Ordinul Steaua României în grad de erou cabanier de net

Se oferă doar celor mai vajnici internauți, celor mai temerari aventurieri în arta socializării, în diverse domenii de interes public. Textul de mai jos ilustrează un personaj oarecare într-un peisaj virtual, cu câteva scene care pot fi pur întâmplătoare dacă prin natura coincidenței ar fi și reale.
________
Nordul continental american, pădurea Catmanjoe. În plin sezon de iarnă, fără să cunoaștem prea multe, Codin se rătăcise într-o zonă sălbatică, nepotrivită pentru condiția lui fizică și mentală. Se baza doar pe o pregătire superficială în arta conversației, pregătire dobândită atât prin vizionarea unor tutoriale de pe Youtube, cât și în timpul pescuitului de somon la copcă. Îl frământau dilemele existențiale, suspina la orice articol trist, iar orice porumbel rănit îi zăpăcea circuitele empatiei. Imediat i se anclanșau contactele sociale și mai mereu cădea de moco, fan Doinița dictatricea, matricea lui posesivă din subconștient. Știrile de la ora 5 îi zdruncinau orice senzor afectiv-emoțional, plângea de dureri închipuite la orice accident nefericit în care mureau oameni și se înfuria pe salvatorii plătiți din bani publici, salvatori pe care i-ar fi ucis în acele momente cu mânuța lui, fără ezitare. Comentariile de pe bloguri și facebook deveniseră cutremurătoare. Nu avea forța pe care și-ar dori-o ca să fută postacii mediocri lipsiți de compasiune și aceeași înțelegere ca a lui.

Trebuia să facă ceva ca să se remarce, ceva care să-l scoată din anonimat. Trebuia ca lumea să-i cunoască sensibilitatea. Îi părea rău că legiuitorii pe care-i dorea morți, idioții dracului, n-au scos o lege clară pentru recunoașterea, identificarea și premierea sentimentelor grele, copleșitoare, declanșate de răutățile lumii.

Cum ar veni, Codin se aventurase pe acel tărâm în căutarea algoritmilor sinelui și-a sensurilor vieții.

Aproape înghețase de frig în coliba ce-o găsise în dreptul unui luminiș, pe jumătate spartă de intemperii, și îngreunată de țurțuri. Cum nu dormise de vreo trei nopți și abia mai sufla de frig, adunase de dimineață, înainte de răsăritul soarelui, un braț de lemne umede. Văzuse care-i treaba cu regulile de bază în cazuri de supraviețuire extremă și făcea doar gesturi mici, calculate, pentru a-și economisi energia. Când ajungea la punctul de hipotermie, sufla din când în când în mâini, apoi răscolea vreascurile cât să le mai zbicească, să poată arde regulamentar la întreaga lor esență. Doar nu studiase degeaba calupuri de informații despre entropie și celelalte principii fizice elementare, ca transferul de căldură la puterea calorică superioară.

Își imagina focul duduind în vatra ruinată și iar cădea în reveria discuțiilor amiabile, pline de căldură sufletească. Nu-i plăceau introspecțiile astea fugitive, fără valoare de împărtășit cu toată lumea. Tot așa cum nu-i plăcea răsăritul sau apusul soarelui, sau alte minuni oferite moca de natură. Degeaba sclipeau orbitor bobițele de diamante în jurul lui, degeaba paleta culorilor reflectate de soare se împrăștia peste tot și lumina îi încălzea inima mare. Natura se impunea dur, fără mângâieri prefăcute. Era frumoasă, o iubea, dar sentimentul reciproc nu prea-l avantaja. Ah, ce i-ar plăcea să i-o fluture victorios pe la nas, să-i spună cu patimă cât e de proastă, cât e de meschină și câte alte vorbe binemeritate. Vorbe pe care le regreta scâncit. E ca Doinița, pufni profund interiorizat, dar-ar dracii-n ea de scorpie! Ce i-oi fi făcut?! Ce…

Își băgă din reflex o mână-n chiloții din lână de muflon de tundră, cum făcea mereu înainte de culcare, ca să se scarpine la coaie, să le simtă. Nu le găsi. Panica îi completă senzația de răceală cumplită și-și retrase mâna, înfiorat de gândul c-ar putea face cistită. Picotea. Cu toată experiența lui de viață, Codin bătea în retragere. O mână îi atârna pe o tastatură imaginară, cu câteva taste sparte în urma disputelor aprige, privirea i se stingea pe un perete prăbușit ce bătea în bluescreen. Mausul nu se vedea, dar știa că-l poate ascunde în sectorul petei oarbe, ca în jocurile din copilărie. Parcă auzea vocea mamei care-l striga la masă, parcă nu era ea…

Și brusc, ușa colibei căzu peste el, împinsă de vifor. Dintr-odată, o ură năpraznică îl năpădi și sări băț în picioare. Nu accepta înfrângerea, era prea simplu. Va trebui să joace murdar cu Natura, cu nesimțiții care-i bântuiau imaginația și-și băteau joc de el, cu scârba de Doinița pe care tot o va domina cândva, cu Dumnezeu dacă exista și-l găsea nedemn. Nu așa trebuie să se termine! Nu! Nu! Nuuu…

Înțelesese ce e aia Viață, dar prea târziu. Muri cu zâmbetul pe buze, împăcat cu el, cu Natura, cu lumea proastă și rea, cu întreg Universul. Doinița îi închise pleoapele, apoi îi împachetă sufletul mare într-o arhivă multi-volum tip zip ca să-l elibereze în văzduh cu primul aer cald.

Acest articol a fost publicat în Proza. Adaugă the pagina la favorite.

88 comentarii la “Ordinul Steaua României în grad de erou cabanier de net


  1. 1
    Nora:

    Aha, my kind of hero.


  2. 2
    Rox:

    și coaiele? Unde dispăruseră? Măcar scame în buric avea?


  3. 3
    Nora:

    Le maceraseră lacrimile empatiei, Rox. 😀


  4. 4
    Manuella:

    De ce l-ai omorât aşa? singur, înfrigurat, fără coaie, fără sânge-n el, nu ai milă? 😀


  5. 5
    Manuella:

    O fi un vis urât.
    Nepotrivită moartea eroului, acum în preajmă de premieră.


  6. 6
    Nora:

    Ca să dovedim noi acum, Manuella, cât suntem de empatice și să-njurăm autoritățile că n-au ajuns la el.
    Sau pe tâmpita aia de Doinița.


  7. 7
    Nora:

    Îu, l-au făcut?!
    1Q, poate s-ar cuveni să continuăm cu al doilea volum. 😆 😆


  8. 8
    Manuella:

    Daa.
    Mă tot gândesc să vin special la Bucureşti. Poate mergem împreună.
    Acum fug să-mi găsesc rochie la reduceri, nu pot apărea oricum la premieră, nu?


  9. 9
    Nora:

    Măcar chiloți și sutien noi să ne luăm pentru premieră. 😀


  10. 10
    Manuella:

    Vă rog să continuaţi. Nu că s-ar întâmpla ceva diferit faţă de primul, poate autoarea să fi introdus unul, maxim două cuvinte în plus.


  11. 11
    Manuella:

    Da. Şi dresuri cu portjartier. Şi măşti!


  12. 12
    Nora:

    Hi, mai avem până de Valentine’s Day.


  13. 13
    Rox:

    Eu n-am citit pantonaru’ de griuri, măi… Uf, iar sunt pe dinafară cu parodiile. I hate it! 😀


  14. 14
    Nora:

    Păi, noi de-aia l-am citit. Să facem parodie la patru mâini după el.


  15. 15
    Rox:

    deci trebuie să-l citesc și eu, ca să nu fiu pafaristă 🙁
    Sper să nu vă apucați să faceți caterincă și după d-alea de Sandra Brown sau alte minunății d-astea… că am și eu un suflet, totuși 😀


  16. 16
    Bubbla:

    Adica cum si 1Q scrie???? Io ma las:))


  17. 17
    Nora:

    Nuuu, e de ajuns să citești parodia noastră.
    Au ăia masochismul din… Formula As. 😳


  18. 18
    Nora:

    Bubbla, 1Q scrie și chiar bine. 😀


  19. 19
    Nora:

    Iote primul capitol (e scris la patru mâini, fiecare scria în wordul lui și pe urmă le armonizam cât de cât. De aici, sunt posibile unele inadvertențe.):

    http://pistolulcubuline.ro/2014/01/21/text-nambar-oan-cu-zvac-de-proba/


  20. 20
    Nora:

    Bubbla, dacă vrei să ai poză și pe unde comentezi, în afara FB-ului, fă-ți cont pe gravatar.com. 😀
    Că mă tot uit după rozul tău. 😀


  21. 21
    Valeria:

    Iar Codin?! Și tu, Codin?! Faceți dinadins. V-am spus că am rămas cu traumă de la film.:D


  22. 22
    Nora:

    Valeria, nu știu de ce intrași în spam. 😀

    Codin al nostru e vechi, vechi. Bine, nu mai vechi decât filmul. 😀


  23. 23
    Valeria:

    Așa mă recomandă fața -- spam. 😀


  24. 24

  25. 25
    Bubbla:

    Nora deci rozul meu e bun la ceva.Stai sa vad cu ce se mananca aia ce-ai zis.


  26. 26
    Nora:

    E simplu, faci cont acolo, uploadezi poza și îți va fi afișată pe mai multe tipuri de platforme.


  27. 27
    Raj:

    Io la premiera viu cu izmana mea albastra, dnu 1Q cu pula aia de logan…


  28. 28
    Raj:

    La dna Rox la Suedia e masini bune. Cea mai buna e Vulva…


  29. 29
    Raj:

    Erata: Volvo, nu Vulva. Loganu e vulva…


  30. 30
    Raj:

    Entropia curului, na ! Foloseste si dnu 1Q niste cuvinte…


  31. 31
    Nora:

    Ar fi chiar culmea să nu vii cu izmana albastră.


  32. 32
    Raj:

    Ma spart la coae dnu 1Q cu codinu asta… Sarna dra Nora, va urez 1 an bun ! Vatz aruncat dupa + ?


  33. 33
    Raj:

    E ger, dnu 1Q, vati vatuit loganu ?


  34. 34
    Raj:

    Ordinu Steaua Ro in grad de Mare Pula. Gaseste si dnu 1Q asta neste titluri de te doare capu…


  35. 35
    Nora:

    După ce să mă arunc, Raj?


  36. 36
    Nora:

    Mie Codin din textul ăsta mi-aminteşte de cineva, dar, vai, ce lapsus am, nu pot să-mi dau seama de cine anume.


  37. 37
    1Q:

    Sărna și LMA de Bobotează! Să tră cu respect, dom Raj, ce-ați făcut, iar n-ați ajuns primu` la +


  38. 38
    Nora:

    Aaaa, plusul ăla e cruce? 😆 😆
    Nu m-am aruncat, Raj, după nicio cruce.


  39. 39
    Manuella:

    Şi mie, Nora. 🙂

    Bună seara, 1Q!


  40. 40
    1Q:

    Nora, sunt oripilat de obscenitățile proferate de dom Raj. Cer insistent bannarea acestui ilustru domn care-și permite să vorbească măscări de 1.șasele meu dotat ca la carte, mai puțin ABS da` pui frână de motor, la ce-mi trebuie


  41. 41
    Manuella:

    1Q, vii la premieră? Musai trebuie să porţi ceva nou!
    Raj face excepţie. El, ca miresele, ceva vechi, ceva albastru…


  42. 42
    Nora:

    Deci, nu sunt eu tâmpită.
    Cu cine o semăna Codin ăsta aşa sensibilos, aşa suferind pe biţii netului şi participant la toate priveghiurile, degrabă spânzurător de autorităţi şi însetat de sânge, dar altfel, prăjituros şi uman, nu aşa ca mine? 😀


  43. 43
    Nora:

    Mai îngăduie-l şi tu. Aşa-s ăştia cu izmene albastre, poate chiar s-a aruncat după cruce, ce poţi şti.


  44. 44
    uc:

    mnaseara 🙂

    a muriit Codin? nu se poate :)) si a mai si stricat tastatura


  45. 45
    1Q:

    Cum cu cine seamănă?! Codin e doar el cu sine însuși, ăfcors. E unic, neasemuit


  46. 46
    1Q:

    Sărna, d-na Manu! Nu vin, nu. Am unde să dorm. Dom Raj mi-a vătuit cazanu`, ca să mă plimb tot anu`
    Sărna, d-na uc! Vă pare rău de Codin sau de tastatură? Și mie tot de tastatură…


  47. 47
    Nora:

    Hm, parcă, parcă aduce a altul!


  48. 48
    1Q:

    Așa ți se pare, na. Lumea `ce că-n aceste zile, dacă ai pus busuiocul sub pernă o să vezi chipul celui iubit și pe o felie de pâine prăjită, nu doar pe cioturi de lemn sau alte ălea


  49. 49
    Nora:

    😆 😆
    Mie mi se pare că-l văd într-un căţel de usturoi. Ce-o mai fi şi asta…


  50. 50
    1Q:

    😆 Gata, știu! Da` nu e el, degeaba


  51. 51
    Nora:

    Da’ cini, cini?! Că aşa mă perpelesc…


  52. 52
    Nora:

    Nu mai şterge!


  53. 53
    1Q:

    Ba șterg, că tu spui la toată lumea ce ți se năzare


  54. 54
    1Q:

    E secret, lume! Minte, nu e el


  55. 55
    Nora:

    Bre, ia uită-te şi tu. Cu cini samănă?


  56. 56
    1Q:

    Mna, cu mine? Că și eu îs sensiblue, câteodată


  57. 57
    Nora:

    Hai, că lumea doarme. Raj e cu capul pe umărul doamnei lui şi sforăie idilic.
    Uc fu la step şi doarme toropită.
    Manu îşi compune toaleta pentru premieră.
    Doar noi suntem aici. Ai?


  58. 58
    1Q:

    Ai sau usturoi, tot un drac în parpalac


  59. 59
    Nora:

    Nuuu, deloc n-aduce.
    Ia!


  60. 60
    1Q:

    Bine, dacă am rămas numa` noi, hai să citim vol 2


  61. 61
    Nora:

    Păi, nu-l am. Trebuie să cumpăr.


  62. 62
    1Q:

    Avem o problemă: Codin a murit. Trebuie să fabricăm un alt eroin


  63. 63
    Nora:

    Las’, că-l înviem.


  64. 64
    1Q:

    Deci altă carte, alte personaje.


  65. 65
    1Q:

    A, bun. Poate că nici n-a murit, prefăcutu`. Doar s-a prins ce e aia viață


  66. 66
    1Q:

    Cum de nu mi-a trecut prin caaap!!!! Ăsta m-a păcălit. A făcut pe mortu` ca să-l las în pace, să-și trăiască viața


  67. 67
    Nora:

    Nu, băi! S-a prefăcut ca să te facă să-i plângi de milă, să-i faci colivă, de-astea.


  68. 68
    1Q:

    Mă duc să plâng nițel sub plapumă. Ce știi tu câtă umilință îndur, câtă rușine mă apasă
    Ți-ai executat contu` de fb, gata?


  69. 69
    Nora:

    Ăhă.
    Plângi, dar vezi să te vadă, că dacă plângi pe ascuns, n-ai făcut nicio brânză şi va continua să facă pe mortul.
    Zi-i „hai să fim prieteni pe vecie” şi dă-i o pătrăţea de ciocolată.


  70. 70
    1Q:

    Nu-i zic. Să vezi ce-l bușesc în episoadele următoare. Stai tune


  71. 71
    1Q:

    Piua să-mi trimit și eu contul în neant. Allahu Akbar!


  72. 72

  73. 73

  74. 74
    1Q:

    Noapte bună. Bizu bizonici


  75. 75
    Nora:

    Bizu musonici. Noapte bună.


  76. 76

  77. 77
    Raj:

    Cum reacu sal mai invie pe Codi, dak a murit ? Invie o pula, nu se mai poate face nica,sarumana si opelu


  78. 78
    Raj:

    Cum reacu sal mai invie pe Codi, dak a murit ? Invie o pula, nu se mai poate face nica,sarumana si opelu


  79. 79
    Nora:

    Nu era mort, numa’ se făcea.
    De-aia e autor 1Q, să învie pe cine vrea urechea lui. 😀


  80. 80
    uc:

    neataaaa 🙂 ati fugit de la fb? dar de ceee?


  81. 81
    Nora:

    Eu am fugit de nelămurită. 😀


  82. 82
    1Q:

    Sărna la doamne și LMA, dom Raj! Am sărit gardu`, d-na uc, sărumâna,
    Chiar acu` încropesc un text șamanic de înviere. Numa` stați p`aproape, stați oleacă


  83. 83

  84. 84
    Nora:

    Unchiuuuuuu! Oprește-te! Că mai am puțin și termin încropeala!


  85. 85
    1Q:

    Îîîîîîîîîî! (am pus frână fără ABS. Dacă aveam ABS frâna suna cam așa: îîî…îîî…îîî)


  86. 86
    uc:

    sa vaaad incropelile


  87. 87
    1Q:

    Luați loc, d-na uc, luați 1 loc. Ce nerăbdătoare mai sunteți, n-am mai pomenit


  88. 88
    Nora:

    Gata, gata. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *