Şi ţie ţi-e frică, Bresson

Ţin minte cît de tare mă enerva ticul lui de a-şi pune mîinile la ochi. Sau cînd se trăgea de pleoapă. Arăta monstruos şi nu mă enerva atît de tare obiceiul ăsta cretin, cît asocierile din mintea mea. Ce, mă, Buñuel, eh? Şi mai ce, ia să vedem, aer cu diamante? Stupid, deşi amîndoi stăteam de ore întregi pe malul oceanului, suspicioşi. În dreapta mea era o bucată de cer arcuită. În stînga mea, alta, la fel. „Bine”, mormăiam, „ce urmează acum, inseminări?” „Taci”. „Nu tac, de ce să tac?” „Bine, vorbeşte cu oceanul, de vreme ce ăla te atrage”. Eu nu mai zic nimic, tac, că oceanul mă atrage, dar nu vorbesc cu el. Prostule. În dreapta era Isle of Wight, în stînga nimic, doar Canalul Mînecii, gaura prin care intrau şi ieşeau corăbii. Mă uit la apă. Bresson, Bressoneur, îmi trage un ghiont. „Nu vrei alb-negru?”. Mă uit fix la el, mă îndepărtez repede. Vine după mine, i-a pierit şi lui cheful. Penibil, apa e atît de frumoasă. Întreb: lasă-mă, du-te, vezi? „Taci”. Tac. Joacă bine, Moş Martine, că-ţi dau pîine cu măsline şi grăunţele în ciur şi trei picioare în cur. Mi-e ciudă, normal că mi-e ciudă. „Ce e frumos la tine,” îi spun îndîrjită pentru că, na, mi-am făcut curaj şi sînt ca un copil, „nu e imaginea, nu e mesajul. E o lampă la marginea unui pod, undeva, în stînga imaginii. E exact aşa cum stau eu acum cu tine pe malul oceanului şi văd în dreapta albul orbitor al vechii clădiri Pier Parade. Şi o focă, poftim, uite o focă în plin ocean Atlantic. A dispărut, ai văzut-o? Nu, cum s-o vezi”. „O fi venit din Scoţia, ce curaj pe ea”, mormăie Bresson, uşor agasat. „Taci”. Trenule, maşină mică, unde-l duci pe Ionică. Din Craiova la Piteşti. Şi-napoi la Bucureşti. De ce nu înapoi la Craiova? Ne plimbăm prin cotloanele muzeului D-Day, mă ţine de mînă, ştie că mi-e frică. „Aici au murit oameni”, îmi şopteşte. „Oameni cu păr la ouă”, şoptesc şi eu. Apa e transpirată şi, nu ştiu de ce, mi se pare cel puţin bizar că e posibil să plouă în apă. Sau cam aşa ceva. Bresson cheleşte şi, pentru că se trage de pleoape ca un nebun, aproape a rămas fără gene, ca omul spîn. Ca Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici. Ca Prîslea cel voinic şi merele de aur. Ca menestrelii şi Aurul Nibelungilor. Ca Tristan şi Isolda. Ca Irina Nicolau. Dar e frumos şi aşa, cu părul ăla negru, buclat şi hipiot şi dormind cu cracii desfăcuţi. În fond, cum să doarmă şi el? La jumătate de metru de noi, un porumbel ne evaluează. Cînd m-a ciupit cormoranul misterios, tu nu erai cu mine, nici nu-ţi păsa. Mai era şi un băieţel blond, pe el l-a ciupit mai întîi, apoi pe mine. Nu l-am mai văzut de-atunci. Oceanul e umed şi cald, dar bate vîntul şi-mi descoperă sînii. Sînt reci, reci, pun mîna pe ei şi mi se par două animale curioase, surprinse într-un moment de intimitate. Bresson se amuză în secret, întoarce nasul să nu-l văd cum mustăceşte. Te-am prins, te-am prins! „Dar de ce vorbeşte fiecare parte din tine? Adună fragmentele, pune-le laolaltă. Şi de ce-mi spui Bresson? Am şi un nume, ştii”, îmi spune. „Bresson, scuteşte-mă, nu-s o fotografie de-a ta. Pune-le tu”. Îl privesc şi eu luuung. Nda. O fi ceva şi cu el, de vreme ce stăm de trei zile împreună şi încă nu m-am plictisit. Secundele de aur vin în treacăt şi pleacă. Numai Bresson şi cu mine rămînem şi ne dezamăgeşte fericirea. Oceanul întinde acum un nas plin de cer şi de nori. Hai, măi, oceanule, eu te iubesc, iubeşte-mă la loc! Întind mîna şi îl apuc de umăr, e prima dată cînd îl ating. Nu-mi place. E bătrîn, parcă ating o navă scufundată acum cinci sute de mii de miliarde de ani în reciful coralilor. El se uită la mîna mea, la mine, la el şi simte, pre-simte ceva. Se trage înapoi, înciudat şi nervos. „Lasă-mă, ţine-ţi mîinile-acasă”. Brusc şi bizar mi se face milă, o milă din aia de om bogat-om sărac. Nu e vina mea că mă stîrneşte, translucidă şi nespus de senzuală. „Bresson, crezi că sîntem vinovaţi că vedem? Crezi că e vina noastră? Ar trebui să întoarcem capul? E intens, e adevărat, dar e impudic, e cam patologic şi trist. De ce să despuiem cu privirea, de ce să nu refuzăm? Hai la o cîrciumă să-ţi povestesc ce nume secret mi s-a dat azi-noapte, în somn, măcar e despre mine şi somnul meu pe care nu l-a văzut nimeni, pe care nu l-am împărţit cu nimeni şi care n-a stat niciodată în calea unui ochi. Ne mai şi încălzim, lumina ne ocoleşte, mi-e frig”. Nu-mi răspunde, doar întoarce capul, plictisit. Mormăie. „Lumina asta e destul de bună pentru mine. Plictisitoare mai sînt femeile cosmopolite. Nu, dragă, nu se învîrte în jurul tău. Ai să ajungi o hoaşcă plătind tinerei săraci şi virili, eşti ca un bătrîn lunecos care băleşte la adolescente, dar să-ţi iasă din cap că vei avea parte de vreo moarte la Veneţia”. Ridică din umeri. „Prea proaste ca să înţeleagă, prea deştepte ca să fie spontane. Cum e mai rău.” Tac. Îi ling cu mişcări delicate pleoapa dreaptă, care sîngerează puţin, şi el se lasă lins, prelins mulţumit, totuşi, să fie cocoloşit. „Ai s-o păţeşti dacă nu renunţi la ticul ăsta, ai să vezi. Adică n-ai să mai vezi, aia-i”. Nu mai sîntem singuri, au apărut de nicăieri grupuri de oameni care s-au aşezat de jur-împrejurul nostru, de parcă ar ţine cu orice preţ să vadă ce vedem noi. Se plictisesc, însă, curînd şi încep să arunce cu pietre în apă, am impresia că oceanul se scutură de durere de fiecare dată, că tremură şi-i e frică şi nu-i place. Pentru prima dată, nu mai sîntem chiar aşa de departe, Bresson şi cu mine, ne lipim umerii şi suferim. „Lua-i-ar dracu’ de cretini!”, şuieră printre dinţi. „Nu vor pleca, să ştii. Vor veni din ce în ce mai mulţi, mai bine plecăm noi.” În gară mă opresc puţin cu răsuflarea tăiată, gările sînt la fel cu bisericile, înalte şi ţin sub tavanul lor, în siguranţă, emoţiile pocnind aerul ca nişte ghinde coapte, poc, şi pulberea fină a grabei, precipitarea aşteptărilor, frustrarea şi, de obicei, sînt pline de păsări. Cînd sînt goale, sînt aproape insuportabil de frumoase şi te locuiesc, vrei să ieşi cît mai repede de-acolo, Victoria Station, Gara de Nord, aspiratoare de suflete, mai mult Omega, mai puţin Alfa. Ne foim încurcaţi, ne rotim un pic, batem uşor din picioare de nerăbdare. Flaşurile panourilor electrice măresc şi mai mult transa sufocată în care ne zbatem şi Bresson suferă îngrozitor din cauza ochilor răniţi. Găsim trenul, în sfîrşit, ne prelingem pe culoar. Lumina difuză din compartiment e cel mai bun lucru care ni s-a întîmplat în ultimele trei zile şi Bresson, cu un oftat, lasă garda jos, nu-i mai pasă, se simte în siguranţă. Mă întind şi eu, epuizată, deşi încă nu l-am terminat de gîndit, dar acum nu mai e nimic de făcut, trenul pleacă cu o smucitură. Îmi întind picioarele şi mă sprijin de el, duc mîna la cap, e un început de durere acolo. Bresson mă ia de gît, e aproape agresiv, de parcă ar vrea să mă sugrume. „Da”, spun încetişor, „da, aşa ar trebui să fie, aşa ar trebui să se simtă, să se vadă şi să se guste. Ar trebui să fie un tren, prelung, pe şinele şi pe roţile lui alchimice. Dar mie tot mi-e frică, o frică tot aşa de hotărîtă ca braţul tău. Mi-e frică de jur-împrejur, rotund, nu prelung asta e.” „Bine”, mi-a răspuns cu o neaşteptat de nostalgică bucurie în voce. „Bine, ţine haina mea. Acoperă-te şi poate murim împreună”.

Sursă foto: Henri-Cartier Bresson, Dans un train, Roumanie, 1975.

 

 

 

52 comentarii la “Şi ţie ţi-e frică, Bresson


  1. 1
    Nora:

    :))))) Aia cu ”de ce nu înapoi la Craiova” m-am întrebat și eu mereu.


  2. 2
    Raj:

    Sarumana si capu, dra Biank !


  3. 3
    biancas:

    Raj, mulţumesc, sărut şi eu ce-mi cade la-ndemînă din peisajul care conţine împăratu’ cu pisică. Vidanja nu pup, though.
    Nora, da, domne, one way ticket to the moon.


  4. 4

    Unde ai găsit clişeu’ ăsta ieftin cu bătrânul lunecos care băleşte la adolescente, că eu credeam că s-a epuizat demult.
    Cât ai dat şpagă pentru el?!


  5. 5
    biancas:

    Cosa Nostra, ia, l-am primit şi eu de pomană, că de-aia-i aşa de ieftin. Nu vrei mătăluţă să sugi o ceapă?


  6. 6

    Ah, stai că nu realizasem schimbarea climatică şi aici.

    Trebuia să scriu că eşti frumoasă, minunată, că scrii uimitor de frumos, că ai cea mai frumoasă pisică din lume şi să-ţi dau cinci mii de laicuri.


  7. 7
    Nora:

    Eşti tâmpit, chiar scrie bine. Şi n-are pisică.


  8. 8
    biancas:

    Cosa Nostra, mă doare fix în cursul săptămînii viitoare cum crezi TU că sînt EU. Se numeşte atac ad-hominem, la care răspund. În rest, am priceput, nu-ţi place textul. Foarte bine.
    În rest, vorba Norei: n-am pisică.


  9. 9
    Nora:

    Bianca, s-a blocat în detaliul cu moşii bălind la adolescente. 😆


  10. 10
    biancas:

    Nora, bine că n-am scris „satir bătrîn”, cine ştie cu ce mă mai alegeam la capitolul clişee. 🙂 Nu-i place, asta e. Da’ să nu mă fută la cap fără metodă, că nu stau. Sînt creştin ortodoxă, ce, te pui?


  11. 11
    Tipsy:

    „Secundele de aur vin şi pleacă“ „Plictisitoare mai sunt femeile cosmopolite“ oftez, citesc, recitesc şi parcă-mi străfulgeră o idee! Salutări tuturor bulinarilor! Şi nu fiţi bulangii, apreciaţi o introspecţie în meandrele sexului care va domina planeta! Spune tu, Raj, nu-i aşa?
    Sărut mâna Nora, apreciez toate articolele scrise cât fusei plecat, da’ dacă Danny nu are timp, io nici atât!!! 😆


  12. 12

    Unde am spus ce cred eu că eşti tu?!

    Dar dacă tot ai adus vorba, uite spun: eşti o proastă.
    O proastă vulgară.
    Şi închipuită.

    Şi te precipiţi cam mult pentru una căreia nu-i pasă.


  13. 13
    biancas:

    Cosa Nostra, băi, lăstun bulversat interbelic, ia fă tu doi paşi în spate şi mergi frumuşel către căcat. Lasă-mă-n pace, spermatozoid isteric.


  14. 14
    Nora:

    Lăstun bulversat interbelic! 😆 😆 😆
    Prea bun!


  15. 15
    biancas:

    :-)))) Recunosc cu mîna pe inimă că şi mie mi-a plăcut. Da’ ştii tu că n-am cu cine.


  16. 16

    Băi, mă bucur pentru tine că n-ai îmbătrânit deloc. Ai rămas tot la nivelul clasei a şasea.
    Mă rog, hai să nu exagerez. A şaptea.
    Cu toate că am auzit replici de astea mai mult la a şasea.
    A şaptea, totuşi.


  17. 17
    biancas:

    Dumnezeule! :-)))) Tataie, dă că-ţi ţin eu plasa cu vinete, cît schimbi mîna cu bastonul.


  18. 18

    Roaba, te rog frumos.
    Nu plasa.
    Cu plasa de vinete umblaţi voi, amărâţii de orăşeni. Când culeg vinetele, eu iau cam câte cinci roabe o dată.

    Uite, ca să vezi că nu bag în ele:
    http://www.desc.ro/picture_library/RoabaCuVinete.JPG


  19. 19
    Seva Tudose:

    Biancas

    ai fată hăi un talent inepuizabil,scrii mișto ! Dar pe când scrii și despre aia care are două ugere ,nenică,cea cu față de tânără cu țîțe bătrîne ? Cea ce te făcu,tâmpito și tembelo ! Sau figura cu întrebări,de fapt firești,pfff,ce vârste versatile ai,domne ! Dar ce îmi plăcu,mai mult și mai mult,să mă piș pe mine de râs,cînd i-ai propus lui Florian,figura 69 ! Dar îți spun eu,Cosa nu este lăstun bulversat interbelic,și dacă ai răbdare cu el,ai ce să înveți câte ceva,nu numai figuri regulatori …pardon de regulat !


  20. 20
    Seva Tudose:

    Vorba lui Cosa,odată mie mi-a scris:că-l doare la trei metrii în fața pulii de mine ! Și așa ce îmi plăcu expresia,că i-am împrumutat-o,schimbându-o
    puțin ! Mă doare la un metru în fața pulii…și Nora m-a rectificat…nu, Seva…și apoi nu ai dreptul de copywrite fără aprobare !


  21. 21
    Seva Tudose:

    Biancas,

    și văd că ești interesată de figuri,vezi că la lista autorilor aici pe Pistolul cu buline,este un articol scris de Chettusia în 2013 „Prostii și prostioare” și dai click pe poze/monede și vezi pozițiile în detaliu !


  22. 22
    marcel zadda:

    mda!
    cam necoapte.
    și textu’, și vinetele.


  23. 23

  24. 24
    Nora:

    Seva, ce memorie ai! Uitasem de Chettusia!


  25. 25
    Raj:

    Cii aia chetusia, dra Nora ? Si ce daca are memorie dna Seva, la cii foloseste ? Mai bine uratel si cu pla mare ca mine…


  26. 26
    Raj:

    Dupa ce ca are logan, dnu 1Q ai are si puta mica pe deasupra..


  27. 27
    Raj:

    Aseara am stat la taifas oleaca cu Gabriel Cotabita, ca a cantat oleaca la zilele orasului. Nu mam bagat io in seama cu el, dar fiind ruda cu nevastamea, directoarea casei de cultura (nu suport cultura !), ma invitat in fief, ca sa nu stau in picioare cu pulimea laolalta, cas om batran si rablagit. Ma impresionat cu modu lui de gandire, omu asta, dupa necazu pe care la avut. Nu mai are nica din olteanu de altadata. Raman la impresia ca oltenii is cam infatuati dar si simpatici. Mai multe metehne au parca o parte drinte moldovenii mei. Cand moldovenii mei fac rele, sunt de loc de unde-i nevasta dsu leton dupa taica. Daca moldovenii fac fapte bune, is moldovean. O scald cum vreau eu, ca-s curva masculina. Dra Bianca, aveti asa la vio 39 de ani ? Sarumana si cateaua de companie !


  28. 28
    biancas:

    Raj, mon amour, ştiu că rănești dulcea porumbiță din neștiință crasă. Care 38, vidanjă găurită, cînd eu sunt necoaptă ca vinetele? Abia am dat cu nasul de castravete. Mai scade, dacă mă iubești. Şi nici cățea n-am.


  29. 29
    Raj:

    Dna Seva, io dorm in pozitia 69 cu cateaua mea dela casuta de vacanta. Are o gaurice oki de curk. Initial ne culcam bot in bot, dar se rasuceste in somn. Azi am mancat amandoi din gamela in transee, ca io in gradina am si transee, ca nu se stie cand vin rusii si trebuie sa ma apar cumva. Rusiii cand ne cotropesc, vin cu suhoiurile lor, cu piloti cu caciuli cazacesti , cu sticle de vodka ascunse in peretii dubli ai avioanelor, ca unii isi modifica avioanele dupa nevoile proprii. Unii (cei mai neciopliti) se caca direct din avion, dar cei mai ciopliti se duc la veceuri ecologice unde asculta in casti Traviatu de Sostakovici, ca personaju lu Sosta e barbat, nu femee ca Traviata lui Giusepe Verde. La fel ca in opera lui Giusi, si in opera lui Sosta are loc un brindisi care se incheie cu o betie crancena, doar ca in opera lui Sostakovici se bea vodca, nu sampanie ca in brindisiul lui Giusi.


  30. 30
    Raj:

    Aveti 33 ca dra Nora ?


  31. 31
    Raj:

    Nici pisici nu aveti ? Io am 3 pisoi ca a fatat matza. Dna Ana a vazut pisoii si sa bucu tare. Aveau 3 zile, iar acu au mai mult si-mi fura mancarea si fac treaba mare in gradina si astupa caca cu labutele


  32. 32
    Raj:

    Pisica lu vecinu Costica a fata 5 pisoi si nenorocitu ia inecat in Canalu Dunare Marea Neagra, constructie de anvergura realizata de regimu lui Ceausescu care scurteaza drumu vapoarelor, 60 km. lungine 200 m. latime, 5 m. inaltime.


  33. 33
    Raj:

    Ati atipit dra Bianca ? Bine, va las. Voiam sa socializez dracului si io si vad ca adormiti toti. Ma duc la Carciuma lu Vasi sa ma imbat ca porcu, dupa care imi voi snopi nevasta in bataie. Asta daca nu da ea prima, ca are un upercut…


  34. 34
    biancas:

    Mă uit la un film cu Al Pacino. :-)))


  35. 35
    Nora:

    Raj, nici eu nu mai am 33 de aproape doi ani. :)))))


  36. 36
    danah:

    Sara buna, Raj. Sara buna tuturor :). Pe langa moldoveni si olteni musai sa apara si o ardeleanca, sa fie complet tacamul sau serviciul de portelan, desi mie-mi plac farfuriile desperecheate, cumpar numai cate una-doua cand gasesc un model care-mi place.


  37. 37
    uc:

    Naseara 🙂 ce poza frumoasa la text 🙂
    N-am mai fost cu trenu de nici nu mai stiu cand :d tren in care eram ca acas
    Danah, seturile mele de farfurii erau din 2, de toate modelele si culorile, da cum m am mutat la buc le am lasat la ai mei, doar un bol mai mare am adus cu mine si cana cu magarusi :)))


  38. 38
    Nora:

    Seara bună. Mno, eu iau seturi întregi, dar se descompletează ele singure, pe parcurs. 😀


  39. 39

    Vinetele mele sunt coapte.
    Dacă nici eu nu ştiu ce-i copt şi ce nu …


  40. 40
    Seva Tudose:

    Nora,

    chestia că am memorat pe Chettusia,este că m-a impresionat vastitatea pozițiilor sexuale,care babă cum sunt eu ,habar n-aveam ! Dar cât trăiești înveți,nu-i așa ! Niciodată nu este prea târziu !


  41. 41
    marcel zadda:

    să trăiești, nană!
    acu’, ce să zic, vinetele tale or fi coapte, departe de mine gîndu’ de a te bănui de nepricepere.
    da’, ca să fiu galant pînă la capăt, așa cum mă știți ăi mai „copți” de p-aici, tre’ să spun că textu’ tot necopt rămîne.


  42. 42
    Nora:

    Seva, sigur că nu. 😀


  43. 43
    biancas:

    Raj, glumesc, împăratul pisoilor iubiţi de Ana. Am şi eu un text cu pisoi dedaţi la perversiuni violacee cu bărboşi, alte animale nu ţin pe lîngă apocalipsa veselă din camera mea. Mno, numai vînătă necoaptă nu mi-or fost făcute textele, în rest, am şi o dedicaţie în vechea Academie Caţavencu. Sînt babă bătrînă cu blugii de lînă, domne. 🙂


  44. 44
    Raj:

    Gaina bratana face zama buna, dra Bianca. Nu va mai dati baba……………………… Dna Nora, voiam sa-l sun pe Norel dela piese auto si din gresala v-am apelat pe dv. Mie nu-mi place sa fiu sunat si de aia is foarte precaut cu sunatul. Ma gandesc ca nici altuia nu-i place, poate. La al doilea apel mi-am dat seama si mi-a fost rusine, am inchis repede. Sarumana si scuze.


  45. 45
    Nora:

    Raj, acum mi-amintii şi voiam să-mi cer scuze că am fost aşa de căpiată şi să-ţi spun că te sun mâine. Am avut o zi haotică rău.


  46. 46

    Bună dimineaţa la toţi care scrieţi pe aici! Fac eu ce fac şi mă nimeresc doar contratimp la apariţiile savuroase ale bulinarilor. Da’ pen’că am citit şi am râs, trebuie să salut cu bucurie apariţia moldoveanului de pe malul Bistriţei care s-a mutat pe malul Canalului Dunăre-Marea Neagră, cu grădiniţă peste, survolată de Suhoaie! Salut Raj, mă mai ţii minte?
    Seva, draga mea, m-ai făcut curios şi am citit „Prostii şi prostioare“ cu vizionarea aferentă. Nu puteai să aminteşti de articol mai acu’ ceva vreme? 😛 Noroc că nu citeşte nevastă-mea pe aici că atunci să fi văzut dacă mai aveam linişte! Precis îmi dădea peste nas cu zicătoarea lu’ tataie: „Când era amu’, amu’, dormeam eu şi sula nu. Dar acu’, acu’, acu’ doarme sula şi io nu“!

    Vreau să vă spun că sunt puţin trist. Se pare că se va duce dracu’ brandu’ Crevedia! Puleţii de arăbeţi care au supt până la epuizare de la găini, pui şi ouă anunţă că vor pleca în pizda mamii lor de unde au venit. N-ar fi bai dar firma e sub sechestru DNA care nu are drept de vânzare a activelor, cumpărători nu se înghesuie având datorii enorme, concurenţa internă şi externă îşi freacă palmele că scapă de un competitor uriaş, pe guvernanţi îi doare-n 14… Toţi angajaţii muncim în continuare, doar şuşotind pe la colţuri fiecare după ureche, nespunându-ne nimeni ceva concret! Am fost şi am făcut o simulare de ieşire la pensie! Dar vă las cu necazurile mele, ce, când eram zmeu v-am spus ceva? Vă rog să-mi iertaţi intervenţia în mijlocul savuroaselor replici! Cred că sunt puţin incoerent în idei, în exprimare şi-n toate cele. Să ne vedem cu bine! Vă salut încă o dată cu mare drag! Nora, dacă am tropăit, ai radieră! Săru’ mâna!


  47. 47
    Raj:

    Va mai tiu minte, dnule Tipsy, sunteti cel cu gainile, cu oaualele, cu puletii de arabeti care suge pula la cucosi. Va anunt oficiall ca casuta mea ii chiar pe malu CDMN si la mine veceul are panze de paianjen pt. ca ma cac direct in Magistrala Albastra , iar pishu il efectuez in bidoane de 6 l. Deunazi a oprit in poarta o caruta si stapanu ma intrebat daca am fer veki. Na apucat sa termene intrebarea ca calu a lesinat. Deacuma nu voi mai deversa pisatu in poarta. Veceul ii doar pentru fimea si nevastamea invederea efectuarii pipilicului mic si nevinovatu. Dnu Narcis, iubi a lu dna Ana a fotografiat chiar gaura closetului. Dansu crezuse ca nu fac cacutza ca toti muritorii, dar i-am explicat cum sta treaba. Nu stiu daca m-a crezut. …………… Dra Nora, sarumana si bazmaua, la mine toate zilele is haotice. Dimi ma trezesc, ma spal cu cenushe sau sare pe dinte, ca pt. un dinte n-are rost sa-mi cumper pasta de dinte aqua fresh in 3 culori, apoi imi pui ochelarii de soare ca sa nu se vaza puchii (urdorile dela ochi), apoi casc intruna pan la ora 13 cand ma culc de pranz, dar nu mult, doar 4-5 ore , ca alminterea nu pot pentru ca sa mai dorm noaptea. Sara dezleg cataua si o bat preventiv ca sa nu se mai cace pe alee, spanzur cei 3 pisoi si plec acasa, scuzati expresia. Cand azung in fata blocului le dau in pula mea pe toate babele care stau pe bancuta la panda, apoi imi cer scuze, apoi le zic sarumana. Ajung acasa unde fimea imi cere bani, ii dau si ma culc, scuzati expresia. Sarumana si pronaosul dela beserica de care apartineti, pe langa care treceti cu nepasare.


  48. 48
    Uc:

    Si cum iesi simularea de pensie, Tipsy? Pe cand ies io la pensie poate ca nici nu vor mai fi :d


  49. 49
    Nora:

    Uf, Tipsy, nu mai pomeni de radiera aia. Îmi pare tare rău pentru situația fermei, dar care e treaba cu DNA? Nu țin minte să fi văzut nimic în presă legat de Crevedia.


  50. 50

    E poveste veche Nora, de vreo 2 ani şi mai bine, de când l-a arestat pe patronul firmei mamă -Agroli Group (constituită prin falimentarea Avicolei Crevedia) şi care de atunci a trecut prin stadiul de faliment, insolvenţă etc. Firma Groenland Poultry, abatorul adică, a funcţionat ca chiriaş al firmei Agroli (de altfel o înţelegere a libanezilor între ei) până când s-a pus sechestru pe activele firmei Agroli-implicit şi pe abator- şi atunci patronul abatorului a hotărât oprirea acestuia luna viitoare. Cu ajutorul factorilor concurenţiali, nimeni nu vrea (?) să cumpere TOT, motivându-se datoriile mari de recuperat de către cei de la masă credală, băncile fiind primele creditoare. Care bănci se zvoneşte că ar avea interese să vândă activele pe bucăţi, prin licitaţii, care licitaţii nu se pot face până când se va pronunţa o hotărâre definitivă a DNA-ului! Dacă ai timp, caută pe Rami Ghaziri, Agroli, Groenland… Nu ai citit nimic în presă deoarece e un subiect închis pentru ei, presarii de rahat, cărora le trebuie subiecte hot! (se aude prin târg că chiar ar fi interese mult mai mari şi presa ar avea gura închisă intenţionat, da’ eu nu cred asta). Eu am încercat să aflu mai multe de la diverse persoane, aflate la diferite nivele, chiar şi la ministerul lui Achim, dar e o nebuloasă totală! Dar la câte s-au distrus în RO, mai contează o avicolă care a fost prima din România-construită-n 1958- care a fost prima din România de tip holding în plină epocă comunistă, care după ’90 s-a luptat din greu cu mai tinerele concurente ( au fost ani mulţi în care am fost la egalitate sau mai buni decât mai tinerele Av Bacău ori Transavia Alba Iulia!) S-au distrus multe obiective de importanţă naţională, mai contează încă una? Ăsta-i capitalismul, sunt conştient, da’ prea e feroce! Sper doar să nu se ajungă să se calce pe cadavre!


  51. 51

    Uc, a ieşit bine simularea, pot ieşi anticipat pentru un an şi jumătate-cu o reducere de cca 45%! 😛 şi apoi de drept cu pensie întreagă. Am norocul să am categoria a 2-a vreo 11 ani care mă ajută puţin! Soţia mea, care-i în aceeaşi oală cu mine ar trebui să iasă de drept la vară-n iulie! Până atunci cred că va sta-n şomaj! Dacă o avea stare. Mi-a plăcut postarea de azi pe fb, a anticipat parcă articolul Norei postat tot azi aici! Ne vedem acolo după ce dau drumul la maşinile către Baia Mare, Cluj, Iernut şi Turda că-i marfa gata! 😆


  52. 52
    Nora:

    Ăsta nu e capitalism, Tipsy, e corupție și legislație dubioasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *