest motiv mi se incarca foarte greu pagina aici?


  48. 48

    Cosa, nu contează. Chiar nu înţelegi? Vor spune că ce, că e e dreptul lui să-ncerce cu toate mijloacele posibile să intre să-şi vadă amintirile. 😆 (cel mai amuzant e când se include în amintirile şi în poveştile de pe Pandora’s. E o tentativă patologică de modificare a trecutului. Cum ar fi să trăiesc eu cu senzaţia că m-am simţit extraordinar la o petrecere, unde nu m-a invitat nici dracu’ la dans, unde nu m-a întrebat nimeni ce am chef să beau şi abia mă salutau câţiva din obligaţie?)
    Dar pe mine chiar nu mă preocupă să deschid ochii nimănui. Am trecut de pragul ăla. Le-am zis că se pot uita să vadă cu ochii lor cele 5000 de accesări de pe 15. Crezi că i-a preocupat asta? Nope. Nu ai ce face când omul ţine cu tot dinadinsul să fie minţit.
    Hai să încheiem subiectul. Că m-am plictisit rău, dar rău!


  49. 49

    În altă ordine de idei, vezi că mie nu-mi prea place cum te-ai referit la mine când ai vorbit cu Odagiu!

    Nu sunt chiar aşa de ieftin, să ştii! Nu poate veni oricine la mine cu tot felul de cereri erotice şi eu gata, mă şi arunc!

    Adică mai stau, mai simulez o nehotărâre, o aia!


  50. 50

    N, Danny, pagina se încarcă greu când se adună foarte multe comentarii, cu foarte multe poze şi clipuri.

    Gândeşte-te că pentru fiecare poză, serverul trebuie să meargă pe saitul de pe care a fost luată şi să o aducă. E ca şi cum ai încărca câte o nouă pagină pentru fiecare poză.
    Ca să nu mai vorbesc de clipurile de pe YouTube.


  51. 51
    Manuella:

    Mă gândesc doar că munca voastră pare nesfârşită în felul acesta.
    Miercuri-joi a fost blocat, ieri, iar, preţ de câteva ore.
    La un moment dat, lucrurile se vor aşeza.
    Până atunci, ploaia furibundă de afară!


  52. 52
    val_one:

    Cosa are dreptate dpdv tehnic. avem nevoie de o mai bună protecţie a blogului. am ajuns s-o trăim şi pe asta.


  53. 53

    Manuella, of! Doar ţie cred că nu ţi-a mers din motive care nu-mi sunt limpezi încă. Ţie şi celor care au proxy-uri la serviciu. Există instituţii, companii care fac asta.
    Eu ţi-am dat şi un mail pe adresa cu care comentezi aici, să întreb dacă e totul în regulă, dar n-am primit răspuns.
    Munca, da, e multă şi trebuie să-i mulţumesc încă o dată lui Cosa. Dar na, odată şi odată, se va termina.


  54. 54

    Cosa: 😆 Păi, eu ce-am zis? Era clar că aveam o competiţie acerbă şi nu ştiam cum să scap de ea. 😆


  55. 55
    Danny:

    Nora imi spunea acum 2 luni, ca are o buna protectie a blogului, pentru a nu fi accesata de securisti. Acum nu mai inteleg, o are sau nu?


  56. 56
    val_one:

    Danny, securiştii or avea interesul să citească blogul, să culeagă informaţii, nu să-l dărîme. 😛


  57. 57

    Aaah, securiştii sunt ţinuţi la distanţă, Danny, don’t worry. Am înconjurat blogul cu 10 şanţuri de apă şi şapte garduri de sârmă ghimpată. Ei nu pot trece! 😆


  58. 58
    Manuella:

    Nora, mail.


  59. 59
    Danny:

    Pai, tocmai asta e problema, Val. Nu vreau ca securistii sa culeaga informatii de pe blogul Norei.
    Asta e motivul pentru care unii dintre voi, n-aveti poze, si nici date reale nu va dati?
    Dar, stiti ceva? mie nu mi-e frica de bau-bau!

    Nora, ei nu pot trece, dar unii de aici au avut betigase atat de lungi, incat au reusit sa le strecoare printre gard, ha,ha,ha. Astia au fost mai tari decat securistii.
    Glumesc, dragilor.


  60. 60

    Manuella, am văzut. Mulţam.


  61. 61
    Manuella:

    Şi eu, Nora. 🙂


  62. 62
    ik:

    Dra Nora, considerati ca e mai bine sa ma rezum la pupoi,in loc de futaiuri ? Si totusi futaiul e mai profund. Oare s-ar fi casatorit nevasta cu mine daca numa o pupam si n-o futeam ?


  63. 63
    ik:

    Dra Nora, considerati ca e mai bine sa ma rezum la pupoi,in loc de futaiuri ? Si totusi futaiul e mai profund. Oare s-ar fi casatorit nevasta cu mine daca numa o pupam si n-o futeam ?


  64. 64
    ik:

    Dra Nora, considerati ca e mai bine sa ma rezum la pupoi,in loc de futaiuri ? Si totusi futaiul e mai profund. Oare s-ar fi casatorit nevasta cu mine daca numa o pupam si n-o futeam ?


  65. 65
    ik:

    Dra Nora, considerati ca e mai bine sa ma rezum la pupoi,in loc de futaiuri ? Si totusi futaiul e mai profund. Oare s-ar fi casatorit nevasta cu mine daca numa o pupam si n-o futeam ?


  66. 66

    Ik, vedeam de prima oară. 😀 Nu era necesar să-l pui de patru ori.
    Eu ştiu ce să zic? Şi la pupoi, ca şi la futai, depinde de destinatar. 😀


  67. 67
    ik:

    Cand scriu serios, nu ma repet de 4 X. …


  68. 68
    ik:

    Aaaaa, adrisantu carevasazica !


  69. 69
    ik:

    Dnu Danny, permiteti sa va destinez un futai ? Ca asa a zis dra Nora. Ca depinde…


  70. 70
    ik:

    Si la blog , ca la pula. Trebe protectie…


  71. 71

    Pun doar link să nu se încarce pagina prea mult. Astfel puteţi face click pe ea ca s-o vedeţi la mărimea originală.

    http://www.desc.ro/picture_library/Ranca.jpg


  72. 72

    Am auzit. Nu cu aspiratorul robotesc, ci cu ăia doi. Doiniţa şi Codin.


  73. 73

    Da, tipic!

    Altele dau cu sapa şi nu li se pare aşa greu.


  74. 74
    uc:

    foarte frumoasa poza 🙂

    parca-i marea

    Nora, nici mie nu-mi placeau pesterile, ma rog, nu-s mare fan, dar nu m-e frica de ele.
    Ah, cum a intrat odata un liliac in casa, am fost o lasa atunci, am zbughit-o pe usa, de-mi intra in par, aia eram. Dar nu intra si m-am intorc c-o galeata.


  75. 75
    Manuella:

    Mare înnorată.


  76. 76

    Ce mişto imagine. Lilieci în păr! Vreţi poză şi cu liliacul de la poartă?


  77. 77

    Uc, şi l-ai prins singură cu găleata? Eşti o eroină!


  78. 78
    Manuella:

    Cosa, eu vreau! Dar să fie alb sau mov!


  79. 79
    uc:

    incerc sa pun si io niste poze intr-un album si sa-l fac public 🙂


  80. 80
    uc:

    Nu io, io nu-s o eroina, dara m-am gandit c-o galeata ar fi utila?! A fost, io am admirat doar.


  81. 81

  82. 82

    Acum povesteşte-ne de unde sunt. 😀 ce e cu ele. 😀


  83. 83
    uc:

    Din pestera, de la Scarisoara, e poza din dreapta -- randul 2, apoi pe drum inspre Scarisoara -- cele cu peisajele. De prin grecia -- cea cu pestisorul de la picioarele mele, era o plaja salbatica, pe bratul kassandra parca -- chiar in capat, bratul ala l-am batut cu autobuzul zilnic. Din Delta -- caii, barca, marea, intr-un octombrie. Si Marea Libiei langa poza cu acel cal alb care se apropia de mine „nepermis” de mult. Mai am multe poze, o sa mai pun in albumul asta zilele aviatoare. 🙂


  84. 84
    uc:

    La Marea Libiei am ajuns coborand prin Defileul Samaria, din Creta, 16-17 km, de la o altit de 1700 m parca, a fost dragutel prin defileu, am cam umblat capul si picioarele printre bolovani sa nu abuzez de magarusii salvatori, unii la pas vioi, altii sontac-sontac, care-cum, noroc cu ap foto c-am putut sa admir mai tarziu :))


  85. 85
    uc:

    Cosa, unde-i liliacu?


  86. 86
    Danny:

    Ai fost tu la Marea Libiei, Raluca? Pe unde vine?


  87. 87

  88. 88

    Măgăruşi salvatori? 😀


  89. 89
    uc:

    da, erau vreo 10, dar toata lumea a avut grija de picioare, inclusiv prietena mea care a defilat incaltata in papuci de intrat in apa.

    asta mai lipsea, sa ne care in spate prin defileu :))


  90. 90

  91. 91

    Pfiu, gata episodul trei!


  92. 92
    Danny:

    Ai fost de curand, Raluca?


  93. 93
    uc:

    ia sa vedem ep 3 🙂
    in 2012 am fost


  94. 94
    Danny:

    Raluca, temperamentul tau e sangvin. Te cunosc deja. Majoritatea pozelor le vad din 2010. Pari la 37 de ani. Arati bine.


  95. 95
    uc:

    uf, iar mi se incarca suprapus textul -- ca si primul -- Lesin cu inventar. Ai tras oare o linie intre ceva paragrafe, mai lunga decat textul? sau de ce? poti s-o scurtezi sau s-o scoti?

    episodul 2 il vad bine, text nambar oan, ok, text aprioric, ok


  96. 96

    Ah, da. Am pus nişte steluţe între paragrafe. Stai să mai tai din ele. Mie mi-l afişează normal. Scuze!


  97. 97

  98. 98
    uc:

    Nu te lua dupa data, de fiecare data cand pornesc aparatul foto ar trebui sa setez data si pun la intamplare…sau las ce alege aparatul….nu ma complic cu setari ca asa nu mai fac nicio poza, nu stiam de ce intrebi. Pai am 37.


  99. 99
    uc:

    eh, acum vad foarte bine 🙂 deci asta erea.


  100. 100
    uc:

    inseamna ca si la Lesin poti sa mai tai din ele si sa scoti textul adaugat la comm sa nu se incarce greu pagina? 🙂


  101. 101

    O să tai din ele, textul de la comentarii nu afectează prea mult. Pozele şi clipurile îngreunează încărcatul, nu textul.


  102. 102

    Done.
    Nici nu mi-ar fi trecut prin cap că de la alea se trage.


  103. 103
    Danny:

    Multi inainte, Raluca! Te-am ghicit.

    „Imi place sa aproximez distante, sa estimez ani, sa stiu cat e ora fara sa am ceas la mine, sa ies la liman atunci cand ma prabusesc cu avionul, sa ma descurc inventand din nimic ceva, care sa-mi asigure supravietuirea, sa caut pe cineva drag, si sa-l gasesc chiar s-in gaura de sarpe, sa ma pun in pielea fiecarui om, pentru a sti ce simte, si sa-l cunosc mai bine, sa descopar ceva ce nimeni n-a mai descoperit pana la mine, si sa fiu atat de original, incat nimeni sa nu ma egaleze. Aceste lucruri le fac de cand m-am nascut. Atunci cand ma voi opri din toate acestea, atunci sa stiti ca sunt mort”.( Danny )- m-am pus chiar si in ghilimele).


  104. 104

    Mon Dieu! 😆 😆


  105. 105
    Nora&1Q:

    Să trăiți, să înfloriți, ca merii, ca perii.. dom Dan! Taaare ca piatra, iute ca săgeata, la anul și LMA, dom Dan!
    Mie-mi sunteți drag, ca să știți! Ca de altfel toată lumea de p`aci! M-ați înduioșat..


  106. 106
    Danny:

    Prea repede ai citit, Nora.
    Motto-ul meu se citeste in ani de zile, si se intelege in secole.


  107. 107

    Ei, Danny, nu toată lumea are timp de pipăit milenii ca tine. Eu o mai iau şi pe scurtătură.


  108. 108
    uc:

    Dani, nu am inteles partea cu avionul 😀


  109. 109
    Danny:

    Multumesc, Verzelius! Su tu la fel pentru mine.


  110. 110
    Danny:

    Raluca, partea cu avionul spune ca, atunci cand voi fi fost prabusit, eu nu muream, in schimb, pe toti ii salvam, si-n veci ne bucuram de o experienta de viata unica, demna de povestit urmasilor din neam in neam.


  111. 111
    Manuella:

    Să râd sau să plâng că am intrat aşa târziu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *