Sărăcie lucie

Eu țin amintirea trează, fie în zori, fie amiază
Ora-i târzie-n noapte, câți săraci vorbesc în șoapte?
Încropind masă precară, îndoind o supă chioară…
Zău dacă pricep o boabă, zi de zi tragi ca o gloabă!

Soarta e potrivnică, precum munca silnică
Și din această pricină, lacrimile, sare-n cină,
Luminița în lampadar, curge trist un samovar
Toarnă într-o ceșcuță „anume”, nu este doar el pe lume!

Hainele pe el sunt ude, el spune, tot el aude
I s-a pus totul în cârcă, soarta lui neagră năpârcă,
Puii ieșiți din găoace, pita în țăst nu se mai coace
Jivine-n staul nu au iarbă, năpasta bântuie oarbă!

Gânduri negre de o clipă îl îndeamnă în grabă-n pripă
Dau năvală, dau buluc, stă în drum ca un butuc,
„Nu ar fi mai înțelept, cu-o grădiniță pe piept”?
Noaptea e cel mai bun sfetnic, de Tine, Doamne, fă-mă vrednic!

…Să dorm într-un somn adânc, să mă scol în zori un prunc
În adevărata Ta Lumină, se alege grâul de neghină…
…Când prea profund e afectată, inima nu-i vindecată
Nu totul s-a contramandat, chiar de-mi ridic lumea-n cap!

Oricum nu îmi pierd galoane, nu vreau să rămân datoare
Nu merg pe drum ocolit cât am limbă de grăit,
De fel eu sunt ștrengăriță, nu aștept recunoștință
N-am vedenii ori delir, chiar am dat de chilipir!

Mă bag în încurcătură? Doar moartea astupă gură
Îmi suflec mânicile, critic cu replicile,
De regulă o iau pieptiș, la nevoie pe furiș
Îi dau frâu la pasiune, nu trăiesc de azi pe mâine!

Câți români căzuți la pat? De guvernanți s-au constipat
Mulți mor de-o boală lentă, sărăcia purulentă,
Guvernanți prind rădăcini, înțepând ca mărăcini
Poporul se pune „capră” să se urce drept „în groapă”!

Popor cu coada-ntre picioare, cel mai sărac dintre popoare
Primind „botezul focului” săraci lipiți locului,
Popor în lux de amănunte, s-au făcut luntre și punte
Guvernul umblă cu momele, cu vânt în pupă ori în vele!

Având perspicacitate, pensii mari solicitate
Mai aproape e cămașa… în tagma de prelați,
Omul de rând să aștepte, până-n ceasul când sunt „luați”
Din pământ de pe vâlcele, cu „TOȚII” într-un cuvânt, ne facem oale ulcele!

Pot tuna, pot fulgera, voi ciocoi parte din bresle
„Turma” a vă venera… dacă au iarbă în iesle…

373 comentarii la “Sărăcie lucie


  1. 1

  2. 2

    Seva, citii azi doar un început de articol din Caţavencii. Începea cu un detaliu sordid: 3 milioane de gospodării au WC din ăla în fundul curţii. 🙁


  3. 3

    Dar tu cum credeai, Nora?!

    Dacă nu e canalizare, n-ai altă posibilitate.


  4. 4

    De ce crezi tu că-i urăsc eu pe toţi nenorociţii de politruci securişti?!

    Şi asta nu-i nimic (doar să citeşti), ar trebui să te duci să trăieşti acolo vreo cinci luni. Atunci nu ţi-ar mai trebui nici Macovei, nici Papici!


  5. 5

    Cosa, nu există posibilitatea fosei (parcă aşa îi zice)? Mă rog, teoretic. Presupun că oamenii nu şi-ar permite aşa ceva.


  6. 6
    uc:

    tanti cu buline si domnul din fata sticlei de bere par fericiti 🙂


  7. 7
    Seva Tudose:

    Nora,

    te cred,din toate neamurile mele/Sandu, care trăiesc la țară(comune/sate) doar o familie are trasă apă în casă,boiler electric,baie,WC,instalate pe o fosă,un cazan imens îngropat în pământ,care este vidanjat,o dată ori de 2 ori pe an !


  8. 8

    Înainte de a ne face canalizare (nu-ţi mai spun cât am tras să obţinem aprobarea -- cu banii noştri şi cu staţia de epurare pe pământul nostru) aveam fosă septică vidanjabilă.

    Trebuia să avem grijă la fiecare strop de apă folosit deoarece se umplea imediat. După ce se umplea, costa atunci (acum vreo opt ani) patru milioane vidanjarea şi trebuia să te programezi cu o lună înainte (!!!! practic trebuia să te programezi imediat după vidanjare) sau să plăteşti un milion taxa de urgenţă.

    Era ceva de nedescris. De aceea am şi strâns bani să facem staţie de epurare şi canalizare.

    Iar autorităţile -- ce s-au perindat de la toate partidele -- parcă aveau ordin să ne pună beţe-n roate.

    Nu mai continui că deja am transpirat de nervi de când mi-am amintit!


  9. 9
    Seva Tudose:

    uc

    par fericiți ? Un zâmbet retras,având o tristețe vădită !


  10. 10

    Cosa, nu ştiu ce fel de fosă aveaţi voi, am nişte prieteni cu vilă mare în câmp practic şi nu am avut vreodată senzaţia că numără litrii de apă. Au şi piscină, deci… Poate au una foarte mare. 🙄


  11. 11

    Da, şi mie-mi par foarte trişti aceşti oameni. 🙁
    Chiar întruchiparea expresiei „bătuţi de soartă”.


  12. 12
    uc:

    fericiti sau impacati, no, asa-i vaz io, ei stiu cum is de-adevaratelea 🙂


  13. 13

    Nora, piscina n-are legătură cu fosa.

    Probabil au fosa la mişto (de ochii autorităţilor) şi deversează cine ştie pe unde.

    De obicei ştii cum fac unii?! Fac fosă cu fundul nebetonat şi se duce tot lichidul în sol -- cel mai probabil în pânza freatică. Astfel o vidanjează o dată la doi ani.

    De apa din fântânile din apropiere li se rupe. Şi de fapt de aceea apa din fântâni, în anumite zone, e de nefolosit!


  14. 14
    Seva Tudose:

    Nora,

    cum să se supere rudele mele dacă am pus fotografii pe net ? Unele dintre ele s-au prăpădit ! În prima poză sunt mătușile mele,care veneau de la Mizil la București cu trenul, ca să cumpere pâini și mălai cu sacul,ca ptr. o lună.Amândouă erau văduve și cu copiii.Era pe timpul lui Ceaușescu…de multe ori eu le plăteam mălaiul și pâinile !

    După o lună,desigur pâinea era tare-beton,puțin mucegăită… o ștergea de mucegai,o stropea cu apă,o băga puțin în cuptor…și uite așa…de pâine nu mai duci dor 😥

    iar fotografiile sunt din 2010 România,în sărăcia lor,găsind a zâmbi un pic la cameraman/ă !


  15. 15

    Nu fac asta. Nu sunt genul. Apoi, au şi două lacuri fix lângă vile, lacuri făcute de ei, cu peşte şi sălcii şi buruieni poetic-frumoase. Şi pescuiesc peşte şi-l mănâncă. 😀


  16. 16

    Seva, nu ştiu, am zis şi eu. Mie nu mi-ar plăcea să pună prietenii mei poze cu mine fără să mă-ntrebe.
    Of, săracii oameni. 🙁


  17. 17

    Nora, unde deversează apa din piscină?


  18. 18

    Nu ştiu, Cosa. Ce, zici că pe aia o deversează aiurea?


  19. 19

    Păi, hai s-o luăm logic. Unde o deversează?!

    Dacă nu e canalizare, atunci unde?! În fosă e imposibil. Nici Bill Gates n-ar avea o fosă atât de mare.


  20. 20
    Seva Tudose:

    Nora,

    dar aceste persoane sunt departe-departe de a știi cel ăla un computer,net…inserarea fotografiilor…apoi nu am dat nume,date,locația exactă…

    da atunci când ești o persoană publică,cât de cât,desigur trebuie să ai acordul lor…ptr.publicare. În speță prietenii tăi,ptr. că tu ții la spațiul tău privat. 😀

    Alte persoane își fac auto-reclamă pe Facebook…fiind ca o carte deschisă,deci oameni și oameni 😀


  21. 21

    Da, îmi dau seama. Dar na, aia n-o deversezi zilnic, nici măcar săptămânal. Că-ţi ia vreo două zile parcă numai s-o umpli, din câte ţin minte.
    Văd unde baţi, am să întreb.


  22. 22

    Nu mai întreba că e clar.

    Întreabă pe aici pe cunoscători care e volumul unei vidanje normale, apoi fă tu socotelile să vezi câte vidanjări ar fi necesare la o casă cu consum mare de apă -- aşa cum zici că au prietenii tăi. Exceptând piscina că pe aia o deversează în lacurile de peşte. 100%.


  23. 23

    Cosa, întrebai. În lac. 😀 Că după 6 luni de stat în piscină, e cam apă de ploaie. Aşa susţine proprietarul.


  24. 24
    Seva Tudose:

    Propietari care au vile,cu pompe de apă subterane, în mijlocul pustiului/câmp…sunt obligați să aibe fose ce se vidanjează(adică apele reziduale,bucătărie,baie,wc) ce se vidanjează,vin cisterne,una,două depinde de caz !

    cei ce dețin și bazine de înnot,trebuie să aibe o altă fosă și stație de epurare/reținere a apei de clorină/bromuri etc.Această apă poate fi eliberată în subteran.


  25. 25

    Dar să ştii că nu vând peştele. Doar ei mănâncă din el.
    Acolo nu stau decât părinţii full time. Copiii se duc în vacanţe şi weekenduri.


  26. 26

    Eu nu i-aş văita atâta pe oamenii ăştia din poze.

    Fericirea e ceva de nedefinit, după părerea mea, dar dacă e să-i stabilim o măsură, atunci aceasta e dată, în principal, de diferenţa dintre ce ai şi ce aştepţi. Iar ce aştepţi depinde de cum eşti învăţat. Nu cred că oamenilor acelora „le lipsesc prea multe”.
    Adică nu mai multe decât lui Bill Gates, de exemplu.

    Da, cred că sunt la fel de fericiţi şi unii şi altul!


  27. 27

    Hm, am mai auzit asta undeva. Cu diferenţa între ce ai şi ce îţi doreşti.


  28. 28

    Nora, pe mine mă interesa pânza freatică. Atât.


  29. 29

    Şi crezi că prin deversarea apei din piscină în lac are de suferit, nu?
    Mi se pare ciudat. Na, de acolo le vine şi lor apa, nu? Tot cu apa aia udă şi legumele (că au şi grădină cu de toate şi viţă de vie, cresc şi păsări…)


  30. 30

    Nu, Nora, n-am treabă cu apa din piscină.

    Eu am pornit discuţia despre fosă.

    Unde se duce apa din fosă, atâta timp cât ei nu fac economie la apă?!

    Iar răspunsul meu era că în pământ. Adică în pânza freatică.

    Tu ai zis că ei nu, niciodată.

    Atunci hai să desluşim, că de aia avem capete noastre, nu?!


  31. 31

    Măi, nu ştiu. Am fost de multe ori la ei şi nu mi s-a atras niciodată atenţia, să am grijă cât consum la duş sau de-astea. Că asta înţeleg prin economie la apă…
    Când mă mai duc pe acolo, o să cercetez chestiunea.


  32. 32

    Treaba ta. Eu ştiu deja, pentru că eu am experienţă cu fosele.

    Dar aşa ca chestie, după ce te vei interesa, să compari rezultatul cercetărilor cu acesta:

    Sunt trei prosibilităţi:

    1. Fosă fără fund -- lichidul se duce în pânza freatică, se vidanjează o dată la doi ani (probabilitate 30%);

    2. Fosă ermetic închisă, cu decantare (ce e solid, sau semifluid se depune la fund) cu deversarea lichidului în lacuri, se vidanjează o dată la doi ani (procent 68%);

    3. Alte posibilităţi (2%),


  33. 33

    Nu socotişi bine. Rămân 10 procente. 😀


  34. 34

    Dar nu pricep ceva. La aia fără fund, dacă se duce totul în pânza freatică, de ce mai e nevoie de vidanjare?
    Şi cum să te gândeşti că se aruncă pipi şi caca în laaaaaac… 😥 😥 😥


  35. 35
    Seva Tudose:

    Cosa#26

    comparația ta a sărmanilor români cu Bill Gates…ca fiind„la fel de fericiți și unii și altul”este trist. Te contrazic.

    Singura egalitate la fericire ce o au „și unii și altul”
    este într-adevăr,indiferent cine ai fi,cât de avut ești,este„fericirea”că toți murim la fel,indiferent de bogăție ori sărăcie !

    ce n-ar fi dat Bill Gates să nu moară ?


  36. 36

    Gata, acum dă bine.

    Bun, hai să-ţi explic.

    În pământ -- deci în pânza freatică, nu se poate duce decât lichidul. Restul dejecţiilor (hârtie igienică, tampoane, resturi de la bucătărie et c. -- materie care devine semifluidă, în timp) se depune pe fundul fosei şi trebuie vidanjată.


  37. 37

    Sevă, hai lasă-mă-n pula mea. A murit Bill Gates?


  38. 38

    Seva, n-a murit Bill Gates. Cred că te-ai gândit la Steve Jobs.


  39. 39

    Cosa, lasă-mă. Este exclus să fie ce zici tu. Nu aruncă alea în pânza freatică, mama lor e medic, sunt genul care trăiesc sănătos, mândri de legumele şi puii lor bio. Cam ca tine aşa.


  40. 40

    Bun, atunci reluăm?! Deci unde?! Vidanjează o dată pe săptămână?!


  41. 41

    Posibil. Ştiu că au cheltuieli mari cu întreţinerea acolo. O fi şi asta una din cauze.
    Dar de ce ai dedus tu că o dată pe săptămână din moment ce acolo locuiesc doi oameni în mod obişnuit?


  42. 42

    Din experienţă. Dacă sunt doi oameni activi, la ţară, o săptămână poate fi mult!

    Dacă vrei să trăieşti după anumite standarde, atunci, la ţară în comparaţie cu la oraş, speli lucrurile de trei ori mai mult, te speli de trei ori mai mult, ai de trei ori mai multe lucruri de spălat.

    Şi multe altele.


  43. 43

    Da, posibil să ai dreptate.


  44. 44
    Seva Tudose:

    Nora#38

    oops,oops,la Steve Jobs m-am gândit,creierul creierilor mondiali…of mie,iartă-mă MR. Bill Gates ! 😀

    iar despre fose, nu hazna în RO. se poate instala una cu vidanjare pănă la 5 ani ! Uite,Cosa…

    http://fosa.ucoz.ro/


  45. 45

    Iar uite, Cosa, ce zice Seva.


  46. 46

    Seva zice ce ştie ea mai bine: tâmpenii!

    Alea sunt glume. Marketing pentru proşti. Ştiu de ele de foarte mult timp. Poluează la greu. Aia cu epurarea a 90% din apa reziduală, prin metodele alea să i-o spună lu’ mutu.


  47. 47

    Nu ştiu, dar probabil adevărul e undeva la mijloc. Nu văd sensul unei fose care trebuie golită o dată la o săptămână.

    Ik, când apari, poate ne lămureşti tu cum e cu fosele.

    Hai c-am plecat că i-e foame colocatarului şi nu e nimic.


  48. 48
    Seva Tudose:

    Cosa,

    Cosa contrazice de dragul contrazicerii ! Face ca popa când i s-a întins o mână de ajutor să nu se înece într-un lac !

    „Dă-mi părinte mâna,dă-mi părinte mâna…popa,nu și nuuuuu….
    Apoi salvatorul îi zice: ia părinte mâna mea,ia părinte mâna mea…”
    și așa popa fu salvat ! El doar ia,și nu dă !

    dacă în com#44 românii,nu eu spun tâmpenii,uită-te cum la 3-5 ani se vidanjează în USA…deșteptule !

    http://www.ehow.com/decision_6866598_should-empty-household-septic-tank_.html


  49. 49
    uc:

    Neata 🙂

    Ik, hopa? 😆
    Eram intr-un autobuz local ce oprea in toate satele din corfu, dimineata tare, full-fuleanu. Mergea lumea la lucru, iara io sa vaz care-i situatia cu plajele, cu lumea asta. S-a asezat un domn langa mine, „opaa”…ce drac sa zic, m-a umflat rasul. O alta doamna ma intreba nustiuce, astea :d


  50. 50
    uc:

    Mai era un bijutier, pe alta insula, ne zambeam in fiecare zi :)), un altul ne invita in clubul lui de dans, dara nu dansuri ortodoxe, era turc. In final ne-am oprit la o terasa sa bem mythos bere. Toti beau bere irlandeza…ne-am imprietenitara cu barmanul ca beam bere locala 😆
    I-am zis prietenei, daca e sa nu ne lungim la vorbe…sa o dam pe italiana, asa putin,cat stim, ca am obs ca ei nu prea stiu, mereu ne luau..sunteti italience? Si.


  51. 51
    uc:

    Inca una si ma duc.
    Ne-am mai imprietenitata cu niste rusoaice, stateau in batatura cu noi, ne-am regasit dimineata pe drumuri, cica fusesem la acelasi club :lol:, dupa ce ne-am cam ratacitara, am luat un taxi…nesimtitul, a marit suma ca le-am luat si pe fete de pe drum.


  52. 52
    Ik:

    Dna Seva, unde pla lu Ector ii gasiti, ca zici cas pa alese. Imi plac toti. Da aia dan poze zic…


  53. 53

    Cu ocazia excluderii cezarianei la cerere de pe lista de servicii plătite de CNAS, medicii specialişti ar fi trebuit să dea o petrecere, dar jigodii şi nesătui cum îi ştim, n-au dat nici măcar o bere.


  54. 54

    Nu pricep de ce ar fi trebuit să se bucure.


  55. 55

    Pentru că până acum operaţiile prin cezariană se făceau cu plata din asigurări. Acum, se va face cu plata sub formă de şpagă la medic ca să susţină că a fost o necesitate.

    Detaliu (simt eu că e necesar!!!):

    Până acum toate operaţiile prin cezariană erau plătite din asigurările de sănătate astfel încât se puteau executa, la cerere sau din necesitate, doar cu clasica şpagă la doctor.

    Acum, operaţiile prin cezariană la cerere nu se mai plătesc din asigurări. Aşa că pacienta va trebui să plătească şi operaţia în sine şi clasica şpagă.
    Chestie foarte de prost gust într-un stat mafiot, aşa că la înţelegere cu pacienta, medicul va diagnostica operaţia ca fiind urgenţă şi necesară. Contra unei sume un pic mai mică decât costul oficial al operaţiei.


  56. 56
    uc:

    de cand e asta, Cosa?


  57. 57

  58. 58

  59. 59

    Cosa, stai liniștit. Ca și până acum, medicii vor inventa probleme de sănătate pacientei.


  60. 60

    Păi, Nora, helo-oooou! Este tocmai ce susţin şi eu!


  61. 61

    http://www.gds.ro/Actualitate/2014-03-27/Profesor+din+Craiova%2C+nominalizat+pentru+excelenta+in+Educatie

    Mi-a fost profesoară de română în liceu. Ce frumos vorbește și acum.
    Pfiu, mi s-au umezit ochii. Îmbătrânescdracu. 😀


  62. 62

    Deci, nimic nu se schimbă, Cosa. De-aia nu înțelegeam de ce ar trebui să dea petrecere.
    Eu nici măcar nu știam că până acum casele de asigurări le decontau și pe alea la cerere. Oficial, medicii găseau mereu o boală care o obliga pe gravidă la cezariană.


  63. 63

    Ce urât arată o clasă cu elevi fără uniforme!


  64. 64

    Mna, nu știu, noi n-am avut, așa că nu-mi dau seama. Mie așa mi se pare normal.


  65. 65
    Manuella:

    Mentor pentru Excelenţă în Educaţie.
    Cam asta ar trebui să fie calea unui profesor excepţional.


  66. 66
    Manuella:

    Eu am purtat uniformă. Singura extravaganţă a fost lungimea sarafanului, situată binişor deasupra genunchilor. 🙂


  67. 67

  68. 68

    Am văzut pe aici uniformele mai multor licee. Unele destul de fistichii.


  69. 69

    Pe vremea mea la fete era la modă sarafanul mini -- prin clasa a noua, ajungând la sarafanul sub genunchi într-a doişpea.

    Iar la noi, am pornit cu cravată şi am terminat cu cămaşa descheiată la doi nasturi şi cu gulerul peste gulerul sacoului.

    Iar în picioare am pornit cu pantofii platformă -- făcuţi pe comandă, că altfel nu se găseau şi am terminat cu vestiţii pantofi cu talpă EPA mai subţire.

    Atunci se făcea trecerea de la hippy la altceva.


  70. 70

    Eu am început cu bocanci Clujana și am terminat tot cu ei! 😀
    Ba, și cu niște pantofi lătăreți, de piele întoarsă albastră, cu talpa groasă. Toate fetele din gașcă îi aveau, în diferite culori. De curând, i-am văzut la una în picioare la metrou. Mi-a venit s-o întreb de unde îi are.

    Între timp, unele dintre colegele de clasă descoperiseră ororile alea cu botul ascuțit. Alea care, dacă purtai 37, te făceau să pari de 40.


  71. 71

    Pe mine nu mă mai interesează moda. Mă îmbrac cum îmi place şi gata. Adică îmi fac toate costumele la fel … Când o să-mi fac!


  72. 72
    uc:

    Uniforma mea din liceu consta intr-un pulover bleu musai cu o camasa alba sau albastra.. in jos nu conta. Ah, venea caldura, nu-i nimica, am taiat gulerele la 2 camasi, cu umeri cu tot, cand ajungeam la scoala puneam „camasa” in pulover. Lunea ne verifica dirigintele unghiile, batistele…ce farduri?


  73. 73

    Mie-mi place ca spectacol. Preiau ce-mi vine, ce-mi place și ce-mi permit. Iar uneori îmi repugnă de-a dreptul.
    Am avut trauma acestor pantofi cu botul ascuțit și luuung.
    Trauma jeanșilor skinny, când peste tot nu găseam decât din ăia.
    Dar se-ntâmplă și să-mi placă multe într-un sezon.


  74. 74

    Uc, nu prea am înțeles outfitul și trecerea la iarnă la vară. 😆
    În liceu vă verifica unghiile și batistele? 🙄


  75. 75
    Manuella:

    Mie-mi plac jeanşi skinny. Fac ce fac şi tot pe ei îi aleg. 🙂


  76. 76
    uc:

    da, ne verifica dirigintele unghiile lunea, la prima ora 😆 cum dracu sa umblu cu puloverul ala cu maneca lunga vara? il duceam in geanta, cand ajungeam la poarta il puneam, si camasa, faza e ca numa 2 clase din toata scoala aveam uniforme 😀


  77. 77
    Manuella:

    Nora, batistele erau suportul pe care eram invitate să ne aşezăm mâinile.
    Unghiile lungi erau o îndrăzneală şi afront neîntâlnite.
    Erai criticată în faţa clasei de parcă comisesei o infracţiune.


  78. 78

    Uc, ce barbarie, cu pulover vara. N-ați făcut o petiție? 😛
    Manuella: asta cu lungimea unghiilor nu m-ar fi afectat prea mult, eu nu le-am purtat lungi niciodată. Dar presupun că și oja era interzisă. 😀
    Jeanșii mei preferați sunt cei cu talie joasă și o idee evazați. Și culoarea aia de denim clasic. Pe locul doi, vin ăia boyfriend jeans.
    Dar oricum ca unii pe care-i am de 10 ani nu se mai egzistă. Sunt rupți pe jos, dar tot nu-i arunc.


  79. 79
    uc:

    Era la mijlocul sapt si aveam unghiile facute, ne-a trimis incolonate acas’ dirigintele sa ne dam oja jos. M-am dus iute la cabinetul medical, 2 usi mai incolo, n-aveau acetona, si m-am intors, i-am spus simpaticului meu diriginte ca nu pot lipsi de la ora de romana si m-am pus in banca. uf


  80. 80
    uc:

    Nora, nu, n-am facut petitie 😆


  81. 81
    Manuella:

    Ai fi în stilul BSB, unde văd cele mai „rupte” haine. 🙂
    Ojă?! No way!


  82. 82

    Ăia, săracii, sunt rupți de uzură. 😀 Nu de fason.
    Dar vă mai spun un secret: sunt un soi de instrument de măsură. Când vreau să mă ”verific”, mă îmbrac în jeanșii ăia. 😀 Pur și simplu, în alții n-am încredere. 😆


  83. 83
    Danny:

    Sa faci petitie, Raluca! Nu stiu de ce, deoarece n-am citit de ai spus, dar trebuie s-o faci! Numai cand aud cuvantul petitie………………..imi dau seama ca se trebuie facut ceva, automaticamente.


  84. 84

    Uc, ehei, iar soră-mea află că i se pupă elevii în clasa a cincea în timpul orelor. 😆


  85. 85

    Danny: relaxează-te! 😆 Acum lui Uc i se dă voie să-și dea și cu ojă, și să renunțe și la pulovere iarna vara. 😆


  86. 86
    Danny:

    „se trebuie facut ceva” = e corecta exprimarea, Nora? cam naspa!


  87. 87

  88. 88
    uc:

    Dani, ce petitie? scopul nostru nu asta era :D, daca e sa fac una, iti spun 🙂
    Da, acuma ma dau cu oja 😆 si nu mai semnez declaratii date dirigintelui pe care sa i le duc si lu’ tata sa le vaza si sa le semneze si el…pe ale subsemnatei.
    Io am cateva perechi de blugi preferati, toti aia pe care-i am de 2 ani incoace 😆 si-i port.


  89. 89
    Danny:

    Ce nostima esti, Raluca! Te dai cu oja?
    La un protest cand participi? Tu numai blugi porti? Esti o dulce.


  90. 90
    Danny:

    Si daca nu e normala exprimarea, de ce nu intervii, Nora? Stai ascunsa si razi de sub plapuma? Am vrut sa vad cum reactionezi.


  91. 91

    Ha? Păi, de ce să intervin? Ce, sunt corectoare de comentarii mai nou? 😀
    Plus că unii oameni s-ar putea simți jigniți.


  92. 92
    uc:

    tata nu le semna niciodata, le citea in schimb, mi zicea sa le duc inapoi, asa cum sunt, sa le puna dirigintele in rama 🙂
    am plecat, v-am pupat 🙂


  93. 93

  94. 94
    Danny:

    Da, esti corectoare de comentarii. Esti platita pentru acest lucru.
    Deci, eu am fortat acea exprimare gresita. E prima data cand am folosit-o experimentativ.


  95. 95

    I-auzi! Atunci cred că ai trimis banii aiurea că eu n-am primit nimic. 😀
    Până una alta, ”experimentativ” nu există.


  96. 96
    Manuella:

    Danny este creator de cuvinte noi.
    Un brevet, curând, vă rog!


  97. 97

    Şi eu tot aşa experimentativ am bătut vreo două kile de cuie în pământ.
    Le-a găsit tata din întâmplare după vreo trei ani şi m-a bătut de m-a rupt.

    Ce zici, Danny, trebuia să fac o petiţie, ceva?!


  98. 98

    Cum adică ai bătut cuie în pământ?
    Și te-a mai bătut la trei ani după faptă? 😯


  99. 99

  100. 100

    Eu nu înţeleg ce-i în articolu ăla!


  101. 101

    Sevă, şi astea sunt arse, după gusturile tale!


  102. 102

    Slabă sesiunea asta de comunicări!


  103. 103

    Şi mie mi se par cam arse. Trebuia să le scoţi cu o idee mai devreme.
    Plăcinte cu ce?


  104. 104

    Ce nu-nţelegi? Timp de decenii s-a susţinut că grăsimile saturate sunt responsabile de bolile cardiovasculare. Pe lângă kilogramele în plus. Acum cică un studiu n-a găsit legătură între ele.


  105. 105

    Sunt plăcinte cu dovleac, mere şi miere. Şi nu sunt arse ci doar bine rumenite. Eu nici pâinea n-o mănânc dacă nu-i foarte bine coaptă.

    Când o cocă (de orice fel) e arsă sau pe cale de a se fi ars are un miros şi un gust specifice. Plăcintele mele n-au.

    Dacă grăsimile saturate sau cum le zice -- eu mă gândesc la untura de porc -- erau responsabile pentru ceva, orice, bunicii şi străbunici mei şi toţi cei din generaţiile lor ar fi murit devreme iar înainte de a muri ar fi bolit mai mult sau mai puţin grav câte douăzeci de ani.

    Pentru că -- surpriză -- carnea lor era grăsimea.

    Nu ştiu dacă am vârsta să mă dau exemplu chiar pe mine, dar eu de mic mâncam untură pe pâine, cu sare sau zahăr. Şi nu numai eu ci toţi copiii. Şi de atunci tot aşa.


  106. 106

    Fără să fi studiat anatomia, bilogia sau chimia aplicate la funcţionarea organismului uman, doar din considerente matematice, am dedus că grăsimile animale n-au cum să fie dăunătoare prin ele însele.

    Şi anume, organismul uman are bine puse la punct toate mecanismele de a utiliza orice este de provenienţă animală.
    Grăsimile nu fac excepţie. Ele se acumulează în organism, dar atunci când acesta are nevoie de resurse, poate să le consume.

    Grăsimile devin o problemă atunci când se acumulează iar organismul n-are nevoie de resurse. În ce condiţii apare această eventualitate?! Când nu desfăşori activităţi care să necesite efort fizic susţinut.

    Altfel se pune problema grăsimilor vegetale. Acestea se acumulează, dar organismul nu ştie să le consume la nevoie. Şi se tot acumulează …


  107. 107

    Da, untura de porc e o sursă. Pielea de la carnea de la pasăre, brânza, untul -- altele. În general, grăsimile animale. Cu excepţia peştilor oceanici. Ăia au grăsimi bune.
    Despre cum au trăit şi au murit generaţiile alea e de discutat.
    De untură cu zahăr n-am auzit. 😀


  108. 108

    Nu e nimic de discutat despre cum au trăit şi murit înaintaşii noştri!

    Au murit bătrâni, din picioare. Marea majoritate. Deci ce-ar mai fi de discutat?!

    Ah, cum au trăit?! Se ştie şi asta: în deplină unitate cu mediul înconjurător. Îşi procurau resursele din natură folosind ca sursă de energie propria forţă fizică, fără să dăuneze naturii, ba dimpotrivă.


  109. 109

    Aia e de discutat. Că de fapt nu erau aşa majoritari ăia care trăiau mult.
    Iar jumate din copii le cam mureau.
    Cică ar fi şi o iluzie că înainte nu era cancer.


  110. 110

    Iar faza cu muritul pe picioare. Păi, poate mureau aşa şi pentru că habar n-aveau că sunt bolnavi şi trăgeau până picau. La propriu. Şi nu era nimeni să bage în ei medicamente, tratamente şi toate alea de acum şi care să le prelungească viaţa cu ani. Te-mbolnăveai, zăceai un pic şi mureai.
    Se spunea des „a murit de bătrâneţe”. Totuşi, uneori chiar e o cauză, o boală, o afecţiune!
    În fine, asta-i părerea mea.


  111. 111

    Tu te auzi ce spui?!


  112. 112

    M-aud. Cred că e un clişeu cel puţin discutabil cel privitor la cât de sănătoşi şi de longevivi erau bunicii noştri.


  113. 113

    Nu pot să cred!

    1. În primul rând nu discutam despre copii ci despre incidenţa bolilor cardiovasculare datorate grăsimilor. Copiii mureau deoarece – ca şi acum – existau tot felul de viruşi, boli ereditare et c. şi nu erau tratate. Rămâneau copiii cu organisme rezistente şi sănătoase. Sfânta şi absolut necesara selecţie naturală funcţiona perfect!

    2. Cum poţi să spui că poate nu ştiau că sunt bolnavi şi trăgeau până picau?! Păi acum oamenii care află că sunt bolnavi de nu ştiu ce, gata, se dau patului şi zac?!
    Sau atunci oamenii care zăceau (că erau şi atunci – chiar dacă puţini) o făceau că aflaseră că sunt bolnavi?!
    Sau dacă făceau accidente vasculare, nu ştiau de ele şi munceau în continuare?!
    Incredibil!

    Nora, sunt boli care te fac legumă pentru un sfert de viaţă. Astea sunt din ce în ce mai frecvente acum şi poţi să fii cât de îndărătnic, nu poţi să mai tragi până pici. Pici fără să mai poţi nimic!

    Şi nu sunt clişee deloc. Sunt pentru voi, cei care nu aţi prins acele generaţii. Pentru noi, cei care am trăit cu ei destul timp nu sunt clişee sau legende!

    Oamenii din generaţia bunicilor mei mureau în acelaşi timp cu cei din generaţia părinţilor mei. Numai că unii mureau de bătrâneţi, iar ceilalţi în chinuri. Eu un adevăr concret consemnat. Ce-mi spui tu de clişee?! Păi ce, le-am citit pe bloguri?!

    80% dintre cei de vârsta bunicilor munceau în continuare în timp ce 80% dintre cei de vârsta lu’ tata se pensionau pe caz de boală şi nu mai prea puteau face nimic.


  114. 114

    Păi, de unde să ştie că au ceva?
    Maică-mea a aflat că are colesterolul 300 pentru că şi-a făcut analizele. Nu o durea ceva anume. Ăia atunci se duceau ei la analize? Existau astfel de analize?
    Maică-mea în timpurile alea n-ar fi ştiut nici de vena aia obturată (că n-o doare), ar fi mâncat în continuare cum a făcut-o toată viaţa, iar aia i-ar fi plesnit curând.
    Şi da, tu le ştii pe ale tale. Cărora aş putea să le dau contra-exemplu bunicii mei morţi, el, la 40 şi (ciroză fără să bea!), ea, la 50 şi (cardiacă). Dar nu sunt relevante nici ale tale, nici ale mele.


  115. 115

    Cosa, da, acum sunt boli care te fac legumă sfert de viaţă.
    Subliniez: sfert de viaţă.
    Atunci, starea de legumă dura mai puţin. Pentru că nu existau instrumente care s-o prelungească. De-aia ziceţi voi „a murit de bătrâneţe”.


  116. 116

    Tu nu înţelegi ce vorbim aici aşa-i?! Ce importanţă ara faptul că ştiau sau nu că sunt bolnavi?!

    Vorbim de faptul că acum incidenţa bolilor cardiovasculare este foarte mare, iar atunci nu!

    Dacă ar fi fost, s-ar fi cunoscut asta, chiar dacă nu le dădeau nume ca atare acelor boli. S-ar fi cunoscut prin manifestări, adică prin zăcut imobilizat la pat câte zece ani.

    Ce-i atât de greu de înţeles?!

    Iar statistica ta -- cu exemplul doar al bunicilor tăi, da, nu e relevantă. Pe când a mea e relevantă deoarece a mea se referă la cel puţin o mie de cazuri!


  117. 117

    Tu nu înţelegi!
    Nici nu ştii care era incidenţa atunci din moment ce nu aveai o evidenţă!
    Of!
    Cine rezista atunci 10 ani la pat?! Parcă acum, când o fac, o fac aşa, numai cu apă şi sare!


  118. 118

    Nora, tu te bazezi pe ce, când mă contrazici?!

    Eu nu vorbesc de acum o mie de ani ci de acum cincizeci, şaizeci de ani, când se ţineau evidenţe ca şi acum. Da, poate că unele boli nu erau bine documentate din punct de vedere medical, dar consecinţele lor se vedeau.

    Adică tu încerci să-mi spui mie că ce am trăit şi văzut eu nu e adevărat sau că eu sunt tâmpit şi nu ştiu ce văd, dar e adevărat ce-mi spui tu, bazându-te pe ce?!

    Doctorul Griguţ de la neurologie activa acum cinzeci de ani şi l-am prins şi eu ani buni. Spitalul judeţean de urgenţă de acum era bine mersi şi atunci. Vrei să spui că nu se făceau fişe medicale la externare?! S-au pierdut registrele, sau ce?!
    Pe bunicul meu l-am dus când avea 88 de ani la spital şi în două zile a murit. I se pusese diagnosticul, se făcuseră toate înregistrările.

    De atunci şi până acum nu s-au descoperit cine ştie ce boli esenţiale de care suferea toată lumea şi nu se cunoşteau!
    Tu vorbeşti de ca şi cum ne-am referi la Cretacic!

    Nora, la ţară informaţiile se propagă şi cinci sute de ani sub diverse forme. Şi rămân destul de corecte.
    Poate că fiecare om are un anumit interes să denatureze o informaţie, dar alţi o mie nu. Valul de informaţie nu poate fi denaturat. Se denaturează doar informaţiile în legătură cu care marea majoritate a oamenilor au un interes în a o denatura.

    Dar crede-mă, vârsta şi condiţiile vieţii şi morţii nu sunt printre ele!


  119. 119
    Seva Tudose:

    Cosa#101

    da,și eu spun ca Nora,plăcintele sunt cam prea arse !
    Nu te mai da atât de grandoman ! Sunt gospodină și știu ce vorbesc. Foile de baclava/ștrudel dacă sunt culoarea aurie sunt excelente la gust.

    Ale tale au culoarea maronie,deci au cu totul și cu totul alt gust,nu poți să mă contrazici ! Daaaaar…
    te înțeleg că le faci așa ptr. că așa îți place ție !

    ca și mine,când bunica răsturna mămăliga,lăsa tuciul pe foc vreo 2-3 minute, ca pe fundul tuciului să se prindă/ardă puțin…apoi eu turnam lapte rece de capră…așa îmi plăcea mie,lapte fiert cu gust de mămăliguță arsă 😀 te poți căca în gustul omului 😀

    iar când mergeam la școală,eu aveam sandviș cu marmeladă și firimituri de brânză telemea(dulce și sărat) 😀

    și aici în USA mănânc pepene roșu cu pâine și brânză telemea de oaie 😀


  120. 120

    Sevă, deci îmi spui tu mie ce gust au plăcintele mele din poză. Eu nu ştiu.

    Aş vrea să-mi spui şi pe ce parte mi se scoală pula că eu sunt cam tâmpit, aşa, şi nu mă pricep.


  121. 121

    UF!
    Pe dreapta! 😆


  122. 122
    Manuella:

    Ce început de zi! 🙂


  123. 123

    Splendid, nu?
    Natură semi-vie, semi-moartă, cu plăcinte şi pulă dispusă asimetric. 😆


  124. 124
    uc:

    Cu ce sunt umplute placintelele pentru ca sa ma gandesc daca-mi plac ? 🙂


  125. 125
    Manuella:

    Uc, dovleac, mere şi miere.
    Nu ştiu de ce, niciodată nu mi-a plăcut mărul în plăcinte, prăjituri sau torturi. Fraieră!


  126. 126
    uc:

    Deci mi plac 🙂


  127. 127

    Semi-vie, semi-moartă?!

    Vrei să punem pariu?


  128. 128
    Seva Tudose:

    Cosa#120

    bă,tu fă plăcintele cum vrei…tu nu înțelegi că sunt cam arse ? Doamne…și cum cineva îți dă un bobârnac peste nas,cum treci ca măgarul la polul opozit,sari cu
    o flegmă-n fasole !

    ce vroiai să spun ? Vaaaai Cosa arată superbe…hmmmmm !
    Tu suferi de mania contrazicerii !

    Ca și cum m-ar interesa pe mine cu ce mână ,stânga ori dreapta îți faci tu laba,când ți se scoală !


  129. 129

    Cum, Sevă, nu ştii cu ce mână-mi fac laba?!

    Cu a ta!


  130. 130
    Seva Tudose:

    faci ce faci,și tot la flocii care-i ai pe limbă,ce te face să te oprești din procedură…revii la subiectul tău favorit: pula ta și interesele ei !

    dacă eu nu ți-aș alimenta imboldul cu câte o glumiță…
    ți s-ar urca gâtul…vezi cam nici o fată de pe acest blog nu se contrează cu tine despre…

    nu se obosesc,ptr.că au ajuns la concluzia: zi Cosa și trage apa !


  131. 131
    Seva Tudose:

    eu mă distrez, de stressul tău autoimun,de autoflagelare !


  132. 132
    Seva Tudose:

    hai că plec labagiule !


  133. 133

    Cosa, nu eşti artist deloc. La plăcinte mă refeream, bre!


  134. 134
    Ik:

    Ete pula Marioarei ! Ce, imi baga cineva in traista ? Mi se rupe in 1/4…


  135. 135
    Ik:

    Dra Nora 61. Imbatraniti o pula. De imbatranire se vorbeste dupe 45 de ani. Sa navem necazuri, ca mai cunosc io niste cazuri…


  136. 136
    Ik:

    Dna Seva ii thocmai buna la 60 si oleaca…


  137. 137
    Ik:

    Dra Uc ii prea tenera pentru mine…


  138. 138
    Ik:

    Dra Nora a facut liceul in bocanci. Ia-ma Doamne !


  139. 139
    Ik:

    Iar Dna Manu in sarafan. Ce liceu e asta in sarafan ? Si doar o agream pe Dna Manu…


  140. 140
    Ik:

    Mai ramane sa zica ca mananca saptamanal usturoi si s-a dus reacu toata chimia…


  141. 141
    Ik:

    Dnu Danny 88. Unde vedeti dv. ca dra Ralu e o dulcica ?


  142. 142
    Ik:

    Io stau si duc gunoiul, car cacat, nu stau tot timpu pa blog…


  143. 143
    Ik:

    Dra Nora 107. Debitati numa aberatii. Cum adica numa pestii oceanici au grasimi bune. Da` partile moi, ca de pilda, popoul doamnelor, nu au grasimi bune ?


  144. 144
    Ik:

    Viata de cacat…


  145. 145
    Ik:

    Daca si loganu e masina, eu is poc…


  146. 146
    Ik:

    Pocu Vasile de la beserica de care apartin, si-a luat logan nou Si doar parea 1 om normal la cap…


  147. 147
    Ik:

    Totu pute in tara asta…


  148. 148
    Ik:

    In general io nu prea discut cu oameni care nu agreeaza mazarea…


  149. 149
    Ik:

    Si nici pe cei care au logane nu-i prea bag in seama…


  150. 150
    Ik:

    La noapte se da ceasul inapoi co ora. Ora 4 va deveni ora 3. Deci fut mai mult cu o ora…


  151. 151
    Ik:

    Marimea penisului nu conteaza…


  152. 152
    Ik:

    Dra Nora, va fac favoarea sa-mi acordati 1 pupoi de uichend…


  153. 153
    Ik:

    Tre sa ma loghez, sa ma autentific mereu ca sa pot pentru ca sa scriu, pan ce-mi vine acru-n pula…


  154. 154

    Ik, mai eşti pe acilea?
    Că aveam o taină cu tine.


  155. 155

    Am făcut astăzi o gafă cu nişte ţâgani de care-mi pare atât de rău de nu vă pot desena.

    Credeam că am ramul conectat 24/24, dar nu-i aşa. Am momente în care parcă-s numai eu pe lumea asta.


  156. 156

  157. 157

    Fu cutremur, cumva?


  158. 158

    N-am ce să mai zic.
    Mă enervează şi ireversibilitatea stării. Că uneori efectele unei gafe se mai pot anula, dar acu n-am ce să mai fac. Nici explicaţiile nu-şi mai au rostul. Adică n-ar rezolva nimic.

    Are mătuşă-mea nişte ţâgani tineri la lucru. Nu-s de la noi, sunt fini de-ai lor din oraş.
    Spre deosebire de ăştia de pe aici ăia chiar nu fentează munca. Şi se mai şi bucurau când mă duceam pe acolo pentru că îi mai învăţam câte ceva, le luam apărarea când stătea mătuşă-mea cu gura pe ei.
    Mă rog.

    Astăzi a venit un ţâgan de la noi să ceară ceva de la mătuşă-mea cu un tupeu nemărginit. I-a dat întotdeauna de câte ori a cerut, iar când l-a chemat s-o ajute la ceva n-a vrut să vină. Când mi-a povestit, am început să fac criză de isterie şi să-l înjur, că ţâgan borât, că draci, că chestii.
    Ţâganii de la muncă se uitau la mine şi nu ştiau ce se întâmplă. Credeau că zic de ei, sau nu ştiu ce credeau, dar nu le venea să creadă că vorbeam aşa despre ţâgani.
    Când am realizat că mă aud şi ei, îmi venea să intru în pământ. Adică nu-i suport, dar în contextul acesta nu meritau să audă aşa ceva. Se uitau la mine aşa dezamăgiţi şi întristaţi. Parcă se rupsese ceva.

    Ce era să mai zic?!


  159. 159

    Oribil. Oribil.
    N-am ce zice!


  160. 160
    Manuella:

    Da. 4,3 grade în Vrancea, Buzău. Asta, după ce miercuri a fost fratele mai mare, de 4,8.

    (4,3 grade pe scara Richter, în zona seismică Vrancea, judeţul Buzău, ora 3:55.
    Am corectat, altfel Cosa îmi atrage atenţia asupra informaţiei incomplete.)


  161. 161

    Manuella: nu ştiam de ăla de miercuri, nu l-am simţit. Acum chiar m-a zgâlţâit puţin.


  162. 162

    Băi, mă întreb dacă vreodată o să mă plictisesc de ecranizările după Jane Austen şi surorile Bronte.


  163. 163

    Eu nu înţeleg ce înseamnă aia „zona seismică Vrancea, judeţul Buzău”!


  164. 164
    Edle:

    Nora, eu, una, nu.

    Ați stins luminile, da? 🙂


  165. 165
    Manuella:

    Cosa, 🙂 , astfel sună comunicatul oficial.
    L-am respectat ca atare.


  166. 166
    Edle:

    Noi am aprins lumânări în toată casa. 🙂


  167. 167

    Edle, nope. E maică-mea la noi şi e cam greu s-o conving să fie solidară.
    Oricum, îmi spuse că e mai econoamă decât mine la curent. 😀

    Cosa, am pus-o să-mi facă iaurt. E foarte bun!


  168. 168
    Manuella:

    Nora, ce dans al Charlottei Gainsbourg! De la Jane Eyre la Nymphomaniac!
    Nu am ştiut că este fiica actriţei Jane Birkin.
    Şi că Von Trier o consideră muza lui.


  169. 169

    Da, da, Manuella, mi se păru şi mie ironică situaţia. Marţi o văd nimfomană, iar sâmbătă eroină de secol XIX într-o Anglie puritană şi încorsetată.
    Yup. O prezenţă tulburătoare.


  170. 170

    Da, e fructul lui Serge Gainsbourg şi al lui Jane Birkin.

    Mai nou, cu ziarul Libertatea primeşti un cuţit! 😯


  171. 171
    Manuella:

    Pentru vremuri grele! 🙂
    O fi unul pentru corespondenţă!


  172. 172

    Nu, nu. 😀 E cuţit-cuţit! De ceramică!


  173. 173
    uc:

    Ah, a nascut fina mijlocie, numa-ntr-o fuga am fost, m-am vazt si cu un grup de fini si fine si mama finei, mai m-am dus la agentia de turism unde am cascat ochii la harta cu agentul cca 2 ore, italianca m-astepta cu praji acasa la mine…si cu rezultatele, unde mergem si cand.

    Ik, dar ai zis ca-ti place mazarea, nu mai ma joc 😆 mie-mi place :d

    Mi-e sooomn, noapte buna


  174. 174
    uc:

    Ma duc sa ma culc langa italiana, dimi schimb ora, din 3 tel si calc…tre sa gasesc ora corecta, hm, da” nu-mi bat capu acuma.

    Somn usor


  175. 175

    De exemplu, acum e 9:22


  176. 176
    uc:

    Neata, e 9:52 🙂


  177. 177

    Italiencele sunt cam naşpa, aşa-i?


  178. 178

    Uc, n-am înţeles mai nimic. De pildă, cum adică fina mijlocie? Sunt trei surori? Sau ai năşit trei cupluri? 😀
    Italianca presupun că e românca tovarăşa de călătorii în Grecia. Grecia unde localnicii vă luau drept italience.
    Dar presupun că e de bine. 😀


  179. 179
    Manuella:

    Am văzut dimineaţă Gala laureaţilor, patinaj artistic, Campionatele Mondiale..
    Saitama, Japonia.
    Dincolo de spectacolul în sine (şi bucuria reală a japonezilor de a avea două titluri mondiale, la fete şi băieţi), m-a copleşit Arena. Sală imensă, 3 niveluri!
    O bijuterie arhitecturală.


  180. 180
    uc:

    Italiencele is get beget romance, una din ele e milaneza, venita in vizita, cealalta e italianca cum is si io. Am 7 perechi de fini , pastrez legatura cu 5 perechi :d, cu 3 f des, dar si cu fratii si surorile lor… 😆
    Daar, am o amica italianca get beget, mi vine in iulie, tre sa fac program.


  181. 181

    Manuella, campionatele astea le-am ratat cu totul. Nimic nu am văzut.


  182. 182

    Noi tinem ora Pamantului si azi. Volens, nolens…


  183. 183

  184. 184

  185. 185

  186. 186
    Seva Tudose:

    aici a nins azi noapte iar 😥


  187. 187

    Gata, îşi reveni.

    Seva, şi pe aici se anunţă lapoviţă şi ninsori zilele următoare.
    Tu te simţi mai bine?


  188. 188

    Lapoviţă şi ninsori?!

    Crecă face careva mişto!


  189. 189

    Dacă stai la soare, e de tricou. La umbră, e frig. 😀

    După cum se vede, nu era nimeni la umbră. 😀


  190. 190

    Aşa auzii mai devreme. Nu pe aici, dar prin nordul Moldovei şi estul Transilvaniei vine nu ştiu ce front de aer polar. 😀
    Iar în Bucureşti, azi-noapte pe la 2, era 1 grad. Aşa că nu m-ar mira.


  191. 191

  192. 192

    Nora, aş rânji dacă asta n-ar însemna confirmarea modelului meu despre lume şi viitoarea ei evoluţie.


  193. 193
    Ik:

    Abea acu venii, dra Nora. Taina !


  194. 194

  195. 195

    Du-te pe linkul pus de Cosa. Aia e taina.


  196. 196

    Aşaaaa, Buuuun!

    Întrucât am definitivat sistemul de blocare a învinsului prin strivire retardat şi întrucât văd că nu se potoleşte şi i se tot urcă beşinile din cur în nas, trecem la următorul nivel: în scurt timp vom declanşa un atac asupra aşa-zisului lor blog.

    Să vedeţi circ, stimaţi telespectatori! Să vedeţi cum îşi vor face ei blog privat.
    Nu de alta, dar să vadă şi autistele ce înseamnă să ai un obsedat prin preajmă.
    Că atunci când Nora nu ştia ce să mai facă să scape de retardat, ele -- AutisteleAflateÎnUltimul StadiuDeDisperareŞiDepresie -- ziceau că exegerează.
    Le voi oferi ocazia de a se comporta ele neexagerat în situaţii similare. De fapt nu similare ci de o mie de ori mai crunte.


  197. 197

    Cosa, eu nu atac blogul nimănui.
    Nu aş fi cu nimic mai bună decât mucii şi rahatul din talpă numit Costeluş. Mă rog, tot aş fi, dar doar cu două trepte.
    Te-ai tâmpit dacă tu crezi că eu mă pretez la aşa ceva.


  198. 198

    Nora, când am zis „vom declanşa”, am folosit pluralu ăla de rege, de nobil, de şmecher, ştii tu! Nu erai şi tu printre „noi”!


  199. 199

    Şi nu, orice ai face, ele n-au cum să simtă ce simt eu. Scârba, repulsia, senzaţia de şopârlă care încearcă să ţi se strecoare pe spinare.
    Pentru că tu nu eşti Costel. Sigur, nu le eşti simpatic. Tu poţi fi antipatizat, urât. Dar cu sila aia organică e mai greu. Aia nu se poate simula.
    Mă interesează să scap de psihopat, nu să dau lecţii nu ştiu cui. Am mai spus, n-am vocaţie pedagogică, nici ambiţii de soiul ăsta.

    Ştii că toţi cred că, de fapt, opoziţia mea e de ochii lumii şi că eu te-ncurajez şi să le vorbeşti urât, şi (mai nou) să le ataci blogul, nu? Ştii, dar te doare în cur!

    PS: ştii şi că acum rahatul gelatinos tremură de bucurie? E pomenit, tu-l citeşti, există şi el, în sfârşit!


  200. 200

    Bun, nu ataci blogul nimănui, dar nici măcar nu mă conduci la gară, nu-mi faci semn cu eşarfa în urma trenului?!


  201. 201

  202. 202

    Nora, tu n-ai înţeles că nu l-ar bucura cu nimic nici dacă l-ar citi toată lumea -- deci inclusiv eu -- dacă nu citeşti şi tu?!


  203. 203

    Nu?! Nici măcar o poză să pun în buzunarul de la piept alături de cele ale nepoatelor, surorilor şi ale câtorva gagici din reviste porno nu-mi dai?


  204. 204

    Tâmpit eşti! 😆 😆
    Baby, dacă pleci la un aşa război nedrept, nu doar că nu-ţi dau poză cu mine, dar le ciopârţesc şi pe ale tale şi-ţi dau şi acatiste. Să nu zici că nu ţi-am spus când te-oi pomeni că te atacă şi bicicliştii pe drum.


  205. 205
    Ik:

    De retinut si nu glumesc deloc: Daca o persoana draga mie de pe aici sau careva care nu ma agreeaza mi-ar dezvalui o taina, iar ulterior voi deveni dusman cu persoana care mi-a dezvaluit un secret, nici picat cu ceara nu voi dezvalui ulterior acel secret. Nu stiu ce mi-a venit, am zis pur si simplu


  206. 206
    Ik:

    Dna Seva, ala din poza se macheste des, nasha ? Dacai vio ruda sau pretin cu dv., nu se macheste. Diplomatia asta o sa ma omoare intr-o zi sarumana dra Nora si 1 pupoi asa k de lunea dimi…


  207. 207
    Ik:

    Dra Nora, rahatul nu poate fi gelatinos. Cear fi sa batjocoresc anumite obiecte carora dv. va sunt dragi ? Dv. chiar ati uitat cu ce ma ocup ? Rahatul e un monument, nu gelatina…


  208. 208
    Ik:

    Vaz ca saptamana a inceput nashpa intre noi 2, 1Q are pe logan noroi…


  209. 209
    Ik:

    Tre sa ma loghez tot timpu. De fapt si cand vreau sami fut nevasta, tot 1 fel de logare e. Nu poti sari asa pur si simplu pe nevasta so calaresti, trebuie in prealabil 1 lugu-lugu aferent. O zambila, 1 ghiocel, o vorba buna cu doo zile inainte, duci gunoiul, dai cu mopu si abea dupa aceea ii ceri 1 futai. Nu cum facea Necu cu raposata. O facea cu oo si otet si dupa 15 min, fa disara te voi fute…


  210. 210

    Eh, nu-i chiar aşa de nedrept războiul. Aş putea înainta şi varianta că e atât de justificat încât e absolut obligatoriu!


  211. 211
    uc:

    bună diminiaț! 🙂
    deci mie-mi trebe un buchet de lacrimioare, n-am primit veci. ca daca-mi trebe cica imi tai io din straturile cu flori ale bunicii. ca nu stiu ce m-as face dac-as primi un astfel de buchetel ? 😀

    1Q, ce culoare au manerele la usile de la masina loganel albastra?

    ah, „italianca” mi-a dat o sugestie, ca pot sta acas’ linistita, in fiece seara era cu ochii-n stele/nori/luna :lol:, ziua nu se putea dezlipi de privelistea urbana, din fata geamului de la cubatarie, ca sa nu mai zic ca mi-a mutat una-alta p’in casa.


  212. 212
    uc:

    ik, cum a inceput nashpa? nu inteleg 😀


  213. 213
    uc:

    @205, ik, ai dujmani?


  214. 214

    Ik, ai dat click unde ți-am spus?


  215. 215
    Manuella:

    Bună dimineaţa! 🙂
    Dacă ar fi un pic mai mult de 7 grade, ar fi perfect! 🙂


  216. 216

    Neața. Așa frig e la voi? Aici sunt vreo 12.


  217. 217
    uc:

    aicea nu stiu exact cate grade is, dar e bine :), la soare e cald, p’acolo umblu


  218. 218
    uc:

    iupiii, mi-a gasit zbor din Budapesta, mai era din Cuburesti, cu escala la Atena. Ce sa fac io 9 ore singurika in Atena ca aeroportul e departisor nu ca-n Salonic? 9 ore in Atena + 10 ore Cluj-Buc cu trenul…e prea mult. M-apuc de maghiara.
    Ma vaz cu fata direct in insule, ea vine din Milano.


  219. 219

  220. 220

    Cosa, drept, nedrept, e sub demnitatea mea. Credeam că și sub a ta.

    Ik: ei, sunt specii și specii de rahat. Unele se întind ca guma și se fac preș.


  221. 221

    A-mi apăra siguranţa, onoarea, Patria şi cele trei băştele cu varză nu-i sub demnitatea mea. Ar fi dacă n-aş face-o!


  222. 222

    Băștele? Ce e aia?
    Ce aperi, domnule? Că nu aperi nimic. Tu ești acum forță cotropitoare. Ești ofensiv, nu defensiv.
    Plus că na, mai e acolo o minoritate refugiată. Pe care eu o privesc tot ca cetățean de aici. Nu pot să-i dau cu bombe în cap. Capisci?
    Of, sunt ca o mamă. Copiii, deși fac prostii, tot ai mei sunt! Na! 😆


  223. 223

    Băşteaua este o mică, mică, mică suprafaţă de teren special amenajată pentru a fi cultivată. Băştele cu varză, băştele cu ardei et c.

    Bun, da, acum aşa aş fi, forţa cotropitoare, dar vezi tu, uneori, în istorie, eşti nevoit să procedezi şi astfel.
    Dacă o mie de ani unii te-au tot asuprit considerându-te inferior şi numai bun de jecmănit, nu poţi să încerci să te tot aperi câştigând bătălii temporare care doar îţi mai dau câte un răgaz de două luni de la jug.

    Ca să-ţi eliberezi măcar copiii şi nepoţii, trebuie să stârpeşti agresorul definitiv.

    Rusia ne-a asuprit şi ne-a luat bucăţi de ţară de când se ştie istoria.

    Un pic de dreptate trebuia făcută. Ce a făcut Antonescu asta se numeşte. Iar cu victimele colaterale, mă laşi?!
    Când ne-au luat ruşii jumate din ţară unde erau acele victime colaterale?! Aaaa, se bucurau şi profitau?! Sau, în cel mau bun caz „nu mă interesează, mie nu-mi trimite sute de mailuri, pe mine nu mă hărţuieşte”!


  224. 224

    Nu, bre. Copiii nu vor să fie eliberați. Și nu sunt american să-i eliberez cu forța. 😆
    Au fugit în lume cu bălosul, și-au făcut casă cu el, eu le doresc tot binele. Nu m-apuc acum să le stric eu casa.


  225. 225

    Uitai: boul de Costel e boul de Costel. Nu e Mama Rusia! 😆
    Nu mi-a luat juma din țară, nu m-a asuprit. Doar a lăsat bale pe la gard și a ros puțin o ulucă.


  226. 226
    Nora&1Q:

    Sărumâna doamnelor și să tră, dom ik! LMA cu îndârjire! Cu curaj și multiple plecăciuni.
    Nora, ți-ai cumpărat mașină de spălat? Iote ultimul model de la Arctic..


  227. 227
    Nora&1Q:

    Bicilavanora..


  228. 228
    Nora&1Q:

    Dl ik e bezmetic..


  229. 229
    Nora&1Q:

    Sărna, d-na uc. Negre, ca bările. Ca gura de eșapament, ca cenușa la piknik, k ceru` gurii d-lui ik..


  230. 230

    😆 Mi-aș lua și eu modelul ăsta, dar ar trebui să ies în scara blocului cu bicimașinadespălat.


  231. 231
    Nora&1Q:

    Ar fi o afacere. O mai și închiriezi. Cu ora..


  232. 232

    Unde mai pui că nu știu nici să croșetez…


  233. 233
    Nora&1Q:

    Așa, mai socializezi cu vecinii, vă mai cunoașteți..


  234. 234
    Nora&1Q:

    Înlocuiești. Îți iei laptopul..


  235. 235
    Nora&1Q:

    N-am io laptop că ce l-aș frichini pe biclă prin păduri..


  236. 236

    😆 Deci, prin păduri o arzi de când a dat iarba.


  237. 237
    Nora&1Q:

    Ai văz`t? Tanti avea poșeta pe coarne. Venise de la piață..


  238. 238

    Nu crez. Acolo era ghemul.


  239. 239
    Nora&1Q:

    Nuuu. Dar n-aș zice nu..


  240. 240
    Nora&1Q:

    Probabil. Ziceai că nu te pricepi.. 🙂


  241. 241

    Păi, nu mă pricep. Dar văd cât de cât bine.
    Nu știu ce m-oi face când oi chiorî. Cine o avea grijă de voi… oooffff…


  242. 242
    Nora&1Q:

    Ha! Nu te mai gândi la rele! Pedalezi cam îmbufnată, ce-ai pățit? Ia spune tu lu` nenea tăt ce ai pe suflețel..


  243. 243
    Nora&1Q:

    `ca-o-ar taica pe ea! Cine mi-o fi supărat-o, că-l rup pe genunchi..


  244. 244
    Nora&1Q:

    Venii cu forțe noi! jedy..


  245. 245

    Nimeni. Sunt chiar voioasă.
    Pedalez întru stoparea pulsiunilor belicoase.


  246. 246

    Am fost ieri la Divergent. O porcărie, dar cu o idee interesantă.
    Cică, într-un viitor distopic, omenirea era împărțită în cinci facțiuni: Erudiții (deștepții, raționalii, informații), Abnegația (milostivii, cei gata să ajute, cei care nu aveau nimic vanitos în ei), Neînfricații (soldații, ăia gata să sară în foc în orice clipă), Amitia (agricultorii, prietenoșii, cultivatorii pământului, lipsiți de ambiții) și Candoare (un soi de justiție, cei incapabili să mintă, cei care spun numai adevărul, indiferent cât doare).

    Ei, adolescenții erau supuși unui test, ca un fel de test al maturității în urmă căruia li se spunea în care dintre cele cinci facțiuni se potrivesc. Nu era însă obligatoriu să și aleagă în conformitate cu testul. Testul era… orientativ. De obicei, picau cam în aceeași facțiune ca părinții lor. Dar existau și așa-numiții ”divergenți”. Cei în cazul cărora nu se putea stabili o dominantă și care erau proscriși. Căci, deh, chiar și atunci oamenii erau conformiști și le era teamă de diferit. 😀

    Asta e ideea, după aia normal că se strică.


  247. 247
    Nora&1Q:

    În ce facțiune te vezi? Zi și de mine, că m-ai făcut curios…


  248. 248
    Nora&1Q:

    Da` să am oleac` de neînfricat..


  249. 249
    Nora&1Q:

    ..și candoare cât mai multă..


  250. 250
    Nora&1Q:

    N-am nici pic din Abnegație..


  251. 251

    Păi, crezi că știu?
    La început, m-am văzut la scârbele alea de erudiți. Pe urmă la Candoare.
    Și pe tine tot pe acolo.
    Sigur nu la Abnegația și nici la Amitia (Abnegația nici voie să se uite în oglindă nu prea aveau :D). Și nici la Neînfricați. Că n-aș putea să omor oameni, să sar de pe blocuri, din trenuri și altele asemenea.


  252. 252

    Să mai așteptăm o vreme, că sigur o să apară vreun test online care să-ți spună ce facțiune ți se potrivește.


  253. 253
    Nora&1Q:

    N-ai văzut bine. Vezi că-ți joacă feste vederea? Vei fi o mămăiță plină de candoare.
    N-am ce căta pe la erudiți. Pe la neînfricați, da, că n-am minte multă..


  254. 254
    Nora&1Q:

    Păi nu mai trebe, c-am aflat..


  255. 255

    Mda, cred că ai dreptate. N-ai ce căuta la erudiți. Erudiții ar fi așteptat dovezi suplimentare.


  256. 256
    Nora&1Q:

    Te bizui cu candoare maximă. Dau o fugă prin timp să-mi văz viitoru` alături de cei dragi. Dacă nu revin în trecut, înseamnă c-am trăit fericit pân` la adânci bătrâneți. Și poate c-oi trăi și acum..
    LMA! Zile senine și fe-e-ri-cii-te, LMA, să trăiți!


  257. 257

    Ce te mai fâțâi pe axa timpului!
    Bye!


  258. 258
    uc:

    Nora, da’ astia cu abnegatia de ce n-aveau voie sa se uite in oglinda? 😆

    LMAAA! s-a cam innorat pe aicea, iar n-am umbrela.


  259. 259

    Pentru că uitatul în oglindă le creștea vanitatea, pe care ei încercau s-o suprime.
    Se îmbrăcau și foarte modest, casele lor erau toate gri, mâncarea era foarte sărăcăcioasă, cu elemente de bază, fără condimente și alte farafastâcuri.


  260. 260

  261. 261

    Eu nu aşa văd starea actuală.

    Într-adevăr, el nu poate să mai citească blogul decât cu bani, dar tu nu ai învins. Blogul tău e ca o închisoare cu garduri de beton unde nu mai pătrunde soarele, iar cei care vor să intre trebuie să arate legitimaţia miliţianului de la poartă.
    N-ai RSS iar pentru a accesa blogul din alte părţi trebuie făcute excepţii.

    Asta nu e victorie. Dacă vei lăsa obloanele jos va tăbărî pe ele.

    Hai să-ţi spun cum e cu agresorii: dacă te rezumi doar la a te apăra, nu se vor opri nicicând. Aşa că trebuie distruşi definitiv.

    În cazul acesta concret, râpatul fluid nu trebuie să aibă blog decât în intervalul de când se deghizează până-l descopăr. Trebuie să stea ascuns ca şobolanii, că asta e, printre altele.

    Bineînţeles că-i prinde pârjolul şi pe cei din jurul lui. Dar la ei e vorba doar despre lipsă de inspiraţie şi variante, evident!


  262. 262

    Gata, mă duc să semăn răsadurile. Poate vin cu poze.


  263. 263
    uc:

    mi place mult si negrul, e elegant 🙂


  264. 264

    Nu știu ce-nseamnă ”a distruge definitiv”.
    Dar oricum nu văd legătura. Și dacă n-ar avea blog, eu tot ar trebui să-l păzesc pe al meu. Singura variantă în care n-ar mai trebui să fac asta ar fi aceea în care Costel ar rămâne fără acces la internet definitiv. 😆

    Cosa, ca să înțelegi: și dacă ar veni Costel și mi-ar da jos blogul (cum de altfel, a și amenințat), eu, și dacă aș avea la dispoziție un buton magic, nu aș face același lucru cu al lui. Pricepe odată. Că a trebuit să ridic ziduri ca să mă feresc de balele ăluia e una. E neplăcut, e restrictiv, da. Dar să fac ce sugerezi tu ar însemna să câștige el clar, să mă apropii de felul lui jigodos de-a fi. Să mă molipsesc de muci, să mi se scurgă șirea spinării. Or, să îi semăn lui Costel e mai înfiorător decât orice.

    Hai să încheiem discuția asta.


  265. 265
    Jaco Pastorul:

    Asa, asa, fraiere, distruge-i blogul, ala si inca cele 12.576 de bloguri pe care le poate face intr-o luna fara sa ai tu habar pe unde le gasesti.

    Baizăuei, baby, răsadurile nu se seamănă, se repică!


  266. 266

    Și mai lasă-mă că-s supărată praștie! Veniră pantofii ăia verzi și, pe lângă faptul că-mi sunt puțin mari, tocul de la dreptul e strâmb! Trebuie să-i trimit înapoi.


  267. 267
    Ik:

    Iar io is superat si mai si. As putea sa afirm fara tagada ca is suparat harbaleta care-i si mai si decat prastia. Io prastie is cand is bat muci. Cateodata ma imbat fara sa beau nica, e suficient sa vaz 1 logan in circulatie si ma imbat instant, fara a pune alcooool pe limba. Fusai acoalea, dra Nora, cerui incuviintarea de a intra si io si, deokmdata km atata, k nam timp nici sa ma hranesc cu bucate alese da post.


  268. 268

    Bine, bine. Mă bucur că nimeriși drumul. Încheiem aici discuțiunea pe această temă. 😀 Cu urări de înzdrăvenire, desigur. Ce pățiși, suflete?


  269. 269
    Ik:

    Dna Seva, vretz sa cred ca nea cutarica dela foto 2 are apa in borkan ?


  270. 270
    uc:

    Haha, io m-am gandit ca are socata in pahar, ca m-e pofta de socata 🙂


  271. 271

    Prostule, repicarea este operaţiunea prin care iei plăntuţele din istâc şi le plantezi pe locul unde vor deveni plante.

    Eu abia acum le semăn, fraiere.


  272. 272

    Nora, atitudinea asta cu nu vreau să devin ca el este justificarea celor neputincioşi.

    Eram la mare prin ’92 şi mă aflam, printr-o nefericită întâmplare, cu nişte fete din echipa naţională de volei la masă şi cu prietenii acestora dintre care trei culturişti, badibilding sau nu mai ştiu cum îşi ziceau. Atunci apăruse moda cu muşchi.

    La vreo douăzeci de metri de noi, tocmai se luau unii de cam toate fetele singure care veneau de la plajă. La un moment-dat, pe una n-au mai lăsat-o să plece. O ţineau de mâini şi făceau mişto. Terasa era cam plină de lume, dar, fireşte, toţi îşi făceau de treabă cu privirile pe sub mese.
    Fata cam disperată nu ştia ce să facă. Atunci am luat eu iniţiativa bazându-mă şi pe galeria pe care credeam c-o am în persoana „băieţilor” şi am plecat spre nemernicii ăia să mă iau de ei.
    Mă rog, n-am ajuns la ei deoarece au plecat singuri. Nici nu cred că şi-au dat seama de ce voiam să fac.

    Când m-am întors am avut un sentiment ciudat ca arunci când, în sala de clasă, fac toţi gălăgie, iar când vine profesorul, toţi tac, numai un fraier zbiară în continuare pentru că nu l-a atenţionat nimeni.

    Badibildingii mei rămăseseră bine-mersi la mese şi se făceau că plouă. Justificarea, la fel ca tine, că ei nu fac aşa ceva, că nu se coboară, că nu rezolvă nimic devenind ca ăia.

    Adică penibil.

    Iar proastele de erau cu ei, …, proaste. Îi sorbeau din ochi ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!

    Nora, întrucât mănânci, te îmbraci, îţi dai cu părerea pe internet şi multe altele, înseamnă că eşti deja ca mulţi. Ca majoritatea.

    În cazurile astea, diferenţa o fac nu faptele ci motivaţia şi rezultatele.

    Nu ştiu dacă m-am făcut bine înţeles!

    Şi oricum, dacă eu îţi respect dorinţa (în definitiv e lupta ta, eu îţi sunt doar aliat), ce crezi că vor zice ceilalţi?! Ceva de genu, vai, dragă, ce persoană deosebită e Nora, ce caracter nobil are, uite, poate să facă rău, dar nu vrea?!

    Hm, mai curând eu cred că vor zice că bravezi ştiind bine că n-am ce să le fac (că ei aşa cred!) şi ai mai găsit un prilej de a te da ce nu eşti în realitate.


  273. 273

    Ah, uite că abia acum mi-a venit ideea.

    Dacă te-ar lua unu de pe stradă şi te-ar târâi ca pe aia vreun kilometru cu baioneta la gât ca să te ducă să te violeze, ce n-ai da tu să sară unu fără caracter, aşa ca mine, şi să-i dea ăluia cu ranga-n cap cu consecinţe definitive şi irevocabile!

    Atunci n-ar mai conta coborârea la nivelul agresorului, aşa-i?!


  274. 274

    Ce tot bântui acolo? Ţi se pare că mă târăşte handicapatul undeva? Sau c-aş fi în vreun pericol?


  275. 275

    Şi atunci n-ar fi nicio coborâre. Nu ştiu cum de nu vezi diferenţa. Tu acum îi dai cu ranga preventiv. Or, asta nu se face.
    Plus că nu mă ajută cu nimic să-i dispară adunăturii de muci blogul de pe faţa pământului.

    Apoi, crezi că dau eu brusc acum doi bani pe ce cred alţii?! Ha-ha!
    E vorba de cum mă simt eu cu mine.
    Acum pot să-l fac pe Costel cum îmi vine la gură fără să clipesc. Pentru că sunt din altă ligă, pentru că simt că ce fac e drept.
    Dacă aş face ca tine, nu aş mai avea aceeaşi siguranţă.
    Pricepi, bine. Nu pricepi, fii sănătos.


  276. 276
    uc:

    io-s pe langa total, am crezutara ca repicarea e aia cand se raresc plantele pentru ca sa aiba spatiu de desfasurare, sa nu stea inghesuite :d mai bine tac, mai ma documentez

    Cosa, ce ai face daca ai fi cu iubita ta intr-o seara, intuneric, pe strada, iar pe partea ailalta unul urla la femeia lui, mai s-o loveasca? Nu stii daca are sau nu un cutit la el.


  277. 277
    uc:

    tu n-ai cutit, ca la ce-ti trebe


  278. 278

    Eu trecusem deja la generalizare, nu mă mai refeream strict la acest caz.

    Mă refeream, în general, la atitudinea de a nu interveni.


  279. 279

    Nu poţi generaliza aşa.
    Altfel, da, dacă treci pe lângă una târâtă, dacă eşti la o terasă şi una e agresată şi nu faci nimic, eşti un om de nimic. Dar aici nu e cazul. Nu seamănă în nimic.


  280. 280

    Nici nu mă gândeam că vei zice altceva. N-avem nici măcar pe aproape vreun punct de vedere comun, în orice domeniu.

    Şi ne cunoaştem atât de bine încât şi dacă ne-am fute n-ar mai avea niciun schepsis.


  281. 281

    Dar putem fi buni prieteni, nu? 😀


  282. 282

    Ia un merişor înflorit:


  283. 283

    Buni prieteni nu.
    Mai bine ne futem!


  284. 284

    Aşa plictisiţi? Fără chef? În dorul lelii? Hm!
    Treabă de mântuială!


  285. 285

    Deci, ăsta e pomişorul care face fructele alea roşii!
    Încep şi eu ca ăia care n-au văzut găini în viaţa lor.


  286. 286

    Nu face niciun fruct. Ăla care face nişte hălea mici şi roşii e altceva.
    E frumos şi ăla, dar n-am.

    Ah, stai că abia acum văd. Cum adică treabă de mântuială?! Eu?! Hm!
    Păi eu şi armata am făcut-o responsabil. Adică dacă tot am plecat de acasă şi dacă tot trebuia să stau nouă luni acolo, măcar să mă aleg cu ceva nu?!


  287. 287

    Responsabil! Auzi la el! De parcă ar repara centrifuga la maşina de spălat!
    Coso, nu mai e pic de magie între noi!


  288. 288

    Ca şi cum ar fi fost vreodată. Mă rog, pe mine m-a bătut gândul mai demult, dar mi-a trecut când ne-ai spus că eşti ţâgancă. Sau abia atunci mi-a venit?! Nu ştiu, am uitat!

    Ce-i aia, Nora, centrifugă de maşină de spălat?


  289. 289

    Eşti măgar. Parcă sunt ţigancă în bătătura ta!
    Ce să fie?! Aia de se învârteşte! Pusă în mişcare de forţa omonimă. 😆


  290. 290

    Hai că nu te prinzi de nimic. Mă duc să mă culc din nou!


  291. 291

    Mă enervează expresia „a lua de la lingurică” de nu pot să spun! Mi se strepezesc urechile şi creierii parcă mi se smochinesc. Brrrr!

    Sunt singura? 😀
    Voi aveţi sensibilităţi de-astea lexicale? Să nu suportaţi un anumit cuvânt, expresie?


  292. 292

  293. 293

    Eu nu ştiu această expresie. Ce înseamnă?

    Şi da, am şi eu cu grămada. Prima care-mi vine în minte este „mănâncă de pe el”.


  294. 294

    Ăştia pe Paprika sunt idioţi. Face una nişte chifteloaie marocane şi ei o ţin numai cu „pâinile de carne” în sus, „pâinile de carne” în jos!


  295. 295

    Oho! Să-i vezi pe cei de la Microsoft! Eu nu ştiu ei chiar traduc cu gugălu sau au nişte traducători de … gugăl?!


  296. 296

    Înseamnă ceva de genul „a lua de la inimă”, dar în alte situaţii e sinonim şi cu „stomac”.

    M-a apucat aşa un dor, de la lingurică.
    Mă doare la lingurică.
    (fizic e capul pieptului)
    Dar a ta ce-nseamnă?


  297. 297

    De-asta n-am văzut it-ist care să folosească vreodată ceva pe calculator în varianta în română. I-am auzit mereu spunându-i că nu înţeleg o iotă.


  298. 298
    Danny:

    Oare ce ma face Nora? Oare, oare?


  299. 299
    Danny:

    Mai, nu stiu ce poza sa-mi mai pun la avatar? Am epuizat tot stocul.
    Sa le iau pe alea de acum 20 de ani? Sau de cand eram de 2-3 ani?


  300. 300
    Danny:

    Ia-uite, Cosa a facut-o tiganca pe Nora!
    Raj, tu ce pazesti? Cosa a facut-o tiganca pe Nora!
    N-are cum sa fie tiganca Nora. Doar am poza ei.
    Cosa, iti lipseste femeia. Se observa.


  301. 301
    Danny:

    PENTRU COSA :
    „Inainte de Corneliu Codreanu, Romania era o Sahara populata. Cei aflati intre cer si pamant, n-aveau niciun continut, decat asteptarea. Cineva trebuia sa vina.
    Treceam cu totii prin desertul romanesc, incapabili de orice. Pana si dispretul ni se parea un efort.
    Tara nu ne putea fi o problema decat negativa. In cele mai necontrolate sperante, ii acordam o justificare de moment, ca unei farse reusite. Si Romania nu era mai mult decat o farsa reusita.
    Te invarteai in aer liber, vacant de trecut si de prezent, indraznind dispretul dulce al lipsei de menire.
    Biata tara, era o pauza vasta intre un inceput fara maretie si un posibil vag.
    In noi, gemea viitorul. In unul, clocotea. Si el a rupt tacerea blanda a existentei noastre si ne-a obligat sa fim. Virtutile unui neam s-au intruchipat in el. Romania din putinta, se indrepta spre putere.

    Cu Corneliu Codreanu am avut doar cateva convorbiri. Am priceput din prima clipa ca stau de vorba cu un om, intr-o tara de fleacuri umane. Prezenta lui era tulburatoare si n-am plecat niciodata de la el, fara sa simt acel suflu iremediabil, de rascruce, care insoteste existentele marcate de fatalitate. De ce n-as marturisi ca o teama ciudata ma cuprindea si un fel de entuziasm plin de presimtiri? Lumea cartilor mi se descifra inutila, categoriile, inoperante, prestigiile inteligentei, sterse, iar subterfugiile subtilitatii, zadarnice.

    Capitanul nu suferea de viciul fundamental al asa-zisului intelectual roman. Capitanul nu era „destept”, Capitanul era profund.

    Dezastrul spiritual al tarii deriva din inteligenta fara continut, din desteptaciune. Lipsa de miez a duhului, preschimba problemele in elemente de joc abstract si rapeste spiritului latura destinului. Desteptaciunea degradeaza pana si suferinta, in flecareala.

    Dar vorbele Capitanului, grele si rare, rasareau din Soarta. Ele se plamadeau undeva departe. De aici, impresia de univers al inimii, de univers al ochilor si al gandurilor.

    Cand, in 1934, ii spuneam ce interesanta ar fi expunerea vietii lui, imi raspundea: „Nu mi-am petrecut viata prin biblioteci. Nu-mi place sa citesc. Eu stau asa si ma gandesc”.

    Acele ganduri au urzit rostul nostru. In ele respira natura si cerul. Si cand au pornit spre infaptuire, temelia istorica a tarii s-a zguduit”……………


  302. 302
    Danny:

    „Corneliu Codreanu n-a pus problema Romaniei imediate, a Romaniei moderne sau contemporane. Era mult prea putin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale si nici asteptarilor noastre. El a pus problema in termeni ultimi, in totalitatea devenirii nationale. El n-a vrut sa indrepte mizeria aproximativa a conditiei noastre, ci sa introduca absolutul in respiratia zilnica a Romaniei. Nu o revolutie a momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel, nu numai sa creeze Romania, dar sa-i si rascumpere trecutul, sa insufle absenta seculara, sa salveze, printr-o nebunie, inspirata si unica, imensul timp pierdut.

    Patosul legionar este o expresie de reactiune in fata unui trecut de nenoroc. Aceasta natie n-a excelat in lume decat prin consecventa in nefericire. Niciodata nu s-a dezmintit. Substanta noastra este un infinit negativ. De aici pleaca imposibilitatea de a depasi pendularea intre o amaraciune dizolvanta si o furie optimista.

    Intr-un moment de descurajare, i-am spus Capitanului:

    -„Capitane, eu nu cred ca Romania are vreun sens in lume. Nu e niciun semn in trecutul ei care ar justifica vreo speranta”.
    -„Ai dreptate”, mi-a raspuns. „Sunt totusi unele semne”.
    -„Miscarea Legionara”, adaug eu.
    Si atunci mi-a aratat in ce fel vedea el reinvierea virtutilor dace.

    Si-am inteles ca intre daci si legionari se interpune pauza fiintei noastre, ca noi traim al doilea inceput al Romaniei.

    Capitanul a dat romanilor un rost. Inainte de el, romanul era numai roman, adica un material uman alcatuit din atipiri si umilinti. Legionarul este un roman cu substanta, un roman primejdios, o fatalitate pentru sine si pentru altii, o vijelie umana infinit amenintatoare. Garda de Fier: o padure fanatica… Legionarul trebuie sa fie un om in care mandria sufera de insomnie.

    Eram obisnuiti cu patriotul de ocazie, gelatinos si vid. In locul lui apare insul ce priveste tara si problemele ei cu o crunta inversunare. Este o deosebire de densitate sufleteasca.

    Acel ce a dat tarii alta directie si alta structura, unea in sine pasiunea elementara cu detasarea spiritului. Solutiile lui sunt valabile in imediat si in vesnicie. Istoria nu cunoaste un vizionar cu un spirit mai practic si atata pricepere in lume, sprijinita pe un suflet de sfant. Tot asa, ea nu cunoaste o a doua miscare in care problema mantuirii sa mearga mana in mana cu gospodaria”……………………


  303. 303

  304. 304
    Danny:

    „A face isprava si a te salva, politica si mistica, iata carei ireductibilitati i-a pus el capat. Il interesa, in egala masura, organizarea unei cantine si problema pacatului, comertul si credinta. Nimeni nu trebuia sa uite:

    Capitanul a fost un gospodar instalat in absolut.

    Fiecare credea a-l intelege. El totusi, scapa fiecaruia. Depasise limitele Romaniei. Insasi Miscarii i-a propus un mod de viata care intrece rezistenta romaneasca. A fost prea mare. Inclini uneori a crede ca el n-a cazut din conflictul cu un besmetic, ci din conflictul marimii lui cu micimea noastra. Nu este totusi mai putin adevarat, ca epoca de prigoana a scos la iveala caractere pe care cea mai increzatoare utopie nu le-ar fi putut banui.

    Intr-o natie de slugi, el a introdus onoarea si intr-o turma fara vertebre, orgoliul. Influenta lui n-a articulat numai pe ucenici, ci, intr-un anumit sens, si pe dusmani. Caci acestia, din lichele au devenit monstri. S-a [i-a] obligat la tarie, le-a impus un caracter in rau. Ei n-ajungeau caricaturi infernale, daca maretia Capitanului n-ar fi cerut o echivalenta negativa. Am fi nedrepti cu calaii, daca i-am considera ratati. Toti s-au implinit. Un pas in plus si trezeau gelozia Diavolului.

    In preajma Capitanului, nimeni nu ramanea caldut. Peste tara a trecut un fior nou. O regiune umana bantuita de esential. Suferinta devine criteriul vredniciei si moartea, al chemarii. In cativa ani, Romania a cunoscut o palpitatie tragica, a carei intensitate ne consoleaza de lasitatea a o mie de ani de neistorie. Credinta unui om a dat nastere unei lumi, ce lasa-n urma tragedia antica si pe Shakespeare. Si aceasta, in Balcani!

    Pe un plan absolut, daca ar fi trebuit sa aleg intre Romania si Capitan, n-as fi ezitat o clipa.

    Dupa moartea lui ne-am simtit fiecare mai singuri, dar peste singuratatea noastra, se ridica singuratatea Romaniei.

    Niciun toc sa-l infig in cerneala nenorocului n-ar putea descrie nesansa ursirii noastre. Totusi, trebuie sa fim lasi si sa ne mangaiem. Cu exceptia lui Iisus, niciun mort n-a fost mai prezent intre vii. Avut-am careva vreun gand sa-l fi uitat? „De aici incolo, tara va fi condusa de un mort”, imi spunea un prieten pe malurile Senei.

    Acest mort a raspandit un parfum de vesnicie peste pleava noastra umana, si-a readus cerul deasupra Romaniei”……………………..


  305. 305
    Ik:

    Pulica nu mai vorbeste cu mine de ieri. Dra Uc, permiteti 1 intrebare ?


  306. 306
    uc:

    Neata 🙂
    Ik, daaa


  307. 307
    Ik:

    Sarumana, dra Uc ! Stiti cum se uita o ratza in beci ?


  308. 308
    Ik:

    Alo ! Fata asta ii surda…


  309. 309
    Ik:

    Pulica tot e suparat pe mine. Ma doare in pula si la lingurica…


  310. 310
    uc:

    Nu stiu, cum? 😆


  311. 311
    Ik:

    Ieri l-am pacalit oleaca pe Pulica, in contul zilei de azi. I-am dat apa cu toxine, stiti, apa aia de la primul clocot de la gaina de curte primita dela soacramea, ca daia ii fut fata, ca sa-mi dea cucosi si gaini ecologici. I-am pus oleaca de sare, i-am pus si cateva felii de paine, apoi i-am dat si un blid cu crantzanele fara carne, ca de ce pula mea sa-i dau cu carne ? Ce io mananc carne ? Tin post. Dupa ce a lipait zoaia se crantanelele in sila, i9-am aratat si o punga cu oase, dar n-a mai putut sa le manance, ca se umflase cu ce-i dadusem inainte. S-a ofticat.


  312. 312
    Ik:

    Simplu dra Uc. Iei ratza, o duci in beci si o uiti acolo. Dar dv. navetz cum sa stiti, caci sunteti blonda pe dinlauntru…


  313. 313
    Ik:

    Am glumit, dra Uc. Nu sunteti deloc blonda pe dilauntru…


  314. 314
    uc:

    😆 is blonda, biata ratza 😆
    Pup catelul Pulica


  315. 315

    Ei, nu zău, Danny!
    Că nu s-au pomenit romi blonzi, nu?
    Ești varză!


  316. 316

    Data viitoare când citezi, pune dracu și tu sursa.


  317. 317

    Să vedeți acum, că de când află Danny că-s romă, nu mai vrea să se întâlnească cu mine.


  318. 318
    uc:

    nu am reusit sa citesc ce-a scris Dan capitan de plai acolo 🙂


  319. 319

    N-a scris el, el doar a copiat. O odă lui Zelea Codreanu.


  320. 320
    Danny:

    Ha,ha,ha, mor de ras!

    Nu exista romi blonzi. Adica, oricat de blonzi ar fi, se cunosc ca-s tigani. Nu am avut de-a face niciodata cu tiganii.

    Sursa intentionat n-am vrut s-o pun. Il las pe Cosa sa spuna, cine a scris cele de mai sus?
    Misto descrierea autorului. Ma face sa inteleg mai bine originea extremismului de dreapta, si profunzimea lui in Romania si in lume.
    Stiti ca eu studiez doctrine politice. Am niste idei ale mele originale, pe care nu doresc sa vi le dezvalui acum, ci intr-o carte.

    Imi doresc sa ma intalnesc cu Nora.

    Ma face sa rad Ralucuta. Orice s-ar intampla pe acest blog, Raluca n-are nici o taina. Ea este fericita in orice conditii. Este de apreciat. Este o draguta.
    Sa citesti, Raluca, ce am scris acolo.


  321. 321

    Băi, nu pot să cred că aia cu lingurica e reală. Cum poate cineva să utilizeze o astfel de expresie în contextul respectiv?!

    Pun pariu că provine din zona ce cuprinde împrejurul Bucureştiului continuând spre sud, sud-est.


  322. 322

    Iote c-ai avut de-a face. Cu mine. Nici n-ai știut. Ha-ha, mor de râs.


  323. 323

    Nu, nu, nu e deloc limitată la București, Cosa.
    Mie-mi sună așa de vulgar… nu știu de ce.


  324. 324

  325. 325

    E de unde ţi-am spus. Clar!


  326. 326
    Danny:

    Nora, Nora, tare dulcica esti tu. Nu esti, draga, tiganca, stai linistita.
    Pe Raj il doare-n cur de lume, de filosofie. E paralel cu aceasta lume, in schimb, Cosa cred ca este prea patruns in profunzimi mioritice. Iar cand se relaxeaza gateste sau da de mancare la animalele din curte. Profund patriarhal.


  327. 327

    Cosa, cum le știi tu pe toate. Știu expresia asta dintotdeauna, nu de când am venit în București. Și mă enervează tot de atunci.

    Danny, tu ești zdravăn la cap? Îmi spui tu mie ce sunt?
    Liniștită sunt. Sau crezi că, dacă sunt țigancă, ar trebui să fiu neliniștită?
    Ia, că mă enervezi acum!


  328. 328
    Manuella:

    Danny, dacă-mi permiţi, tu simţi că eşti puternic ancorat în realitate?
    (întrebarea pleacă de la concluziile tale, #326)


  329. 329
    Danny:

    Hai, da un pupic, Nora, sa nu te enervezi.
    Bine, draga, esti ce vrei sa fii, sau esti ceea ce esti.
    Tu m-ai fascinat de la inceput. Iti dai seama, Che Gevara a plecat fara sa se mai uite in urma, dupa ce v-ati certat, iar eu, desi am fost debaruit de 6 ori de tine, am ramas aici. Ar trebui sa-ti spuna ceva lucrul acesta. Si eu sunt orgolios, dar mai mult intelepciunea predomina la mine.
    Ce-o fi facand Cosa acum?


  330. 330

    Danny, în astfel de momente, să-mi spui ”ești o dulcică” sau ”dă un pupic” ( 😯 ) este o crasă lipsă de respect. De fapt, oricând e. Nu-s o pisicuță să mi te adresezi astfel.


  331. 331
    Danny:

    Sunt ancorat intr-o anumita masura, Manuella. Eu incerc sa sparg virtualul pentru a putea patrunde in sufletele oamenilor. De multe ori imi reuseste.
    De exemplu, tu, Manuella, esti o fata cu mult bun simt, putin cam retrasa si timida de felul tau. Am dreptate?


  332. 332

    Debăruit! 😆 😆 😆


  333. 333
    Danny:

    Nu, draga, nu e asa. Cand zic „esti o dulcica” sau „da-mi un pupic”, pe obraz, bineinteles, pentru mine este un alint, o forma de manifestare a afectiunii mele pentru tine, atat tot. Nicidecum lipsa de respect.
    Normal ca nu esti o pisicuta, desi mie imi plac pisicile. Stiu ca tie nu prea iti plac, preferi cainii.

    De ce iti place sa interpretezi mereu expresiile oamenilor? Probabil, ai impresia ca fac misto? Nu, nu fac misto. Eu cand fac ironii se observa, ma manifestez altfel.


  334. 334
    Danny:

    Da, Nora, imi place sa inventez in orice domeniu. Nu suna misto „debaruit”?


  335. 335
    uc:

    io numa acuma am auzit expresia asta 😀 😆
    iiik, am uitat-o pe ratza in beci. oare am stins lumina sau nu?! ca nu vedeee si plange


  336. 336

    Danny, alintul presupune reciprocitate. Nu cred că m-ai auzit pe mine miorlăindu-ți ”te pupuleț, Danny”. Inadecvarea asta, bat-o!
    Fii sigur că aș fi sesizat ironia dacă de asta era vorba. 😆


  337. 337

    Expresia cu lingurica, Uc?
    Manuella, nici tu n-o auziseși?


  338. 338
    Danny:

    Nora, tare curios sunt sa stiu cum iti exprimi tu sentimentele fatza de un barbat. Fiind o tipa cerebrala, cred ca esti cam rece in acest sens, dar atunci cand te deschizi, o faci copilareste. Este adevarat?


  339. 339
    Manuella:

    Ba da, o ştiu şi nu-mi plaaace!


  340. 340

    Sunt frigidă și virgină, Danny. Nu te mai zvârcoli în îndoială.
    Nu le exprim nicicum. N-am.


  341. 341

    Danny, dar tu stai des sa te gândești la mine, la sentimentele mele și la bărbați?


  342. 342

  343. 343
    Danny:

    Da, Nora, presupune reciprocitate, dar uite ca eu sunt mai indraznet, sau mai……………..Imi asum responsabilitatea. Sper ca nu te-am deranjat prea tare. Tot prieten iti raman.
    Bai, ce-o fi facand Cosa? I-am dat material de studiu, il pun in anumite situatii, iar el………….pauza. Cred ca mediteaza la ora asta, ia notite.


  344. 344
    Manuella:

    Danny, spuneai că eşti fin observator al naturii umane.
    Nora, uiţi, Danny este experimentativ.


  345. 345

    Da, cu siguranță asta face Cosa. Își compune un răspuns pertinent pentru tine, acolo, printre răsaduri.
    Dacă-ți asumi responsabilitatea, m-am liniștit. 😆 Totuși, nu ți-aș recomanda.

    Manuella: fir-ar, nu știu cum am putut uita.


  346. 346
    Danny:

    M-ai lasat masca, Nora. Ce raspuns direct! Nici n-am vrut sa sugerez asa ceva.
    Cum naiba sa nu-ti exprimi sentimentele? Doar esti om.
    Da, sunt momente cand ma gandesc la tine. Nu e ceva rau.
    Imi place sa analizez oamenii. Asa sunt eu.
    Manuela, ai sa-mi dai un raspuns, nu te fastici, te rog.


  347. 347
    Danny:

    Manuella, zi, te-am ghicit sau nu?


  348. 348

    Ei, n-ai vrut! De mult timp tot insinuai, tot umblai cu bățul prin chiloțeii mei virtuali. 😆


  349. 349
    Manuella:

    Danny, mi se pare că eşti prea transparent în avansuri.
    Unde e subtilitatea??
    Politica e politică, poezia e emoţie!
    Îndrăzneţ înseamnă să te prezinţi la prima întâlnire cu un buchet imens de trandafiri Baccara!

    Nora : 😆


  350. 350
    Manuella:

    Danny, nu, nu ai ghicit.
    Nu te-ai concentrat. Mintea îţi zboară la „sufragetele” de pe Facebook.


  351. 351

  352. 352

    Îu, mi-amintii de textul de la Ciorne. S-a-nvechit naiba.


  353. 353
    Danny:

    Nora, nu mai vorbi prostii. E nu umblu cu nici un bat, si nici nu insinuez nimic.
    Manuella, nu sunt transparent in avansuri. Ce-s alea avansuri? Stiu ce sunt, dar eu n-am facut asa ceva. Nu vezi tu subtilitatea. Pe unde-o fi Joiana?
    Manuella, erai tu sincera sa recunosti? Cum sa spui da? Normal ca zici nu.


  354. 354

    Hm, Danny!
    Ba am văzut de mult asta la tine. Tot te frichinești să afli cum mă port eu cu bărbații.
    De ce te interesează atâta? Vrei să-mi faci oareșce propuneri? Hm! Când te-nsori?


  355. 355
    Manuella:

    Textul cu „podoabe”? 🙂 acela l-ar putea interesa pe Danny!
    Păi cum, Danny, eu nu sunt sinceră?


  356. 356

    Nu, nu ăla. 😀 Altul. L-am pus.


  357. 357
    uc:

    cine eche guevara, a fost economist? LMA dar si asl pliz :d


  358. 358

    😆
    Nu, nu a fost economist. A comentat și el pe Pandoras și pe aici, puțin, la început.


  359. 359
    Danny:

    Ti-am zis, Nora, ca sunt un om curios din fire. Da, ma intereseaza cum te porti cu barbatii.
    Stii cum trebuie sa te intreb pe tine? Nora, imi dai voie sa tin la tine? Cam asa ceva. Daca tin la tine fara sa-ti cer permisiunea, cred ca m-ai lua la bataie.

    Care e textul cu „podoabe”? Manuella, esti sincera, dar numai cand trebuie.

    Vreau sa va spun ca toate imi sunteti dragi. Sincer!


  360. 360

    De ce te interesează? De ce nu te interesează cum mă port cu mătușile? Cu taximetriștii? Cu vânzătoarele? Cu gardienii publici? Cu pensionarele? De ce cu bărbații?
    Opsedatule!


  361. 361
    Danny:

    De curiozitate, doar ti-am spus.
    Taximetristii si gardienii publici sunt tot barbati.
    Bine, zi cum te porti cu matusile?


  362. 362

    Depinde de mătușă, evident.
    Taximetriștii și gardienii sunt tot bărbați? 😆


  363. 363
    Danny:

    Cred ca le iei la bataie pe matusi, ha,ha.


  364. 364

    Danny, pauză. Gata, ajunge, prea multe întrebări, presupuneri etc. Oricum, nu te mai gândi la mine fără să-mi ceri voie, nu e frumos.


  365. 365
    Danny:

    Gata, am glumit. O sa-ti cer voie de acum incolo sa ma gandesc la tine.


  366. 366
    Ik:

    Auzi la dnu Daniii, cica Ralucuta, asa o alinta pe Uc. De ce nu Ralucutzuca sau Ralucutzica ? Ca stiu ca o incanta pe dra Nora…


  367. 367
    Ik:

    Cica dra Uc il pupa pe Pulica…


  368. 368
    Ik:

    Dna Manu iar nu ma bagat in seama. Tre sa fac ceva sai cad cu tronc. Lu dnu Danii iam cazut cu tronc. Ma doare in pula de filozofie, dnu Danii. Banu conteaza, ca cu bani cumparam bere la pett, mici, cefe de porc , pastrama de oae. Dnu 1Q, sluga !


  369. 369
    Ik:

    Dra Nora, va rog frumos sa-mi permiteti sa ma gandesc la dv. Asa se procedeaza dnu Dannii


  370. 370
    Ik:

    Dra Nora, cum va purtati cu matusile ?


  371. 371
    Ik:

    Dra Nora e tiganca…


  372. 372
    Ik:

    Se strica vremea. Tre sa am la indemana izmana albastra…


  373. 373
    uc:

    mai era si Raluska care mi-o placut, dara am mai avuut: Laruca, Iaiusa, cele de mai sus si cateva inventate 😆

    seara faina 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *