Scrisoarea a IV-a

Draga mea miți,
Nu-i a bună că-mi zici baby! Am citit prima jumătate a scrisorii tale și am plâns de m-am stricat la burtă și fac des pe mine. A trebuit să-l rog pe un coleg (ăl de l-am bulit cu șapca peste ochi) să-mi termine de citit scrisoarea, după ce m-am milogit de el o juma de oră să mă ierte. Săreau scamele de pe halat (mi-au schimbat salopeta aia albă și acum pot sta doar într-un halat bleo, ca LOGANU, ce-o mai fi rămas din el!!), așa de rău plângeam; în hohote, cu muci, isteric, altfel nu-l convingeam. După ce-am terminat de citit toată scrisoarea, plângeam amândoi ca niște copii părăsiți în gară. Io mă mai potolisem cât de cât că doar începusem cu mult înaintea lui, da’ colegu nu reușea, cu toate insistențele personalului foarte educat și civilizat care-l bătea ritmic pe spate cu un furtun ud, donat de pompierii voluntari. Și acum când scriu încă mai geme și suspină necontrolat și din fundul rărunchilor. Deși toți cei aciuați pe aici avem o pregătire de luptă superioară, uite, latura asta sensibilă ne pune jos, ne domină. Ce să-i faci, asta e! Ooof! Ce dor mi-e de tine! Cine-ți mai face masaj la omoplați, cine-ți mai duce gunoiul, cine, cine…

Da’ stai să-ți spun încă una tare: imediat ce-am inserat prima scrisoare la poștă, am primit o scrisoare de la o, cică, veche prietenă din copilărie, care semnalizează insistent că a luat-o razna, pe islazul comunal. Cum o fi ajuns la ea?! Să vezi ce alambicat scrie, ce fraze torsionate, meșteșugite, ce stil ciudat și-a tras pe dungă. Cică m-ar ține strâns între coapse, să nu mă scape. Unde să nu mă scape? N-a zis direcția, da’ am înțeles perfect sensul. Oof! Că așa-i femeia parșivă: cum simte omul bun, cum își așază fulgii pe cuibul lui și-i toarnă ouă. Mai scoal-o de pe cuibar când cârâie spre tine, ia, ai inima asta? N-ai, vezi? Acum o săptămână, țin minte perfect, mi-am tatuat pe penis versurile unei poezii de dragoste și un citat de-al lui Danny Puric. După ce-am citit scrisoarea aia, mi s-au mărit fonturile și s-au distanțat rândurile. E f relaxant să poți citi fără ochelari o poezie de amor dublată de un citat despre demnitate și moralitate. Un coleg hâtru, vecin de pat cu celălalt coleg, se jura că și-a tatuat Luceafărul. A vrut să-mi arate, ca să n-am dubii. C-o fi doar o steluță, c-or fi versurile, nu mă interesează. I-am zis-o! Nu s-a supărat, că are-o fire blândă, de bunik. Mai era unu, Coza sau Cuza, un profesionist genist care plimba un șoșon, nu rețin exact, da’ l-au trimis la aprovizionare că are pile la aprozarele locale. A, da’ despre unu’ Cătălin, dacă-ți spun, iese show. Ăstaaa, mă, ăsta e cel mai bulumac dintre noi. Stă în cameră izolat, dincolo de geamul fumuriu. Noi nu-l vedem, însă știm că-i acolo și se holbează la noi, dar nu poate să facă nicio mișcare. Așa de rău a fost paradit. Mai ales de Cuza ăsta, i-a dat de l-a ologit. Cum îl prindea, cum îl otângea. Nici Luceafărul bunik nu l-a iertat. Bine, acolo unde stă acum, are parte de o îngrijire mai specială, nu trebuie să ne căcăm pe noi, are și el o pregătire de cercetaș marin. Micul crustaceu.

Am citit cu coada ochiului o scrisoare de la o doamnă drăguță, posesoare de craci supli, către o altă doamnă necunoscută care a invidiat-o încă din copilărie, ba io cred că i-a suflat și zânul satului. N-am înțeles ce zicea printre rânduri despre chefuri, paranghelii, dar poate mai scrie. Ți-o copiez, dacă nu cumva ai altceva de făcut prin casă. Că una-2 ți se face de dereticat prin cămară, ba să răsfoiești un film, ba să faci ture cu detectorul de minciuni pe net. Ce-mi place cum povestești, parcă mă simt deja acasă, lângă tine, și umplu golul din odaia cu miros de levănțik. Casa asta unde-s cazat nu-i acasă. Să nu uitdracu. Am început să sap un tu… e mai bine să-mi țin gura, că-mi este violată corespondența, doar ți-am arătat.

A mai trecut o zi fără tine. Încep să mă obișnuiesc, ceea ce nu-mi convine, îți dai seama. Tanti cu energizarea vine zilnic și ne pritocește electrolitul organic cu câte-o injecție. Io știu că electrolitul se primenește când ai bateria uzată, nu când ai probleme de scurtcircuit între plăci. Cred că e placebo, habar n-am, aștept cu nerăbdare programul de acțiune militară să dezlănțui fiara din mine care, deocamdată, lâncezește la umbră așteptându-și prada.

În scrisoarea trecută am vorbit puțin și numai despre mine ca un egoist sadea ce sunt, oof!, gândindu-mă că vrei să afli unde sunt, ce fac, ce mănânc, cu ce mă îmbrac și alte detalii de astea, știu io ce te macină pe tine. Zi de tine acu’: cum te mai descurci fără prezența mea discretă prin preajma ta? Ai plătit impozitul la casă? Data trecută m-am trezit la 4, să fiu primul la ușa de la Direcția Financiară, Serv. Taxe și Impozite. Am stat degeaba la poartă, pierdusem șirul zilelor și mi-am luat o țeapă de zile mari. Un mocofan de gardian mi-a zis că duminica nu se plătește nimic. De ce nu mi-ai spus? Na, acu’ plătește tu. Au mai băgat drujbe la Penny Market? Dacă bagă, ia și tu una, nu fi bleagă, că ne facem de râs doar cu mormanul acela de tigăi.

Ce mă bucur că-ți mai aduci aminte când m-am însurat cu tine. Cum te-am păcălit, ha! Beurăm vin Babanu, d’abia apăruse. Era bun al dracu! Ia, mai bine trimite-mi o poză recentă. De ce? Pentru că ultima femeie care mi-a zis că-s bărbatu’ ei era o babă. Pe bune, nu te mint. Avea în jur de objdă ani, cam așa. Și-mi zicea: moșu meu drag, fără tine am să mor de singurătate. Mă întind în pat și-mi aștept moartea. Sunt nerăbdătoare să ne întâlnim dincolo tineri, așa cum ne-am cunoscut. Ai zice că-i greu, dar e așa de ușoor!

Bleah! Mai bine mă opresc aici că vine ora mesei. Mereu uit ce draci mănânc. Plus că mă-nfioară gândurile astea morbide.
Cu drag neasumuit și dor din ce în ce mai pingelit,
Al tău baby her ing. cocoloșoi,
1Q

3 comentarii la “Scrisoarea a IV-a


  1. 1
    uc:

    Draga mea, nu fi copila

    Pana una-alta, sa stii, bobo draga, io mai am o prietena in Italia, mai am multe – se dau italience, bine, una chiar e – comunic mai greu cu ea, cu italiana mea de cizma, cine stie, mai invat, mai un tortellini, calzone, pantofole ahahhaha (nu stiu cum se pune accentul). Ciao, ciao, vorba cantecului. Tocmai ti-am zis asear’ la Hanul Dacilor, de venise si nemtoaica, ca o iubesc si pe fata aia din Italia, chiar daca am avut interdiction sa ma vaz cu ea ca ma strica, hahhah. Si ea e o prietena veche-veche, ne-am intalnit la discoteca, merseseram singure cateva amu’s 12-13 ani. Cum ma strica?!? Na, a tre’it sa vaz mai bine, ca sa ma conving si de atunci ne vedem anual. Tocmai ce m-a tinghiliiiit, dupa ce s-a dat la fund cca 2 sapt ca a murit tanti Angela intr-un sanatoriu din Italia, ca ii e f.f.f. dor de apa si mare. Io? Veniiiiim, mare, asteapta-ne. Stii ce mi-a facut fata asta? Mi-a mutat, sigur, cu ajutorul meu, patul in casa, mai langa geam…intr-o seara ne uitam la stele, din pat. Stellina asta e de toata groaza, o ador.

    ps, azi am fost la intalnirea lunara cu colegele la restorant, unde am baut o Nostro Azzuro, am zis ca plec, tre sa plec…cand sa plec le-am zisara ca ne vedem data viitoare. Ele, toate-n cor, ce? Ne vedem maineeee!! Dara iti spun io mai tarziu, umbla tu dupa cazier, alea-alea, alea-s imp. 🙂


  2. 2

    Uc, ce e aia ”a tinghili”? 😀


  3. 3
    uc:

    m-a sunat :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *