Costică Acsinte al nostru, al tuturor

De Costică Acsinte am aflat, mărturisesc, de la Ana Barton. Abia mai târziu, am auzit de Cezar Popescu, cel care l-a redat lumii. Căci Acsinte era cunoscut poate pe plan local, în Slobozia, dar nu cred că depășise granițele regionalului.

O vreme, fotografiile au circulat pe Facebook. Iar, după cum știți, unele dintre ele au ilustrat perfect Mamifer, cea de-a doua carte de proză scurtă a Anei Barton. Înainte vreme, ajungeau în Time Lightbox, secțiunea foto a revistei Time. Da, aceea. Iar în noiembrie 2014, o artistă din Australia, Jane Long, le prelucra în manieră suprarealistă, ceea ce sporea vâlva deja creată. Orice operă, iar a lui Acsinte nu face excepție, e cu atât mai vie cu cât generează în jurul ei alte opere, cu cât este mai divers interpretată, recreată, relecturată și devine o prezență mai activă, mișcând alte și alte angrenaje.

Așa a început a doua viață a lui Costică Acsinte, născut în 1897, fotograf de război în timpul primei conflagrații mondiale, apoi proprietar al studioului Splendid din Slobozia, iar meritele de a-l fi redat lumii îi revin lui Cezar Popescu, cel care ”din dragoste”, după cum frumos spunea Florin Iaru la lansare, a smuls din uitarea la care fuseseră condamnate 7000 de plăci fotografice. Pentru ca acum să ne bucurăm de un prim volum Foto Splendid – Colecția Costică Acsinte, apărut la editura Filos.

Și nu e oricum acest prim volum. El vine în două ediții: una obișnuită și o alta, ediția specială Ana Barton. Fotografiile sunt însoțite de texte, uneori constând din câteva cuvinte, semnate de Ana Barton (care a lăsat imaginile să-i vorbească), texte redate în minunata caligrafie a Ancăi Ciuciulin și cu postfața semnată de Cristian Crisbășan. Albumul devine o carte-obiect purtător de frumusețe în sine.

Lumea lui Costică Acsinte, așa cum se vede ea din acest prim volum, e lumea unui târg de provincie, cu întreaga paletă socială inerentă acelui spațiu și acelei perioade, țărani, croitorese, muncitori, lăutari, brutari, băieți care vând ziare sau covrigi. Nu este lumea cochetei burghezii bucureștene sau a vreunei boeme artistice cu care asociem de obicei perioada interbelică. Dar nu e cu nimic mai prejos și, mai ales, cu nimic mai puțin dinamică.
Am regăsit în fotografiile lui lumina și chipurile, expresiile, amestecul de candoare și duritate din albumele străbunicilor și bunicilor mei. Erau oamenii care făcuseră războiul și-i supraviețuiseră. Erau oamenii unei lumi în refacere și oamenii unei prosperități pierdute.

Talentul lui Acsinte, dincolo de arhivarea unor decenii bune de secol XX, dincolo de valoarea istorică, de documentare, a fotografiilor, constă în a face, cum remarca și Ana Barton la lansarea de alaltăieri, personaje din oamenii obișnuiți. Nu știm nimic despre ei, de unde vin, încotro se îndreaptă, dar momentul acela, ”surprins”, cum zice clișeul (fotografic?), e rotund, e perfect, e o lume în sine. Iar privirea noastră se-ncarcă de un soi de nostalgie după ceea ce n-am cunoscut, n-am avut, dar, iată, am recuperat.

Volumul se poate comanda aici.

101 comentarii la “Costică Acsinte al nostru, al tuturor


  1. 1
    1Q:

    Sărna și LMA în ajun de w-end!
    Să-ț spui sincer, Nora, nu crez că Acsinte avea habar de talentul lui, cum nici nea Gile de la cârciuma satului lui tataia nu știa că-l bănuim de un talent rar; acela de a atrage în dialog consătenii la o cinzeacă de țuică. Și cu talentul lui, prelungea ședințele cât voia. Fiecare cu meseria lui. Niște fotografii. Îi aduceau bani, asta fiind singura lui sursă de venit. Ce altceva știa să facă?!
    Mi-l imaginez adolescent, copil firav, nebun de muncă fizică, cerința imperativă a vremurilor. O să faci armata, maică? Că dacă n-ai făcut-o, nu ești om. Ci ești jumătate de om călare pe 1/2 de iepure șchiop.


  2. 2
    1Q:

    Și da, probabil că era și nițel bogat. Cum de avea aparatele ălea BEST Available Tehnology? Nu cumva era fiu de bani gata? Atunci, să vorbim despre 1 hobby


  3. 3
    1Q:

    În acel secol, să faci ceva nou era o provocare. Cum, mă, să faci bani dintr-o chestie revoluționară


  4. 4
    1Q:

    Deci, ca să nu mă faultez în van Basten, van Persie, ce vreau să spui: talentul e definit de urmași, de căcăcioșii ce vin din urmă, să tră, dom Raj! E că m-am băgat ca măciuca-n curu` mânzului, adică unde nu-mi fierbe oala, ca cum m-aș pricepe


  5. 5
    1Q:

    Talentul real e al celui care-i culege roadele. Al celui care știe să le pună în valoare. Părerea mea, ce dacă nu e și scorpia de Daria să-și verse veninul pe geam, după draperii


  6. 6
    1Q:

    Și ca să închei: vidanja dlui Raj poate deveni operă de artă, nu că n-ar fi, hai că-s culmea! Da` depinde și de talentul celui care-i dirijează căcatul din vidanjă pe ogorul lui cu castraveți pentru creme fine


  7. 7
    1Q:

    Că atâta s-a căcat în sacrosantul meu stabiliment, aka LOGAN 1,6 MPI cu AC dar fără ABS, că-mi vine să-i calc grădina cu ceapă, să-i amestec legumele și să mănânce numa` usturoi ca și cum ar avea non stop somon fără oase și căpățână. Și dezmățat, ofcors


  8. 8
    Nora:

    Nici eu nu cred că era conștient de talent sau că avea egoul artistului.
    Dar pe front să știi c-a fost! Era fotograf detașat al Armatei Române sau cum rahat le zicea.


  9. 9
    1Q:

    Aaa, sărumâna, deci era și pilos, favorizat de linia-ntâi


  10. 10
    1Q:

    N-avea de cărat lada cu muniție, nici masca pe figură, că trebuia să facă poze


  11. 11
    1Q:

    Ce să mai zic de armă. Care era cam grea, nu ca aparatul NIKON sau ce era, de vreon 25 kg


  12. 12
    Valeria:

    Dantelă de macrameu ce făcură cu amintirile noastre ăi de încropiră ceaslovul cu străbunici. Să te închini la el, nu alta, că toți ne traserăm din unii ca ei și ne-ar plăcea să-i mai vedem.
    Felicitări, frumoase minți ce zămislirăți astă bijuterie!
    Și tu, bulină, să-mi trăiești, că trebuiești! 😉


  13. 13
    1Q:

    Hai, sărumâna, că asta-mi trebuia pe cap acu`. Să mă gândesc la străbuni, că la copii are cine


  14. 14
    1Q:

    Bulinăăăă, trăi-ți-ar blogu`, hotdogu„ și inorogu`. Mă îmbătai. Dracu m-a pus să beau Jag


  15. 15
    Nora:

    Valeria, 🙂 să trăiești și tu!
    1Q, stai dracu că mâine te plângi de cap!


  16. 16
    1Q:

    Nu mă văicăresc prea tare. Că de-aș avea cap l-aș simți, m-ar durea, m-ar strânge


  17. 17
    1Q:

    Dna Manu s-a loat de mine pe FB că cică de ce nu vă fac versuri dulci, de ce nu vă cânt, de ce nu vă lugu-lugu…
    Îs supărat pe dânsa, să n-o văz


  18. 18
    Nora:

    Las că poate ne faci acum, dacă te-mbătași.


  19. 19
    1Q:

    Dna uc e prea retrasă. O fi pățit ceva? Dna Seva e pe pagina interzisă, nuj cum de-o lasă, i-aș da block de urgență da` nu mă lasă imina, că așa-s de iminos…


  20. 20
    1Q:

    Dom Raj, aveți coraj să ieșiți acu`-acu` la interval? Să ne batem parte-n parte, k nijte eroini


  21. 21
    1Q:

    N-aveț, că cine mai dă cu săpăliga-n grădinița cu flori de nu-mă-uita și roșii de bulion extravirgin


  22. 22
    1Q:

    NU mai zic că e joineri, zi mare, zi de post negru tuci, zi de pregătire pentru Marele Uichend ce se arată la orizont


  23. 23
    Nora:

    Pe ce pagină interzisă, bre, e Seva?


  24. 24
    1Q:

    Boca să vă sape brazdele și să vă tocească megnetul de pe carduri


  25. 25
    1Q:

    Pe a soțului. Că n-avea voe, e interzis prin legi nescrise


  26. 26
    1Q:

    Cum, mă, să scrii pe pagina sacră a soțului? cum


  27. 27
    1Q:

    Io aș fi diforțat. Sincer. Ce dacă împărțeam averea. Juma` tot îmi mai rămânea


  28. 28
    1Q:

    După ce că se fofilează de la ăia 10k bacs, de parcă ar fi fost o avere


  29. 29
    Manuella:

    Cine,ce a zis de versuri dulci? Eu am zis că puteai să bucuri fetele cu o metaforă-două, acolo.
    Dar eşti zgârcit.
    Şi pace.

    (eu nu sunt supărată 😛 )


  30. 30
    1Q:

    Îmi mai iau eu Bemveu la pulivară. Ce era, mă, așa de greu să te achiți de-o datoriede onoare


  31. 31
    1Q:

    Adică mai sunt eu la vârsta aia de metafore? Au ce vreți să spuneți, sărna, dna Manu


  32. 32
    Nora:

    Este pagină comună, bun dobândit în timpul căsătoriei, Seva poate face uz de ea cum dorește.


  33. 33
    Manuella:

    Frumos tare albumul. Aştept să-l răsfoiesc.
    Da, fix acolo mă trimite, la fotografiile bunicilor şi străbunicilor mei. Şi-mi place tare.


  34. 34
    1Q:

    Ba nu-i adevărat. Vezi că nu știi? Ce-i al tău e-al meu, ce-i al meu e pus deoparte. Păi chiar așa…


  35. 35
    Manuella:

    Nora, nu am lăsat spaţiu după virgulăăă.
    Cred că am rămas cu traumă 😆 😆


  36. 36
    Manuella:

    Vezi, 1Q, curat zgârcit!


  37. 37
    1Q:

    Mie mi-e oleacă jenă. Tataia se îmbrăca mai frumos ca mine. Numa` la costum, cu pălărie și cizme de ofițer. Alea nu s-au rupt nici acu` da`-s cu 1 nr mai mic și mă înghesuiela degetuțe. Io n-am decât nijte blugi și câteva tricoaie. Cu niște adidași Veer


  38. 38
    Nora:

    Ba ai lăsat. 😉

    Unchiu, și bunică-mea era mai aranjată decât mine.


  39. 39
    1Q:

    Crecă pauza asta dintre cuvinte e de la ei. Că apăs mai tare k de obicei pe taste. Na, că una a sărit


  40. 40
    1Q:

    Nu-i nimic, am pus-o la loc. Șade ca și cum n-ar fi sărită de pe fix, k un vidanjor de pe ponpă, nu dăm nume


  41. 41
    1Q:

    Deci asta cu aranjatu` străbunilor nu mai e de domeniul nostalgiei, ci de-a invidiei


  42. 42
    1Q:

    Ce tare era tataia!
    Ce fudulă era mamaia


  43. 43
    1Q:

    `te-m-aș în laptopu` mizdii mă-sii. Cetaste deplugar are


  44. 44
    1Q:

    Uf! crre`că nu apăsw când trebe. Cine e dispus să mă învețe și pe mine cu ce forță N se apasă pe taste


  45. 45

  46. 46
    Manuella:

    1Q, spune dacă e vreun „apropont”, parcă aşa-l citesc.


  47. 47
    Manuella:

    A, uite! e o sugestie de poză mai sus!
    Tu cu doi porumbei în(gură, era să scriu)mână! Tot înconjurat de păsări! Să nu uiţi floarea galbenă! fie şi păpădie!


  48. 48
    1Q:

    Păi, cum draq, m-ați văzut mai plăpând și mai prost înbrăcat și c-o față de pribeag mai docil, așa, și ce v-ați zis: ia să-i dăm noi să ție niște porumbei morți în mână, că și-așa vor fi de poză.


  49. 49
    uc:

    A fost pe froont 🙂


  50. 50
    1Q:

    E fotoșop, dna Manu. De acum 120de ani


  51. 51
    1Q:

    Sărna, dna uc. Afost, da, ce, nu se vede?


  52. 52
    Nora:

    Manuela, 😆 😆 😆


  53. 53
    Manuella:

    Nu, nu! îţi dăm porumbeii păcii, să te simţi ales!
    Aduc orhidee galbenă şi pălărie colonială! Nu-i pun gard mării, te las cu degeţelele în spuma valului, cătăm să fie soarele asortat, alungăm norii şi aduc flaşnetă!

    Mulţumit?


  54. 54
    uc:

    Ba da 🙂


  55. 55
    uc:

    Buna, 1Q 🙂


  56. 56
    1Q:

    Ia stați așea, dna Manu, ce mulțumit să hiu, că n-am ‘eles aproppontu`. V-ați loat de înaltpreacuvioasa mea poziție de pozat? Adicătelea, cee-n neregulă cu floarea porcului aka trandafiru` galben


  57. 57
    1Q:

    Unde-ați fugeat? Ațipii nițel


  58. 58
    1Q:

    Dom Raj doarme pe răzor, de ieri rănile îl dor


  59. 59
    1Q:

    Dna Manu, deci așa, a? Ne atacăm dur


  60. 60
    1Q:

    Bineee. Deie Boca să ploă și mâine tot așa, după-amiază, să ne doară în gă… în găleată. Că cu găleata cară apa să ude grădina dl Raj, n-are nicio altă treabă mare. Tot cu găletușa își spală oapălu dna Manu în garaj, că n-are forță să care o găleată de mașină adevărată, în speță 1 Bemveu 120d, cu transmisie pe lanț ud


  61. 61
    Manuella:

    Ba nu ne atacăm. Era propunere de decor.
    Vrem o fotografie de calitate, no?


  62. 62
    Manuella:

    Eu îmi spăl maşina la spălătoria auto.
    Am vreo patru în jurul meu 😛


  63. 63
    Manuella:

    Ce să înţeleg? că te uiţi acum, printre jaluzele şi obloane la un bemveu 120d?
    Îmi pare o introducere.
    Să vedem cum ducem acum înşiruirile calităţilor şi proprietăţilor maşinii tale!
    Vom fi fraţi de cruce!


  64. 64
    Raj:

    vaaaai, nam ce zice, daca si loganu e masina… Cireasa de pe cacat.


  65. 65
    Raj:

    vaaaai, nam ce zice, daca si loganu e masina… Cireasa de pe cacat.


  66. 66
    Raj:

    eeei, cu opelu e alta treaba, e masina…


  67. 67
    Raj:

    In spatele celor 4 gagici, e rap. din seraiul vremurilor lu Acsinte, dra Nora, sarumana, bidineaua si vatraiul ?


  68. 68
    Raj:

    Dnu 1Q 44. Se apasa cu pula pe taste ca sa aveti forta N, dnu 1Q. Sa tra, inflo, ca ma, ca pa, in mijlocu ve, LA si LMA !


  69. 69
    Raj:

    Dnu 1Q 44. Se apasa cu pula pe taste ca sa aveti forta N, dnu 1Q. Sa tra, inflo, ca ma, ca pa, in mijlocu ve, LA si LMA !


  70. 70
    Raj:

    Dra Uc, dimi sunteti fru sau uratica ?


  71. 71
    Manuella:

    😆 😆


  72. 72
    Nora:

    😆
    Cu dânsa cred că apeşi tu, Raj, de reuşeşti ceea ce niciunul nu izbândim: să postăm două comentarii identice.


  73. 73
    1Q:

    Păi da, că 1-i Raj, să aibă 2. A draq tastatură dacă ajung la ea să-i proptesc tastele cum trebe


  74. 74
    1Q:

    Acoalea, na, a zis că oapălu-i mașină, că a simțit ceva supărare la dna Manu că-mi iau Bemveu


  75. 75
    1Q:

    Ăăăă, ce-a zis: cireșe pe căcat, cine-a mai văzut! Doar io, că mâncam cireșe pe burta goală și nu mai coboram când mă treceau nădușelile. Și normal că într-un căcățoi ejectat la bază se mai înfigea și câte-o cireașă scăpată de cocoșari


  76. 76
    Manuella:

    Nu am de ce. Maşina ta aproape că nu are portbagaj.


  77. 77
    1Q:

    Și la ce-mi trebă portbagaj, nu-s eu destul


  78. 78
    1Q:

    Cireașă ca exLOGANul meu MPI albastru mineral, fără ABS dar cu AC si capace de roti stock, n-o să vedeți scăpată din ciocul vreunei păsări, mierle, guguștiuci sau a vreunui papagal


  79. 79
    1Q:

    Fie căcatul cât de moale, Loganul e cireașa de supt soare


  80. 80
    Manuella:

    Iar ai văzut-o în parcare? Prăfuită, ne-cerată, umilită de vreun cuc?


  81. 81
    Nora:

    Cum am ajuns la cireşe&căcat aici?


  82. 82
    Manuella:

    1Q. El e nostalgic şi supărat.
    Orice încercare în seara asta pare zadarnică.


  83. 83
    Manuella:

    I-am propus omului şedinţă foto ca-n Maldive, i-am lăudat un pic maşina din vis, nimic!


  84. 84
    Seva Tudose:

    Nora,

    apoi mai toate fotografiile de la blogul Anei Barton,aparțin lui Costică Acsinte,de ce aș mai …„volumul se poate comanda aici” 🙄

    make no sense 😀 Lăsând gluma de-o parte,mă întreb Ana Barton are drept de reproducere a fotografiilor,că bietul Costică,cred că a murit,fie-i țărăna ușoară !

    Desigur,a fost un pasionat al aparatului de fotografiat,d-abia se inventase filmul mut,alb-negru…și epoca de glorie a filmului mut,a fost în adolescența lui Costică !

    Precum „Dracula al nostru” scris de Bram Stoker s-a bucurat de glorie despre Prințul Vlad Țepeș al nostru…

    așa și persoana asta din Australia,Jane Long s-a înfruptat cu,ceea ce de fapt este de dreptul nostru să îl punem pe piedestalul gloriei,pe Costică Acsinte,noi…românii !

    PS. Nora te rog frumos,dacă pun pe e-mail niște poze,le pui aici,că tot este vorba despre fotografii ?


  85. 85
    1Q:

    Da, repedea 1Q, 1Q, 1Q, ca să scape dom Raj. Iar s-a loat de LOGAN, merită bannat


  86. 86
    1Q:

    A mai zis și cu dublură de cireșe, sărna, dna Seva! E că Ana l-a făcut celebru pe pozar? Că nu știa nici Dracula de Acsinte


  87. 87
    Manuella:

    Azi tu ai început!


  88. 88
    Manuella:

    (hi, hi, mă simt într-a doua, am iar 8 ani!)


  89. 89
    1Q:

    Ba nu. Io am fost incredibil de cuminte, de docil, de manierat,educat, cilivizat, ce mai vreți dvs. Și, dacă vreți să știți, mie-mi plac porumbeii, da` să nu se cace pe Bemveu, Pe oapăle, da, chiar ținute în garaj


  90. 90
    1Q:

    Băgați a 3-a, că vi se calează motoru`. Ups, ce i-am zis-o


  91. 91
    Manuella:

    Hm, schimbăm foaia. De catalog.


  92. 92
    Nora:

    Seva, tocmai, pentru c-a murit de mulţi ani, fotografiile sunt în patrimoniu public. Deci, are dreptul de a le reproduce.

    Sigur că le pun, trimite-mi-le.


  93. 93
    uc:

    Ik, fru 😉


  94. 94
    Seva Tudose:

    Nora,

    vezi 2 e-mail-uri,mulțumesc !


  95. 95
    Nora:

    Am primit, Seva. Ți le inserez în comentariul tău.


  96. 96
    Nora:

    Seva, trebuie să ne spui cine sunt oamenii din fiecare poză.
    Ce costum de cadână aveai. 😀


  97. 97
    uc:

    f frumoase pozele :), ha am si io scanata o poza, am gasit-o in mail

    cand era bunica copil 🙂 prin 1933-34 era poza. ea e cea din dr cu sortulet in bratele tatalui, restu is frati/surori mai mici, bunici si alte rude


  98. 98
    Seva Tudose:

    Nora#96

    1- bunica mea(cea cu basma neagră) bunicul meu,sora lui,băiatul mic(fratele mamei mele) și vărul lui cu mama sa.

    2-cei de pe scaun sunt frații mamei mele.

    3-nunta unchiului meu,bunica mea cea cu rochia neagră înflorată.

    4-da,cadâna/țiganca sunt eu,cu prietena mea Tanța(mexicanca)

    5- eu…bosumflată.

    6-eu+Sandu și cei 3 copii, la nunta fratelui lui,cea cu ochelari este mama mea,alături soacră-mea.


  99. 99
    Nora:

    🙂
    Seva, cărțile românești le-ai cărat până în SUA?


  100. 100
    Seva Tudose:

    Nora#99

    Da,Nora,le-am cărat,multe le-am lăsat la mama după plecarea noastră,și venind în vizită a adus multe din ce mi-a aparținut.

    Plus cu fiecare vizită în Romania,a mea,a lui Sandu…altceva nu cumpăram decât cărți,unele le-am cumpărat de la anticariat cu bani grei…cum ar fi „Pictura Românească”

    …casete cu muzică…


  101. 101
    Nora:

    Seva, frumos. 🙂 Puţini din cei plecaţi din ţară duc cu ei şi cărţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *