Povești de adormit copii, româno-americani

Sub crenguțe atârnând mii de mugurași, răspândind parfum în cer pentru îngerași Ploaia parcă s-a oprit, pădurea răsuflând, plutind povară multă, prin aer aburind, Soarele trimite raze, ploaia o zgornește, pădurea-i posomorîtă, cum de îndrăznește? Aruncând cu o eșarfă în culori celeste, curcubeu încoronând, podoabă peste creste! Parcă la un moment dat, ieșind la iveală, … (mai mult)

Oh, băiatul meu frumos

Că nu am fraţi ori surori este tragic pentru mine deşi am întrebat-o pe mama de mai multe ori, „de ce mamă numai eu?”. Dar pe undeva am înţeles-o, ea fiind fiica a doua din o suită de 14 fraţi şi surori, patru dintre ei prăpădindu-se de mici, tifoidă, dezinterie, căzături de pe cal… şi … (mai mult)

Norocul nu ne bântuie

Stau şi mă gândesc că norocul este foarte rar la oameni sau nu neapărat la oameni, la alte fiinţe. Într-o seară, jucam la computer jocul meu preferat, Animal Jam. Mama se săturase să mă tot vadă numai pe Animal Jam şi mi-a zis: – Rada, toată ziua joci jocul acesta. Îţi spală creierul! – Mami, … (mai mult)

Oameni pe şi de zăpadă

Iarna mea a fost pe Zamora. Deal cu vedere la Bucegi, la cruce, la prăpăstii şi crevase. Vedere de departe, însă. Dacă marea, vara, mi-e foarte aproape, muntele, iarna, mi-e departe. Şi rece. Nu-l iubesc, dar încerc să mă împrietenesc cu el, prin intermediul oamenilor de zăpadă şi al obrajilor roşii ai copiilor. Vinul fiert … (mai mult)

Îmbrăcat de sărbătoare

Aşa cum vă spuneam, ieşisem ieri la o plimbare, care a devenit, în momentul în care am păşit pe străduţele mici, pietruite, o plimbare-căutare. M-a prins atmosfera imediat: lume multă cu căni de vin aburind şi mirosind a scorţişoară, tarabe colorate, cu ciocolată de casă şi alte bunătăţuri, multe ornamente de Crăciun, globuri minunate de … (mai mult)

Bot de înger

Când se trezesc, copiii se nasc din nou. Nu vorbim numai despre dimineţi fiindcă ei mai adastă la somn şi-n lipsele de vâltori ale zilei. Şi-l iau fără prada gândului.   Necurăţie sau spurcare dacă-i spunem, nu-i altceva decât atingere. Stai şi uiţi să respiri în linia căldurii lor, numărând, într-o eliberare de durere prin … (mai mult)

Micul şi marele infern

Într-o ciudată şi apăsătoare zi a anului trecut, am avut ocazia să petrec aproape cinci ore în sala de aşteptare a unui spital de copii, secţia neurologie. La camera de gardă. Nu mai contează de ce am stat eu, atît de mult, acolo. Contează ce am văzut. Am văzut copii epileptici de abia ieşiţi din … (mai mult)

Camera din colţ

Stau pe pat, scufundată, în camera din colţ a casei de lîngă pădure; e noapte; prin cele două ferestre năvăleşte sunet de rîu abrupt şi miros de ciuperci, ferestrele sînt vag luminate iar eu, aflată în intermediarul dintre trezie şi somn, alunec încet prin spaţiu… Ce ciudat! – îmi imaginez camera noastră ca pe o … (mai mult)